ADAPTAREA MILITARA

A elaborat: std. SCURTU Marina

A verificat: Maior STATI Uliana
Definiție
In sens larg, integrarea este
un complex de fenomene
psiho-sociale care se stabilesc
intre un individ şi o
colectivitate, la pătrunderea
individului în acea
colectivitate, avand efecte și
modificări reciproce și care
desemnează in final o amume
pozitie a ndividului fată de
colectivitatea respectivă
(integrat, izolat, respins
Sunt trei tipuri de adaptare:senzorială, psihologică şi socială. Dacă adaptarea
psihologică este acceptată în sensul dat de Piaget, adaptarea socială semnifică
potrivirea unei persoane cu mediul acordul dintre conduita personală şi modelele de
conduită caracteristice ambianței, echilibrul dintre asimilarea şi acomodarea sociala.

Bolnavii mintal, delincventii, subiecții cu tulburări de comportament reprezinta diverse

situați de inadaptare sau cu cauzalitate complexă deficiente ereditare, frustratil afective
precoce, adaptarea carențe de autoritate familială, familie dezorganizată, mediu de viață
nociv, etc
Particularitățile adaptării militare
Sunt 3 tipuri de adaptare militară:
1.Militarul trebuie să suporte rusticitatea mediului militar,
rigorile climatului, ob scala antrenamentului şi agresiunea
luptei - toate aceste capacitati constituie adaptarea fca
(psiholiziologica)
2. Militarul trebuie să învete să folosească armamentul, să se insereze
intr-un mediu nou. sa-si sacrifice propria libertate pentru subordonarea
față de superiori, să-si controleze impulsurile, emoția, frica şi
agresivitatea - toate aceste capacităti constituie adaptarea psihologică.
3. Militarul trebuie sa-şi părăsească familia, scoala, munca, universul
cultural obişnuit, habitual, pentru a veni să träiasca intr-o colectivitate
impusa intr-o situatie care cere integrarea intr-un grup, participarea sa
totală şi permanentă, această aderenta la colectiv şi la institune
reprezintă adaptarea sociala.
Adaptarea militară este
un tot şi este iluzoriu să
fie considerate izolat
fiecare dintre aceste trei
aspecte. Antrenamentul și
viața militară cer atât
facultati psihologie, cât şi
resurse fizice,stapânitea
fricii necesită control
fizic şi integrare socială,
iar acestea doua se
bazează pe o anumită
dispoziție mentală şi pe
actiuni fizice.
Integrarea militară poate fi
- activa - bazată pe interiorizarea normelor şi valorilor instituției.
- pasivă - pe baza constrangerilor, conformismului social
Integrarea este o problema de participare, nu presupune numai o continua
conformare a indivizilor la solicitarile grupului, căci o adeziune la un model de
ordine se definește ca participare la activitatile grupului,o contribuţie active
conştientă la scopuri comune.
Factori implicați în adaptarea
militară
1.de mediu: relațiile de grup, climatul psihosocial şi coeziunea unității, cu
autoritatea, stilul de conducere,
2. factori de personalitate maturitatea socio-afectivă, toleranta la frustrare,
stabilitatea emotională, temperamentul, sistemul setul de atitudini, etc
Un factor important reprezintă particularitățile de vârstă, și anume ale de la
adolescență la maturitate, cu rol în generarea dificultăților de adaptare Prestarea
serviciului militar antreneaza tânarul într-o activitate in care se sever cerintele
de autodisciplinare, de autonomie Programul din această este foarte important
pentru educarea socială şi deci pentru socializarea tânarului
Socializarea și integrarea în
colectivul militar
Socializarea militară are 5 etape
1.Etapa de disponibilizare față de universul social militar
Originile sale se gasesc in perioada anterioară contactului
cu mediul militar
2. Personalizarea are loc în momentul contactului cu
sistemul procesele de ordin afectiv ocupând un loc
important
3. Aprecierea subiectiva este reprezentată de momentul
conturării atitudini fajá de elementele institutiei militare
4. Instituționalızarea denumește procesul prin care are loc
invatarea rolului armatei in
societate şi se realizează capacitatea de satisfacere a
aşteptărilor grupului printr-un comportament adecvat
5. Valorizarea este strâns legata de etapa precedenta,
configurându-se un set de atitudini față de armata, de
norme stabilite, un set de valori coerente cu sistemul de
valori militare
Condițiile psihologice și direcțiile de
optimizare a adaptării la conditii de
mediului militar.
Prima perioadă de viață în unitate
pentru militar, cea a aclimatizării, este
caracterizată de cunoaşterea unității, a
cazărmii, a mediului social, a
normelor si regulilor militare, a
armamentului.
Această perioadă necesită procesele
cognitive (atentich memorie, limbaj),
precum şi un anumit grad de
sociabilitate, toleranță la frustrare,
echilibru emoțional, maturitate
socioafectiva.
Comandanții trebuie să actioneze, în principal, pentru dezvoltarea urmatoarelor
capacități absolut necesare parcurgerii procesului de adaptare:
- capacitatea de autostăpânire,
- capacitatea de subordonare a intereselor generale celor personale,capacitatea
de a face față diverselor situații problematice noi, de a adopta decizii optime în
situații de incertitudine:
- capacitatea de a stabili cu usurinta contacte interpersonale.
-capacitatea de a restructura și adecva "din mers "comportamentul (respectiv
activitatea) la logica desfăşurării evenimentelor.
CONCLUZIE
"Putem numi adaptarea un echilibru între
asimilare şi acomodare, sau, cu alte
cuvinte, ca un echilibru al schimburilor
între subiect si obiecte"