FUNCTIILE LIMBAJULUI N VIATA PE UN PERON DE OCTAVIAN PALER

Asist. univ. drd. MARIA PETRESCU Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia Larticle ci-dessous reprsente une approche du texte de Octavian Paler du point de vue fonctionnel. On insiste sur le jeu des fonctions motive et conative et on essaie dillustrer, laide du texte analys, lide cocherienne conformment laquelle le langage potique reprsente la plnitude fonctionnelle du langage. n 1933 psihologul german-austriac Karl Bhler configura un Organon Model al functiilor limbajului. Celor trei acceptiuni ale semnului lingvistic: simptom (pentru ich - der Einer cineva / unul, una), semnal (pentru du der Andere - altul), simbol (pentru es - die Dinge lucru, obiect) le corespund trei functii: expresiv (numit mai trziu si interjectional), apelativ (conativ, persuasiv, retoric), reprezentativ1 (referential, denotativ, informativ). Roman Jakobson, n concluziile dezbaterilor de la Universitatea Indiana2 din 1958, lund n discutie actul lingvistic, mesajul, si factorii implicati n actul comunicrii, vorbeste despre nc trei functii ale limbajului, diferite de primele: metalingvistic (atunci cnd mesajul este centrat asupra codului), fatic (mesajul este centrat asupra canalului) si poetic (centrarea n mesaj). n limbajul poetic sunt reprezentate toate functiile, dar cea poetic este predominant. n celelalte tipuri de limbaj prioritatea o are functia referential (avnd n vedere scopul cel mai important al activittii verbale concretizate n actul lingvistic comunicarea de informatii), dar si aici apar toate functiile, inclusiv cea poetic. Se justifica astfel implicarea necesar a mijloacelor cercetrii lingvistice n analiza textului poetic. Dac Roman Jakobson analizeaz mesajul poetic ca fiind unul aparte printre celelalte tipuri de limbaje, datorit predominantei functiei poetice, Eugen Coseriu, tot reprezentant al structuralismului european, discut mai trziu aceast subiect pornind nu de la relatia dintre lingvistic si poetic, ci de la problema identittii ntre limbaj si poezie. Mesajul poetic nu se subordoneaz, din punct de vedere functional, limbajului n general si nici nu reprezint, din perspectiv stilistic, o deviere. Din contr, Coseriu demonstreaz superioritatea mesajului poetic si felul n care celelalte tipuri de limbaje (cel uzual ori cel stiintific) i sunt suburdonate. Pe scurt, lingvistul desfiinteaz functia metalingvistic: enunturile de felul Moca nseamn bun ori Nu se spune maron, ci maro comunic, de fapt, informatii cu privire la un lucru, chiar dac acel lucru se nimereste s fie limbajul nsusi, ajutnd la descifrarea codului su; avem de-a face deci cu functia referential (sau, dup terminologia propus de Coseriu, functia de denotare). Deoarece n mesaje de tipul Alo! M auzi? Se solicit un rspuns din partea receptorului, nici functia fatic nusi gseste justificare, enunturile respective putnd fi usor ncadrate la functia conativ (lingvistul opteaz aici pentru termenul propus de Bhler: functia de apel). De la predecesorii si amintiti mai sus, Eugen Coseriu pstreaz cele trei functii: emotiv, conativ, referential si, n ceea ce priveste mesajul poetic, mai preia, pe aceeasi linie, dou idei: aceea a izolrii mesajului, a concentrrii n mesaj, si ideea relational. Astfel, n loc s accepte o a patra functie, poetic, lingvistul vorbeste despre un mnunchi de functii de evocare grupate n jurul functiei referentiale. Este vorba de relatii ale semnului lingvistic: (1) cu alte semne: un raport material (rime, ritm) si de continut (ex.: chauve-souris nseamn liliac n limbajul uzual, dar, cu ajutorul functiilor de evocare actualizate n mesajul poetic, el poate trimite si la imaginea unui soarece plesuv); cu sisteme ntregi de semne (un semn din limbajul marinarilor evoc mediul marinresc doar dac este utilizat n afara acestui mediu); (2) cu alte texte (Coseriu d exemplul el 99

lugar de Madrid, de qui el nombre no quiero racordarle, care, pentru orice vorbitor nativ al limbii spaniole cu o minima instructie, trimite la Don Quijote, indiferent de numele orasului pomenit el lugar de Paris, de Bucuresti); (3) cu cunostintele pe care le avem despre lucruri (ex.: nume din mitologie). Aceste relatii sunt permanente si genereaz functii permanente actualizate doar n mesajul poetic. Concluzia este c limbajul poetic reprezint plenitudinea functional a limbajului3, fiind superior celorlalte tipuri de limbaje, private de functiile de evocare. Eugen Coseriu contrazice astfel teoria conform creia limbajul poetic ar reprezenta o deviere stilistic. De asemenea, lingvistul pune la ndemn noi instrumente lingvistice pentru analiza textului literar, n special a prozei. Dac Jakobson insista asupra figurilor de sunet avnd la baz paronomasiile, Coseriu propune analiza pe baza functiilor de evocare si ia ca exemplu un text al lui Eschil care evoc btlia de la Salamina ntre grecii redusi la numr si marele imperiu al persilor. Intentionat, dintr-un text bogat n metafore, alege un enunt simplu, lipsit de obisnuitele ornamente ale expresiei, dar nu mai putin valoros, tocmai datorit relatiilor actualizate de semnul lingvistic n context. Spre acest model de analiz las totusi si Roman Jakobson o portit deschis n finalul articolului citat, unde aminteste opinia poetului Maiakovski, dup care valoarea poetic a unui text literar nu const n bogtia de ornamente retorice, ci ntr-o total reevaluare a discursului. n privinta romanului Viata pe un peron de Octavian Paler, ne vom raporta ndeosebi la metoda coserian de analiz a textului poetic, lund n considerare efectul pe care-l creeaz procedeele de actualizare a functiilor de evocare (adic a relatiilor semnului cu lucrul, cu alte semne, cu cunostintele despre semne si cu alte texte). Referindu-ne la functiile emotiv si conativ, o vom face tot din aceast perspectiv, a relatiilor. Ct despre functia metalingvistic si cea fatic, nu le-am luat n discutie. Am folosit, de asemenea, pentru emittor si pentru receptor, termeni propusi de Jaap Lintvelt, care contureaz mai precis instantele textului narativ (autor fictiv, narator fictiv, naratar sau cititor fictiv, narator ideal, naratiune homodiegetic auctorial)4. Confesiunea este o dedublare, o obiectivare, cel care scrie se contempl ca si cum ar fi un altul. Aceast dedublare l priveste pe narator (ca instant fictiv n interiorul lumii romanesti). Totusi, ca o pledoarie pentru discursul confesiv, considerm c, stul de scenarii care-l asalteaz din toate domeniile vietii sociale (a se vedea n mod special discursul politic si cel al presei audiovizuale), cititorul caut, poate mai mult dect n alte vremuri, corespondente ale realittii fictionale n planul extraliterar si extralingvistic. ntreaga naratiune a romanului Viata pe un peron este construit ca o confesiune a naratorului homodiegetic. Desigur, naratorul este fictiv; mai mult, dup ce n prima jumtate a romanului introspectiile si rememorrile abund (Sunt convins c nimeni n-a avut vreodat un confesional cum e cel n care-mi fac eu spovedania5), iar subiectul se dezvluie pe sine nsusi6, el declar: Fr s v dati seama, v-am atras ntr-o curs, domnilor, e momentul s recunosc. Credeati c ascultati o spovedanie si de fapt ascultati o pledoarie. Sala de asteptare nu e confesional, ci sal de tribunal. Pentru c am rmas singur cu pustiul, m-am hotrt s nfrunt cel mai dificil dintre procesele mele si cel mai inutil. 7 Cititorul afl c ntregul roman este un proces. La nceput, procesul mpotriva oamenilor din frizerie, care au rmas indiferenti la strigtele femeii de la garderob, adic mpotriva unor martori care-ar fi putut face ceva, dac nu s ndrepte situatia femeii, atunci mcar s dea atentie dramei sale. Apoi, un proces care l are n centru pe Robespierre. De asemenea, procesul unde e acuzat femeia care si-a ucis sotul pentru c aceste refuza compromisurile de rigoare care, credea ea, le-ar fi protejat copiii ntr-un mediu incert, ostil. Apoi, procesul naratorului nsusi care, aflm din text, le nglobeaz pe toate celelalte. Dar, mai presus de toate, romanul este un proces al fricii. Frica folosit ca metod de supunere a celorlalti, survenit pe fondul unei insensibilitti fat de binele aproapelui. Roman Jakobson este de prere c n textul poetic informatia este ambiguizat, datorit superiorittii pe care o are functia poetic asupra celei reprezentative (referentiale). n textul poetic emittorul, receptorul, contextul, toate sunt dedublate sau au chiar trimiteri multiple. n acest proces al fricii, naratorul este identificat ca (fost) profesor de istorie. Dar n naratiune el joac pe 100

rnd rolul procurorului, al avocatului, al judectorului. El este si acuzat, si martor. Eleonora, personajul feminin, este si ea judector, dar si martor. Contextul este multiplu: trimite la realitatea Revolutiei franceze cu ghilotina ei, la realitatea fictiunii din roman (teroarea instaurat de oamenii cu cobra n sn si de mblnzitorii de cini), dar trimite si la realitatea anilor cnd autorul biografic scria cartea. Astfel, jocul dintre functia emotiv si cea conativ devine sugestiv. Naratiune homodiegetic de tip auctorial, persoana I si intonatia interogativ/ exclamativ sunt bine reprezentate n text din prima pagin, justificnd tipul confesiv al textului: De fapt, scriu cum as vorbi. n jurul meu e pustiu, iar dac omul nu vorbeste uneori, moare, nu-i asa? 8 Functia conativ este la fel de bine reprezentat, cci de-a lungul ntregului text, naratorul se adreseaz lectorului su pe care-l ia drept judector. n privinta functiei conative am preluat modelul propus de Doina Bogdan-Dasclu9 pentru analiza functional a discursului criticii literare. Autoarea consider adresarea un spatiu n care emittorul si receptorul se ntlnesc sub o form ori alta, dup cum reiese din schema de mai jos. Dintre cele patru tipuri ale adresrii, doar adresarea explicit indirect este mai putin reprezentat, fiind mai ceremonioas. Adresarea explicit direct apare frecvent, pentru c e folosit de ctre narator si cnd i vorbeste lectorului, dar si cnd se adreseaz celorlalte personaje ale fictiunii si este folosit, desigur, si de ctre personaje n discursul direct. De un efect deosebit este vocativul domnilor, luat din stilul juridic, dar din limbajul vorbit, cu o evident functie persuasiv. Domnilor i desemneaz pe cititori, cci ei reprezint instanta judectoreasc. Dou propozitii atrag aici atentia n mod special: Eu nu cred n pustiu. Cred n dumneavoastr, domnilor.10 Profesorul si Eleonora se afl n gara pustie, loc al rememorrilor si al proceselor; cci viata pe un peron este viata trit ca un proces luntric, asumarea unei vini tragice. Nici un tren nu trece. Par a exista doar dou solutii: mlastina din mprejurimi, unde hidosul mblnzitor de cobre vietuieste n chip spurcat ori pustiul de la captul liniei ferate. n mlastin devii un monstru, n desert un sfnt. Pe de alt parte, ntreaga lume evocat n roman este una dominat de nencredere reciproc. Cum teroarea stpnise orasul, iar becurile fuseser sparte, oamenii se protejau unii de ceilalti, ba chiar unii mpotriva celorlalti, denuntndu-se reciproc autorittilor. Totusi, n acest climat al ndoielilor si-al suspiciunii, cu corespondent si pentru spatiul cititorului concret si al autorului concret, naratorul, printr-un emotionant act de curaj, alege o alt solutie: aceea de a se adresa, cu speranta c va fi nteles, semenilor si. Decalogul profesorului este diferit de cel biblic: S astepti orict. S astepti orice.11 Legile lui Dumnezeu sunt izvorte din principii divine, dar ele sunt formulate, printr-o adresare explicit direct, pentru credincios. n decalogul profesorului se foloseste persoana a II-a a nedeterminrii. S astepti orict, adic tu, care citesti, dar si eu, care le-am formulat si oricine mai este pus ntr-o situatie ca aceasta, n care trebuie s astepte. Sunt de remarcat verbele/ expresiile verbale impersonale si infinitivele, n adresarea implicit impersonal: trebuie acuzat, trebuie refuzat etc.

101

ADRESARE EXPLICIT

FUNCTIA CONATIV

DIRECT (vocativ, p. II): Vroiam s-i oblig pe cei din jurul meu s aud. S le strig: Nebunilor, nemernicilor, nu v prefaceti c nu auziti. ntoarceti-v si ntrebati-o (...): Ce vrei, femeie? Sau porunciti-i: nceteaz! (Octavian Paler, op. cit., p. 31.) Si cnd v gnditi, domnilor, c a fost o vreme n adolescenta mea insolit cnd am vrut s m fac sfnt. (ibidem,p. 6.) Pe toti cei ce veti auzi v consider judectorii mei. (ibidem) Eu nu cred n pustiu. Cred n dumneavoastr, domnilor. (ibidem, p.114) INDIRECT (subst. pl., colectiv; sg. (+ determinant)): Asigur onorata curte c nu vreau s fiu cinic. ( ibidem, p. 232) PERSONAL (pron., vb.: p. I pl.; p. a II-a a nedeterminrii) : din decalog: S astepti orict. S astepti orice. (ibidem, p. 9) Hai s ne ntoarcem, i-am zis poruncitor Eleonorei. (ibidem, p. 259) Si pentru tandrete trebuie s luptm. (formul generic) (ibidem, p. 246) IMPERSONAL (pron. nehot.; vb./ expresii impersonale; intonatia interogativ; interjectia iat (cand nu introduce un citat); infinitivul): Frica trebuie nu numai comptimit, ci si acuzat. (ibidem, p. 221) Iat, mi-am zis, o lectie care ni se d n fiecare dimineat. (ibidem, p. 52) a socoti c mpotriva ei [a fricii] nu-ti rmne alt sans dect aceea de a tri, a supravietui, nseamn a deveni complice cu ceea ce te-a nfricosat. (ibidem, p. 221.) Pentru a se opune rului, omul trebuie s nceap prin a se teme de rul din el. (...) frica e un pericol, un flagel care trebuie refuzat zilnic, ca moartea. (ibidem, p. 223) Omul, dac nu vorbeste uneori, moare, nu-i asa ? (ibidem, p. 5.)

ADRESARE IMPLICIT

Cuvntul peron nu se mai vede scris n ntregime pe frontispiciul grii. Se vede doar ero. Prilej pentru naratorul personaj s fac asocieri nu lipsite de semnificatie, ca ntr-o joac: ntr-o zi, am luat o bucat de cret si m-am jucat ncercnd s compun un cuvnt adugnd o liter: EROS, EROU, ZERO.12 Eros: element (al treilea) din triada primordial Haos Gaia - Eros; al doilea element nscut din Haos (dup Gaia); fort cosmic, energetic si echilibratoare; dorinta; generalizat mai trziu ca zeu al dragostei carnale. Erou n acest context, adic tocmai pentru c st dup Eros, n vecintatea lui, duce cu gndul la eroii civilizatori, care au comunicat oamenilor inventii, practici, reguli ce-au format baza de 102

dezvoltare a civilizatiei timpurii. Raportat la restul textului ar putea nsemna si profet, cel care ndrzneste s proclame adevrul ntr-o vreme de injustitie, sfidnd teroarea; sfnt sau profet, om care se mprtseste din forta cosmic, energetic ntruchipat de Eros, animat de dorint, poate chiar de dragoste. Zero devine aici simbol al esecului tuturor valorilor pomenite mai devreme; contextul sugereaz c din pricina fricii n fond, e un proces al fricii. Aceast triad este reluarea ncifrat a unui enunt anterior: Sunt aici ca un sfnt, Eu sunt, din pcate, un sobolan, Si nici profet n-am ajuns, cu toate c am visat asta () nici predicator13 Semnele folosite n text capt valoare de simbol si ele trimit de asemenea la realitatea extrafictional: oameni care strig disperati (ca femeia din frizerie) fr s fie bgati n seam; martori indiferenti (ei n primul rnd sunt acuzati n marele proces al fricii); oameni cu cobre n sn, care urmresc, nfricoseaz, domin; compromisuri miselesti si rusinoase n vzul tuturor; brbati rpiti n masini; psihoz general n care oamenii se rinocerizeaz, iar tiranii sunt ovationati; fric, teroare; personaje sinistre care locuiesc prin mlastini, folosindu-se de prostituate supuse si nfricosate; o gar pustie, pe unde nu trece nici un tren, cu doar dou iesiri: ori spre mlastina ntunecoas, ori spre pustiu; vntori de becuri si orase ntregi care rmn n ntuneric; o epidemie de fric14; hoti si violatori; oameni baricadati n ncperi si care umblau pe strzi nsotiti de cini, ca s se apere; dresorii de cini care supuneau tot orasul; compromisuri de dragul copiilor. Conventia romanesc, simbolurile folosite l protejau pe autorul care scria si publica sub un regim care nu numai cenzura, dar si sanctiona grav orice adevr care nu-i convenea. Dar corespondenta ntre acest text si realittile regimului comunist dinainte de 1989 este evident si mesajul era descifrat ca atare de cititorii din publicul-tint al vremii. Becurile care se sprgeau nu reprezentau doar electricitatea; erau luminile spiritului n care s-a lovit cu cruzime: intelectualitate, religie, libertate de gndire si de actiune. De asemenea, cazul prietenului Eleonorei, judectorul iubitor de adevr si de dreptate omort de sotia lui, vorbeste despre presiunile la care era supus un om ntr-un mediu corupt, chiar de ctre cei mai apropiati. Prostitutia femeilor, voluntar, pentru a obtine mai multe avantaje ori obligat, pentru a-si salva familia, furtul, frica permanent si rutatea nscut din autoaprare, procesele necinstite ori condamnrile, toate acestea si pot gsi exemplificri precise n realitatea extralingvistic. Dar ceea ce face ca un mesaj, un text, s fie oper literar este tocmai obiectivarea lui, faptul c el creeaz o realitate. Limbajul poetic este absolut, cci mesajul este izolat si se refer la sine nsusi. Poezia (mesajul poetic) este, spune Eugen Coseriu, institutia universalului n faptul individual, concret, care e un individ, ns n acelasi timp, model de universalitate. 15 Valoarea romanului lui Octavian Paler nu st n faptul c el trimite la realitti din vremea comunismului dur. Semnificatia textului acestuia, consideratiile asupra fricii si asupra celor implicati (cli, victime, martori) depseste un referent limitat n timp ori n spatiu. Pe de o parte, caracterul universal manifestat n cuvntul individual const n faptul c, identificndu-se cu naratorulpersonaj, lectorul poate ntelege c si el contine, n natura lui uman, aceleasi atribute ori instincte latente care l-ar transforma ntr-un las, apoi ntr-un clu: la nceput indiferent, apoi obedient prin fric si, n final, folosindu-se el nsusi de fric pentru a-i supune pe altii. Un astfel de prilej poate aprea oricnd la rscrucile istoriei omenirii sau n viata mea: n text avem cel putin dou referiri una clar, la Revolutia francez, alta voalat, la comunismul romnesc. Dar problema e n mine si solutia trebuie aplicat acolo: pentru a se opune rului, omul trebuie s nceap prin a se teme de rul din el. () frica e un pericol, un flagel care trebuie refuzat zilnic, ca moartea.16 Pe de alt parte, fiind model de universalitate, prin acest text s-a creat un proiect de posibilitti. Lectorul va cuta, dup ce va fi citit acest text, asemnri ntre realitti ulterioare actului lecturii sau ntre alte opere si acest text. Va compara situatii, atitudini, feluri de gndire, cci mesajul poetic se instituie ca model de universalitate. Se va gndi, poate, la mila tragic si va spune: Doamne, apr-m de mine nsumi.

103

BIBLIOGRAFIE: Bogdan-Dasclu, Doina, Implicarea destinatarului n mesaj (cu referire special la limbajul criticii literare), SCL, XXXII, nr. 5, 1981, p. 529 533. Coseriu, Eugen, Prelegeri si conferinte, Iasi, 1992 1993. Jakobson, Roman, Lingvistic si poetic. Aprecieri retrospective si consideratii de perspectiv, n Probleme de stilistic, Culegere de articole, ES, Bucuresti, 1964, p. 83 125. Lintvelt, Jaap, ncercare de tipologie narativ. Punctul de vedere. Teorie si analiz, traducere de Angela Martin, studiu introductiv de Mircea Martin, Bucuresti, Editura Univers, 1994. Paler, Octavian, Viata pe un peron, editia a II-a, Bucuresti, Editura Albatros, 1991. Zambrano, Maria, Confesiunea gen literar, traducere din limba spaniol: Mariana Sipos, Timisoara, Editura Amarcord, 2001, p. 29.

104

n germ. der Ausdruck termen, sentiment, der Appell chemare, solicitare, controlul prezentei, der Darstellung reprezentare, descriere, expunere, redare. 2 Traduse n romneste de M. Nasta n colaborare cu Matei Clinescu sub titlul Lingvistic si poetic. Aprecieri retrospective si consideratii de perspectiv, n Probleme de stilistic, Culegere de articole, Bucuresti, Edit. Stiintific, 1964. 3 Eugen Coseriu, Prelegeri si conferinte, Iasi, 1992 1993, p. 153. 4 Jaap Lintvelt, ncercare de tipologie narativ. Punctul de vedere. Teorie si analiz, traducere de Angela Martin, studiu introductiv de Mircea Martin, Bucuresti, Editura Univers, 1994. 5 Octavian Paler, Viata pe un peron, Editia a II-a, Editura Albatros, Bucuresti, 1991, p. 6. 6 Maria Zambrano, Confesiunea gen literar, traducere din limba spaniol: Mariana Sipos, Timisoara, Editura Amarcord, 2001, p. 29. 7 Octavian Paler, op. cit., p.182 8 Ibidem, p. 6 (subl. n.). 9 Doina Bogdan-Dasclu, Functia metalingvistic a numelor proprii si a derivatelor lor n limbajul criticii literare, n LR, nr. 3, 1980, p. 183-186. 10 Octavian Paler, op. cit., p.114. 11 Ibidem, p. 9 (subl. n.). 12 Ibidem, p. 9. 13 Ibidem, p. 5. 14 Ibidem, p. 99. 15 Eugen Coseriu, op. cit., p. 160. 16 Octavian Paler, op. cit., p. 223.