Al treilea val de deportare al iehoviștilor

MOTTO: “Dacă am îndurat atâta suferinţă şi dacă vor mai exista încă evrei, când totul se va termina, atunci evreii, în loc să fie
osândiţi, vor fi daţi drept exemplu.” (Anne Frank)

Deportările au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autoritățile sovietice. Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de
suferit de pe urma acestui tip de represiune, estimările ridicându-se la câteva sute de mii de persoane deportate în perioada 28 iunie 1940 – 5
martie 1953. La 7 iunie 1941, NKVD al RSS Moldovenești a cerut 1315 vagoane pentru transportul deportaților. Contingentul deportat era distribuit
în felul următor: capul familiei, arestat, era izolat de soție și copii și dus în lagărul de muncă forțată, în GULAG. Ceilalți membri ai familiei erau
trimiși în Siberia sau Kazahstan. Cei deportați în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrân, erau repartizați la muncă în întreprinderile industriei
silvice, în sovhozuri și în cooperative meșteșugărești. Pentru munca depusă nu erau remunerați echitabil, ci li se achita doar un minimum
necesar pentru trai.
La data de 31 martie -1 aprilie 1951,în cadrul operațiunii, numită SEVER (Operațiunea Nord) au fost arestate și deportate în Siberia 300 persoane,
în special acuzate de apartenență la organizatia religioasă Martorii lui Iehova. Acțiunea a început la ora 04,00 și s-a încheiat la ora 20,00 în aceeași
zi. Au fost arestate și deportate în Siberia (reg.Kurgan) 723 de familii, respectiv, 2.617 persoane (808 bărbați, 967 femei și 842 copii), în special
acuzate de apartenență la organizatia religioasă Martorii lui Iehova. Vagoanele au ajuns la destinație la 13 și 14 aprilie 1951. Pe drum s-au născut
câțiva copii și au murit câteva persoane bolnave. La operație au participat 546 de „lucrători operativi” ai Ministerului Securității al RSSM, 1127
militari din unitățile subordonate MS al RSSM (89 ofițeri, 139 sergenți și 899 ostași), 275 persoane din cadrul MAI al RSSM și 750 persoane din
organele de partid și sovietice ale RSSM. Cea mai gravă „crimă” a Martorilor lui Iehova din Basarabia, care au fost deportați, în opinia conducerii
Ministerul Securității al RSSM, era tendința lor „de a organiza o muncă dusmănoasă în scopul menținerii prin intermediul bisericii [lor] a influenții
românești asupra populației religioase și educării unei atitudini negatice față de orânduirea sovietică”.
În opinia mea pot spune că al treilea val de deportări a fost o acțiune foarte crudă pentru mii de oameni , în urma căruia au murit, s-au distrus
multe familii și s-au schimbat soarta multor copii.Consider că acest eveniment în istoria omenirii a dus o mare însemnătate în dezvoltarea
drepturilor omuli,acest eveniment ar trebui comemorat pentru oamenii care au decedat.