Sursa: Chelcea, S. Metodologia cercetarii sociologice. Ed. Economica. pp.

75-8o

Definirea ipotezei
Fred N. Kerlinger (1964,18) definea ipoteza astfel: ,,o ipoteza este un enunt conjectural despre relatia
dintre doua sau mai multe variabile". Rezulta de aici ca legatura dintre variabile nu este sigura, ci
probabila. Johan Galtung da urmatoarea definitie: ,,o ipoteza este o propozitie despre felul in care un set
de unitati S este distribuit intr-un spatiu de variabile Xl, X2, X3...Xn".
Î ^n structura ipotezei se regasesc: o unitate (grup, societate, insiitutie, persoana etc.), o variabila
(coeziune, democratie, ierarhie, inteligenta etc.) s¸i un set de valori ale variabilelor (puternica, autentica,
inalta, exceptionala s¸.a.m.d.). Folosind exemplele de mai sus, putem formula mai multe ipoteze:
a) cu cat oamenii sunt mai inteligenti, cu atat coeziunea grupului din care fac parte este mai
mare;
b) daca societatea este autentic democratica, atunci ierarhia organiza- tionala in institutii nu
este prea inalta.
Nu orice enunt despre relatia probabila dintre doua sau mai multe variabile reprezinta o ipoteza in
cercetarile empirice. Pentru ca sa aiba calitatea de ipoteza, respectivul enunt trebuie sa fie testabil. Prin
testare, prin confruntarea cu realitatea, ipotezele pot fi verificate.
Îpoteza constituie o explicatie plauzibila ce urmeaza a fi verificata prin faptele de observatie.
Plauzibilitatea ipotezelor rezulta din acordul cu cunos¸tintele verificate anterior. Deci, pentru a fi plauzibile,
in cadrul s¸tiintei normale ipotezele trebuie sa aiba coerent¸a˘ externa˘. Î^n acelas¸i timp, ipotezele trebuie sa
fie s¸i coerente intern, adica sa nu contina elemente contradictorii. Î^n s¸tiintele sociale s¸i
comportamentale ipoteza reprezinta o reflectare intr-o forma specifica a realitatii obiective, este un enunt
cu caracter de probabilitate despre esenta, intercondit¸ionarea s¸i cauzalitatea faptelor, fenomenelor s¸i
proceselor socioumane.
Obtinerea unor noi cunos¸tinte constituie principala functie a ipotezelor in cunoas¸terea s¸tiintifica, in
general, s¸i in cunoas¸terea sociologica sau psihologica, î^n special.
Dimensiunile ipotezei
In ce conditii ipotezele sunt valide? Johan Galtung (1967, 315) mentiona zece conditii pe care trebuie sa le
satisfaca o ipoteza pentru a fi validata˘ : generalitatea, complexitatea, specificitatea, determinarea,
falsificabilitatea, testabilitatea, predictibilitatea, comunicabilitatea, reproductibilitatea s¸i utilitatea.
Acestea sunt, dupa autorul citat, dimensiunile ipotezei. Se cuvin fa˘cute cateva precizari.
Generalitatea reprezinta o dimensiune esentiala a ipotezei. Î^n s¸tiintele socioumane, cel mai adesea, in
perspectiva cantitativista, nu intereseaza cazurile particulare, ci ceea ce este general. Va trebui, deci, sa
formulam ipoteze in care relatia dintre variabile sa fie adevarata indiferent de conditiile spatio-temporale
concrete. Îpoteza ,,cu cat apropierea fizica dintre doua persoane este mai mare, cu atat apropierea psihica
dintre ele este mai mare" se refera la toate persoanele, indiferent de caracteristicile socio-demografice
(tineri sau varstnici, functionari, muncitori sau intelectuali), de zona in care is¸i desfa˘s¸oara activitatea
(Bucures¸ti, Bras¸ov sau Campulung) s¸i de epoca in care au trait, traiesc sau vor trai.
Specificitatea se refera la numarul de valori. În general, se prefera, de exemplu, ipotezele in care
variabilele au trei valori celor in care variabilele au doua valori. Specificitatea ipotezelor coreleaza pozitiv
cu o alta dimensiune: determinarea. Îpotezele cu un grad mai mare de determinare sunt preferabile celor
probabiliste. Problema falsificabilita˘t¸ii este de cea mai mare insemnatate pentru cercetarile empirice.
,,Categoriile : defavorizate voteaza partidele de dreapta sau nu voteaza partidele de dreapta" nu
reprezinta o ipoteza s¸tiintifica deoarece ea nu poate fi infirmata.
În cercetarile empirice vom retine doar ipotezele care pot fi infirmate. De asemenea, vom retine ipotezele
testabile, respingandu-le din capul locului pe cele pentru care nu exista posibilitati de verificare a adevarului
lor. Un enunt precum: ,,Relatiile interpersonale depind de influenta planetelor din afara galaxiei noastre"
nu poate fi acceptat ca ipoteza, neexistand teste pentru infirmarea ei. Îpotezele au funct¸ia de descriere a
fenomenelor, dar s¸i de explicare a lor, ceea ce se desemneaza prin dimensiunea predictiva.
Comunicabilitatea ipotezelor trebuie privita in dublu sens: transmiterea lor in grupul de specialis¸ti, pe de
o parte,s¸i spre publicul larg, fara calificare in domeniu. Si intr-un caz s¸i in celalalt, imaginea pe care i-o
face receptorul trebuie sa corespunda cat mai deplin imaginii pe care emitatorul a intentionat sa o
transmita.
Reproductibilitatea presupune repetarea demersului cercetarii s¸i obtinerea aceloras¸i concluzii. În
legatura cu reproductibilitatea se pun doua intrebari: Ce se repeta? Cine repeta? În cercetarile empirice se
urmares¸te reproducerea fenomenelor, ca s¸i a analizelor, iar in legatura cu cea de-a doua intrebare
raspunsul este: acelas¸i cercetator sau altii.
Tipuri de ipoteze
Atat in sociologie, cat i in celelalte tiinte socioumane intalnim ipoteze teoretice s¸i ipoteze de lucru.
Primele propun interpretari noi ale faptelor i fenomenelor, sunt indirect testabile s¸i delimiteaza ceea ce s-
a numit revoluțiile știinfifice. Cel de-al doilea tip de ipoteze ce sunt vehiculate in cadrul științei normale
poarta i numele de ipoteze empirice. Oamenii de s¸tiinta incearca sa explice de ce divort¸ialitatea in unele
zone este mai ridicata decat in altele, de ce schimbarea atitudinilor s¸i opiniilor politice este mai puternica
la unele categorii sociale decat la altele etc. Astfel de ipoteze sunt direct testabile in cercetarile empirice,
de teren.
Madeleine Grawitz (1972) considera ca ipotezele de lucru se clasifica, dupa nivelul lor de abstractizare, in
trei clase:
a) Ipoteze care avanseaza supozitia uniformității cazurilor. De exemplu, intr-o
cercetare empirica se incearca verificarea ipotezei ca rata divort¸urilor este mai mare la categoriile
sociale cu venituri mai ridicate. Î^n fond, se urmare te o cuantificare a distributiei
comportamentelor î^ntr-o populatie determinata.
b) Ipoteze care vizeaza corelafii empirice. Sunt cel mai frecvent intalnite in cercetarile de
teren. Cu privire la divort¸ialitate se pot formula numeroase ipoteze de acest tip: alcoolism-
divort¸ialitate, comportament agresiv-divort¸ialitate, diferenta mare de varsta intre soti-divort¸ialitate
etc. Se incearca identificarea caracteristicilor comune ale unor grupuri pentru explicarea asemanarii
comportamentelor lor.
c) Ipoteze care se refera la relațiile dintre variabilele analitice. Îpotezele de acest tip
presupun o munca˘ de elaborare mai ampla˘ in vederea stabilirii unor relatii probabile intre
variabile complexe: de exemplu, nivel economic-divort¸ialitate, religie-divort¸ialitate etc.
Modalitati de elaborare a ipotezelor
Care sunt caile utilizate de cercetator pentru a elabora ipoteze valide? În primul rand, deducerea
ipotezelor din teorie. Considerand teoria sociologica s¸i, mai general, din s¸tiintele socioumane ca un
sistem de ipoteze care au un nivel de maxima generalitate, se pot deduce ipoteze de nivel intermediar, cu
raza medie de generalitate s¸i din acestea numeroase ipoteze de lucru testabile prin cercetarile empirice.
Sa consideram enuntul: ,,Toate societatile au o structura sociala" ca pe o ipoteza cu nivel maxim de
generalitate (teorie). Din ea se poate deduce ipoteza cu nivel intermediar de generalitate (teorie cu raza
medie de generalitate), ,,Toate structurile sociale au ca part¸i componente grupurile de apartenenta s¸i
grupurile de referinta". Nici prima (1), nici cea de-a doua ipoteza (2) nu sunt direct testabile. Doar
ipotezele de lucru deduse din ele: ,,Studentii preiau in cursul procesului de socializare secundara normele
s¸i valorile sociale caracteristice profesorilor lor" (3a) sau ,,Muncitorii au un comportament profesional
asemanator cu cel al liderilor lor" (3b) s¸.a.m.d.. Prin intermediul ipotezelor de lucru se verifica indirect
teoriile cu raza medie s¸i cu nivel maxim de generalitate.
O a doua cale de stabilire a ipotezelor in cercetarile empirice o constituie experienta directa, saturata de
literatura s¸tiintifica, a cercetatorului care are capacitatea de a intui relatii intre faptele s¸i fenomenele
observate. Observand faptele s¸i fenomenele din viata cotidiana se formuleaza ipoteze despre
regularitatea probabila a producerii lor, despre legaturile posibile dintre ele. De asemenea, analizand
datele din cercetarile empirice anterioare putem avea intuitia unor noi raporturi dintre variabile. În
evaluarea legaturilor, a raporturilor dintre variabile se va porni de la ceea ce este ,,vizibil cu ochiul liber",
aratand diferentele ,,care striga", pentru ca apoi, pe masura cunoas¸terii, sa cautam diferentele care
,,s¸optesc":
Î ^n afara deducerii din teorie s¸i a stabilirii ipotezelor pe baza experientei personale a cercetatorului,
analogia reprezinta, de asemenea, o sursa fertila pentru noi ipoteze. O serie intreaga de ipoteze
sociologice s¸i psihologice au fost stabilite prin analogie cu fenomenele fizice, chimice, biologice.