UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

INTRODUCERE JUDO

NUME: CIRA

PRENUME: DANIEL IOSIF

SPECIALIZAREA: EFS

LOCALITATEA: BISTRIȚA
Judo reprezintă o disciplină sportivă individuală de luptă. Procedeele tehnice din Judo au la
bază acțiuni de aruncare, fixare,ștrangulare și luxare ce se aplică după un regulament
propiu, foarte bine definit. Definitia Judo-ului reiese din însăşi denumirea acestei discipline.
Cuvântul “Ju” semnifică “supletea, mobilitatea fizică şi mentală”, în timp ce cuvântul “Do”
reprezintă metoda de atingere a scopului. Judo nu este o simplă disciplină fizică, ci o metodă
de educatie mentală, de dezvoltare morală şi culturală a practicantilor de orice vârstă. Judo
permite educarea vointei, a gândirii creatoare şi creşterii capacitătii de concentrare, a
fairplay-ului. Succesul în luptă este asigurat de continuitatea antrenametului bazat pe o
vointă de fier, putere fizică şi un perfect control al mintii şi corpului. Ideea conform căreia
succesul este asigurat de mijloace mistice sau ideologii oculte este falsă. Judoka din zilele
noastre sunt de fapt sportivi plurivalenti din punct de vedere al pregătirii fizice şi mentale,
datorită unor metode de antrenament fundamentate stiintific. Echipamentul practicantilor este
format din bluză, pantaloni şi centură, cele trei elemente simbolizând costumul traditional
japonez (judogi) şi cultura acestui popor, asigurînd totodată prevenirea accidentelor şi igiena
corporală. Diferitele procedee tehnice (aruncări, strangulări, luxări, fixări) sunt bazate pe
reflexe instinctive de autoapărare şi atac folosind preponderent energia mişcărilor de atac ale
adversarului (partenerului de întrecere). Datorită mişcărilor sale naturale, întregul bagaj
tehnic este natural, orice mişcare efectuată în plus deveninid un adevărat obstacol în
creşterea eficientei tehnice. Judo (Calea Supletei) Principiul Ju Ju înseamnă suplu,
armonios, adaptabil, blând. În Ju nu este vorba de lipsa de vigoare ci de flexibilitate,
flexibilitatea corpului şi a spiritului. Jigoro Kano, a valorificat principiul Ju pornind de la un
exemplu din natură: când o tulpină de bambus se înmoaie sub greutatea zăpezii sau a unei
păsări, atât zăpada cât şi pasărea alunecă de pe ea, iar tulpina de bambus, eliberată de
povară, se îndreaptă cu atât mai multă fortă şi rapiditate cu cât a fost mai împovarată. Ju
implică pe lângă flexibilitate, suplete şi vigoare, şi rapiditate - te supui pentru a învinge apoi.
Principiul Do Do înseamnă drum, cale. Este calea spre perfectiune, spre perfectiunea de
sine. Săti domini prin spirit reactiile şi sentimentele înseamnă ECHILIBRU, iar echilibrul este
drumul sau calea de a fi şi de a te comporta moral şi social pentrua ajunge la telul final al
omului - integrarea sa armonioasă în legile universului. Jigoro Kano a ales cuvântul Judo,
această alegere fiind facută după multă gândire. Kano dorea să imprime elevilor săi adâncul
înteles şi spirit înglobat în Judo şi nu numai tehnica ce putea fi stăpânită prin studiu şi
antrenament. Din Ju-Jutsu (Arta Supletei), care era greu accesibil şi alcătuit din procedee
periculoase, dureroase, uneori chiar mortale şi care necesitau un timp îndelungat pentru
învătare, Kano a ales procedeele care nu lezau integritatea corporală. El a eliminat
majoritatea procedeelor periculoase.

Creând o disciplină nouă, bazată pe numeroase procedee spectaculoase formate din

proiectări, strangulări, luxări de brate şi imobilizări. Acesta era Judo, o disciplină nouă,
născută din vechiul Ju-Jutsu. Era flexibilitate, dezechilibrare şi utilizare a fortei adversarului.
Pe vremea aceea, atât meciurile cît şi antrenamentele erau foarte grele şi implicau angajare
totală. O confruntare putea dura chiar şi două ore. Cum nu existau nici categorii de greutate
nici reguli, se puteau întâlni doi judoka diferiti ca fizic şi ca greutate iar meciurile erau foarte
spectaculoase. Caracterul primelor competitii era aspru şi se datora rivalitătii dintre Judo şi
JuJutsu. În primii ani de existentă a Judo-ului, miza nu era o cupă sau o medalie, ci
supravietuirea Şcolii. Se lupta cu agresiune pentru a se demonstra a cui este suprematia.
Judo a fost creat în anul 1882, întemplul Eisho-Ji din Tokyo. Întemeietorul său, Jigoro Kano
Bungakushi, a predat după o metodă proprie JuJutsu modern,numit şi Judo Kodokan
(Studiul Căii Vietii). În anul 1886 este dovedită suprematia tehnică a judo-ului - în cadrul unui
turneu organizat de Politia Metropolitană din Tokyo - prin victoriile obtinute de cei 15
reprezentanti ai Şcolii Kodokan asupra luptătorilor de ju-jutsu (ju-jutsu-ka) de la şcolile
traditionale. O înfrangere ar fi fost fatală judo-ului şi ar fi împiedicat răspândirea lui ulterioară
în întreaga lume. Jigoro Kano avea elevi atât de bine antrenati încât, atunci când erau
provocati în public de ju-jutsu-ka, erau invincibili. Marele maestru Jigoro Kano a fost initial un
bun practicant al disciplinei ju-jutsu. El a reuşit să răspândească judo-ul în întreaga lume,
devenind primul japonez membru în Comitetul Olimpic International. El tinea conferinte şi
făcea demonstratii şi turnee de promovare a judo-ului în Japonia şi în străinătate. Primele
Campionate de Judo ale Japoniei au avut loc în anul 1934. Patru ani mai târziu, la 5 mai
1938, JigoroKano moare ştiind, însă că la J.O. de la Tokyo, care erau în pregătire, avea să
figureze şi judo-ul printre disciplinele olimpice. Judo este prima artă martială şi singura
acceptată până în prezent ca sport olimpic.

BIBLIOGRAFIE
1: https://pdfcoffee.com