Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Îngrijirea bolnavului ³la pat´ este o activitate dificila si care necesita
un efort sustinut din partea intregii familii. Majoritatea celor care ajung sa
fie imobilizati au cel putin o afectiune grava, cum ar fi stare post accident
vascular cerebral, diferite forme de cancer, etc.
O categorie deosebita este reprezentata de pacientii imobilizati la pat in urma
unei interventii chirurgicale mai complexe (de exemplu introducerea unei
proteze de sold) si care au sanse mai mari de recuperare decat cei cu o boala
in sadiu terminal. Din pacate, fara o asistenta medicala de durata si
specializata, o buna parte dintre acesti pacienti nu reusesc sa se mobilizeze.
Bolnavii imobilizati pot beneficia de servicii medicale la domiciliu, atat in
scopul de a fi mentinuti intr-o buna stare cat si de a grabi recuperarea lor.
Principala problema care apare la acesti bolnavi sunt escarele. Datorita
imobilizarii prelungite (mai ales pe spate) sangele se acumuleaza in partile
joase ale corpului (adica exact pe spate, la fese si la calcaie), se produce
prima oara o roseata urmata de formarea unor zone de ³carne moarta´.
Acestea sunt escarele.
Neingrijite, acestea se întind si în timp destul de scurt duc la o infectie
generalizata a organismului si la moarte(³carnea moarta´ este o sursa de
infectare a organismului). Ce este insa si mai dramatic, escarele dor! Sunt
printre cele mai dureroase tipuri de rani, se infecteaza (si suprainfecteaza)
foarte usor, se vindeca greu si lasa cicatrici (urme) pe piele.
Pentru a impiedica formarea acestor escare va recomandam:
K Miscarea bolnavului in diferite pozitii (pe spate, pe dreapta, pe stanga) la
fiecare doua ore
K Masarea acestuia de trei-patru ori pe zi, cu atentie deosebita acordata zonelor
unde se pot forma escare
K Patul in care sta bolnavul trebuie sa fie curat, cu o saltea antiescara (se
gasesc in magazinele de tehnica medicala), cu asternuturi din bumbac fin,
bine întins pe pat. Un ajutor deosebit il reprezinta paturile tip ³spital´, de
fapt niste paturi care permit bolnavului sa stea in diferite pozitii, desi este
intins in pat.
K În cazul in care apar totusi zone rosii, umflate, dureroase, sau rani luati
legatura cu asistenta care va asigura ingrijirea la domiciliu.
Scopul îngrijirii la domiciliu este ca pacientul să beneficieze de îngrijire
demnă, adecvată şi corespunzătoare nevoilor individuale direct în mediul său
familiar. Datorită acestui tip de îngrijire numărul şi durata tratamentelor
spitalizate pot fi reduse, iar procesul de vindecare al bolnavului poate fi
îmbunătăţit.
Se poate recurge la acest tip de serviciu, în cazul în care starea de sănătate a
bolnavului necesită îngrijire complexă, care nu necesită însă spitalizare..
Serviciile de îngrijire la domiciliu sunt oferite în regim de gratuitate, dacă
ele sunt recomandate de către medicul specialist curant al pacientului, pe
baza unui formular deservind acest scop, după spitalizare sau în loc de
aceasta.
@
c
Paliaţia reprezintă îngrijirea pacienţilor aflaţi în faza avansată a unei
boli incurabile, în principal cancer, în stadiul care a depăşit posibilităţile
curative. Prin asistenţa paliativă se asigură un tratament complex de control
al simptomelor, suport emoţional, social, spiritual şi respectarea demnităţii
umane fiecărei persoane bolnave. Scopul este asigurarea calităţii vieţii
bolnavului, atenuarea suferinţelor somatice şi psihice, susţinerea şi
încurajarea activităţilor fizice şi mentale precum şi suportul pentru membrii
de familie ( inclusiv în perioada de doliu).
În asistenţa paliativă este implicată o echipă multidisciplinară alcătuită din
medici, îngrijitoare, psihologi/specialişti în igienă mentală, asistenţi sociali,
preoţi şi voluntari instruiţi.
Conform definiţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Äîngrijirea paliativă
este o abordare care îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor şi familiilor
acestora, făcând faţă problemelor asociate cu boala ameninţătoare de viaţă,
prin prevenirea şi înlăturarea suferinţei, prin identificarea precoce, evaluarea
corectă atât a tratamentului durerii cât şi ale altor probleme fizice, psiho-
sociale şi spirituale. OMS a elaborat unele principii de bază, potrivit cărora
îngrijirea paliativă:
K atenuează durerea şi alte simptome chinuitoare
K afirmă viaţa şi consideră moartea ca pe un proces normal;
K nu grăbeşte şi nici nu amână moartea;
K integrează aspectele psiho-sociale şi spirituale ale îngrijirii pacientului;
K oferă un sistem de suport pentru a ajuta familia să facă faţă greutăţilor din
timpul bolii
K oferă un sistem de sprijin pentru a ajuta pacientul să ducă o viaţă cât mai
apropiată de cea normală până la moarte;
K îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi poate influenţa pozitiv evoluţia bolii;
K se bazează pe o abordare de echipă pentru a se putea adresa tuturor nevoilor
pacientului şi familiei, inclusiv prin servicii de suport în perioada de doliu,
dacă este cazul;
K este aplicabilă în stadii timpurii ale bolii, în corelaţie cu o serie de alte terapii
menite să prelungească viaţa, cum ar fi chimioterapia, radioterapia, şi
include investigaţii necesare unei mai bune înţelegeri şi abordări ale
complicaţiilor clinice.
Bolnavul în stare avansată are dreptul ca durerile şi simptomele sale
somatice şi suferinţele psihice să fie alinate, şi să fie înconjurat de prieteni şi
familie. Îngrijirea de tip hospice se remarcă prin implicarea aparţinătorilor în
îngrijirea bolnavului precum şi suportul emoţional al acestora în perioada de
doliu.
Casa de Asigurări de Sănătate nu recunoaşte deocamdată serviciul de
îngrijire paliativă ca fiind un serviciu finanţabil, şi suportă prin urmare doar
o mică parte a costurilor de întreţinere.
@
! ! %c!c