Nume student: Piștea Vasile Dragoș

EFS anul 2

JIU JITSU
 Jiu Jitsu Brazilian , cunoscut și ca BJJ, după prescurtarea din limba engleză
(Brazilian Jiu Jitsu) sau Gracie Jiu Jitsu, este o artă marțială și un sport de contact care se
bazează pe lupta la sol și care prin folosirea tehnicilor articulare și a strangulărilor îl forțează
pe oponent să renunțe la luptă. Pe principiul folosirii cât mai eficiente a tehnicii și în special a
pârghiilor, în dauna atributelor fizice (greutate, forță explozivă, alonjă etc.), un practicant fără
atribute fizice de excepție are șanse de reușită ridicate în luptă, în fața unui adversar superior
din punct de vedere fizic. Stilul a fost creat la începutul secolului 20 de către familia Gracie,
în Brazilia. BJJ-ul poate fi practicat pentru auto-apărare, pentru aspectul competițional (gi și
no gi) sau pentru competițiile de arte marțiale mixte (Mixed Martial Arts sau MMA).

1. Istorie
1.1. Începuturile
Mitsuyo Maeda (cunoscut și sub numele Conde Koma sau Count Combat în engleză),
un practicant japonez de judo și membru al Kodokan, a sosit în Brazilia pe 14 noiembrie
1914. Maeda plecase din Japonia în 1904, la îndemnul fondatorului judo-ului, Jigoro Kano,
pentru a populariza această artă marțială. Până la sosirea în Brazilia, Maeda călătorise în
numeroase alte țări oferind demonstrații de judo și acceptând provocări la luptă din partea
practicanților de lupte libere, box, savate etc. Japonezul era unul dintre cei mai proeminenți
practicanți de judo ai Kodokan-ului și un specialist în lupta la sol.
Există surse care susțin că BJJ-ul este un stil dezvoltat din Jujutsu japonez și că Maeda
era un jujutsuka. Cu toate acestea, Maeda nu s-a pregătit niciodată în Jujutsu. În adolescență
s-a antrenat în Sumo, dar, ulterior, auzind de succesul repurtat de Judo în confruntările contra
Jujutsu, a devenit un student al Kodokan Judo, sub tutela lui Kano. Maeda a fost promovat la
centura neagră 7 Dan în 1940, anul premergător morții sale.
1.2. Originea numelui
Atunci când Maeda a părăsit Japonia, Judo-ul era cunoscut mai mult sub denumirea
Kano Jiu Jitsu sau, generic, Jiu Jitsu. Astfel se explică de ce atunci când japonezul a sosit în
Brazilia, alături de colegul sau Satake, ziarele au folosit denumirea Jiu Jitsu, deși cei doi
reprezentau Kodokan Judo. La sosirea în SUA a unora dintre membrii familiei Gracie, pentru
răspândirea noii arte, aceasta a fost numită Gracie Jiu Jitsu. Denumirea însă a devenit marcă
înregistrată a lui Rorion Gracie (fiul cel mare al lui Helio) și, cu timpul, Brazilian Jiu Jitsu a
fost denumirea care s-a împământenit. Cu toate acestea, în special pe filiera Helio a familei
Gracie, Gracie Jiu Jitsu se axează pe aspectul auto-apărării, față de tendința competițională
din ultimii ani a Jiu Jitsu brazilian.
1.3. Dezvoltare
Maeda a făcut cunoștință cu un influent om de afaceri brazilian, Gastão Gracie, care
avea să-i ofere ajutorul său pentru a se integra în Brazilia. În 1917, Carlos, fiul lui Gastão, a
asistat, la vârsta de 14 ani, la o demonstrație susținută de Maeda la Teatro da Paz și s-a hotărât
să învețe Jiu Jitsu. Japonezul l-a acceptat ca student, iar Carlos avea să devină unul dintre cei
mai de seamă reprezentanți ai Gracie Jiu Jitsu și unul dintre marii contributori la dezvoltarea
stilului.
În 1921, Gastão Gracie și întreaga sa familie, s-au mutat în Rio de Janeiro. Carlos,
atunci în vârstă de 17 ani, a transmis bagajul său de cunoștințe fraților săi Osvaldo, Gastão jr.
și Jorge. Helio era prea tânăr și avea o constituție prea fragilă pentru a învăța arta și datorită
stării de sănătate îi fusese interzisă participarea activă la antrenamente. Cu toate acestea, Helio
a învățat Jiu Jitsu privindu-i pe frații săi. În lipsa fraților săi de la sală, Helio a avut ocazia să
acorde un antrenament privat unuia dintre elevi. Acestuia i-a plăcut modalitatea de predare a
lui Helio și a decis să se antreneze doar cu el. Cu timpul Helio a descoperit că trebuie să
modifice tehnicile pe care frații săi le foloseau, pentru a se adapta lipsei lui de atribute fizice.
Împreună cu frații săi, Helio a continuat să modifice tehnicile și pentru a dovedi
eficiența acestora a disputat lupte fără reguli (vale tudo, precursoare ale MMA-ului actual) sau
cu reguli reduse, împotriva practicanților din alte stiluri.
1.4. Faima
Jiu Jitsu brazilian a ajuns faimos la nivel mondial la începutul anilor '90, atunci când
fiul lui Helio, Royce Gracie, a câștigat primul, al doilea și al patrulea Ultimate Fighting
Championship (UFC), competiție cu reguli limitate în stil eliminatoriu, ce opunea practicanți
din cele mai diferite stiluri, fără categorii de greutate sau limită de timp. De cele mai multe
ori, Royce a luptat împotriva unor adversari mai masivi, ce practicau stiluri precum: box,
shoot-fighting, karate, judo, tae kwon do, kickbox, lupte libere etc. De atunci, BJJ-ul a devenit
o necesitate pentru majoritatea luptătorilor de MMA și a adus o importanță covârșitoare luptei
la sol.

1.5.În România
Jiu Jitsu Brazilian a început să fie practicat în mod organizat în România începând cu
luna decembrie a anului 2004, atunci când Tudor Mihăiță a pus bazele clubului Absoluto, în
București. La scurt timp au fost organizate primele seminarii cu practicanți români de BJJ, din
afara țării, precum John Pop și frații Vali Doczi și Marius Doczi. În anul 2006, Absoluto a
organizat primul seminar de talie internațională, împreună cu Eddie Kone, centura maro sub
Royler Gracie și reprezentant al organizației RGDA (Royler GracieîDavid Adiv) în Europa.
Kone a continuat să viziteze constant România pentru seminarii și în luna aprilie a anului
2007, Absoluto a devenit singurul clubul reprezentant al familiei Gracie în România, prin
afilierea la organizația RGDA. Începând cu anul 2006, în România a luat ființă Organizația
Română de Jiu Jitsu Brazilian (ORBJJ), condusă de Robert Mund și afiliată la organizația
Behring Jiu Jitsu. În România au fost organizate mai multe competiții de Jiu Jitsu brazilian,
iar la Cupa României la BJJ, ediția 2007, au participat peste 50 de practicanți din diferite
stiluri de arte marțiale, precum judo, jujutsu, kempo, sambo, lupte libere, lupte greco-romane
etc. Personalități ale artelor marțiale sau sporturilor de contact românești care au practicat sau
practică Jiu Jitsu Brazilian: Ionuț Atodiresei, Adrian Buda, Andrei Buda, Anatolie „Tolea”
Ciumac, Ștefan Dediu, Daniel Ghiță, Eugen Preda, Ciprian Sora, Marius Tiță etc.
2. Stil de luptă
Jiu Jitsu brazilian se bazează pe ducerea luptei la sol și folosirea tehnicilor articulare
și/sau a strangulărilor pentru a finaliza lupta. Premisa de la care pleacă este aceea că atributele
fizice, precum greutatea, forța explozivă, alonja etc. pot fi mult mai ușor negate în lupta la sol.
Sportul permite folosirea unui arsenal numeros de tehnici de proiectare. Din momentul
în care adversarul este la pământ, practicantul este interesat de obținerea unui control cât mai
bun, îmbunătățirea poziției față de adversar și finalizarea acestuia printr-o tehnică ce folosește
principiul părghiilor.
 3. Tipuri de finalizare
Majoritatea finalizărilor sunt grupate în două categorii: articulare și strangulări.
Tehnicile articulare implică izolarea unui membru al adversarului și crearea unei părghii prin
folosirea propriului corp pentru a forța una dintre articulațiile acelui membru peste limitele
sale de rezistență la presiune sau torsiune. Strangulările se împart la rândul lor în două
categorii: respiratorii și circulatorii.
Tehnicile de finalizare respiratorii implică blocarea traheei adversarului prin
exercitarea de presiune. Folosirea unei astfel de tehnici poate duce la imposibilitatea
adversarului de a mai respira, fiind necesară realizarea unei trahectomii. Tehnicile de
finalizare circulatorii implică blocarea uneia sau ambelor carotide prin exercitarea de
presiune. Menținerea acestei tehnici împiedică circulația sângelui către creier, iar adversarul
își va pierde cunoștința. În sparring și competiții, presiunea este mărită gradual pentru a-i oferi
partenerului de antrenament sau adversarului posibilitatea de a renunța la luptă. Renunțarea la
luptă este indicată fie verbal, fie prin lovirea repetată a propriului corp, a solului sau a
adversarului.
Un alt tip de finalizare, mai rar întâlnit este cel compresiv. În acest caz, mușchii
adversarului sunt supuși presiunii unui membru (de obicei piciorul, în dreptul tibiei sau
antebrațul), rezultând o durere acută. Acest tip de finalizare poate duce la o serioasă vătămare
a mușchiului sau la hiperextinderea unei articulații.
4. Antrenamentele
Jiu Jitsu brazilian pentru competiții se axează pe finalizări fără folosirea loviturilor.
Această situație permite practicanților simularea perfectă a unei situații de luptă, în special în
sparring. Jiu Jitsu brazilian pentru autoapărare se axează pe finalizări fără folosirea extensivă
a loviturilor. Acestea din urmă sunt folosite fie pentru a pregăti ducerea luptei la sol,
deschiderea de oportunități sau finalizare în lupta la sol. De asemenea, instructorul principal
sau secundar ar putea sa arate o secventa de miscari sau o finalizare pe care o va imparti in
componente mai usor de asimilat...de exemplu kimura posibil incepe prin pozitionare la sol,
extinderea si priza pe brat etc.
5. Gradarea
Practicanții de Jiu Jitsu brazilian sunt gradați prin centuri. Acestea sunt, în ordine
crescătoare a nivelului de cunoștințe: albe, galbene, portocalii și verzi (sub 16 ani) albe,
albastre, mov, maro și negre (16 ani și peste). Standardele pentru gradare variază de la un club
la altul, dar aspectul pe care majoritatea instructorilor îl urmărșete este: dovedirea
cunoștințelor tehnice în situații de sparring sau competiție. Cunoștințele sunt evaluate după
numărul de tehnici asimilate și eficiența acestora în situațiile menționate. Jiu Jitsu brazilian
este un stil extrem de personal, iar practicanții sunt încurajați să-și adapteze tehnicile nevoilor
lor fizice. Scopul final este eficiența și nu aspectul estetic.
Competițiile joacă de foarte multe ori un rol important în gradare, pentru că dau
posibilitatea instructorului să aprecieze nivelul propriilor elevi, în fața celor de aceeași
gradație ai unui alt club. Sunt multe situațiile când promovările sunt făcute după participarea
cu succes la o competiție. O altă situație în care un practicant este promovat, se întâmplă
atunci când respectivul finalizează constant partenerii de antrenament de același grad cu al său
și poate face sparring de la egal la egal cu unul sau mai mulți dintre partenerii de la gradul
superior.
 Competițiile între cluburi și importanța acordată gradării este un alt aspect esențial
pentru menținerea standardelor în Jiu Jitsu brazilian și, totodată, elimnarea posibilității
gradării necuvenite. Este extrem de redus numărul cluburilor care practică examenul de
centură, iar acesta, în afara aspectului practic (demonstrarea tehnicilor, sparring-ul etc.), poate
conține o probă orală și/sau scrisă.
Majoritatea cluburilor (în special în afara Braziliei) folosește sistemul treselor, pentru
a avalua progresul în cadrul unei anumite centuri. Tresele pot ajunge până la 4, a cincea
însemnând deja trecerea la centura superioară

6. Arta si filozofie in tehnicile de manipulare

In arta de manipulare cat si in arta de ju-jitsu exista o armonie perfecta, deoarece

amandoua se bazeaza pe: CUNOASTERE, COMUNICARE, EMPATIE, DISTRAGEREA
ATENTIEI, INSELATORIE SI CONTROL. In ju-jitsu nu este posibila folosirea nici unei
tehnici fara cunoasterea perfecta a adversarului. Fiecare om are un "calcai al lui Ahile", o
bresa in zidul de aparare, o tehnica ce nu o stapaneste, o deplasare defectuoasa, un moment de
neatentie, relaxare, sau una sau mai multe lovituri slabe.

Ca si in manipulare, aceasta bresa poate fi un punct slab, de regula un sentiment de

nesiguranta, o emotie, in unele cazuri o mica placere secreta. Oricare ar fi acest punct
vulnerabil, odata ce l-ai descoperit il poti transforma intr-un atu pe care sa-l folosesti in
favoarea ta. In ju-jitsu se spune ca trebuie sa mergi la lupta atunci cand esti sigur ca ai sa
invingi. La fel si in manipulare. Trebuie sa fii pregatit cunoscand fiecare etapa care urmeaza.

Comunicarea are un rol primordial in tot ceea ce facem, cu atat mai mult in ju-jitsu si
manipulare. Pentru a invinge, trebuie sa fii profesionist. Trebuie sa urmarim cu atentie
gesturile si semnalele pe care le emit in mod inconstient adversarii sau tintele, bazandu-ne pe
faptul ca, intr-un procent de 75%, comunicarea este nonverbala si doar 25% verbala.
Cercetatorii au descoperit peste 7.000 de semne ale mimicei fetei in comunicarea nonverbala
care tradeaza cele mai mici detalii ale finteii umane. Dupa cum spunea Sigmund Freud :"Nu
exista muritor in stare sa tina un secret. Daca buzele ii sunt pecetluite, flecareste cu varful
degetelor;adevarul ii iese la iveala prin toti porii." Atat cei care practica ju-jitsul cat si cei care
practica manipularea pot ajunge sa impresioneze prin mestesugul lor, iar acesta nu este decat
un mijloc pentru atingerea scopului.
 Formula comunicarii in manipulare este identicacu tehnica de aparare si atac din ju-
jitsu , fin reprezentata astfel:

Tori (reprezentand emitatorul), va ataca avand constiinta unei victorii sigure. Acesta se
manifesta violent asupra unui punct, numai ca rolurile se inverseaza.
Uke ( reprezentand receptorul) devine emitator( Tori), iar de aici pana ala controlul
adversarului nu mai aste decat un pas foarte mic. Tori( emitatorul ) avea senzatia ca va
castiga, ca e stapan pe tehnicile sale, ca victoria apartine intr-u totul? Raspuns : nimic mai
fals! In aceasta comunicare sau atac Uke (receptorul) a devenit empatic, un lucru foarte
important de a vedea prin ochii celuilalt, de a te armoniza cu atacantul sau in cazul
manipularii grupul care trebuie manipulate sau al membrilor sai.In lupta de ju-jitsu ,
importanta este distragerea atentiei daca Tori(emitatorul) este in echilibru si stapan pe situatie,
pregatit fizic cat si psihic, Uke(receptorul) trebuie sa dea impresia invers, ca este slab,
nepregatit, o victima usoara. In acest fel, captezi atentia, afectiunea, iar rezultatul atacului nu
va mai fi acelasi.

Cand obligi pe cineva sa actioneze, tu esti cel care stapaneste situatia. Este intotdeauna
mai bines a-ti determine dusmanul sa vina la tine, ocazie cu care isi abandoneaza propriile
sale planuri, ademerindu-l cu momeli irezistibile, si apoi, fulgerator, vine atacul.

"Razboinicii priceputi ii fac pe ceilalti sa vina la ei, nu se duc dupa dansii. Acesta este
principiul golului si al plinului, al alteritatii si sinelui. Cand ii determine pe dusmani sa vina la
tine, se golesc de forta; atata vreme cat nu te duci tu la ei, forta ta continua sa te umple. A
ataca golul cu plinul este ca si cum ai arunca cu pietre in niste oua". - Zhang Yu (Arta
razboiului)

In timpul luptei sau a manipularii nu lasa situatia sa scape de sub control,

determinandu-l pe celalalt sa joace cu cartile pe care le servesti tu. Oamenii se controleaza si
manipuleaza mai bine atunci cand au impresia ca au libertatea de a alege. Numai astfel se vor
simti stapani pe situatie , desi in realitate nu sunt altceva decat marionete ale caror sfori se afla
in mana ta. In aikido este important ca strategia sa nu poata fi descifrata, forma sa fie ascunsa
si miscarile neasteptate, astfel ca, pentru dusman pregatirea contraatacului sa nu fie cu
neputinta. Ceea ce-i ingadui unui aikidoka bun sa cucereasca victorii fara sa sufere infrangeri,
este faptul de a avea o intelepciune insondabila si un mod de actiune care sa nu lase urme.
Invulnerabil este numai informalul. Inteleptii se ascund in adancul insondabilului, astfel ca
sentimentele lor sa nu poata fi descifrate. Ei actioneaza insensibil astfel ca hotarele formei lor
san u poata fi incalcata. Definindu-ti personalitatea si dezvaluindu-ti planurile, devii
vulnerabil, in loc sa-ti precizezi pozitia, fii insensibil si insesizabil. Cea mai buna modalitate
de a te apara este sa fii fluid si lipsit de forma, asemenea apei. Nu paria niciodata pe
stabilitatea sau durabilitatea situatiei prezente. Totul este supus schimbarii.

Ca suport pentru cele afirmate imi amintesc o celebra fabula: "Leul, camila si
vulpoiul.": <<Un leu alerga dupa o camila fiindu-i foame, iar alaturi de el alerga si prietenul
sau, vulpoiul. La un moment dat, ajung la o prapastie, peste care camila reuseste sa sara cu
usurinta, ajungand pe partea cealalta. Leul, in ultima clipa, se opreste la marginea prapastiei,
realizand ca nu poate sa o sara. Ajungandu-l din urma, prietenul sau vulpoiul, caruia ii era la
fel de foame, crezand ca va manca ceva daca leul va prinde camila,ii spuse leului : Leule,
prietene, tu care esti regele animalelor, cel mai maret , cel mai puternic si mai de temut dintre
animale, sigur poti sari prapastia!(cu toate ca si vulpoiul si leul erau constienti ca nu o pot
sari). Atunci leul spuse ca sigur o poate sari si el, si va ajunge camila pentru a o omori si a o
manca. Facandu-si un élan puternic, leul sari dar nu a ajuns pe marginea cealalta a prapastiei,
cazand in aceasta si muri. Vulpoiul vazand acestea, a coborat usor, linistit si manca din
prietenul sau timp de o luna de zile.
Inselarea adversarului este urmatorul pas pana la control. "Fa pe prostul ca sa-l prinzi pe
prost". Da impresia ca esti mai slab decat adversarul tau.

"Descopera punctual slab al fiecaruia, aceasta este arta de a-i imboldi vointa la actiune.
Este nevoie mai degraba de iscusinta, decat de hotarare. Trebuie sa stii cum sa-l iei pe orice
om in parte. Fiece act de vointa are o cauza care depinde de inclinatia fiecaruia. Toti oamenii
sunt idolatri, unii idolatrizeaza faima, altii interesul propriu, cei mai multi placerea. Iscusinta
consta in a cunoaste acesti idoli pentru a te folosi de ei. Daca afli motivul de capetenie al
actiunilor unui om, este ca si cum ai obtine cheia vointei lui." - Baltasar Gracian(1601 – 1658)

Nimanui nu-i place sa fie luat drept prost. Tot farmecul este sa dai impresia victimelor
tale ca ar fi inteligente, chiar mai mult de atat, ca te-ar depasi in intelepciune. Odata ce l-ai
convins de acest lucru, nu vor banui nici un chip ce pui la cale.
Japonezii au o zicala: " Daca vrei sa omori un leu, pune-ti o masca de porc". Vanatorii, inainte
stiau ca daca puneau o piele de porc isi acopereau nasul cu un rat si imitau guitatul si maraitul
acestui animal, leul cel puternic crede ca ii iese in cale un biet ramator, bucurandu-se dinainte
de castigul unei mese, fara prea mare efort. Numai ca cel care rade la urma este vanatorul.
Aceasta masca a porcului face minuni cu oameni aroganti si excesiv de siguri pe ei insisi,
asemenea leului.

Exact ca in manipulare, in ju-jitsu ultima etapa este infrangerea adversarului si a

controla situatia. In aceasta lupta Tori(emitatorul) devine Uke(receptorul) dar prea tarziu,
pentru ca este invins. Ca si in manipulare, iti duci tinta acolo unde vrei. Samurai pe vremuri,
pe campul de lupta, duceau lupta pana la capat, nelasand raniti, stiind ca un dusman ranit
poate deveni periculos. Cele mai eficiente tehnici de ju-jitsu cat si de manipulare se bazeaza
pe crearea unei aparente de normalitate obiectiva, prin controlul informatiei, urmarindu-se tot
timpul FEED-BACK-ul.

BIBLIOGRAFIE

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Jiu_jitsu_brazilian
2. http://www.takedaclub.ro/articole/ju-jitsu-arta-si-filozofie-in-tehnicile-de-manipulare