Curs 4

Grupul și mulțimile
Grupul reprezintă un ansamblu de persoane caracterizat de o anumită structură și cu o
cultură specifică, rezultate din relațile și procesele psihosociale, dezvoltate în cadrul său (Cătălin
Zamfir și Lazăr Vlăsceanu).
Societatea are o organizare grupală, iar un individ poate aparține unuia sau mai multor
grupuri.
Școala de la Chicago a dezvoltat un studiu sistematic al grupului și definește grupul ca
fiind faptul social primar al unei societăți.
O tipologie a grupului. În sociologie există mai multe clasificări ale grupului. Charles H.
Cooley identifică o tipologie în funcție de tipul de relații dintre indivizi.
1. Grupuri primare, în care relațiile sunt personale și afective
2. Grupuri secundare, marcate de relații formale, contractuale

Ferdinand Tonnies identifică mai multe grupuri în funcție de distincția dintre comunitate
și societate. Astfel avem:
1. Grupuri mici, care corespund comunității, fundamentate prin valori, principii și acțiuni
comune. Ex: grup de voluntariat, ONG.
2. Grupuri mari, care corespund societății și care pot fi națiunea, poporul, masele, clasele
sociale.

În funcție de tipul de normativitate exersat în cadrul grupului, avem:

1. Grupuri formale, instituționalizate, marcate de norme și reglementări
2. Grupuri nonformale, centrate pe rezolvarea unor sarcini sau care au obiective
immediate, ex: comisiile de control.
3. Grupuri informale, sunt prezente în cadrul grupurilor formale sub forma unor
subgrupuri bazate pe interese comune sau afinități comune. Ex: în rândul studenților la
AS sunt grupuri informale, absolvira aceluiași liceu, provenirea din același oraș.

În funcție de felul în care se raportează la ele:

1. Grupul de referință, un grup al cărui caracteristici și credințe sunt împărtășite și
dejindivid pentru a evolua și a acționa. Grupul de referință poate explica o serie de
comportamente, precum: acceptarea, refuzul, conformismul social, devianța.
2. Grupul de apartenență este grupul de apartenență cu ale căror valori te identifici,
rezonezi. Acest grup joacă un rol important în identificarea individului. Ex: grupul de
apartenență poate fi grupul familial, grupul de prieteni, grupul profesional, grupul etnic,
grupul religios. Grupul de referință poate fi un grup ierarhic superior, grup infracțioonal,
grup de elită, grup profesional.

Se constată o anume mobiliatete în ceea ce privește comportamentele noastre. Ele depind

de sociabilitate, experiența socială ți contextele în care funcționăm. Astfel, o persoană poate avea
simultan mai multe grupuri de apartenență și mai multe grupuri de referință.
 De exemplu, poate avea o anumită apartenență etică, profesională, religioasă și se poate
raporta la diferite grupuri elitiste, politice, sociale.
Există o diferență între grupul religios și grupul de apartenență. Grupul social de
apartenență este un grup asumat. Astfel, grupul de origine este un grup stabil și constant al
existenței noastre în timp ce grupul de apartenență este unul mai puțin stabil, are un caracter
temporal și doar în unele cazuri poate deveni o coordonată stabilă a existenței sociale.
Raportul care se stabilește între grupul de origine și cel de apartenență poate explica o
serie de comportamente sociale precum:
• Comportament de vot
• Comportament de cosnum
• Solidaritatea

Robert Merton arată că alegerea grupului de referință depinde de prestigiosul social al

grupului și de statutul social al individului.
Există o serie de tipologii umane care indică și excepții de la regulă:
Parvenitul, o persoană care alege un grup referențial cu un prestigiu mult superior celui
care a funcționat.
Deluzionatul, care preferă ce grup de apartenență unul cu prestigiul inferior statutului
său, pentru că beneficiază de un control social mai mic.
- grupul de referință are o influență socială normativă destul de puternică. De exemplu,
copilul ajunge să imite limbajul profesorului.
• Muncitorul, care face parte dintr-o circumscripție dominată de întreprinzător și persoane
cu profesii liberale, ajunge să voteze cu dreapta.

Analiza grupurilor de referință și a celor de apartenență ne ajută să înțelegem modul în

care percepem inegalitățile și comportamentele sociale. Există situații în care grupul de referință
și cel de apartenență.
În acest caz, apare sentimentul de frustrare relativă. De exemplu, în cazul unor muncitori
calificați ei pot considera că sunt plătiți mai puțin decât merită.

De reținut!!!
1. Individul nu poate trăi în afara grupului
2. Grupul exercită influențe asupra individului
3. Există diferite stadii de integrare și acomodare la grup
4. Un individ poate aparține mai multor grupuri, dar intensitatea participării la viața acestora
este diferită
5. Coeziunea unui grup rezultă în urma tuturor forțelor care acționează asupra membrilor
unui grup pentru a-i determina să rămână împreună (reguli, norme, statut, acțiuni, emoții,
contexte specifice)
6. Un grup poate fi format din doi, trei membri, mergând până la patruzeci

Coeziunea și consensul variază în funcție de o serie de proprietăți ale grupului precum:

autonomia, permeabilitatea, flexibilitatea și participarea.
Stratificarea grupului se referă la diferențierea mediului unui grup pe anumite criterii.
 1. O stratificare pe verticală, specifică grupurilor în care domină preocuparea pentru norme
și respectarea ei și care implică o ierarhie și inegalități. De exemplu, grupurile
profesionale: medici, grupuri universitare marcate de norme și competențe specifice,
marcate de reglementări.
2. O stratificare socială pe orizontală, sunt grupuri în care se constată o distribuție a
rolurilor, iar acestea nu implică inegalități (domină cooperarea).

Într-un grup se poate identifica întodeauna un lider. În unele cazuri liderul poate fi
formal. De exemplu, director, șef de serviciu, președinte (lider formal).
Există însă și lideri informali care nu au un statut reglementar, dar care își exercită
puterea și autoritatea în cadrul grupului.
Liderii pot fi:
• Democratici sau autoritari
• Centrați pe sarcinile sau relațiile umane
• Directivi sau non-directivi
• Distant sau apropiați
• Bazat pe control sau permisiv

Dinamica grupurilor. Kurt Lewin definea în 1945 dinamica grupului ca fiind ansamblul
schimbărilor adaptive din cadrul unui grup.

Mulțimile reprezintă o grupare temporară de indivizi aflați în apropierea fizică ”fie din
întâmplare, fie deliberat în virtutea unui interes comun”.
De exemplu: mulțimile mulțimile de pe stadioane, mulțimile de la meeting-uri, mulțimile
care migrează.
Mulțimile cuprind o varietate de grupuri umane caracterizate prin manifestări comune,
lipsă de coeziune și organizare, marcate de reacții emoționale la situațiile la care se implică.
Exemplu: mulțimile de pe stadioane, mulțimile de la spectacole.

Caracteristici ale mulțimilor:

• Lipsa de stabilitate
• Caracter conjunctural
• Convenționalism
• Reacții extrem de variate de la extaz la agresivitate, de la angoasă la panică

Tipologia
Există mai multe tipuri de mulțimi: mulțimile active, care sunt zgomotoase, violente,
agresive și mulțimi pasive, care sunt liniștite.
Sociologia mulțimii își propune să studieze condiționările sociale și culturale ale
comportamentului mulțimii. Studiază amplitudinea reacțiilor, factorii și pârghiile de la o mulțime
nediferențiată la una diferențiată.
Tipul de organizare din spatele mulțimii poate fi: politică, civică, economică.