LIBERTATEA ȘI

RESPONSABILITATEA

Nume și prenume student : Pișta-Enășescu Gabriela

Disciplina: Etică și integritate academică

Universitatea: Alexandru Ioan Cuza, Iași

Facultatea: Filosofie și științe social-politice

Master: Probațiune, mediere și asistența socială a victimelor infracțiunilor

Forma de învățământ : IF

Anul: 1
 Libertatea și responsabilitatea sunt două concepte pe care fiecare dintre indivizi le
percepe diferit. Încă din antichitate, filosofii mari ai lumii au dezbătut aceste subiecte iar
fiecare dintre ei a ajuns la o concluzie proprie, asemănătoare sau diferită de cea a celorlalți.
Spre exemplu, la vârstă adolescenței, individul trăiește viață cu intensitate și consideră că are
dreptul să realizeze orice își dorește, că i se cuvine totul. Acesta tinde să uite faptul că, trăind
într-o comunitate, pe lângă libertățile pe care acesta considera că i se cuvin, are și
responsabilități precum atingerea unui scop fară să provoace daune sau să afecteze negativ
viețile celor din jur. Cu cât trece timpul, cu atât acesta începe să realizeze că ideea libertății
pe care o avea este una subiectivă și că libertatea se limitează datorita responsabilității de a
face lucrurile mereu corect și bine fară să îi afecteze pe ceilalți indivizi care îl înconjoară.
Prin urmare, libertatea absolută este doar un concept subiectiv, care nu exista, deoarece daca
persoanele ar fi libere în totalitate să facă ceea ce își doresc, acest lucru ar implica daune și
afectarea vieții celorlalți indivizi, iar prin urmare, restrângerea libertăților acestora. Astfel, nu
putem vorbi despre ideea de „bine”, fară a aminti și de reversul acesteia
După cum spuneam, filosofii au încercat să găsească răspunsul la întrebarea „ce
înseamnă pentru existenta noastră libertatea?” , manifestandu-și subiectivismul și ajungând
la o concluzie personala. Daca ne gândim la antici, acestea credeau în zei, care, făureau un
destin fiecărui om. Fenomenele prestabilite erau puse sub voință divinităților, însă ulterior
filosofii au considerat că destinul este mai presus de natura zeilor, deci, supraordonat
acestora. Aducând vorba de destin, acesta reprezintă ceea ce este scris să se întâmplă, o forță
care ne acaparează fară a avea puterea de sustragere. Din acest punct de vedere,
responsabilitatea nu exista, nu poate fi justificata deoarece se considera faptul că oamenii
erau doar niste marionete în mâinile destinului.
În Epoca medievala s-a abordat conceptul de liber arbitru. Acesta dădea libertate
individuala fiecărei persoane, se considera faptul că actele individului îl caracterizează având
posibilitatea de a alege intre bine și rău, între valorile morale pe care personal le considera
drepte de urmat. Dumnezeu, simbolul perfecțiunii și al bunătății, nu mai era considerat drept
a fiind cauza a tot ce se petrece în lume, astfel omul a început să devina responsabil pentru
propriile sale acțiuni. Filosofii ateiști au contestat aceasta teorie, spre exemplu Friederich
Nietzsche a văzut în liberul arbitru o manieră de a învinovăți individul și de a îl obliga să
devină responsabil.
 O dată cu evoluția științei, accentul a fost pus pe legile naturii. Filosofii s-au
îndepărtat de gândirea strict religioasa, urmând să se apropie de conceptul de Univers ca și
materie. Aceștia erau de părere că, în lume, ceea ce a existat, există sau va exista este absolut
prestabilit, explicând existenta unor șiruri cauzale. Implicit, vorbim despre cauze și efecte,
iar conform acestora, omul nu are libertate, deoarece natura îl conduce.
Existențialiștii aveau un alt punct de vedere, acestea aprobând conceptul de libertate
absoluta. Jean Paul Sartre a considerat faptul că „libertatea umana este strict legata de
responsabilitate și puterea de a alege, toate acestea sunt strânse la modul absolut”. Prin
urmare, omul este condamnat la libertate, acesta se naște cu puterea de a decide pentru sine,
alegerile sale reprezentandu-l, iar în cazul în care o persoana nu este mulțumită de condiția
să, poate recurge la dezertare sau sinucidere.
Conform DEX-ului, libertatea reprezintă „posibilitatea de a acționă după propria
voință sau dorință”. Deoarece conceptul de libertate, după cum am arătat mai sus, este unul
subiectiv, nu putem să propunem o definiție concisa și exactă a acestuia, însă ne vom referi
la libertate că la absenta obstacolelor sau a constrângerilor. A fi liber înseamnă a nu fi
împiedicat să faci ceea ce iți dorești. Există mai multe tipuri de libertăți printre
care :libertatea polititca, economica, sociala, religioasa, individuala, colectiva și de
conștiință. De asemenea, Isaiah Berlin a făcut o distincție intre libertatea pozitiva și negativa.
Când ne referim la libertatea negativa, aceasta desemnează absenta constrângerilor arbitrare
impuse de puterea politica sau de alti oameni și presupune restrângerea intervențiilor statului
la un nivel minim. Libertatea pozitiva se refera la realizarea condițiilor pentru îndeplinirea
scopurilor individuale, prin intervenția statului în viață societății sau a individului.
Am clarificat faptul că, libertatea și responsabilitatea se afla în strânsă legătură una cu
cealaltă. Daca ne referim la libertate politica, Mill a considerat faptul că scopul principal al
statului este cel de a aasigura apărarea drepturilor și a libertăților individuale. În consecință,
singurele constrângeri pe care statul le poate exercita asupra indivizilor si au ca scop
apărarea acestor drepturi și libertăți. Prin urmare, nu societatea este cea care este subordonata
statului, ci statul este subordonat societății, făcând sacrificii de dragul libertății individuale.
Aristotel, prin lucrarea să „Etica nicomahica”, face distincția intre acțiunile
involuntare care se petrec prin constrângere sau neștiință, și cele voluntare, al cărui principiu
se afla în persoana celui care acționează, menționând faptul că infara de voință este nevoie de
a o alegere pentru a putea duce la capăt acțiunea și pentru a atinge un scop final. Astfel,
putem spune că liber este doar individul care este cauza lui însuși.
 Daca ne raportăm la libertate din prisma creștinismului, umanitatea nu este în stare să
atingă libertatea în mod deplin, acest lucru îl posedă doar Dumnezeu, fiind văzut că o ființă
atotputernica, însă omul, este făcut după chipul și asemănarea Lui, și tinde să obțină aceste
asemănări prin dobândirea libertății.
Însă, în acțiunile noastre, libertatea capătă un caracter deficitar, depinzând de factori
multiplii precum cei de ordin social sau psihologic. Oamenii depind în mod direct sau
indirect de mai mulți factori. Spre exemplu luam cauzele care determina persoanele spre
sinucidere, aparent fiind un act liber al voinței. O influenta din mediul social al unui copil
poate să creeze vulnerabilitate la comportament suicidar. Voi da un exemplu personal,
întâlnit din ce în ce mai mult în scoli. Fenomenul „bullying” a luat amploare în ultimul timp
și din nefericire, am avut contact direct cu acesta. Atunci când ceilalți elevi încep să
manifeste acțiuni agresive și hartuitoare asupra altuia, în mod inevitabil, elevul în cauza vă
dezvolta o trauma, anxietate și depresie, care în cele din urma sunt cauzele principale care
conduc la gânduri suicidare. Prin urmare, daca sinuciderea este văzută drept un act liber al
voinței, atunci, cum rămâne cu factorii care conduc la acesta? Desigur, este alegerea lui să
recurgă la astfel de metode, însă pentru a ajunge să ia aceasta decizie, au contribuit foarte
mulți factori, în cazul de fata hartuirea, izolarea, depresia, anxietatea, traumele suferite, etc.
De asemenea, întâlnim sinuciderea și pe linie familiala. Factorii psihologici după cum
spuneam, sunt semnificativi însă studiile recente au confirmat și faptul că factori
predispozanți sunt și cei genetici. Se pot oferi o mulțime de exemple de acest gen, deoarece
omul depinde în acțiunile sale direct de factori de ordin genetic, social sau politic. În
consecință, puterea libertății devine una dependenta de factorii menționați mai sus.
Individul, indiferent de religie, tinde spre obținerea deplina a libertății. În dogmele
bisericești, preoții și scriitorii percep libertatea că fiind o metoda de protecție în fata
patimilor și a ispitelor, mai degrabă, decât un act de voință libera. Cei care nu sunt
familiarizați cu acest mod de viață considera dificila percepția de a asculta că un mijloc de
obținere a libertății, de a percepe libertatea că o conservare a propriei identități prin
modelarea ei în baza conformării sfaturilor preoților. Unii percep libertateea că un act de
exercitare a propriei voințe, alții că un act de modelare și identificare a voinței proprii cu cea
a aproapelui.
Daca ne raportam la istorie, putem observa că toate revoluțiile ce au avut în plan
obținerea libertății s-au soldat cu prețul morții, spre exemplu Revoluția din 1989 din
Romania, manifestările anticomuniste din 2009 la Chișinău, etc. Prețul libertății în acest caz
a fost moartea. Prin urmare, libertatea este o stare de spirit care nu poarta un caracter static,
ci unul dinamic prin evoluția sau involuția sa.
În ceea ce privește libertatea specifica, un exemplu bun este libertatea de exprimare.
În Romania, în opinia mea, ne aflam în continuare la acest nivel de „închisoare”. Într-adevăr,
din fericire nu se mai practica metodele din trecut, cele violente de reducere la tacere a
persoanelor, însă asta nu înseamnă că cenzura nu mai exista. Cu toții cunoaștem cenzura, ne
autocenzuram deoarece, desi am căpătat dreptul la libera exprimare, suntem conștienți de
repercursiunile acțiunilor noastre, care, daca nu ar fi cenzurate, ne-ar cazua efecte negative.
Prin urmare, ajungem din nou la responsabilitate. Consider că pentru noi toți, libertatea
trebuie să reprezinte un drept fundamental și în același timp să fim conștienți că odată cu ea
vine și responsabilitatea de a nu îngrădi libertatea altora.
Concluzionând, libertatea nu poate fi definită. Este o definiție ce ține de fiecare.
Fiecare persoană are propria sa definiție despre libertate, ceea ce implicit duce la o definiție
proprie despre responsabilitate, cele două fiind dependente una de cealaltă. Pentru mine
libertatea înseamnă posibilitatea de a alege, însă responsabilitatea este alegerea cea bună pe
care ar trebui să o urmez. Fiecare dintre noi are dreptul la libertate, puțini în schimb, înțeleg
acest concept, dar și mai puțini sunt conștienți de ceea ce implica „libertatea”.

BIBLIOGRAFIE:

Aristotel. Etica Nicomahică. 1988. București: Editura Științifică și enciclopedică 

Enciclopedia de Filosofie și Științe umane, traducere de: Luminița Cosma, Anca Dumitru,
Florin Frunză ș.a., Editura All Educational (DeAgostini), București, 2007, p. 588.

Jean- Paul Sartre, Existențialismul este un umanism, Mursia, Milano 1974, pp. 30-35,
apud. Enciclopedia, p. 318