Holocaustul în

Transilvania de Nord
Situația evreilor din Transilvania de Nord sub regimul horthyst
(mai-iunie 1944)

Ștefănescu Maria
XI-F

1
 Cuprins
• Introducere…………………………………….. 3
• Cronologie……………………………………… 4
• Evreii din Transilvania……………………… 5
• Decrete și legi antisemitiste………………....6
• Ghetouri și lagăre de concentrare…………. 7
• Regimul horthyst…………………………….. 8
• Mutarea evreilor în ghetouri și lagăre……. 9
• Deportarea spre lagărele naziste…………... 10
• Eliberarea Transilvaniei de Nord (25 octombrie 1944)
……………………………………………. 11
• Dovada participării României la holocaust... 12
• Concluzie………………………………………… 13
2
Introducere
Perioada holocaustului a fost cu
siguranță cea mai neagră perioadă
din istoria omenirii. O bună parte
din această tragedie având loc chiar
în Transilvania de Nord, controlată
de Regatul Ungariei la acea vreme.
Numărul victimelor alese pe fond
rasial de pe acest teritoriu
depășește suta de mii adăugând
Transilvania pe lista teritoriilor
negre ce nu doar că au participat la
masacru dar au și contribuit la el…

3
Cronologie

Marile evenimente istorice din perioada holocaustului 1940-1944.

Cronologia Transilvaniei de Nord

1940 1941 1942 1943 1944

30 august 27 iunie 15 mai- 7 iunie

Ungaria anexează În urma sentinţei Dictatului Deportarea a 160.000 de

Sunt adoptate acte
Transilvania de nord de la Viena a trecut sub evrei din Transilvania de
normative tot mai dure,
extinzându-și stăpânirea Ungariei o Nord spre lagărele de
îndreptate împotriva
influența asupra ei. populaţie evreiască exterminare naziste.
populaţiei evreieşti.
probabilă de 151.084 evrei
4
 Evreii din Transilvania
Viaţa religioasă şi de cult
Sciziunea religioasă survenită între
anii 1868–1869 în Ungaria a inclus
şi comunităţile evreieşti
transilvănene, care s-au divizat tot
în trei facţiuni principale: Ortodoxă,
Neologă și Status Quo Ante – o
diferențiere care s-a menținut și de-
a lungul guvernării românești din
perioada interbelică.
Educaţie şi învăţământ
Sub îndrumarea Consiliului
Dirigent de la Sibiu, după 1918
este iniţiat procesul de românizare
al școlilor maghiare din
Transilvania. Aceste transformări
din sistemul educaţional au avut
repercursiuni directe asupra
comunităţilor evreieşti, ai căror
membri continuau să îşi desfăşoare
activităţile de predare-învăţare în
limba maghiară.
Viaţa culturală
Similar perioadei anterioare
Primului Război Mondial,
activitățile culturale ale
comunităților evreiești se
orientează în perioada
interbelică înspre două
direcții: cultivarea valorilor
proprii și contribuția
evreiască la cultura celorlalte
etnii din perimetrul
Transilvaniei.
5
Decrete și legi
antisemitiste
După anexarea Nordului Transilvaniei de
către Ungaria horthystă, populaţia evreiască din
aceste teritorii a intrat sub incidenţa actelor
legislative cu caracter antisemit elaborate şi
adoptate de autorităţile maghiare.

Au fost elaborate şi puse în aplicare 98 de

astfel de legi, decrete şi ordonanţe guvernamentale
prin care populaţia evreiască din întreaga Ungarie,
inclusiv din Nordului Transilvaniei anexate, este
gradual supusă unor decizii arbitrare, ce i-au lezat
drepturile cetăţeneşti fundamentale şi prin care s-a
urmărit, de asemenea, deposedarea de bunuri
materiale şi eliminarea evreilor din circuitul
economic şi social.

6
 Ghetouri și lagăre de concentrare
• Ghetourile au fost amplasate în interiorul localităților, în spații strict delimitate, adesea împrejmuite
cu sârmă ghimpată. Cu toate că aceste spații erau insalubre și supra-aglomerate, în ele a existat un
minim de condiții de trai, deținuții având acces la alimente și la apă potabilă.

• Lagărele de concentrare au fost fixate fie la periferia unor orașe, fie la o distanță de câțiva km de
acestea, cel mai adesea în spațiile unor fabrici dezafectate, dar uneori și în câmp deschis sau chiar
în pădure. O parte relativ mică dintre cei înghesuiți în astfel de spații s-au putut adăposti în
șoproane sau în barăci improvizate, însă cei mai mulți deținuți au rămas afară sub cerul liber, fără
apă, fără hrană și lipsiți de cele mai elementare condiții de igienă. Lagărele erau delimitate de
șanțuri, împrejmuite cu sârmă ghimpată și puse sub paza poliției și jandarmeriei, deținuții fiind
complet izolați de populația din exterior.

7
 Regimul horthyst(1940-1944)
• Miklós Horthy a fost amiral și guvernator al Ungariei din 1 martie 1920 până în 15 octombrie 1944.
• Guvernarea sa a fost mai degrabă de factură conservatoare, autoritară, decât cu caracter fascist. În
momentul în care Adolf Hitler a început să-și arate puterea, forțând statele vecine să returneze teritoriile
primite după primul război, Horthy a devenit vasalul acestuia.
• În timpul regimului horthyst, evrei din Transilvania de Nord beneficiau de protecția fizică asigurată de
partidul conservator aristocrat. Totuși, începând din 1938, s-au luat o serie de măsuri anti-evreiești. Legea
numită „Asigurarea mai eficientă a echilibrului vieții sociale și economice” limita accesul evreimii la
viața economică și socială din Ungaria. Circa 250.000 de evrei și-au pierdut locurile de muncă.
• Evreii din Transilvania cedată au fost adunați în ghetouri, apoi, către sfârșitul războiului (15 mai - 9 iulie
1944) trimiși la Auschwitz, nu câte 3.000 de oameni pe zi, cum raportase Edmund Veesenmayer,
împuternicitul lui Hitler la Budapesta, ci câte 12.000, uneori chiar 14.000 de oameni pe zi. Autoritățile
naziste de la Berlin au fost uimite de eficiența autorităților horthyste, fiind nevoiți, uneori, să le tempereze
din lipsa unui număr corespunzător de facilități pentru gazare și mai apoi ardere. Este semnificativ faptul
că, pentru a putea primi evreii din Ungaria, la Auschwitz au fost întărite furmnalele și coșurile, au fost
repuse în funcțiune vechile camere de gazare, s-au săpat șanțuri pentru arderea cadavrelor ce nu mai
intrau la crematoriu, a fost mărit personalul de circa 4 ori.
8
Mutarea evreilor în ghetouri
și lagăre
• Primul pas de dinaintea mutării evreilor în ghetouri și lagăre de concentrare a fost
percheziția caselor și confiscarea bunurilor de valoare ale acestora. Scoși din case
cu forța (inclusiv copiii și persoanele bolnave netransportabile), evreii au fost
percheziționați amănunțit.

• Condițiile de trai din ghetouri și din lagăre erau foarte precare. Mâncarea era
pregătită în vane de baie, aduse din casele evreilor concentrați. În toate ghetourile
și lagărele au funcționat echipe de anchetă, care îi supuneau pe evrei unor torturi
greu de imaginat.

• Strângerea și concentrarea în ghetouri și lagăre a început la 15-16 aprilie 1944 în

Sighet și Vișeu de Sus și la 3 mai 1944 în Satu Mare, Baia Mare, Oradea, Șimleu
Silvaniei/Cehei, Cluj, Dej, Gherla, Bistrița, Târgu Mureș, Reghin, Sfântu
Gheorghe. Bagajul permis era de până la 50 de kg, putând să conțină alimente,
câteva obiecte de îmbrăcăminte și așternuturi.

9
 Deportarea a avut loc tot în condiții greu de imaginat:
Deportarea spre între 70 și 100 de persoane erau înghesuite în vagoane de
marfă, fără mâncare și fără apă, și transportate aproape
lagărele naziste fără oprire până la Auschwitz. După urcarea în vagoane a
evreilor, acestea erau plumbuite și închise cu lacăte. Sute
de evrei au murit în drum spre lagărele de exterminare.
10
Eliberarea Transilvaniei de Nord (25
octombrie 1944)
Teritoriul Transilvaniei de Nord ocupat de Ungaria
la 30 august 1940, în urma Dictatului de la Viena, a
fost eliberat de armata română la 25 octombrie
1944. Reintroducerea administrației de stat
românești în Transilvania de Nord are loc la 13
martie 1945.
Tribunalele poporului au fost instanțe învestite
cu împuterniciri speciale, în scopul judecării
vinovaților de crime de război, inclusiv
împotriva evreilor, din Transilvania de Nord
aflată sub ocupație maghiară.
În primele luni ale anului 1946 s-au desfășurat în
cadrul Tribunalului Poporului din Cluj două
procese în masă, care au avut ca obiect judecarea
celor acuzați de crime împotriva românilor și a
evreilor, în timpul administrației maghiare.
11
 Dovada participării
României la holocaust
Raportul Elie Wiesel
Raportul Elie Wiesel este un document public elaborat de o
comisie internațională, pe baza căruia România a recunoscut oficial
participarea sa la Holocaust. Comisia a fost condusă de Elie Wiesel,
laureat al Premiului Nobel pentru Pace (președinte), secundat de
Tuvia Friling, Mihail E. Ionescu și Radu Ioanid.
Numărul evreilor români şi al evreilor din teritoriile aflate sub
administraţie românească ucişi în timpul Holocaustului nu a putut fi
stabilit cu precizie absolută. Concluzia Comisiei Internaţionale pentru
Studierea Holocaustului din România în acest sens este că, în timpul
Holocaustului, în România şi în teritoriile aflate sub controlul său au
fost ucişi sau au murit între 280 000 şi 380 000 de evrei români şi
ucraineni.

12
Concluzie
În concluzie, din Transilvania au fost trimiși spre exterminare în total circa 166.000
de evrei, din care circa 15.000 în 1941.

În dimineața de 3 mai 1944, la ora 5, a început concentrarea evreilor din zona II spre
ghetouri. Evreii din Maramureș, Satu Mare și Baia Mare au fost concentrați în 11
ghetouri, iar evreii din Cluj, Bistrița și Oradea au fost izolați prin Decretul nr.
6163/1944. La 10 mai 1944, toți evreii erau deja concentrați. Germanii l-au
însărcinat pe Edmund Veesenmayer să raporteze numărul celor din ghetouri, în
raportul din 11 mai 1944 figurând pe listă 325.000 de persoane. După ce evreii au
fost înghesuiți în acele spații neamenajate, fără facilități sanitare, autoritățile
maghiare au început a vechicula pericolul epidemiilor, cerând deportarea cât mai
grabnică a celor închiși.

13
 Webografie
http://holocausttransilvania.ro/
https://www.inshr-ew.ro/
https://www.holocaustmuseum.ro/

14