ARTA COMUNICAŢIILOR MILITARE

TEMA nr. 1
Arma comunicaţiilor. Legatura. Mijloace de comunicaţii

LECȚIA nr.1
Arma comunicaţii.

CHIŞINAU 2021
 OBIECTIVE
SCOPUL ŞEDINŢEI: Studenţii vor cunoaşte:
• doctrina militară a Republicii Moldova şi structura FA RM.
• structurile de conducere cu comunicaţiile din cadrul AN, nemijlocit
unitate/subunitate, şi atribuţiile generale.

OBIECTIVELE ŞEDINŢEI:
La sfîrşitul şedinţei studenţii vor fi în măsură să:
- rezume doctrina militară a Republicii Moldova.
- explice structura FA RM.
- explice ierarhia organelor de conducere cu comunicaţiile în AN şi
unitate/subunitate;
- enumere atribuţiile generale a persoanelor cu funcţii de conducere
şi execuţie din cadrul structurilor de comunicaţii.
 SECVENŢE DE INSTRUIRE
1. Importanţa, obiectivele şi conţinutul cursului „Arta
comunicaţiilor militare”.

2. Doctrina militară a R.M.

3. Structura organizatorică a F.A.R.M.

4. Arma comunicaţii: destinaţie, rol, misiuni.

5. Structurile de comunicaţii din cadrul A.N.

 1. Importanţa, obiectivele şi conţinutul cursului „Arta comunicaţiilor
militare”
Telecomunicaţii: orice transmisie, emisie sau recepţie de semne, semnale,
înscrisuri, imagini, sunete sau informaţii de orice natură prin fir, unde radio, prin
sisteme optice sau alte sisteme electromagnetice.

Un comandant poate stabili proceduri şi poate organiza comandamentul după

necesităţi pentru a fi în conformitate cu misiunea, resursele disponibile şi nivelul de
comandă. Nici o decizie de comandă nu este mai importantă sau mai dificilă de luat
decât aceea care riscă vieţile soldaţilor pentru a impune voinţa naţiunii de a rezista
inamicului.

Arta comunicaţiilor militare oferă posibilitatea personalului specializat în

comunicaţii de a soluţiona situaţii, des schimbătoare, precum şi de a acţiona eficient
atât pe fronturi constituite, cât şi în dispozitive segmentate, uşor restructurabile.
 ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
Numărul de ore Evaluarea
Anul de Semes-
Lucru
studii trul C S L Credit Examen
individual
S.02.O.116 I 60 6 60 60 4 examen
TEMATICA ŞI REPARTIZAREA ORIENTATIVĂ A ORELOR
N/T Tema Nr. ore
1 Arma comunicaţii. Legătura. Mijloace de comunicaţii. 6
2 Linii de comunicaţii. 16
3 Sistemul, centre, staţii şi rezerva de comunicaţii. 8
4 Particularităţile sprijinului de comunicaţii în diferite acţiuni militare şi 18
condiţii speciale.
5 Disciplina comunicaţiilor. 2
Seminar
6. Linii de comunicatii. 4
7. Sistemul, centre, staţii şi rezerva de comunicatii. 2
8. Particularităţile sprijinului de comunicaţii în diferite acţiuni militare şi
4
condiţii speciale.
DOCTRINA RM POARTĂ UN CARACTER...?

OFENSIV DEFENSIV
 STRUCTURA LEGISLAŢIEI MILITARE

Constituţia RM

Doctrina militară a RM

Legea RM “Despre apărarea naţională”

Despre D/e preg. de Despre preg. Statutul

Rezerva FA mob. şi mob-re cet. RM militarului
 STRUCTURA SISTEMULUI NAŢIONAL DE APĂRARE
(Legea RM “Despre apărarea naţională” № 345 din 25.07.2003, art.7)

Sistemul
de apărare

Infrastrustura
Conducerea Forţele Resurse
teritorială
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

Doctrina Militară – concepţia unitară adoptată de un stat (sau de o

mişcare politică) în problemele fundamentale ale războiului şi armatei,
ansamblul principiilor, metodelor şi procedeelor pe care statul le aplică
în pregătirea Forţelor Armate, a populaţiei şi în ducerea războiului, în
raport cu condiţiile şi interesele sale specifice.
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

Doctrina militară a Republicii Moldova este determinată de politica ei externă şi

internă, de neutralitatea permanentă proclamată constituţional, poartă un caracter
exclusiv defensiv şi are la bază următoarele priorităţi:
-În domeniul politic:
- soluţionarea paşnică a contradicţiilor apărute între state şi excluderea
confruntării militare prin eforturile colective ale ţărilor, pornind de la principiile şi
normele dreptului internaţional;
- stabilirea relaţiilor politice, economice şi militare, care exclud lezarea
suveranităţii şi independenţei statului;
-În domeniul militar:
- menţinerea capacităţii de apărare a statului la nivelul care asigură securitatea
militară;
- întărirea măsurilor de încredere, extinderea colaborării militare reciproc
avantajoase bazată pe principiile respectării suveranităţii, independenţei şi
neamestecului în treburile interne ale altor state.
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.
ASPECTUL MILITAR-POLITIC
Scopul principal al politicii militare a Republicii Moldova este asigurarea
securităţii militare a poporului şi statului, prevenirea războaielor şi conflictelor armate
prin mijloacele de drept internaţional.

Pentru atingerea acestui scop, RM aplică un sistem de măsuri care preconizează:

La nivel global:
- participarea la activitatea comunităţii mondiale în vederea prevenirii războaielor
şi conflictelor armate şi soluţionării paşnice a problemelor litigioase;
- crearea condiţiilor care, în cazul unui pericol militar extern, vor asigura realizarea
dreptului republicii la asistenţa organizaţiilor internaţionale;
- participarea activă la edificarea sistemului internaţional unic de securitate
colectivă;
La nivel regional - stabilirea relaţiilor prieteneşti bilaterale şi multilaterale cu
statele din regiune, care vor asigura un nivel înalt de încredere reciprocă şi deschidere
în domeniul militar, precum şi ajutorul reciproc în cazul periclitării securităţii
colective;
La nivel naţional - crearea unui potenţial militar, suficient pentru asigurarea
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

ASPECTUL MILITAR-POLITIC

Realizînd cursul său militar-politic, Republica Moldova:

- nu acceptă războiul (cu excepţia cazurilor de autoapărare) ca mijloc de atingere a
scopurilor politice;
- promovează o politică externă de pace;
- asigură securitatea sa militară fără a prejudicia securitatea altor state şi securitatea
generală;
- nu admite folosirea teritoriului propriu pentru acţiuni agresive contra altor state şi
pentru dislocarea trupelor străine, cu excepţia cazurilor prevăzute de acordurile
internaţionale privitor la dislocarea contingentelor forţelor pacificatoare.
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

ASPECTUL MILITAR-POLITIC

Republica Moldova consideră parteneri în activităţile de menţinere a păcii şi

securităţii internaţionale, de prevenire a conflictelor armate toate statele şi organizaţiile
internaţionale, politica cărora nu cauzează prejudicii intereselor ei şi nu contravine
Statutului Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Pornind de la aceasta, Republica Moldova:

- respectă principiile inviolabilităţii frontierelor de stat şi reglementării paşnice a
litigiilor internaţionale;
- nu consideră nici un stat drept inamic al său;
- nu înaintează pretenţii teritoriale altor state şi nu acceptă nici un fel de pretenţii
teritoriale faţă de sine;
- nu admite utilizarea armatei sale pentru atingerea scopurilor politice în interesul
unor factori de răspundere, partide, organizaţii şi mişcări social-politice aparte;
- nu va începe prima acţiuni militare.
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

ASPECTUL MILITAR-POLITIC

Totodată, Republica Moldova este nevoită să ţină cont de sursele potenţiale

existente ale pericolului militar pentru suveranitatea, independenţa şi integritatea
teritorială, inclusiv de cele ce ţin de relaţiile nereglementate dintre diferite state din
regiune.

Surse potenţiale ale pericolului militar pot fi:

- pretenţii teritoriale ale altor state;
- tentative de amestec în treburile interne, de destabilizare a situaţiei politice
interne din republică;
- prezenţa pe teritoriul republicii a trupelor străine;
- activitatea organizaţiilor separatiste, orientarea spre violarea armată a
integrităţii teritoriale a republicii;
- crearea formaţiunilor militare ilegale.
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

ASPECTUL MILITAR-POLITIC

Republica Moldova îşi realizează dreptul inalienabil la autoapărare şi îşi

asigură securitatea militară prin toate mijloacele de care dispune, prin urmare consideră
legal şi necesar de a avea Forţe Armate pentru apărarea suveranităţii, independenţei,
integrităţii teritoriale şi altor interese vitale ale ţării dacă va deveni obiectul unei
agresiuni pentru localizarea şi lichidarea conflictelor armate, precum şi a oricăror altor
acte de violenţă militară în interiorul republicii care periclitează orînduirea ei de stat

RM nu produce, nu păstrează şi nu va procura arme de nimicire în masă,

precum şi nu va admite dislocarea, tranzitarea şi depozitarea pe teritoriul său a
mijloacelor de nimicire în masă care aparţin altor state.

Responsabilitatea pentru asigurarea securităţii militare a statului,

perfecţionarea şi dezvoltarea Forţelor Armate o poartă Preşedintele Republicii
Moldova, Parlamentul şi Guvernul.
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

ASPECTUL MILITAR-POLITIC

Republica Moldova efectuează construcţia militară în volum suficient pentru

asigurarea securităţii militare a statului.

Pregătirea statului pentru apărare este asigurată pe timp de pace prin crearea
infrastructurii militare şi Forţelor Armate, a unui sistem stabil al administraţiei publice
şi militare, acumularea rezervelor resurselor materiale de mobilizare, precum şi prin
pregătirea din timp a economiei naţionale pentru asigurarea necesităţilor populaţiei şi
ale Forţelor Armate pe timp de război.

Infrastructura militară a republicii, structura şi efectivul Forţelor Armate,

înzestrarea şi pregătirea lor sînt determinate de caracterul pericolului militar posibil, nu
depăşesc dar nu pot fi nici sub nivelul necesar pentru organizarea apărării eficiente a
statului.
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

ASPECTUL MILITAR-POLITIC
Forţele Armate se compun din:
- Armata Naţională,
- Poliţia de frontieră,
- Departamentul trupelor de carabineri,
care au menirea să asigure:
- securitatea militară,
- paza frontierei,
- menţinerea ordinii publice.

Conducerea supremă a Forţelor Armate este exercitată de:

- Preşedintele Republicii Moldova, Parlament şi Guvern;
- administrarea publică centrală de specialitate este exercitată de ministerele în
structurile cărora funcţionează unităţile şi instituţiile militare;
- conducerea militară este exercitată de Marele Stat Major al Armatei
Naţionale, de Poliţia de frontieră şi Departamentul Trupelor de carabineri.
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

ASPECTUL MILITAR-POLITIC

Pe timp de pace, Marele Stat Major al Armatei Naţionale:

- elaborează planurile operative şi de mobilizare ale Forţelor Armate,
- organizează pregătirea lor pentru apărarea statului.

În cazul apariţiei unui pericol militar sau pe timp de război Marele Stat Major
al Armatei Naţionale se transformă în Marele Stat Major (Statul Major General) al
Forţelor Armate pe lîngă Comandantul Suprem al Forţelor Armate - Preşedintele
Republicii Moldova şi conduce toate unităţile militare pe parcursul organizării şi
desfăşurării acţiunilor de apărare a ţării.
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

ASPECTUL MILITAR-POLITIC

Principiile de construcţie a Forţelor Armate:

- controlul democratic asupra sferei apărării, controlul asupra organelor de
conducere militară şi factorilor de răspundere ai Forţelor Armate de către autorităţile
publice supreme;
- respectarea drepturilor şi libertăţilor de cetăţean, asigurarea protecţiei sociale a
militarilor în corespundere cu specificul serviciului militar;
- centralizarea conducerii militare şi conducerea unică pe baze legale;
- divizarea atribuţiilor şi împuternicirilor ministerelor ca organe ale
administraţiei publice centrale de specialitate şi ale Marelui Stat Major al Armatei
Naţionale, Departamentului Poliţiei de frontieră, Departamentului Trupelor de
carabinieri ca organe de conducere militară;
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

ASPECTUL MILITAR-POLITIC

Principiile de construcţie a Forţelor Armate:

- corespunderea structurii de organizare a efectivului numeric şi de luptă al
trupelor cu sarcinile ce le revin, legislaţia, posibilităţile economiei naţionale, precum şi
cu obligaţiunile internaţionale ale Republicii Moldova;
- asigurarea unui nivel înalt al profesionalismului efectivului Forţelor Armate;
- asigurarea materială şi financiară prioritară a subunităţilor de luptă şi tehnice;
- completarea Forţelor Armate pe baza principiului mixt atît prin recrutare, cît şi
prin contract, cu trecerea treptată în viitor la completarea trupelor în volum deplin pe
bază de contract;
- educaţia militaro-patriotică a tineretului, a efectivului Forţelor Armate pe baza
tradiţiilor de istorie militară;
- departidizarea Forţelor Armate.
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

ASPECTUL MILITAR-POLITIC

Indicii calitativi ce caracterizează construcţia Forţelor Armate sînt:

- capacitatea de luptă,
- eficacitatea,
- rezistenţa,
- mobilitatea,
- informatizarea,
- capacitatea de dirijare a acţiunilor,
- capacitatea de manevră,
- vitalitatea,
- pregătirea de mobilizare şi de executare a sarcinilor de luptă.
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

ASPECTUL MILITAR-POLITIC
Asigurarea financiară a FA se efectuează exclusiv de la bugetul de stat.
Temelia potenţialului militar al republicii o constituie Armata Naţională, care se
compune din trupe regulate şi din rezervă de militari instruiţi.
În cazul unei agresiuni împotriva RM, AN îi revin sarcinile:
- de a respinge loviturile aeriene şi terestre ale inamicului;
- de a aduce distrugeri maximal posibile agresorului;
- de a nu admite pătrunderea lui în adîncul teritoriului ţării;
- de a crea condiţii pentru încetarea acţiunilor de luptă la un stadiu începător şi
încheierea păcii cu condiţii ce corespund intereselor Moldovei.
Unităţi şi subunităţi aparte ale Armatei Naţionale pot fi utilizate în scopul
sprijinirii formaţiunilor Poliţiei de frontieră şi Trupelor de carabinieri la paza frontierei
de stat, la protecţia populaţiei contra violenţei armate, la localizarea, blocarea
raioanelor conflictelor posibile şi prevenirea ciocnirilor armate, la paza şi apărarea
obiectelor importante, precum şi formaţiunilor protecţiei civile la lichidarea avariilor,
catastrofelor şi calamităţilor naturale, în corespundere cu legislaţia.
 2. DOCTRINA MILITARĂ A REPUBLICII MOLDOVA.

ASPECTUL MILITAR-POLITIC

Principalul gen al acţiunilor de luptă ale Armatei Naţionale, indiferent de

forma lor de declanşare şi desfăşurare, este apărarea efectuată de trupele regulate şi
unităţile apărării teritoriale în formă de operaţie de apărare. În acelaşi timp, pot fi
pregătite pentru desfăşurarea acţiunilor ofensive de luptă în cadrul operaţiei de apărare.
Conducerea generală a Armatei Naţionale este exercitată de Preşedintele RM.
Conducerea nemijlocită a Armatei Naţionale este exercitată de ministrul
apărării (de regulă, persoană civilă).
Conducerea operativă a Armatei Naţionale este exercitată de Marele Stat Major
al Armatei Naţionale, în cazul numirii în funcţia de ministru al apărării a unei persoane
civile, şeful Marelui Stat Major este concomitent şi Comandantul Armatei Naţionale.

În baza Doctrinei militare se elaborează Concepţia Construcţiei Forţelor

Armate şi legislaţia în problemele militare.
 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

Republica Moldova realizează construcţia Forţelor Armate în conformitate cu

doctrina militară.

FA a RM sînt destinate apărării statului în caz de agresiunea armată, asigurării

inviolabilităţii frontierelor şi a spaţiului acestuia.

Antrenarea FA în soluţionarea unor probleme ce nu ţin nemijlocit de

asigurarea apărării statului se efectuiază exclusiv în temeiul hotărîrii Parlamentului,
iar în situaţii extreme, prin decretul Preşedintelui RM.
 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

Principiile de bază care stau la temelie FA:

- întreţinerii trupelor regulate, ce se completează pe baza îmbinării obligaţiunii

militare şi înrolării benevole a cetăţenilor pe bază de contract;

- pregătirii rezervei de militari instruiţi pe baza obligaţiunii militare a cetăţenilor;

- conducerii unice şi centralizate;

- stării permanente de pregătire pentru luptă şi mobilizare;

- asigurării protecţiei sociale şi juridice a militarilor de către stat;

- educării efectivului în spiritul dragostei de Patrie, respectării legalităţii şi a

idealurilor democratice.
 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

CONDUCEREA SUPREMĂ A FORŢELOR ARMATE SE EXERCITĂ

Parlament

Consilimul suprem Preşedinte –

de securitate comandant suprem al FA

Guvern

Ministerul Apărării
 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

FORŢELE ARMATE ALE RM SÎNT CONSTITUITE DIN:

Forţele Armate

Depertamentul
Armata Poliţia de
trupelor Rezerviştii
Naţională frontieră de carabineri
 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

CONDUCEREA SUPREMĂ A FORŢELOR ARMATE SE EXERCITĂ

(Legea RM “Despre apărarea naţională” № 345 din 25.07.2003, art.29)

Preşedintele
RM

Şeful Marelui Comandantul

Comandantul
Ministrul trupelor de
Stat Major trupelor de
carabinieri
apărării grăniceri
al AN
 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

DESTINAŢIA ŞI COMPONENŢA ARMATEI NAŢIONALE A RM.

Armata Naţională este o organizaţie militară a Republicii Moldova, care este

destinată pentru apărarea statului în caz de agresiunea armată, din afara ţării.

Armata Naţională îşi va îndeplini funcţia sa în cooperare cu Poliţia de frontioeră

şi Departamentul trupelor de carabineri.

Structura Armatei Naţionale, efectivul, dotarea ei cu armament, asigurarea ei

financiară, tehnico–materială se determină de Ministerul Apărării şi de Guvern şi se
aprobă de Parlament.
 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

LEGISLAŢIA

Legea cu privire la apărarea naţională
Legea cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei
Legea cu privire la rezerva Forţelor Armate
Legea cu privire la pregătirea de mobilizare şi mobilizarea
Legea cu privire la răspunderea materială a militarilor
Legea cu privire la rechiziţiile de bunuri
şi prestările de servicii în interes public
Legea cu privire la statutul forţei militare străine în Republica Moldova
Legea asigurării cu pensii a militarilor
Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova
Legea cu privire la statutul militarilor
Lege privind Codul de conduită a funcţionarului public
 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

STRUCTURA ARMATEI NAŢIONALE

(Legea RM “Despre apărarea naţională” № 345 din 25.07.2003, art.36)

Armata
Naţională

Forţe cu efectiv redus Unităţile nou

Forţele operaţionale
(cu pregătire constituite
(pregătire permanentă)
de luptă redusă) (de rezervă)
 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

STRUCTURA MINISTERULUI APĂRĂRII

MINISTERUL APĂRĂRII
este autoritatea publică centrală de specialitate, care organizează, coordonează şi conduce activităţile
în domeniul apărării naţionale şi este responsabil de construcţia şi dezvoltarea Armatei Naţionale
şi de pregătirea ei pentru executarea misiunilor de apărare a ţării.

Structurile centrale ale Ministerului Apărării,

subordonate ministrului apărării,
Departamentul Dotări
Marele Stat Major
Aparatul Ministrului Apărării
Direcţia Management Resurse Umane
Direcţia Politica Militară si Relaţii Externe
Direcţia Economico-Financiară
Inspecţia Generală
Serviciul Relaţii Publice
Centrul de pregătire pentru operaţiuni de menţinere a păcii
 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

ATRIBUŢIILE MINISTERULUI APĂRĂRII

I.Conducerea strategică/naţională.
II.Informaţia şi cercetarea strategică / naţională.
III.Conducerea operaţiunilor strategice / naţionale.
IV. Mobilitate strategică.
V.Protecţia forţelor, resurselor şi infrastructurii.
VI.Suportul.
VII.Generarea forţei.
VIII.Strategia şi politica apărăii naţionale.
 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

STRUCTURA MARELUI STAT MAJOR

Marele Stat Major al Armatei Naţionale

este organul de conducere militară (de comandă) al Armatei Naţionale,
care efectuează pregătirea organelor de conducere şi a trupelor pentru ducerea operaţiilor
(acţiunilor de luptă) sau altor acţiuni, în scopul asigurării apărării naţionale
şi executării altor misiuni determinate de destinaţia Armatei Naţionale.

Direcţiile Marelui Stat Major Secţiile Marelui Stat Major

Direcţie, gestionare, coordonare şi monitorizare Secţia medică militară
J1 Direcţia personal Secţia poliţie militară
J3 Direcţia operaţii Secţia juridică
J4/J8 Direcţie planificare resurse de apărare
J5 Direcţia Planificare strategică Comandamente
J6 Direcţia comunicaţii şi sisteme informaţionale Comandamentul Forţe Terestre
J7 Direcţie instruire întrunită şi doctrine Comandamentul Forţe Aeriene
Direcţia pensii Comandamentul Logistic
 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

Structura organizaţională a Comandamentului Forţe Terestre

Comandant comandamentul Forţe Terestre

Locţiitor comandant suport Şef stat major Forţe Terestre
Secţie artilerie al AN G1 Secţie personal
Secţie geniu al AN G3 Secţie operaţii
Serviciu NBC al AN G4 Secţie logistică
Serviciu topogeodezic al AN G6 Serviciu comunicaţii şi sisteme informaţionale
G7 Secţie instruire

Unităţi militare aflate în subordinea Comandamentului Forţe Terestre

Unităţi de luptă Unităţile asigurare de luptă

Brigada 1 infanterie motorizată Divizion artilerie
Brigada 2 infanterie motorizata Batalion transmisiuni
Brigada 3 infanterie motorizată Batalion de gardă
Batalion 22 de menţinere a păcii Batalion geniu
CPOMP
Centru topografic militar
Centru luptă electronică
Companie protecţie chimică independentă
 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

Structura organizaţională a Comandamentului Logistic

STRUCTURA UNITĂŢILE DIN SUBORDINE

1. Stat major;
2. Direcţie armament:
- Secţie armament şi muniţii;
- Secţie asigurare automobile şi blindate;
3. Direcţie asigurare servicii:
- Secţie alimentară;
- Secţie echipament;
- Secţie materiale carburanţi-lubrifianţi.
4. Secţie management infrastructură;
5. Secţie asigurare tehnico-materială;
6. Secţie asigurare tehnică comunicaţii şi
informatică;
7. Secţie ecologie şi protecţia mediului.
1. Baza de reparaţie – recondiţionare;
2. Bază păstrare tehnică, armament şi patrimoniu
militar;
3. Bază păstrare combustibil al Armatei Naţionale;
4. Laborator unificat de metrologie şi testări muniţii;
5. Depozit central patrimoniu tehnic al Ministerului
Apărării;
6. Batalion asigurare materială independent;
7. Depozit echipament al Armatei Naţionale;
8. Depozit alimentar;
9. Secţie sanitar – veterinară;
10. Secţie transporturi şi comunicaţii militare.
 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

Structura organizaţională a Comandamentului Forţe Aeriene

Forţele Aeriene includ următoarele genuri de arme:

-aviaţia (Baza de aviaţie),

-rachete antiaeriene (Regiment rachete antiaeriene),
-radiolocaţia,
- artileria antiaeriană (Subunităţi din cadrul brigăzilor de infanterie moto).
 DIVIZAREA NIVELURILOR DE COMPETENŢĂ

M. A. R. M POLITICO-MILITAR

M. St. M. A. N
“J” Comandament
Forţe
Comandament Comandament
Forţe Logistic
- Terestre Aeriene “G”
“G” “A” TACTIC

Unitatea
militară
ffffffffff
fffffffffff
“S”
f

MILITAR - STRATEGIC OPERAŢIONAL

 3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A F.A. R.M.

Trupe regulate şi rezerva.

Trupele regulate:
- trupele de uscat;
- trupele de apărare antiaeriană;
- aviaţia militară;
- trupele (unităţile) speciale;
- trupele logistice.
Rezerva se compune din:
- rezerva de categoria întîi - destinată completării suplimentare a trupelor
regulate pînă la statul timpului de război;
- rezervă de categoria a doua - unităţi şi subunităţi destinate ducerii de
sinestătător a acţiunilor militare.
Fiecare tip de trupe are în componenţa sa mai multe genuri de arme şi arme
speciale, precum şi logistice, adică au unităţi şi subunităţi:
- de luptă;
- de sprijin de luptă;
- de sprijin logistic.
 3. 1. COMPONENŢA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNILE GENURILOR DE ARMĂ,
GENURILOR DE ARMĂ SPECIALĂ ŞI TRUPELOR LOGISTICE ALE AN RM
Trupele de uscat – este cel mai numeros, multelateral după componenţa sa
tip de trupe şi posedă o putere de foc şi de lovire foarte mare, o manevribilitate înaltă şi
sînt de sinestătătoare.
Unităţile de infanterie motorizată constituie baza trupelor de uscat şi îndeplinesc
următoarele misiuni:
în apărare:
- menţinerea cu fermitate a raioanelor ocupate, aliniamentelor şi poziţiilor;
- respingerea loviturilor inamicului;
- producerea distrugerii inamicului.

în ofensivă:
- ruperea apărării inamicului;
- nimicirea grupărilor de trupe ce se apără;
- cucerirea raioanelor importante din teren, aliniamentelor şi altor obiective;
- urmărirea inamicului care se retrage;
- ducerea luptei de întîlnire.
 3. 1. COMPONENŢA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNILE GENURILOR DE ARMĂ,
GENURILOR DE ARMĂ SPECIALĂ ŞI TRUPELOR LOGISTICE ALE AN RM
Trupele de infanterie motorizată, care posedă o înaltă independenţă de
luptă, îndeplinesc următoarele misiuni:

În cooperare cu alte genuri de armă:

- să ducă acţiuni de ofensivă;
- să forţeze cursurile de apă;
- să urmărească inamicul care se retrage;
- să ducă lupta de întîlnire;
- pot fi folosite în calitate de desanţi aerieni.

Ele sînt în stare să execute misiunile enumerate:

- în diferite condiţii de teren, pe orice timp şi în orice anotimp;
- pe direcţia principală sau secundară;
- în primul sau al doilea eşalon;
- în componenţa rezervei sau desanţilor aerieni.
 3. 1. COMPONENŢA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNILE GENURILOR DE ARMĂ,
GENURILOR DE ARMĂ SPECIALĂ ŞI TRUPELOR LOGISTICE ALE AN RM
Unităţile de artilerie – sînt un mijloc puternic de nimicire a inamicului.
Unităţile de artilerie sînt destinate pentru nimicirea mijloacelor de
întrebuinţare a armelor nucleare şi chimice, sistemelor armelor de înaltă precizie,
artileriei, tancurilor, mijloacelor antitanc şi a altor mijloace de foc, forţei vii,
elicopterelor pe pista de lansare, mijloacelor de apărare a spaţiului aerian a distruge
construcţiile de fortificaţie ale inamicului, mijloacelor de minare la distanţe, a
terenului, asigurarea cu lumină, însoţirea subunităţilor de infanterie motorizată şi
tancuri, punerea perdelelor de fum şi aerozele, şi îndeplinirea altor misiuni.
 3. 1. COMPONENŢA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNILE GENURILOR DE ARMĂ,
GENURILOR DE ARMĂ SPECIALĂ ŞI TRUPELOR LOGISTICE ALE AN RM
Trupele de apărare antiaeriană sînt destinate pentru:
- respingerea atacului aerian al inamicului;
- nimicirea mijloacelor de atac aerian a inamicului pe direcţiile îndepărtate şi
apropiate spre obiectivele apărate de sinestătător sau cu alte genuri de arme a AN,
- ducerea cercetării prin radiolocaţie a inamicului aerian;
- înştiinţarea trupelor de conducere aerodroamelor, obiectele logistice de la
loviturile inamicului din aer,
- lupta cu aviaţia inamicului, desanţilor aerieni în zbor şi a elementelor aeriene
a complexurilor de cercetare – lovire.
 3. 1. COMPONENŢA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNILE GENURILOR DE ARMĂ,
GENURILOR DE ARMĂ SPECIALĂ ŞI TRUPELOR LOGISTICE ALE AN RM
Aviaţia militară a AN este destinată pentru:
- hotărîrea independentă şi în cooperare cu alte trupe a diferitor misiuni;
- nimicirea mijloacelor nucleare ale inamicului, distrugerea grupărilor de
aviaţie a lui;
- susţinerea trupelor de uscat;
- îndeplinirea transportărilor aeriene;
- ducerea cercetării aeriene, desantarea trupelor;
- asigurarea legăturii şi conducerii.
 3. 1. COMPONENŢA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNILE GENURILOR DE ARMĂ,
GENURILOR DE ARMĂ SPECIALĂ ŞI TRUPELOR LOGISTICE ALE AN RM
Subunităţile speciale sînt destinate pentru îndeplinirea misiunilor speciale în
vederea asigurării activităţii de luptă şi cotidiene ale Armatei Naţionale.
Batalion de transmisiuni – realizarea sisitemului de comunicaţii şi informatic de
campanie în sprijinul asigurării comenzii şi controlului în interesul M.St.M.
Batalionul geniu - asigurarea genistică a luptei, unităţilor şi subunităţilor trupelor de
uscat, deasemenea pentru a duce pierderi inamicului cu folosirea muniţiilor genistice.
Compania protecţie chimică independentă - asigurarea chimică a luptei, unităţilor şi
subunităţilor trupelor de uscat şi producerea pierderilor inamicului cu folosirea armelor de
aprindere.
Batalionul cu destinaţie specială - posedă o mobilitate înaltă şi este dstinat pentru
învăluirea inamicului în aer şi îndeplinirea misiunilor în spatele lui, cum în apărare aşa şi în
ofensivă, acţionînd în calitate de desanţi aerieni.
Centrul topografic - asigurarea topogeodezică a unităţilor şi subunităţilor a AN.
Compania luptă radioelectronică - dezorganizarea conducerii cu trupele şi
armamentul inamicului, cercetarea radioelectrică a inamicului.
 3. 1. COMPONENŢA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNILE GENURILOR DE ARMĂ,
GENURILOR DE ARMĂ SPECIALĂ ŞI TRUPELOR LOGISTICE ALE AN RM
Unităţile de logistică sînt destinate:
- pentru asigurarea trupelor cu toate tipurile de mijloace materiale şi menţinerea
stocurilor;
- asigurarea deplasărilor militare;
- reparaţia tehnicii de luptă şi armamentului;
- acordarea ajutorului medical bolnavilor şi răniţilor;
- efectuarea activităţilor sanitaro – igienice;
- îndeplinirea altor misiuni pentru asigurarea logistică.
 4. Arma comunicaţii: destinaţie, rol, misiuni

Armata, forţa principală a Sistemului Naţional de Apărare, are ca element

specializat pentru organizarea şi realizarea căilor de legătură destinate conducerii
trupelor, arma comunicaţii.
În scopul îndeplinirii obligaţiilor pe care le are, de a asigura necondiţionat căile de
legătură destinate conducerii, cooperării şi înştiinţării, arma comunicaţii are
următoarele misiuni:

 asigură şi menţine legături oportune, de înaltă calitate, prin toate categoriile de

mijloace tehnice şi în orice situaţie;
 organizează sistemele de comunicaţii pentru toate eşaloanele şi asigură
interconectarea şi unicitatea în funcţionare a acestora;
 planifică folosirea, după principii unice, a categoriilor de mijloace de comunicaţii,
urmărind utilizarea cu maximă eficienţă a acestora;
 realizează căile de legătură stabilite prin planurile de acţiune ale comunicaţiilor şi
asigură funcţionarea neîntreruptă a acestora, precum şi cunoaşterea permanentă a
stării căilor de legătură din sistemele organizate;
 4. Arma comunicaţii: destinaţie, rol, misiuni

În scopul îndeplinirii obligaţiilor, arma comunicaţii are următoarele

misiuni:

 asigură exploatarea corectă şi în deplină siguranţă a tuturor căilor de legătură care

intră în structura sistemului de comunicaţii;
 acţionează oportun pentru refacerea căilor întrerupte, precum şi pentru realizarea
unor căi ocolitoare care să confere o mare stabilitate sistemului de comunicaţii;
 organizează înzestrarea trupelor de comunicaţii cu tehnică de luptă specifică
armei, urmărind permanent menţinerea acesteia în stare de operativitate;
 organizează şi urmăreşte modul de realizare a reparării tehnicii de comunicaţii şi
a asigurării cu piese de schimb şi materiale specifice armei;
asigură cunoaşterea şi aplicarea strictă în practică a măsurilor de protecţie a
personalului, tehnicii şi căilor de legătură împotriva acţiunilor inamicului şi a
factorilor de mediu;
 4. Arma comunicaţii: destinaţie, rol, misiuni

În scopul îndeplinirii obligaţiilor, arma comunicaţii are următoarele

misiuni:

 conlucrează cu organele de telecomunicaţii teritoriele în scopul asigurării

utilizării raţionale şi eficiente a elementelor din reţeaua de telecomunicaţii
teritoriale;

 organizează şi desfăşoară pregătirea permanentă şi temeinică a specialiştilor de

comunicaţii în vederea cunoaşterii şi îndeplinirii în cele mai bune condiţii a
misiunilor de asigurare a legăturilor, de pază şi apărare a centrelor, staţiilor şi liniilor
de comunicaţii, pentru a fi în măsură să acţioneze în orice condiţii, îndeosebi în
situaţii de izolare.
 5. Structurile de comunicaţii din cadrul AN RM
Pentru a fi în măsură să desfăşoare acţiunile militare într-o viziune unitară,
coordonat, bine încadrat în timp şi spaţiu Armata Naţională, trebuie să dispună de
un sistem de comandă şi control, pentru exercitarea căreia, structurile specializate
din organica acesteia asigură sprijinul de comunicaţii şi informatică.
STRUCTURILE SPECIALIZATE ÎN COMUNICAŢII ŞI INFORMATICĂ
ALE BRIGĂZII

Şef S6 serviciu comunicaţii şi informatică

Ajutor şef S6 Specialist

Comandant pluton –
Şef Nod transmisiuni staţionar
şef transmisiuni (în Batalioane)

Companie transmisiuni

Pluton radio Pluton telefon-telegraf Pluton transmisiuni prin cablu

R-161 R-409MA
R-145 P-241(242)
R-142N P-240
 ATRIBUŢIUNILE UNOR PERSONAE CU FUNCŢII PE LINIA TRANSMISIUNILOR.
Conducerea comunicaţiilor cuprinde totalitatea activităţilor desfăşurate de organele de
conducere pentru organizarea şi realizarea la timp a sistemelor de comunicaţii (SC),
precum şi menţinerea neîntreruptă a continuităţii legăturilor, concomitent cu asigurarea
unei înalte capacităţi de luptă a unităţilor (subunităţilor) de transmisiuni.
Aceasta impune :
- culegerea şi analiza informaţiilor necesare organizării SC, corespunzător nevoilor
operaţiei (luptei);
- elaborarea concepţiei de organizare a SC şi de întrebuinţare a trupelor de comunicaţii;
- planificarea oportună a realizării SC, elaborarea şi transmiterea în timp scurt a
dispoziţiunilor către organele de conducere şi de execuţie subordonate;
- luarea hotărîrii şi darea la timp a misiunilor pentru realizarea SC şi pentru menţinerea
continuităţii legăturilor;
- realizarea şi menţinerea în permanentă stare de funcţionare a legăturilor destinate
conducerii trupelor de transmisiuni;
- stabilirea compunerii şi refacerea, după angajare, a rezervelor de forţe şi mijloace de
comunicaţii;
- organizarea asigurării acţiunilor de luptă;
- menţinerea unui înalt nivel al pregătirii de luptă în trupele de transmisiuni.
 ATRIBUŢIUNILE UNOR PERSONAE CU FUNCŢII PE LINIA TRANSMISIUNILOR.
Conducerea directă a activităţilor desfăşurate pentru organizarea SC revine
comandantului marii unităţi (unităţii, subunităţii) de arme întrunite (de armă) prin şeful
de stat major sau personal, acolo unde nu există şef de stat major.
Conducerea nemijlocită a activităţilor ce se desfăşoară pentru organizarea şi realizarea
SC revine şefului S6 sau comandantului unităţii (subunităţii) respective, acolo unde nu
există şef al comunicaţiilor.
Comandantul de unitate (subunitate) de arme întrunite (de armă) răspunde de
capacitatea de luptă si gradul de asigurare materială, tehnică şi medicală a trupelor de
transmisiuni din subordine. El trebuie să precizeze la timp datele referitoare la
organizarea conducerii acţiunilor de luptă, ţinînd seamă de propunerile şefului
comunicaţiilor.
Şeful de stat major răspunde de organizarea şi realizarea la timp a sistemului de
comunicaţii, în care scop dă indicaţii şefului S6 eşalonului propriu şi dispoziţiuni
eşaloanelor subordonate. El organizează controlul îndeplinirii misiunilor şi ia măsuri
pentru asigurarea secretului comunicărilor efectuate prin mijloace de comunicaţii.
 ATRIBUŢIUNILE UNOR PERSONAE CU FUNCŢII PE LINIA TRANSMISIUNILOR.
Pentru organizarea SC S.St.M. trebuie să dea, în timp util, indicaţii şefului S6
privind:
- misiunile, modul probabil de acţiune al forţelor participante la operaţie (luptă) şi de
realizare a cooperării;
- modalitatea realizării dispozitivului (cînd şi cum se realizează grupările de forţe,
succesiunea intrării trupelor şi formaţiunilor de apărare în dispozitiv, itinerarele de
marş, data cînd forţele trebuie să fie gata de luptă);
- locurile de dispunere a punctelor de comandă (PC), data intrării lor în funcţiune,
direcţiile şi modul lor de deplasare, termenele probabile de schimbare a acestora;
- grupele operative care urmează să sosească la punctul de comandă şi nevoile de
legătură ale acestora;
- cu cine, cînd şi prin ce mijloace trebuie stabilită legătura, ordinea de urgenţă în
realizarea SC şi căror elemente ale dispozitivului operativ (de luptă) trebuie să li se
acorde atenţie deosebită în anumite situaţii;
 ATRIBUŢIUNILE UNOR PERSONAE CU FUNCŢII PE LINIA TRANSMISIUNILOR.
Pentru organizarea SC S.St.M. trebuie să dea, în timp util, indicaţii şefului S6
privind:
- perioadele în care se întrevede deplasarea comandantului în afara PC, trimiterea
ofiţerilor din statul major, ofiţerilor direcţionali sau de legătură şi a grupelor operative
în diferite misiuni şi ce măsuri trebuie luate pentru realizarea legăturii între aceştia şi
PC;
- date referitoare la modul de realizare a legăturilor pentru organizarea serviciului de
comenduire şi îndrumare a circulaţiei;
- organizarea SC, atît pe timpul pregătirii, cît şi pe timpul ducerii acţiunilor de luptă, în
condiţiile întrebuinţării armelor de nimicire în masă şi mijloacelor incendiare;
- modul de folosire a comunicaţiior şi regimul de lucru al mijloacelor radio şi
radioreleu;
- restricţii în dispunerea mijloacelor de comunicaţii în cadrul PC;
- data şi ora cînd se prezintă spre aprobare planul comunicaţiilor.
 ATRIBUŢIUNILE UNOR PERSONAE CU FUNCŢII PE LINIA TRANSMISIUNILOR.
Centrul de Comunicaţii al Punctului de Comandă al Batalionului de Infanterie, de
regulă, este compus astfel:
- şeful comunicaţiilor;
- ofiţerul de serviciu pe comunicaţii;
- şeful centrului de comunicaţii;
- ofiţerul de serviciu pe centru de comunicaţii;
- şefii de elemente:
- şef grup radio;
- şef grup radioreleu;
- şef staţie expediţie;
 ATRIBUŢIUNILE UNOR PERSONAE CU FUNCŢII PE LINIA TRANSMISIUNILOR.
Şeful centrului de comunicaţii al punctului de comandă (CCPC) al B.I. conduce
activitatea de instalare a CC şi răspunde de desfăşurarea ei în condiţiile cerute de
situaţia tactică concretă.
În acest scop, şeful CC execută următoarele activităţi:
• Participă împreună cu şeful S6 B.I. şi cu şefii de elemente din cadrul CC la
executarea recunoaşterilor în vederea stabilirii raionului de dispunere al CC;
• Propune şefului S6 B.I. raioanele favorabile pentru instalarea elementelor CC şi a
mijloacelor de comunicaţii ale grupelor operative sosite la PC al B.I.;
• Primeşte de la şeful S6 B.I. ordinul de acţiune, în care trebuie să i se precizeze:
- informaţiile strict necesare privind situaţia tactică;
- forţele şi mijloacele la dispoziţie pentru instalarea CCPC al B.I.;
- locul de dispunere al CC, compunerea, când trebuie terminată instalarea, măsuri
pentru protecţia CC;
- legături care se asigură (cu cine, prin ce mijloace şi procedee, când), inclusiv cele din
interiorul CC;
- şefii direcţiilor (axului) de transmisiuni care interesează CCPC al B.I.;
- elementele CTT puse la dispoziţie şi cu cine colaborează pentru realizarea căilor de
legătură;
 ATRIBUŢIUNILE UNOR PERSONAE CU FUNCŢII PE LINIA TRANSMISIUNILOR.
În acest scop, şeful CC execută următoarele activităţi:
• Primeşte de la şeful S6 B.I. ordinul de acţiune, în care trebuie să i se precizeze:
- regimul de lucru al mijloacelor din compunerea CCşi priorităţi în folosirea acestora;
- măsuri pentru descoperirea şi neutralizarea emiţătoarelor de bruiaj cu o singură
întrebuinţare, folosite de agresor în raionul CC;
- termenele şi modul de verificare a legăturilor;
- graficul de expediere al documentelor;
- datele referitoare la asigurarea poştală;
- misiunile cercetării de transmisiuni în raionul de dispunere şi pe timpul deplasării;
organizarea pazei şi apărării CC;
- rezerva de forţe şi mijloace la dispoziţie, locul de dispunere şi mijloacele probabile ale
acestora;
- modul de stabilire a legăturii cu organele locale de telecomunicaţii şi cu organul
specializat teritorial pentru transportul documentelor secrete, unele probleme
privind asigurarea materială, tehnică şi medicală;
- situaţia de radiaţie, chimică şi bacteriologică din raionul de instalarea al CC;
- când se transmite ora exactă;
- date referitoare la mutarea CC.
 ATRIBUŢIUNILE UNOR PERSONAE CU FUNCŢII PE LINIA TRANSMISIUNILOR.
În acest scop, şeful CC execută următoarele activităţi:
• Elaborează şi transmite în timp scurt ordinele de acţiune către organele de
execuţie subordonate (şefii de elemente din cadrul CC), în care trebuie să prevadă:
- informaţii strict necesare privind situaţia tactică;
- forţe şi mijloace la dispoziţie;
- locurile de instalare;
- abonaţii care urmează sa folosească căile de legătură;
- misiunile cele au de îndeplinit în cadrul CC,
- caracteristicile de lucru ale mijloacelor;
- măsuri privind paza şi apărarea apropiată;
- informări referitoare la misiunile ulterioare (inclusiv asupra modului de deplasare şi
instalare într-un nou raion de dispunere);
- modul de raportare al abaterilor constatate şi a întreruperilor în funcţionarea
mijloacelor de comunicaţii.
 ATRIBUŢIUNILE UNOR PERSONAE CU FUNCŢII PE LINIA TRANSMISIUNILOR.
În acest scop, şeful CC execută următoarele activităţi:
• Întocmeşte harta de lucru cu datele care îl interesează nemijlocit;
• Asigură documentele necesare lucrului elementelor centrului de transmisiuni;
• Participă la întocmirea schemei tehnice de instalare a centrului de transmisiuni şi
urmăreşte respectarea ei;
• Cooperează cu organul de poştă şi telecomunicaţii pentru preluarea unor linii
(căi) din S.T.T.
 ATRIBUŢIUNILE UNOR PERSONAE CU FUNCŢII PE LINIA TRANSMISIUNILOR.
După ce subunităţile au trecut la instalarea mijloacelor de comunicaţii sub
comanda şefilor de elemente, şeful CC desfăşoară următoarele activităţi:
- urmăreşte punerea în aplicare a celor prevăzute în schema tehnică a CC;
- destină forţele şi mijloacele necesare realizării măsurilor de asigurare a acţiunilor de
luptă. Misiunile şi măsurile de asigurare a acţiunilor de luptă se concretizează în
planurile întocmite de şeful S6 B.I., grafic pe hartă, completate cu texte, tabele şi
grafice. Pe baza lor se dau dispoziţii subunităţilor subordonate;
- verifică modul cum se execută măsurile de mascare a elementelor CC;
- verifică la fiecare dintre organele de execuţie respectarea celor prevăzute în
dispoziţiunile de luptă,
- ia măsuri pentru înlăturarea deficienţelor ce apar pe timpul instalării mijloacelor de
comunicaţii;
- urmăreşte ca fiecare şef de element din cadrul CC să întocmească următoarele
documente:
- graficul cu turele de serviciu,
- extrase din schema tehnică şi din planul de pază şi apărare al CC,
- alte documente cu datele necesare îndeplinirii misiunilor care îi revin.
 ATRIBUŢIUNILE UNOR PERSONAE CU FUNCŢII PE LINIA TRANSMISIUNILOR.
Şeful CC conduce întreaga activitate din cadrul CC pe baza ordinelor de acţiune
primite de la şeful comunicaţiilor B.I. urmărind respectarea întocmai a celor prevăzute
în aceste documente de luptă.

Şeful axului (direcţiei) de comunicaţii răspunde de realizarea la timp şi de calitatea

legăturilor pe ax (direcţie). El este obligat:
- să cunoască situaţia în părţile care-1 privesc;
- să cunoască locurile de dispunere a CC între care asigură legătura;
- să execute recunoaşterea traseului axului (direcţiei) de comunicaţii şi culoarele prin
cîmpurile de mine de pe direcţia de realizare a acestuia;
- să organizeze paza şi întreţinerea axului (direcţiei) de comunicaţii;
- să asigure mascarea liniilor şi protecţia lor împotriva loviturilor inamicului, bruiajului,
dezinformării şi diversiunii;
- să se preocupe de constituirea şi menţinerea rezervei de comunicaţii permanent gata
pentru lucru;
- să raporteze orice întrerupere ivită pe ax (direcţie) şi măsurile luate pentru restabilirea
legăturii.
 ATRIBUŢIUNILE UNOR PERSONAE CU FUNCŢII PE LINIA TRANSMISIUNILOR.
Ofiţerul de serviciu pe comunicaţii este obligat:
- să cunoască situaţia în părţile care-1 privesc;
- să cunoască în orice moment situaţia funcţionării mijloacelor de comunicaţii din
compunerea CC şi locurile de dispunere a PC cu care se asigură legătura;
- să raporteze schimbările şi întreruperile survenite în funcţionarea comunicaţiilor şi
măsurile luate pentru restabilirea legăturii;
- să conducă activitatea turelor de serviciu la CC;
- să controleze respectarea regulilor de conducere în secret a trupelor pe timpul
efectuării comunicărilor;
- să cunoască semnalele de înştiinţare, modalitatea transmiterii lor şi modul de acţiune a
personalului CC în caz de alarmă;
- să ţină la curent graficul zilnic cu situaţia legăturilor realizate prin mijloace de
comunicaţii.
 ATRIBUŢIUNILE UNOR PERSONAE CU FUNCŢII PE LINIA TRANSMISIUNILOR.
Comandantul subunităţii de transmisiuni/comunicaţii răspunde de pregătirea
subordonaţilor şi de îndeplinirea misiunilor ce revin subunităţii.
El este obligat:
- să cunoască în orice moment situaţia în părţile care-1 privesc;
- să organizeze şi să conducă lucrul subunităţii pentru îndeplinirea la timp şi de bună
calitate a misiunii de asigurare a legăturii care i-a fost ordonată;
- să organizeze şi să controleze protecţia şi mascarea efectivelor şi mijloacelor de
comunicaţii din subordine;
- să execute misiunile încredinţate pe linia cercetării de comunicaţii ;
să întocmească planul mutării CC de care răspunde;
- să raporteze propunerile sale pentru completarea subunităţii cu efective şi materiale
(inclusiv a rezervei de comunicaţii);
- să ţină evidenţa angajării efectivelor şi mijloacelor din cadrul subunităţii;
- să asigure paza şi apărarea centrului, staţiilor şi liniilor de comunicaţii;
- să conducă pregătirea de luptă subunităţii de transmisiuni/comunicaţii.