Karate

Karate-dō este o artă marțială japoneză introdusă în Japonia din

Okinawa în 1922. În japoneză kara înseamnă gol, te înseamnă mână iar
dō înseamnă cale, rezultatul fiind calea mâinii goale. În karate se
utilizează lovituri cu mâinile, coatele, palmele, picioarele, genunchi,
precum și blocaje, secerări, prize, proiectări, fiind un stil extern de luptă.
Originile karate-ului le constituie diferite stiluri de arte marțiale
chinezești (kung-fu sau gong-fu, respectiv kem-po în pronunțare
japoneză), "strămoșul" fiind pokkeck (așa-numitul "box chinezesc" sau
"box de templu"), respectiv shaolin quang-fa, practicat de călugarii
templului shaolin. Derivate ale acestui sistem de luptă, mai ales așa-
numitele "stiluri sudice" (China sudică) au stat la rîndul lor la baza
Okinawa-te, a artelor marțiale practicate pe insula Okinawa. Acestea s-au
dezvoltat din importante influențe repetate de-a lungul secolelor
importate din China, dar și din stiluri de luptă băștinașe. Incă înaintea
răspândirii sistemului de luptă Okinawa-te (ulterior kara-te) existau mai
multe stiluri, care stau la baza "stilurilor tradiționale" ale karate.
Întemeietorul karatedo-ului modern este considerat Gichin Funakoshi
(1868-1957), fondatorul stilului Shotokan. După 1922, când a sosit în
Japonia din Okinawa, Funakoshi a făcut cunoscut karate prin mai multe
demonstrații și prelegeri. Pentru a crește popularitatea stilului său de luptă
(Okinawa-te), l-a denumit în japoneză "karate" (kara-te).
Există numeroase stiluri ("ryu"= școală în limba japoneză) de karate,
diferite prin tehnicile de luptă și principiile strategice pe care le folosesc.
De exemplu, Shotokan folosește atacuri lungi, din mișcare, punând accent
pe viteză, mobilitate, suplețe, în timp ce în Goju-ryu se folosesc atacuri și
blocaje scurte, fără deplasare, accentul fiind pus pe forță si suplete. Un alt
stil important de karate este Wado Ryu. El a fost creat de Hironori Ōtsuka
Sensei prin imbinarea karate-ului din Okinawa cu Shinto Yoshin Ryu Jiu
Juitsu straveche arta martiala specific japoneza. Astfel acest stil de karate
Wado Ryu mosteneste principiul Armoniei din Jiu Juitsu spre deosebire
de alte stiluri de karate ce folosesc mai degraba forta duritatea.
Toate stilurile folosesc două exercții de bază: kata (set de tehnici
prestabilite mimând lupta cu adversari imaginari) și kumite (lupta cu
adversar real). În karate sportiv se organizează competiții de kata și de
kumite.
Locul în care se practică karate (sala de antrenament) se numește dojo.
Termenul este folosit și în cazul altor arte marțiale japoneze.
Practicantul de karate se numește karateka (kara-te ka). În funcție de
nivelul de pregătire,în urma unui examen, practicantului i se acordă
grade. Gradele inferioare (descrescătoare, de la 10 la 1) se numesc kyu.
Gradele superioare (crescătoare, de la 1 la 10) se numesc dan. Fiecărui
grad îi corespunde o centură de o anumită culoare. Sistemul de culori
poate fi diferit de la un stil la altul, dar culorile de bază sunt albă, galbenă,
portocalie(rosie) aka , verde, albastră, maro (pentru kyu), neagră, pentru
dan, cu un număr de trese transversale corespunzător gradului dan.

Istorie

Okinawa
Karate a început ca un sistem comun de luptă cunoscut sub numele de
Okinawa. După încheierea relațiilor comerciale cu dinastia Ming din
China în 1372 de către regele Satto de Chūzan, unele forme de arte
marțiale chinezești au fost introduse în Insulele Ryukyu de către
vizitatorii din China, în special provincia Fujian. Un grup mare de familii
chineze s-au mutat în Okinawa în jurul anului 1392 în scopul schimbului
cultural, unde au înființat comunitatea Kumemura și și-au împărtășit
cunoștințele despre o mare varietate de arte și științe chinezești, inclusiv
artele marțiale. Centralizarea politică în Okinawa impusă de regele Shō
Hashi în 1429 și politica de interzicere a armelor de către regele Shō Shin
în 1477, aplicată mai târziu în Okinawa după invazia clanului Shimazu
din 1609, au fost factori care au contribuit la dezvoltarea tehnicilor de
luptă fără arme în Okinawa.
Japonia
Gichin Funakoshi, fondator al Karate Shotokan, este în general creditat cu
introducerea și popularizarea karate pe principalele insule din Japonia. În
plus, mulți din Okinawa au predat în mod activ și, prin urmare, sunt, de
asemenea, responsabili pentru dezvoltarea karate-ului pe principalele
insule. Funakoshi a fost discipol al lui Asato Ankō și Itosu Ankō (care a
insistat pentru a introduce karate în sistemul de învățământ din Okinawa
în 1902).
Canada
Karate s-a dezvoltat în Canada între anii 1930-1940, perioadă când a
sporit numărul de emigranți japonezi. Karate a fost practicat în liniște fără
a fi puse accente pe organizare și dezvoltare. În timpul celui de-al doilea
război mondial, multe familii japonezo-canadiene au fost mutate în
interiorul British Columbia, provincie pe coasta de vest a Canadei.
Masaru Shintani, la vârsta de 13 ani, a început să studieze karate Shorin-
Ryu în tabăra japoneză de la Kitigawa. În 1956, după 9 ani de formare cu
Kitigawa, Shintani a călătorit în Japonia și la cunoscut pe Hironori
Otsuka (Wado Ryu). În 1958, Otsuka la invitat pe Shintani să se alăture
organizației sale Wado Kai, iar în 1969 ia cerut lui Shintani să-și
numească oficial stilul lui Wado.
În Canada în același timp, karate a fost introdus și de Masami Tsuruoka
care a studiat în Japonia în anii 1940, fiind discipolul lui Tsuyoshi
Chitose. În 1954, Tsuruoka a inițiat prima competiție de karate în Canada
și a pus bazele Asociației Naționale de Karate.
La sfârșitul anilor '50, Shintani s-a mutat în Ontario și a început să predea
karate și judo la Centrul Cultural Japonez din Hamilton. În 1966 a
înființat (cu aprobarea lui Otsuka) Federația de Karate Shintani Wado
Kai. În anii '70 Otsuka l-a numit pe Shintani Director tehnic Wado Kai în
America de Nord. În 1979, Otsuka l-a promovat public pe Shintani la
hachidan (al 8-lea dang) și în 1995 i-a oferit în mod privat certificatul
kudan (al 9-lea dang).