UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

SPECIALIZAREA ASISTENTA SOCIALA

Referat stiintific elaborat in cadrul seminarului de

« Psihosociologia sănătăţii şi sănătate publică »
(Prof. Baican Eugen)

Sanatatea publica si Prostitutia

Noiembrie,2007
 CLUJ-NAPOCA
Planul lucrarii

1. Problema stiintifica abordata si scopul lucarii

Problema stiintifica abordata in lucrarea mea consta in implicatiile pe care le are

prostitutia in sanatatea publica, modalitatile prin care poate afecta prostitutia viata publica din
perspectiva sanatatii si a bolii.

Scopul lucrarii il constituie definirea comprehensiva si aprofundata a fenomenului de

prostitutie, cat si cauzele care afesteaza societatea prin institutiile de baza ale acesteia cat si
intelegerea obiectiva a fenomenului din perspectiva medicala, sociologica si psihologica.

. 2. Preliminarii teoretice si metodologice ale lucrarii.

Importanta si oportunitatea cercetarii acestui subiect vine dintr-un motiv mai putin
obiectiv, care m-a facut sa-mi doresc de a intra in substratul ascuns al prostitutiei. Asa cum
niciodata, nu a fost un subiect tabu, chiar daca intr-o perioada sau alta s-a incercat o
musamalizare a acestui fenomen, el continua sa ia amploare, in zilele de astazi devenind un
post de munca, ca oricare altul, cu beneficiile si dezavantajele sale, cu plafonarile sau
descoperirile sale. Mi-am ales acest subiect nu din motive feministe, tinand cont de faptul ca
se ofera o prioritate femeilor in aceasta meserie, dar uitand de fapt ca foarte multi barbati,
practica o meserie mai mult sau mai putin placuta. Ceea ce m-a facut sa aleg aceasta tema, a
fost o stire anuntata la postul de televiziune PROTV, in luna septembrie 2007, care a avut un
impact consistent asupra mea.

Istoric
Evolutia istorica a moravurilor si a normelor in materie de sexualitate in functie si de zone
geografice, a determinat, in cursul timpului, o pronuntata variabilitate a atitudinilor sociale
fata de fenomenul prostitutiei.
Prima forma de prostitutie organizata, cunoscuta de istorie a fost „prostitutia de
templu”, practicata chiar in locurile de rugagiune, ca o jertfa adusa zeitatilor.
O alta forma de prostitutie consemnata de istorie a fost „prostitutia ospitaliera”
constand in oferirea, odata cu gazduirea, plina de ospitalitate, acordata strainilor sau

2
pelerinilor, a trupului sotiei sau al fiicei, practica extrem de raspandita la unele popoare
arhaice si ulterior la eschimosi.
In Grecia Antica, caracterizarea de lipsa egalitatii intre sexe, singurele femei care erau
tratate ca fiind egalele barbatilor erau prostituatele. Prostitutia era organizata intr-un sistem
„stratificat”, de la cele mai de jos, prostituatele, care isi practicau meseria in beneficiul tuturor
cetatenilor, in lupanare, taverne sau pe strazi, pana la vestitele curtezane numite hetaire, care
aveau o educatie aleasa si erau destinate barbatilor din paturi suspuse.
Prostituatele de strada, care faceau, cum s-ar spune astazi „trotuarul”, isi gravau ,
adeseori pe talpa pantofului, mesajul „urmeaza-ma”, care ramanea pe sol, atragandu-i in felul
acesta pe clienti.
In Roma Antica, prostitutia era de asemenea acceptata, dar spre deosebire de greci,
romanii o priveau ca pe un „rau necesar”, raspunzand unei anumite cereri de piata.
Prostituatele pentru a putea fi diferentiate de femeile respectabile , aveau obligatia sa poarte o
toga scurta si o mitra asemanatoare unei bonete frigiene.
Ulterior, o data cu liberalizarea moravurilor din perioada imperiala, aceasta obligatie a fost
anulata, dar a inspirat prostituatele o anumita tinuta care sa atraga clientii, constand in haine
tipator colorate, decolorarea parului, care sunt componente a subculturii prostitutiei chiar si in
perioada contemporana.
In vechea Roma, prostitutia nu era numai apanajul femeilor. Prostitutia era practicata
chiar de catre barbati, sclavi sau eunuci, ale caror servicii erau utilizate fie de matroane, fie de
alti barbati. Exista in acelasi timp, prostitutie juvenila, practicata de copii de ambele sexe, mai
ales in cadrul bailor publice.
Secolul al XV pare sa fi fost perioada „de culme” a prostitutiei cu caracter public,
tolerata, si chiar incurajata de autoritati.
Prostituatele erau impartite in patru categorii principale:
1) cele care locuiau si-si practicau meseria in casele de toleranta municipale si care aveau
statutul cel mai inalt. Aceste case de toleranta erau protejate de autoritatea municipala
si se aflau chiar in proprietatea municipalitatii, care considera ca prostituatele
presteaza o activitate in „interesul direct al comunitatii”
2) prostituate plasate in bai publice cu caracter privat, ai caror proprietari numarau
adesea, chiar persoane de rang.
3) Prostituatele din asa- numitele boldellos, case de tolerananta din sud, cu caracter
particular, patronate de „madame”, unde se refugiau de obicei profesionistele
varstnice.

3
 4) Prostituatele „ordinare”, de strada, care erau antreprenoare individuale, dependente, de
cele mai multe ori, de un proxenet care avea rolul complex de protector, om de afaceri,
iubit, parazit sau bataus. (Radulescu, M., Sorin, „Sociologia si istoria
comportamentului sexual deviant”, 1996, ed. Nemira, Bucuresti, p. 82)

2.1. Incadrari paradigmatice

Conform paradigmei lui Robert Merton, prostitutia este un gen de
comportament “inovator”, determinat de o stare de “anomie”, de lipsa unor mijloace legitime
pentru a realiza scopuri dezirabile social, ceea ce implica folosirea unor mijloace legitime
(dupa Merton R.K,1968, Radulescu Sorin, p.97)
Odata cu definirea prostitutiei ca “forma de devianta” au fost elaborate multiple teorii
pentru a explica cauzele si motivatiile ei, printre care(dupa Lowney J., Winslow R.W. and
Winslow ., 1981):
a) Teoria alienarii, care a luat ca premisa exploatarea femeii si a prostituatei in
societatea capitalista si implicit “instrainarea prostituatelor din societatea legitime.
b) Teoria asocieri diferentiale si invatarii subcuturale,care priveste prostitutia ca un
rezultat al initierii de catre membrii acestei subculturi al familiarizarii treptate cu
normele, valorile si stilurile ei de viata.
c) Teoria controlului social,care explica prostitutia ca un efect al atitudinilor
contradictorii fata de o asemenea institutie, existand tari, cum este cazul SUA, unde in
unele arii(Nevada) ea este permisa si in altele nu.(Radulescu, M., Sorin, „Sociologia si
istoria comportamentului sexual deviant”, 1996, ed. Nemira, Bucuresti, p. 97).

2.2 Metodologia lucrarii

Bibliografia folosita in aceasta lucrare este una de specialitate, am folosit atat informatie
din sfera sociologica, psihologica cat si din cea medicala.
Cartile a caror autori le-am folosit sunt urmatorii : Cesereanu, Ruxandra &Co,
„Farame, cioburi, aschii dintr-o carte a miracolelor”, 2004, ed.Limes, Cluj-Napoca, McCry
Leslie, James, „Human Sexuality”, 1967, ed. Van Nostrand, Reinhold Company, U.S.A,
Parvu, Constantin, 2000, „Sexualitatea umana si sanatatea”, ed. Tehnica, Bucuresti,
Radulescu M.Sorin ”Sociologia si istoria comportamentului sexual „deviant”,
sociologie,psihologie. Avansat”, 1996, ed.Nemira, Bucuresti.

4
 Metoda utilizata in acest demers de cercetare a fost metoda analizei critice a literaturii
de specialitate prin prezentarea anumitor teorii deja existente care se
completeaza unele pe altele.
 Metoda analizei secundare (prelucrari statistice care sa compare anumite date statistice
deja existente).
3. Prezentarea rezultatelor demersului de cercetare
O definitie completa si mai relevanta ii apartine lui Jennifer James, care, definind
prostitutia ca un schimb sexual in care recompensa nu este nici sexuala, nici afectiva,
include in cadrul ei 4 factori principali:
a) banii
b) numarul (mare) de parteneri sexuali.
c) gradul de cunoastere a acestor parteneri
d) gradul de rafinament implicat de relatia sexuala.
Se poate aprecia ca prostitutia, indiferent de formele sale in care se manifesta si de
disimularile de care este insotita, presupune trei componente principale:
Caracterul comercial , promiscuitatea si indiferenta emotionala fata de clienti. Mai ales
in societatile contemporane, prostitutia este condamnata tocmai pentru ca implica, cu
precadere, cele trei tresaturi mentionate, ceea ce determina ca o relatie sexuala, de tip
profesionist sa fie un gen de „contact primar intr-o relatie secundara”, un fel de raport
intre „epiderme”, fara obligatii sociale si fara afectivitate.
In ultima perioada, data fiind raspandirea consumului de droguri in randul
prostituatelor din Occident, prostitutia este definita si ca o forma de oferta sexuala in
schimbul banilor si (sau) drogurilor (Goldstein P.J, 1979 si Sterk C.E.J, 1989).
5) Aceasta noua definitie care se adauga celorlalte, subliniaza faptul ca profesia de
prostituata, caracterizata de stres si eforturi deosebite, este in stransa legatura
cu”lumea”subterana a drogurilor. (Radulescu, M., Sorin, „Sociologia si istoria
comportamentului sexual deviant”, 1996, ed. Nemira, Bucuresti, p.70)
Cea mai reprezentativa teorie circumscrisa conceptiei interactioniste este cea a
„etichetarii”. In acord cu tezele ei, o femeie devine „prostituata de cariera” numai atunci
cand a fost definita si sanctionata, ca atare, de agentiile de control social. Initial, ea poate
practica un gen de prostitutie disimulata sau „ocazionala”, fara a fi identificata si
sanctionata, si fara sa creada despre sine ca este prostituata. Odata intrata in „viitorul”
politiei si definita ca prostituata, sanctionata si stigmatizata, ea devine o veritabila
prostituata, de „cariera”, ajungand sa-si modifice chiar propriile perceptii despre sine si

5
 despre identitatea ei. O serie de studii intreprinse in acest sens au aratat ca trebuie sa
treaca mai multi ani pentru ca o persoana care practica ocazional prostitutia sa ajunga
prostituata profesionista.
Adoptand perspectiva interpretativa a interactionalismului simbolic, sociologul
american, Nanette Davis a chestionat un numar de treizeci de prostituate aflate in
institutiile corectionale din Minnesota. El a identificat 3 etape principale prin care trece o
tanara pana ajunge o prostituata de cariera:
a) Deriva, adica seria de evenimente antecedente care determina sa opteze pentru
practicarea prostitutiei. De exemplu: existenta unui camin familial dezorganizat,
abandonul scolar, victimizarea ei sexuala urmata de graviditate, persoana „problema”.
Exercitarea unor relatii sexuale la o varsta mica (13 ani si sub aceasta varsta) pare sa
fie elementul cel mai important, deoarece antreneaza autodefinirea victimei ca o
persoana degradata moral si chiar ca prostituata.
b) Tranzitia sau devianta tranzitionala, care este perioada de trecere spre cariera de
profesionista, durand circa 6 luni, in cursul carora tanara se confrunta cu o
ambivalenta de rol, adica nu se poate decide inca sa-si asume identitatea de
profesionista.
c) Profesionalizarea, etapa in cursul careia tanara respectiva isi asuma voluntar
identitatea de prostituata, ajungand sa creada despre sine ca este intra-devar,
prostituata de cariera. Acest stadiu coincide cu organizarea intregii sale vieti in jurul
identitatii asumate si cu rationalizarea optiunii ei, pe baza conceptiei ca toata lumea se
prostitueaza in societate, atat femeile respectabile, cat si barbatii.
(Radulescu, M., Sorin, „Sociologia si istoria comportamentului sexual deviant”,
1996, ed. Nemira, Bucuresti, p. 105)

Prostitutia- un „rau necesar pentru societate”

Dintre toate ariile de devianta sexuala, prostitutia a captat cel mai mult atentia si
interesul profesional sociologic. Un asemenea subiect pare justificat din mai multe ratiuni. In
primul rand prostitutia este o profesie „cea mai veche din lume”, o ocupatie la fel ca oricare
alta, caracterizata de metode, tehnici, stiluri de viata si strategii de lucru, grupuri profesionale,
forme de specializare, norme si valori distincte, alte elemente care alcatuiesc esenta oricarei
activitati profesionale.

6
In al doilea rand, prostitutia, atat cea cu caracter institutionalizat, cat si cea
neinstitutionalizata, reprezinta o „problema” sociala importanta cu care se confrunta orice
societate si care implica numeroase aspecte cu continut moral, juridic, religios, medical,
economic si chiar cultural.
In al treilea rand, prostitutia constituie unul dintre cele mai sugestive exemple de analiza
evolutiei in timp a definitiilor in materie de „devianta sexuala” si pentru a sublinia faptul ca
nu numai aceasta forma de devianta, ci de fapt,orice conduita etichetata ca fiind dependenta
de norme, traditii, cutume, de numeroase elemente cu continut cultural, moral sau religios.
Desi unii sociologi apreciaza ca prostitutia exercita o serie de functii benefice pentru
socializarea sexualitatii in directii dezirabile, alti sociologi considera ca ea este o problema
sociala deoarece implica (dupa Henslin I.M., 1990, p 78)
a) imoralitatea, adica sexualitatea de tip comercial, intre persoane care nu se cunosc,
angajand practici sexuale neuzuale.
b) exploatarea corpului femeii in beneficiul barbatului
c) asocierea ei cu alte activitati ilegitime, printre care infractiunea si traficului de droguri
d) raspandirea bolilor venerice si a bolii SIDA in societatea . (Radulescu, M., Sorin,
„Sociologia si istoria comportamentului sexual deviant”, 1996, ed. Nemira,
Bucuresti, p. 58-60).
Prostitutia este in aceleasi timp strans implicata in retelele economice ale societatii. Ea este o
afacere, un business, si la fel ca oricare alta afacere presupune un mod de organizare, resurse,
relatii si nu in ultimul rand, exploatare economica.
Daca vechile forme si structuri ale prostitutiei organizate au disparut, au aparut in
schimb noi forme si noi categorii de prostituate, care lucreaza in calitate de antreprenoare
autonome sau ca forta de munca exploatata. Disparitia prostitutiei organizate a fost
determinata de numeroase schimbari sociale, printre care, sporirea gradului de libertate si
toleranta sexuala, relatii mai libere intre sexe, la toate varstele, angajarea mai frecventa in
relatii sexuale premaritale, modificarea ideilor si normelor in materie de sexualitate, disparitia
prejudecatilor si a mitului „virginitatii”, scaderea numarului de celibatari, posibilitati sporite
de casatorie si recasatorie, schimbarea statutului economic al femeii.
Sexualitatea umana si sanatatea
Industrie si sevicii, iata cele doua mari afaceri legale si mai putin legale ale sfarsitului de secol
si mileniu, in domeniul sexual.
Avand in vedere ca obiectul prostitutiei il constituie relatiile cu privire la viata sexuala si ca
prin savarsirea aduce atingerea pudoarei, relatiilor de familie si moralei cu privire la viata

7
intima a persoanei, consideram ca si aceasta fapta penala ca si proxenetismul trebuie sa fie
tratate in categoria infractiunilor la viata sexuala. Se fac incercari care probabil vor reusi, iar
intr-un viitor, nu indepartat, prostitutia practicata in cadrul organizat, sub control medical va fi
legalizat si in tara noastra. (McCry Leslie James, „Human Sexuality”, ed. Van Nostrand,
Reinhold Company, U.S.A, 1967, p.306.)
Prostitutia a facut obiectul a numeroase studii criminologice. Saracia, somajul,
destramarea familiei din motive materiale sunt cauze ale alegerii meseriei. Ele nu sunt
singure. Se adauga usuratoarea obtinerii unor foloase, uneori substantiale, precaritatea
educationala, frustrarea si traumele din familie, precum si unele boli psihice.
Daca din punct de vedere juridic, conditiile sunt cele de practicare a raporturilor
sexuale in schimbul unei remuneratii, din punct de vedere medical se adauga si o a treia
conditie si anume absenta placerii sexuale, dupa definitia lui Schwartz, „prostitutia incepe
cand satisfactia sexuala nu mai este realizata”
Imaginea clasica a prostitutiei este data de femeia aflata in strada care „agata” clienti
dintre pietonii si automobilisti, pe care ii aduce la casa cu „felinar rosu”.
Cercetarile realizate de sociologii din Occident au aratat ca prostitutia implica o structura
ierarhica a diferitelor categorii de prostituate, in functie de mai multe elemente, printre care
locul in care isi exercita ocupatia, educatia , venitul obtinut, tipul de clientela, tehnicile
sexuale folosite. In raport cu toate aceste elemente, au fost identificate urmatoarele categorii
de prostituate (Clinord M.B and Meier R.F., 1975, Mahoney E.R., 1983, Julian J.and
Kornblum W, 1983, Hyde J.S, 1990 etc.):
a) prostitutia de strada care isi exercita meseria „in vazul lumii”, au statutul cel mai
scazut, nivelele cele mai coborate de instructie, clientii cei mai dificili si sansele cele
mai mari de a fi maltratate de clienti sau arestate de politie. Recrutandu-si clientii chiar
din strada , unde ele „fac trotuarul” aceasta categorie de prostituate se asociaza
frecvent cu un proxenet, denumit „protector”, „sustinator” sau chiar „iubit”, care le
apara de agresiunile unor clienti si isi iau cea mai mare parte din veniturile obtinute. In
deceniile trecute ele lucrau numai noaptea, dar in prezent lucreaza si in cursul zilei
intr-un apartament, inchiriat special, intr-o camera dintr-un hotel sordid, in
automobilul clientului sau direct in strada, intr-un colt mai ferit, sau intr-un parc.
Deoarece ele evita contactul personal cu clientii, tehnica favorita pe care o folosesc
este sexul oral „rapid”, care le aduce un venit de circa 20 de mii dolari.
b) Prostituatele de bar sau local care profeseaza in cadrul barurilor si restaurantelor,
adeseori conform unor aranjamente prealabile cu proprietarii acestora sau cu chelnerii.

8
 In alte cazuri, sunt tolerate de acestia datorita clientilor. In aceste locuri, unde
racoleaza clientii, cerandu-le sa le comande ceva de baut, ceea ce este in interesul
patronilor, ele sunt mai bine protejate decat prostituatele de stada de agresiunile unor
clienti sau de raziile politiei. In plus, acest tip de prostituate, isi disimuleaza in special
ocupatia, parand sa fie, ele insele, cliente in localurile respective avand o tinuta
decenta, eleganta chiar, lipsita de ostentatie. Ele castiga aproximativ 75 dolari pentru
un act sexual, dar pot castiga si mai mult daca, in cursul unei nopti, au mai multi
clienti.
c) Prostituatele care isi exerciteaza ocupatia in saloanele de masaj sau in atelierele
erotice, institutii deosebit de raspandite pe teritoriul american. Foarte putine dintre
acestea ofera posibilitatea clientilor de a beneficia de servicii sexuale complete,
majoritatea practica numai masajul sexual, pentru a provoca orgasmul clientilor.
Aceste saloane sau ateliere sunt de fapt pentru activitati ilicite din punct de vedere
sexual. Alaturi de masajul normal, ce face din acest tip de prostituate un gen de „tarfe
manuale”, in saloanele de masaj se practica si alte „servicii”, printre care sexul oral,
anal si mult mai rar cel „normal” deoarece stabilimentelor respective li se interzice sa
posede paturi.
d) Prostituatele care apartin unor stabilimente speciale de petrecere a timpului liber. In
aceste stabilimente (hoteluri speciale, cu mai multe stele), clientii sunt tratati cu multa
atentie si consideratie, beneficiind de toate serviciile posibile, inclusiv cele care se
refera la toate „gusturile” sexuale posibile.
e) Prostituatele, insotitoare (de escorta), care , la solicitarea clientului, isi petrec seara in
compania acestuia, in calitate de „dama de companie” si evident pe baza unor
aranjamente prealabile, ca partenere de sex. Prostitutia deghizata sub forma
companiilor efemere, pentru o seara, este si o forma de prostituare a barbatilor in
favoarea femeilor, practicata de asa-numitii „gigolo”.
f) Prostituatele care fac parte din categoria call girls (fete inchiriate la telefon) au statutul
cel mai inalt dintre toate prostituatele, unele dintre ele fiind chiar foste studente, avand
o instructie si o educatie superioara celorlalte profesioniste.
Sexualitatea insasi este oferita in cele mai diverse si sofisticate forme. Acest
gen de prostitutie are un caracter invizibil, fiind mai putin expusa controalelor politiei
sau agresiunii unor clienti needucati. Aflate de cele mai multe ori sub supravegherea
unei madame prostituatele de acest tip pot controla atat calitatea clientului, cat si
business-ul implicat de actul de comercializare a favorurilor lor sexuale.

9
 g) prostituate ocazionale, care practica prostitutie numai din necesitati economice,
participand la o lume „duala”. Ele muncesc numai cateva zile sau ore pe saptamana,
pentru a face rost de venituri pentru caminul familial. O parte din sotii lor cunosc si
chiar aproba genul de activitate in care sunt implicate, ceilalti nu stiu nimic despre
natura acestei activitati.
h) Prostituatele de bordel, stabiliment mai putin „frecvent” in prezent, dar deosebit de
raspandit in trecut. In Europa si SUA, bordelurile numite si case de toleranta, deoarece
erau autorizate, aveau diferite forme, de la localurile sordide, unde clientilor li se furau
banii in timpul practicarii relatiilor sexuale cu prostituatele, complice, de fapte ale
jefuitorilor, la diferite locuinte, plasate in zone cu „felinar rosu”.
In ultima perioada se prostitueaza intr-un numar foarte mare copii fugiti de acasa, din
cauza mizeriei, alcoolismului parintilor sau severitatii excesive, cei care au cazut victime ale
incestului, violului si perversiunilor de tot felul. (Parvu Constantin, „Sexualitatea umana si
sanatatea”, ed. Tehnica, Bucuresti, 2000. p.162).
Prostitutia juvenila este una dintre cele mai grave probleme cu care se confrunta
societatile contemporane, determinand includerea unor masuri in legislatiile mai multor tari.
In unele tari de exemplu, in Thailanda, Filipine, Coreea de sud, Taiwan si Vietnam sau Sri
Lanka, alaturi de prostitutia feminina, cea juvenila este extrem de raspandita , sub forma asa
numitului „turism sexual” care permite pedofililor din alte tari sa efectueze calatorii „de
placere” in Asia, tocmai pentru a putea gasi parteneri de sex aflati la varsta minoratului. „Sex-
voiajele” spre asia, organizate de diferite agentii, includ in pretul biletului si un partener de
sex, adeseori un copil.
In Cambodgea, potrivit unor estimari ale UNICEF, 35% din persoanele care se
prostitueaza sunt adolescente intre 12 si 17 ani, procesul de pace si sosirea in zona a fortelor
ONU, contribuind in cea mai mare masura, la extinderea acestei forme de prostitutie.
Factorul principal care pare sa explice acest proces de prostituare si exploatare sexuala a
copiilor pare sa il prezinte conceptia eronata a mai multor pedoofili, care considera ca minorii
sau tinerii sunt mai putin predispusi sa contacteze SIDA decat adultii. (Radulescu, M., Sorin,
„Sociologia si istoria comportamentului sexual deviant”, 1996, ed. Nemira, Bucuresti, p.88)
Si barbatii se prostitueaza, ei practica profesii de genul „hustler” sau „gigolo” si sunt
gasiti in locuri unde fac streaptease pentru femei sau danseaza cu ele, le intretin, oferindu-le
amuzament si placere, inclusiv sexuala. Prostituat barbat mai poate fi intalnit in atelierele de
sculptura unde serveste drept model amatoarele acestei arte a penelului, in agentiile de modele
si manechine, precum si in cluburi, cazinouri si baruri de noapte.

10
 Prostitutia astazi, si in special cea de trotuar, este o sursa principala de raspandire a bolilor
venerice si a sindromului imunodeficitar(HIV). (Parvu Constantin, „Sexualitatea umana si
sanatatea”, ed. Tehnica, Bucuresti, 2000. p.163).
Lucrarile stiintifice recente demonstreaza ca nu exista caracteristici psihice proprii
prostitutiei. S-a constatat in schimb, ca cei care cunosc, pe parcursul timpului experiente
sexaulae ce au lasat deceptie si care au suferit de grave frustrari in primele faze de dezvoltare
afectiva. Prostititutia devine un „rau ajutator”. Cauzele exterioare a unei persoane joaca un rol
foarte important in destinul sau. Inexistenta sau disocierea mediului familiar favorizeaza
studiile si formarea profesionala, dra intrand in acelasi timp cu grave carente educative ce duc
la un subiect particular vulnerabil. („Encyclopedia Universalis”, nr !9, ed. A Paris,1989.).
„Desi moralistii apreciaza ca prostitutia trebuie interzisa trebuie precizat ca in
Romania de astazi nu comercializarea sexualitatii c atare reprezinta veritabila problema, ci
toate celelate probleme sociale asociate cu ea, cum ar fi, violenta, agresiunea, exploatarea
sexuala si economica a prostitutiei si mai ales, raspandirea bolilor asociate cu aceasta profesie,
printre care sifilisul si SIDA. In perioada 1992-1995 au fost inregistrate numai in Bucuresti
5795 de cazuri de sifilis contactat in urma unor relatii cu partenere de ocazie. Numai o singura
prostituata in varsta de 22 ani, bolnava de sifilis si SIDA a reusit sa imbolnaveasca 156 de
barbati. Asa cum declara un cercetator stiintific de la Clinica de Dermato-Venerologie „ne
confruntam cu o epidemie de sifilis ca in anii 70,mai ales in Bucuresti, Constanta, Iasi,
Timisoara. Trebuie inteles faptul ca doar 42% din cei cu sifilis se prezinta spontan pentru a
declara imbolnavirea, asa ca realitatea este, in fapt, mult mai dura, ea putand fi asemanata cu
un aisberg. Desi legislatia e bine stabilita in concordanta cu prevederile Organizatiei Mondiale
a Sanatatii, nu se pot aplica masuri punitive in cazurile de vagabondaj sexual, prostitutie
clandestina sau homosexualitate” (Ziarul Libertatea, februarie, 1996, p.7).
Voi prezenta, în continuare, un fragment din studiul: ''EFECTELE PROSTITUTIEI ASUPRA
SANATATII'' realizat de Janice G.Raymond, director executiv al ''Coalitiei împotriva
traficului cu femei'' din SUA. (CATW).
„Infectiile cu HIV/SIDA, Chlamydia, Gonorrhea, Virusul herpetic, Virusurile din genul
Papilloma si Sifilis sunt alarmant de frecvente la femeile care se prostitueazã. Peste 75%
dintre femeile care au participat la studiul de la Minneapolis au contractat boli cu transmitere
sexualã (BTS). Problemele ginecologice în general, iar în particular durerile pelviene cronice
si bolile inflamatorii pelviene (BIP) afecteazã prostituatele; 31% dintre cele intervievate au
experimentat cel putin un episod de BIP, ce se numãrã printre cele mai severe boli, alãturi de
infectiile BTS. Repetarea episoadelor de BTS poate creste riscul cancerului cervical.

11
În tãrile în curs de dezvoltare (este vorba de tãrile în care gradul de sãrãcie a populatiei fiind
foarte ridicat, piata cu femei sortite prostitutiei este foarte mare), s-a estimat cã 70% din
infertilitatea femininã e cauzatã de BTS ce pot fi retransmise sotiilor sau partenerelor.
Infertilitatea este larg rãspânditã prin intermediul bãrbatilor care migreazã în zonele urbane,
au relatii sexuale de tip comercial si aduc acasã infectiile cu BTS. Prostituatele au fost
învinuite pentru epidemia de BTS, dar, de fapt, studiile confirmã cã bãrbatii care au relatii
sexuale comerciale sunt cei care transmit boala de la o prostituatã la alta si apoi la sotiile si la
prietenele lor. Ca într-un cerc vicios, infertilitatea duce la divort si în anumite cazuri, fosta
sotie, care era fidelã, recurge la prostitutie pentru a supravietui. Grupurile Anti-SIDA au pus
accentul pe ''actul sexual protejat'', promovând folosirea prezervativelor. Atât în contextul
tãrilor în curs de dezvoltare, cât si în cazul celor industrializate, campaniile actuale pentru
controlul rãspândirii HIV/SIDA prin promovarea actului sexual protejat, esueazã în
nedreptãtile care au loc între femeile care sunt cumpãrate pentru sex si bãrbatii care plãtesc
pentru aceasta (dacã clientul nu respectã folosirea prezervativului, femeia nu poate sã i se
opunã, ea fiind cumpãratã si ca atare posedatã pe o perioadã de timp determinatã). Dacã
programele anti-SIDA sunt serioase privind eradicarea SIDA, atunci trebuie sã lupte
împotriva industriei sexului.
Femeile care se prostitueazã sunt tinta atacurilor, în loc sã se problematizeze rãul pe care îl
provoacã industria sexului în viata societãtii.
Nici o actiune nu va stabiliza mai mult industria sexului decât legitimizarea prostitutiei printr-
un sistem de asistentã medicalã. Din perspectivã medicalã este de neconceput faptul cã
medicalizarea femeilor va reduce infectia si daunele fãrã o medicalizare concomitentã a
bãrbatilor. Aceastã medicalizare a femeilor, care se vrea a fi o protectie a bãrbatilor
consumatori, nu reuseste sã protejeze nici bãrbatii, nici femeile.
Ca si în cazul altor forme de violentã împotriva femeii, eliminarea problemelor de sãnãtate
generate de prostitutie este determinatã de tratarea cauzelor acestor efecte. Pentru a trata
consecintele prostitutiei asupra sãnãtãtii, comunitatea internationalã pentru drepturile omului
trebuie sã înteleagã faptul cã prostitutia dãuneazã femeilor si cã aditional nevoilor de asistentã
medicalã, femeia trebuie întretinutã cu mijloace economice, sociale si psihologice pentru a
pãrãsi prostitutia. Atât timp cât prostitutia e acceptatã ca violentã împotriva femeii si ca
violare a drepturilor omului, consecintele asupra sãnãtãtii nu vor fi îndepãrtate adecvat.
(http://www.geocities.com/e_dumitrache/antip/index, accesat in data de 06.11.2007)
Sexul comercial prezintă şi implicaţii importante legate de sănătatea publică,
criminalitate şi respectarea drepturilor omului.

12
Statutul ilegal al practicării sexului comercial face ca majoritatea CSW să nu beneficieze de
asigurări sociale de sănătate. Ca atare acestea au un acces mai redus la serviciile de sănătate.
Relaţionarea cu aceste servicii este influenţată în mod negativ de stigmatizarea la care sunt
expuse CSW, dar şi de pericolul reprezentat de dezvăluirea practicării unei activităţi ilegale
(vezi obligaţia cabinetelor ITS de raportare nominală a cazurilor). Vulnerabilitatea crescută a
CSW în faţa HIV/ITS este determinată de numărul mare de parteneri sexuali, accesul limitat
la informaţii care conduce la o percepţie parţială a riscului, dar şi de lipsa abilităţilor de
negociere a utilizării prezervativului.
Medicalizarea femeilor nu exclude în nici un fel posibilitatea acestora de a se îmbolnãvi atâta
timp cât clientii nu sunt si, în mod practic, nu pot fi supusi controlului medical. De altfel,
studiile aratã cã indiferent dacã sunt sau nu într-un bordel legalizat, riscurile îmbolnãvirii
pentru femeile care se prostitueazã sunt aceleasi.
Departamentul de Epidemiologie, Biostatisticã si Medicinã al Universitãtii din Washington a
demonstrat într-o cercetare din anul 2000 cã mai mult de 50% din prostituate aflate în studiu
s-au pozitivat HIV în primele 6 luni de la ''înrolare'' si 73% în primele 12 luni. Acest studiu
demonstreazã o datã în plus, rolul nefast al caselor de prostitutie si faptul cã ele reprezintã
adevãrate focare de infectie pentru bolile cu transmitere sexualã.
În timp ce în America de Nord si Europa majoritatea bolnavilor atinsi de SIDA sunt
homosexuali, în Africa 80% din bolnavi sunt heterosexuali având ca factori de risc principali
raporturi sexuale cu prostituate si antecedente de BTS (boli cu transmitere sexualã).
Un studiu efectuat în Nairobi aratã 66% HIV prevalentã la prostituatele sãrace si 31% HIV
prevalentã la prostituatelor ''de lux''.
Într-un studiu prospectiv fãcut în Africa, în 30 de luni de monitorizare, incidenta cumulativã a
HIV- seroconversiei a fost de 67%.
Prevalenta HIV-1 este foarte mare când prostitutia se asociazã cu abuzul de droguri. astfel
într-un studiu fãcut în Italia, 10 din 14 prostituate toxicomane si din altul fãcut în Elvetia, 14
din 18 erau pozitive.
În sudul Floridei 41% din prostituatele analizate erau HIV pozitive.
În New York si New Jersey mai multe studii fãcute pe diferite categorii de prostituate arãtau
urmãtoarele procente:
• 31% HIV- pozitive la neutilizatoarele de droguri intravenoase;
• 58% HIV - pozitive la utilizatoarele de droguri intravenoase;
• 84% HIV - pozitive la utilizatoarele de droguri alte decât intravenoase.
Într-un studiu multicentric fãcut în SUA s-au gãsit valori de pânã la 57% prostituate HIV

13
pozitive.
Pe de altã parte, si pentru bãrbatii care sunt clienti ai bordelurilor legalizate riscurile
îmbolnãvirii sunt foarte mari. Departamentul de Microbiologie si Boli Infectioase al
''Women's and Children's Health Network'' din Victoria - Australia, si-au propus sã cerceteze
riscul la care sunt supusi clientii caselor de prostitutie. Pentru aceasta a analizat 291 bãrbati -
clienti într-o perioadã de 7 zile prin extragerea acidului nucleic din lichidul seminal (preluat
din prezervative). S-a testat ''polymerase chain reaction'' pentru prezenta Chlamydiei
trachomatis si s-a gãsit în 6% din cazuri, Neisseria gonorrhoeae 16% din cazuri, Trichomonas
vaginalis 1% din cazuri, HSV (herpes simplex virus) 8% din cazuri, HIV 1% din cazuri. În
orice caz 26% din cazuri erau pozitive pentru una sau mai multe infectii si în 5% din cazuri s-
au gãsit mai mult de 1 (un) agent patogen.(25). Se aratã astfel cã chiar dacã bordelul
functioneazã normal, chiar dacã bãrbatul foloseste prezervativul, riscurile contaminãrii sunt
suficient de mari.
Voi prezenta în continuare câteva din cauzele pentru care medicalizarea prostituatelor nu
constituie o garantie a necontaminãrii cu B.T.S. (boli cu transmitere sexualã):
 multe din bolile cu transmitere sexualã nu se pot identifica încã din momentul aparitiei lor,
astfel în cazul bolii SIDA se cunoaste cã anticorpii pe care-i pune în evidentã controlul
medical (pozitivare serologicã) apar la 6 - 8 sãptãmâni dupã infectie, adicã dupã ce
persoana infectatã începe sã-si contamineze clientii. Pe tot parcursul perioadei de
incubatie, din sângele pacientului si din tesuturile sale pot fi izolate virusurile H.I.V. sau
componente specifice din structura lor. Pentru sifilis pozitivarea serologicã este de 40 zile
de la contaminare, timp în care virusul poate fi transmis bãrbatilor cu care prostituata
întretine relatii sexuale înainte sã-i fie depistatã boala. Acelasi lucru se poate spune despre
majoritatea bolilor cu transmitere sexualã cunoscute (aproximativ 15), adicã bolnavul
poate contamina pe cei cu care se aflã în contact, fãrã ca boala sã fie detectabilã prin
analizele medicale, pe toatã perioada de incubatie a virusului respectiv.
Intre douã controale medicale, prostituata se poate contamina si transmite boala unuia sau
mai multor clienti, deoarece controalele medicale nu se pot realiza dupã fiecare act sexual
si nici mãcar zilnic, în timp ce o prostituatã poate avea relatii sexuale cu câteva zeci de
bãrbati în fiecare zi. Astfel, probabilitatea de a se îmbolnãvi si de a transmite boala mai
departe în intervalul dintre cele douã controale este foarte mare.
Igienizarea defectuoasã poate conduce la transmiterea unei boli chiar si în situatia în care
femeia însãsi nu suferã de boala respectivã. Cine poate garanta cã o femeie epuizatã fizic
si sufleteste de multe ori grav violentatã în urma unei relatii cu clientul precedent, va mai

14
 avea dispozitia sau chiar puterea sã se igienizeze corespunzãtor pentru a preîntâmpina
transmiterea unei boli urmãtorului client.
 medicalizarea este, de asemenea foarte relativã, cãci datoritã riscurilor mari de
îmbolnãvire a femeilor care se prostitueazã, pentru un patron de bordel ar fi nerentabilã
îndepãrtarea femeii bolnave care îi poate aduce un profit foarte mare. De aceea, ca peste
tot în lume, cei care fac controalele medicale vor trebui sã mai închidã ochii ajutati de
banii patronilor.
Legalizarea bordelurilor va determina o rãspândire a B.T.S. cu mult mai mare în societatea
româneascã, chiar dacã în cadrul prostitutiei legalizate factorii de risc în contaminarea bolilor
cu transmisiune sexualã (B.T.S.) sunt sensibil mai mici decât în cadrul prostitutiei ilegale.
Mult mai muti bãrbati tineri, adolescenti sau vârstnici, familisti vor ceda tentatiilor de a merge
la bordel. Bordelurile aflate sub acoperire legalã vor oferi imaginea unei mai mari securitãti a
clientului atât din punct de vedere al sigurantei personale, cât si al necontaminãrii (siguranta
medicalizãrii). Oameni care în conditiile ilegalitãtii nu ar fi avut curajul, siguranta sau chiar
îndrãzneala sã o facã. În noua situatie este mult mai probabil ca B.T.S.-ul sã ajungã în familii
aduse femeilor de cãtre sotii lor, familii care astãzi nu cunosc o asemenea plagã. Consecintele
directe, femeile riscã sã devinã infertile, iar stabilitatea unei astfel de familii sã fie mai mult
amenintatã (în tãrile unde prostitutia este legalizatã, rata divortiabilitãtii este de pânã la 70%,
aflându-se în crestere). (http://www.geocities.com/e_dumitrache/antip/index, accesat in data
de 06.11.2007).
4. Concluzii
problema reglementarii juridice a prostitutiei este deci extrem de complexa si nu se poate
reduce la institutionalizarea ei, fara a se tine seama de consecintele pe care aceasta
institutionalizare le poate avea asupra societtaii. Im multe tari, legiuitorii se confrunta, pe de o
parte, cu cererea unei parti din public ca prostitutiei feminine sa i se acorde statut legal, pe de
alta parte cu cererile acelora care considera ca orice gen de prostitutie este imoral si trebuie
interzisa.
Intr-o societate democratica, nu se poate ignora nici una dintre aceste cereri. Aceasta si
determina de fapt, continutul ambiguu si contradictoriu al mai multor sisteme juridice
contemporane in materie de prostitutie si statutul incert, uneori legal, alteori clandestin, al
prostituatelor,care, indepentent de continutul, tolerant sau represiv, al legilor, continua sa-si
exercite profesia.

15
 Bibliografie

1. Cesereanu, Ruxandra, &Co, « Farame, cioburi, aschii dintr-o carte a

miracolelor », ed. Limes, Cluj-Napoca, 2004, p.48-49.
2. Encyclopedia « Universalis », nr. 19, editeur a Paris, 1989. p.378.
3. McCry Leslie James, „Human Sexuality”, ed. Van Nostrand, Reinhold
Company, U.S.A, 1967, p.306.
4. Parvu Constantin, „Sexualitatea umana si sanatatea”, ed. Tehnica,
Bucuresti, 2000. p.162,163.
5. Radulescu M.Sorin ”Sociologia si istoria comportamentului sexual
„deviant”, sociologie,psihologie Avansat”, ed.Nemira, Bucuresti,1996.
6. Ziarul „Libertatea”, 1 februarie, 1996, p.7.
7. http://www.geocities.com/e_dumitrache/antip/index (accesat in data de
06.11.2007)

16
17