UNIVERSITATEA “DUNAREA DE JOS” DIN GALATI

CONVERSIE EDUCATIE FIZICA SI SPORT - ANUL I

SERIA 8

 
 REFERAT

 
Disciplina:
Activități motrice de timp liber (LOISIR)

Profesor: Lector dr. Vasile Cătălin Savu

Student: Morar (Pleșa) Sabina-Livia

1
 1.ACTIVITĂȚI DE LOISIR – DELIMITARE CONCEPTUALĂ,
CARACTERISTICI .

Delimitarea dintre activitatea profesională şi cea de timp liber (loisir)

devine tot mai greu de sesizat. Delimitare dintre activitatea profesională şi
cea de timp liber a avut interes încă din antichitate, când Aristotel în lucrarea
“Politika” scria : “Noi muncim ca să avem timp liber” . In aprecierile altor
analişti “timpul liber este preferabil muncii, este ţelul celor care muncesc”.
Dezvoltandu-şi ideile, Aristotel a facut un pas mai departe prin conturarea
laturii calitative a modului de petrecere a timpului liber. “Capacitatea de a
utiliza corect timpul liber este temeiul întregii vieţi omenesti. Natura ne
cere nu numai să muncim bine, ci şi să trândăvim la fel”, considera
filosoful grec.
Cuvântul „loisir” îşi are originea în cuvântul latin „licere” – a permite,
a fi liber, evoluând apoi în „leisir” (limba franceză veche din secolul XIV).
Termenul „loisir” înseamnă „plăcere”, iar într-o accepţie mai largă
înseamnă toate activităţile efectuate de individ care îi provoacă o stare de
bine general.
În “Declaraţia universală a drepturilor omului” loisirul este
menţionat, în articolul 24 (“Orice persoana are dreptul la odihnă şi recreaţie,
inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice
plătite”); toate culturile şi societăţile recunosc dreptul la odihnă şi la timp liber
deoarece libertatea personală şi puterea de a alege sunt elemente centrale ale
2
loisirului, indivizii pot alege din activităţile şi experienţele lor, multe din ele
conducând la beneficii substanţiale pentru persoana lor şi comunitate.
Loisirul (timpul liber) este perioada de timp la dispoziţia
individului în afara activităţilor profesionale şi a celor cotidiene.
Activităţile care pot fi desfăşurate sunt foarte variate, în funcţie de
opţiunile şi motivaţiile individului. Astfel, se pot face mai multe
clasificări ale acestor activităţi:
 care presupun efort preponderent fizic sau intelectual;
 statice sau dinamice;
 în cadrul activităţilor cotidiene, la sfârşit de săptămână sau în
concediu;
 în mediul în care locuieşte (sau îşi desfăşoară activitatea) sau
natură.
În cadrul acestor activităţi de timp liber sunt cuprinse: practicarea
exerciţiilor fizice, vizionarea de spectacole sportive, artistice, turism,
exemplele putând continua şi sunt diferite de la individ la individ.

3
 Relaxare sau destindere este lucrul așteptat de orice individ în
astfel de momente, după finalizarea sarcinilor cotidiene.
Distracţie - presupune interacţiunea cu ceilalţi pentru a crea o
atmosferă ce produce destindere, amuzament, petrecere, agrement.
Mişcare - se apropie cel mai mult de specificul activităţii
noastre şi are caracteristici spaţiale, temporale şi energetice, fiind de mai
multe tipuri: naturală, spontană, automată, voluntară, involuntară, analitică,
sintetică, activă, pasivă, ciclică, aciclică, concentrică, excentrică,
accelerată, uniformă, compusă, simplă, complexă, combinată, circulară.
Mişcarea omului se concretizează în următoarele elemente componente:
act motric, acţiune motrică, activitate motrică.
Pentru a putea vorbi de timp liber trebuie îndeplinite trei
criterii:
1. stare de spirit
2. activitate voluntară
3. motivaţie intrisecă.
Loisirul se referă la o stare de a fi, la condiţia umană ideală la
care este de dorit să se ajungă.
Utilizarea sintagmei “activităţi motrice” constituie un pas
important în reorganizarea domeniului şi stabilirea unui sistem conceptual şi
praxiologic specific educaţiei fizice şi sportului.

4
 2.ACTIVITATEA SPORTIVĂ CA LOISIR

Sportul ca loisir este pentru oamenii de tip obişnuit, dar

mai ales pentru sedentari şi pentru cei care practică mai puţin
exerciţiile fizice.

Fitness-ul se referă la o compoziţie corporală eficientă

cardio-respiratorie şi neuro-musculară. Alergările sub formă de
jogging (uşoare), pe distanţe nu prea lungi în funcţie de
particularităţile vârstei, asociate cu lucrul cu greutăţi uşoare,
măreşte flexibilitatea musculară şi alungă stresul.

Sportul ca loisir se bazează pe jocuri competiţii,

exerciţii flexibile, cu grupuri neomogene, practicând mai multe
discipline. El urmăreşte bucurie, plăcere, comunicare,
companie, relaxare, repaus, sănătate, pe când sportul
competiţional cere o disciplină de competiţie supusă unor
regului fixe, urmăreşte performanţe, avansare socială şi venituri
economice.

Fitness-ul unui elev sau student, nesportiv , înseamnă

participarea lui zilnică la programul de activităţi mentale şi
fizice cerute la şcoală. creşterea forţei şi, ca urmare, a masei
musculare.

5
 Jogging-ul este o alergare în tempo uşor sau moderat, pe
teren variat sau în oraş, fără spirit de competiţie, executată
pentru obţinerea şi menţinerea sănătăţii şi a bunei dispoziţii. Se
cunoaşte, în general, că jogging-ul - alergarea pentru sănătate -
relaxează, aduce optimism şi este util pentru supraponderali.
Experienţa a dovedit însă că jogging-ul poate fi socotit cu
adevărat un medicament şi în diferite afecţiuni în afara celor
enunţate mai sus. Astfel, cu alergare pot fi tratate stări
depresive şi o sferă largă de psihoze, de dezechilibre sau
deficienţe cardiovasculare. S-au înregistrat, de asemenea,
ameliorări sau vindecări în boli ale aparatului digestiv sau
locomotor, în ameliorarea osteoporozei şi în diferite forme de
reumatism.

Alergările - crosurile

Alergarea este un exerciţiu natural care se deprinde încă

din copilărie şi este accesibil oricui, are eficienţă în
dezvoltarea rezistenţei, în educarea voinţei şi în pregătirea
fizică generală.

Alergarea este eficientă în activitatea de loisir dacă este

făcută zilnic, sau de cel puţin de trei ori pe săptămână. Norma
maximă este alergarea zilnică, iar cea minimă o singură dată pe
săptămână.

6
 Alergarea de loisir trebuie să fie de minim 20 minute.
Crosurile se desfăşoară în cele mai bune condiţii pe terenuri
natural variate, specifice diferitelor localităţi. După forma de
parcurs se pot efectua în circuit sau dus şi întors. Crosurile se
pot organiza în orice anotimp mai puţin iarna, cuprinzând
porţiuni de teren plate, şosele, drumuri, alei din parcuri, cărări
de păduri, spaţii de iarbă. Pe cât posibil se vor evita drumurile
pietruite şi şosele asfaltate.

Mersul, plimbările pedestre

Sunt caracterizate de plăcerile plimbărilor lungi în natură

şi sunt recomandate tuturor.

Gimnastica

Stă la baza tuturor activităţilor fizice. Ea poate fi

practicată de toate persoanele pentru că are o mare posibilitate
de adaptare şi dozare a efortului, în funcţie de vârstă , sex,
pregătire fizică şi stare de sănătate.

Gimnastica aerobică se poate practica de către copii

- cu ajutorul mingilor (body-ball),

- aerobic cu bicicleta ( spin –racer),
- aerobic cu elemente de arte marţiale ( tae-bo) sau cu
elemnete de box ( boxing aerobic),
- pe rotile ( skating aerobic)
7
- aerobic în piscina cu elemente de dans, gimnastică şi înot.

Yoga
Un ansamblu de tehnici fizice şi mentale bazat pe menţinerea unor poziţii
specifice. Mişcările lentr şi ample dezvoltă supleţea, iar tehnicile de respiraţie
favorizează calmul interior.

3.ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE TIMP

LIBEREXCURSIA/ TABARA SCOLARĂ

A vorbi despre un model special de valorificare optimă a

timpului liber în ce priveşte activitatea recreativă nu este
posibil. Ea se va diferenţia de la tineri la adulţi, de la bărbaţi la
femei, de la cei cu activităţi intelectuale la cei cu activităţi
fizice, de la cei din mediul rural la cei din oraş etc

Probleme de organizare mai dificile şi mai pretenţioase le

constituie excursiile făcute pe mai multe zile.

Moderatorul trebuie să ţină seama de riscurile (subgrupuri

de risc - ca de exemplu - la alergări, la înot etc), obstacolele,
sau dificultăţi care pot ameninţa proiectul (planificarea şi
programarea judicioasă a timpului) propus.
8
 Organizarea în subgrup, realizată la întâmplare, prin
membrii înscrişi la o excursie, trebuie să se ţină seama de o
rearanjare prin mixaj a celor tineri cu acei mai în vârstă de
către moderatori. Dacă subgrupul este format prin tragere la
sorţi sau voluntariat, moderatorul trebuie să fie atent prin
indicarea explicită a unui tânăr puternic în orice grup.
Desemnările făcute de formatori, de legăturile prin vârstă, sex,
origine, niveluri, eterogene nu trebuie să uite ordonarea de risc
şi de securitate (accidente), pe care trebuie să o aibă mereu în
minte conducătorul.

Indiferent dacă testele sportive vizează doar jocul, în

registrul final trebuie să existe o răsplată, măcar verbală.

Activitatea fizică de timp liber vizează: sport; alimente;

sănătate; longevitate etc. În spiritul acestei idei activitatea
fizică şi de agrement poate fi privită ca o oportunitate de
afaceri prin faptul că poate oferi individului nenumărate
servicii de care acesta este interesat. Trăim într-o societate de
consum iar aspectul finaciar nu trebuie neglijat mai ales că
statul nu poate susţine material şi financiar sportul şi
activitatea sportului ca loisir.

De aici porneşte domeniul managementului şi a

marketingului (nevoia de cunoaştere şi de perspectivă) care să
ofere servicii şi programe din cele mai atractive. Nu se pot
9
desfăşura la cote ridicate asemenea servicii fără o dotare
corespunzătoare a bazei materiale (terenuri, echipament,
refacere etc).

Excursiile oferă elevilor prilejul de a efectua observaţii asupra

obiectelor şi fenomenelor aşa cum se prezintă ele în stare naturală, asupra
operelor de artă din muzee şi case de creaţie artistică, asupra unor momente
legate de trecutul istoric, de viaţă şi activitatea unor personalităţi de seamă ale
ştiinţei şi culturii naţionale şi universale, asupra relaţiilor dintre oameni şi a
rezultatelor concrete ale muncii lor. Ele au menirea de a stimula activitatea de
învăţare, de a întregi şi a desăvârşi ceea ce elevii au acumulat în cadrul
lecţiilor. Conţinutul lor diferă în funcţie şi obiectul de învăţământ.

Excursia este una din activităţile extraşcolare frecvent folosită

pentru cunoaşterea trecutului local, naţional şi chiar a unor zone de pe
diverse meridiane ale globului pe bază de experienţă directă.

Deosebit de eficace, excursia cu caracter istoric se poate organiza în

toate localităţile ţării, pentru că nu există palmă de pământ românesc care să
nu aibă mărturii ale trecutului dintre cele mai semnificative.
Excursia, temeinic organizată şi pregătită, creează o atmosferă
deosebit de favorabilă instrucţiei, educaţiei, formării complete a personalităţii
elevului.
Totodată, excursia dezvoltă încrederea în marile posibilităţi ale
omului, formează conştiinţa răspunderii şi demnităţii umane.
Excursiile pot fi clasificate ţinând seama de mai multe criterii:

10
 1)După sezonul în care se organizează avem: excursia de iarnă,
excursia de primăvară, excursia de vară, excursia de toamnă.
2)După mijloacele de transport: pot fi grupate în drumeţii sau cu
trenul, cu autocarul, cu bicicletele etc.
3) După loc şi durată excursiile pot fi: locale (2 – 3 ore); pe o durată
mai mare şi pe un traseu mai lung, depăşind graniţele judeţului.
4)După obiectivul general şi după obiectivele concrete:
 excursiile – lecţie, care îşi propun dobândirea de cunoştinţe,
aprofundarea cunoştinţelor, sistematizarea, recapitularea şi evaluarea
cunoştinţelor (premergătoare unei teme, în timpul desfăşurării ei sau
finale);
 excursiile cu caracter sportiv şi recreativ;
 excursii după treptele de învăţământ, în funcţie de particularităţile
de vârstă ale elevilor participanţi:
a) în clasele primare, excursiile au un caracter intuitiv, în cadrul
cărora se îmbină cunoaşterea perceptivă cu cunoaşterea raţională;
b) în clasele gimnaziale, când se aprofundează, se sistematizează şi
se îmbogăţesc cunoştinţele, priceperile şi deprinderile elevilor;
c) în clasele liceale, când se recapitulează, se apreciază şi se
corelează cunoştinţele de istorie cu cele de la alte discipline de
învăţământ;
Activitatea turistică, atât de plăcută copiilor, este strâns legată de
specificul lor de vârstă, este încărcată cu numeroase valenţe educative: pe

11
lângă fortificarea biologică a organismului, ea contribuie la fortificarea
morală, cultivând înalte trăsături de caracter.

La vârsta copilăriei, vârstă a „descoperirii lumii”, cunoaşterea patriei

ocupă un loc extrem de important. Rolul excursiilor este acela de a înlesni
cunoaşterea, de a-i aduce pe copii în contact direct cu natura şi cu frumuseţile
patriei, dar şi cu oamenii ce o îmbogăţesc şi o înzestrează necontenit. Se ştie
foarte bine că nu-ţi poţi iubi patria cu adevărat dacă nu o cunoşti pe deplin şi
nemijlocit. Acesta poate fi cu adevărat rolul primordial al excursiilor.
Excursiile (uni- şi pluritematice) sunt de mai lungă durată şi includ, de
obicei, deplasări în alte localităţi. Avantajele acestor forme de organizare ale
instruirii sunt: contactul cu realitatea, cu viaţa, observarea şi studierea
fenomenelor în condiţii naturale şi sociale. Elevii sunt familiarizaţi cu
problemele, îşi completează şi îşi îmbogăţesc cunoştinţele, îşi formează şi îşi
consolidează atitudini şi convingeri.
În organizarea unor excursii tematice trebuie să se ţină seama de :
a) să se asigure condiţii de călătorie decente, condiţii de cazare
acceptabile (dacă excursia durează mai multe zile);
b) să se creeze o atmosferă de grup agreabilă, cu atitudini de interes
comun, să nu se neglijeze timpul afectat distracţiei;
c) participanţii la excursie să fie deprinşi pentru a întreţine jurnale de
însemnări;
d) întregul grup să fie pregătit pentru receptarea informaţiilor şi pentru
trăirea impresiilor;

12
 e) în timpul excursiilor sau ulterior se vor face comentarii pentru a se
integra noile cunoştinţe şi impresii în propria experienţă.

4.CONCLUZII

Activităţile sportive devin mai importante în societăţile moderne, tot mai

mulţi oameni practică sportul sub diferite forme sau sunt spectatori de manifestări
sportive, citesc despre sport sau încearcă noi forme de manifestare a exerciţiului
fizic. Aceste activităţi sunt practicate nu numai în timpul liber, ci pentru un număr
impresionant de persoane ele devin un mod de viaţă; ne referim aici nu doar la
participarea activă la activităţi sportive, dar şi la consumarea lor.

Beneficiul fundamental al practicării activităţilor fizice în timpul

liber este sănătatea, fapt care întărește ideea că exerciţiile fizice zilnice, o
alimentaţie echilibrată și un regim de viață ordonat sunt baza unei vieţi
sănătoase.

13
 Cuprins:
1.ACTIVITĂȚI DE LOISIR – DELIMITARE CONCEPTUALĂ,
CARACTERISTICI .

2.ACTIVITATEA SPORTIVĂ CA LOISIR.

3.ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE TIMP LIBE

EXCURSIA/ TABARA SCOLARĂ.

4. CONCLUZII.

14
 Bibliografie

1. Academia Română, (1998), DEX-Dicţionar explicativ al

limbii române (ediţia a II-a), Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”,
Editura Univers enciclopedic, Bucureşti.
2. Aristotel, (2008), Politica, Editura Antet, Bucureşti.
3. Baroga M., Baroga L., (1989), Condiţia fizică şi Sportul.
Editura Sport-Turism, Bucureşti.
4. Bota, A., (2006), Exerciţii fizice pentru viaţa activă: activităţi
motrice de timp liber, Editura Cartea Universitară, Bucureşti.
5. Ionescu, M., Radu, I., (coord.), Didactica modernă, Editura
Dacia, Cluj, 2001.

15
16