Concepte si termeni: teorie, ipoteza, variabile, date

cantitative si calitative.

Cercetarea este un proces de investigare şi de căutare pe care

ştiinţa il utilizează cu grijă, pentru a ajunge la o mai bună inţelegere
fenomenului.
Teoria
O teorie este un set organizat de concepte şi de propoziţii
desemnate să ajute omul de ştiinţă să inţeleagă, să explice şi să
prezică femomenele. Teoria lui Darwin asupra evoluţiei ne-a adus o
mai bună inţelegere a raporturilor dintre specii, iar teoriile freudiene
ne arată modul in care inconştientul influenţează comportamentul.
Odată ce avem o teorie, putem deriva din ea ipoteze care devin
obiectul testării prin cercetarea ştiinţifică: teoria atracţiei
interumane poate produce ipoteza că similaritatea atitudinilor şi a
preferinţelor creşte posibilitatea atracţiei dintre oameni.
Teoria este atât punctul de plecare, cât si punctul terminus al unei
stiințe.
Există o strânsă legătură între teorie si ipoteză, teoria fiind o ipoteză
verificată experimental, iar ipoteza - o teorie în formare sau în curs de
verificare.
Variabilele
In experiment, cercetătorul variază sistematic condiţiile pentru a
inregistra efectele lor asupra comportamentului. Condiţiile care se pot
schimba in experiment se numesc variabile şi ele pot fi elemente
prin care diferă subiecţii (sex, varstă, nivel cultural,etnie, etc.), iar
măsurile ce vor fi culese sunt diferite valori cum ar fi presiunea
arterială,pulsul etc.
Variabilele pe care la poate lua in consideraţie, schimba sau
manipula cercetătorul se cheamă variabile independente, iar cele
măsurate pentru a vedea cum se schimbă prin manipularea
experimentală, se cheamă variabile dependente (se numesc aşa
pentru că depind de nivelul schimbării variabilelor independente). Un
al treilea tip de variabile sunt cele explicative, cum ar fi anxietatea,
depresia, gandirea, motivaţia, ca elemente interne de legătură intre
celelalte două tipuri.

1
 Ipotezele

Ipotezele sunt specifice cercetărilor cantitative; formularea lor se

face după ce au fost definite scopurile cercetării şi conceptele cu care
vom lucra. Există o serie de motive pentru care ipotezele sunt
necesare:
(1) necesitatea determinării şi delimitării domeniului de cercetare, şi
(2) o ipoteză ghidează colectarea datelor, analiza şi interpretarea lor.
În cele mai multe cazuri, ipotezele se referă la verificarea unor relaţii
care se stabilesc între două variabile, ceea ce ne permite să spunem
că ipoteza respectivă conţine o posibilă soluţie la problema aflată în
studiu.
Kerlinger (1964) definea ipoteza ca fiind un enunţ conjunctural despre
relaţia dintre două sau mai multe variabile. Legătura dintre variabile
propusă prin ipoteze este o relaţie posibilă, nu una certă; ipoteza este
deci o explicaţie plauzibilă care urmează a fi verificată în cercetare
prin datele care se obţin.
Ipotezele trebuie să fie testabile, specifice şi precise, să conţină
formulări clare, să numească variabile şi să descrie relaţiile care se
stabilesc între ele.
Potrivit lui S. Chelcea (2001), ipotezele trebuie să îndeplinească 10
condiţii pentru a fi valide:
generalitatea, complexitatea, specificitatea, determinarea,
falsificabilitatea, testabilitatea, predictivitatea, comunicabilitatea,
reproductibilitatea şi utilitatea.
1. Generalitatea se referă la faptul că o ipoteză trebuie formulată
astfel încît relaţiile dintre variabile să fie adevărate indiferent de
condiţiile spaţio-temporale.
2. Complexitatea se referă la numărul de variabile care sunt
cuprinse într-o ipoteză. Ipotezele de nivel 1 au doar două variabile
corelate, ipotezele de nivel 2 au trei variabile corelate; se poate
merge pînă la ipoteze de nivel 3, cu patru variabile corelate.
3. Specificitatea priveşte numărul de valori pe care le pot lua
variabilele respective.
4. Determinarea priveşte obiectivitatea ipotezei respective, în
sensul că nu putem enunţa o relaţie între două variabile dintre care
una este imposibil de evaluat.
5. Falsificabilitatea priveşte formularea enunţului ipotetic. În
această privinţă vorbim despre ipotezele de tipul "şi da, şi nu".

2
 6. Testabilitatea se referă la condiţiile de verificare a ipotezei, în
sensul că, cu cît o ipoteză este mai concretă, cu atît ea poate fi
verificată mai uşor.
7. Predictivitatea se referă la faptul că o ipoteză are funcţia de a
descrie şi explica anticipativ procesele, relaţiile, evenimentele psihice.
8. Comunicabilitatea priveşte formularea enunţului: enunţul unei
ipoteze trebuie să îndeplinească condiţii de inteligibilitate, astfel ca ea
să fie decodificată identic atît de cel ce o formulează, cît şi de cel ce o
citeşte.
9. Reproductibilitatea se referă la posibilitatea de a repeta un
demers de cercetare, adică posibilitatea de re-validare a ipotezei de
către alţi cercetători.
10. Utilitatea se referă la faptul că o ipoteză, prin confruntarea cu
realitatea, poate fi total validată, parţialvalidată sau invalidată.
Infirmarea unei ipoteze nu înseamnă neapărat că acea ipoteză este
eronată.

Date calitative și date cantitative

Cercetarea calitativă reprezintă orice tip de cercetare în

măsură să producă rezultate care nu ajung la proceduri statistice sau
alte mijloace de cuantificare. Cele mai cunoscute modalităţi de
abordare în cercetarea calitativă sunt :” naturalismul (preferinţa
pentru ieşirea pe teren pentru a face observaţii) , etnometodologia
(care împărtăşeşte grija naturalistului pentru detaliu dar îl localizează
în interacţiune), emoţionalismul (doreşte contactul „apropiat”cu
subiecţii studiaţi si favorizează biografiile personale) şi
postmodernismul ( care caută deconstruirea conceptelor de „subiect”
şi teren de cercetare”) (Silverman, D..2004, pp.55).

Prin datele calitative, producem o cunoaştere originală cu privire

la :
o cele mai bune practici într-un domeniu (de exemplu, care sunt
atributele companiilor de succes ; sau atributele unei persoane
eficiente ; sau ale unui profesor / student bun);
o modurile de a gândi ale unei categorii de populaţie (de exemplu,
modurile de a gândi ale femeilor ; sau ale copiilor);
o modurile de a trăi interior o anume experienţă (de exemplu, cum se
raportează victimele la violenţa domestică ? dar agresorii ?);

3
o modurile de acţiune în faţa unui produs sau a unei experienţe (de
exemplu, cum reacţionează diferite categorii de populaţie în faţa unei
noi băuturi lansate pe piaţă ; sau în faţa unui risc major) ;
o poveşti de viaţă (life stories) sau cum ajung oamenii într-o anumită
situaţie de viaţă (de exemplu, cum ajung unii oameni să se
prostitueze, sau să consume droguri).
o Orice categorie de populaţie poate face obiectul cercetării, dar sunt
studiate cu precădere populaţiile marginale, mai puţin reflectate în
anchetele cantitative.
Datele calitative pot fi utilizate singure, ori pot fi combinate cu date
cantitative.
Dacă în abordarea cantitativă teoria este verificată prin cercetare,
în cea calitativă teoria reiese, apare pe parcursul cercetării.
Cerceterarea cantitativă face apel la statistică, raportul de
cercetare luând forma unor tabele,grafice,cifre, comentarii în limbaj
natural; Metodele cantitative sunt adesea utilizate pentru stabilirea
unor date statistice ( de pildă, experimentul, ancheta cu chestionar
standardizat, analiza cantitativă a documentelor, observaţia
sistematică), pe când cele calitative sunt utilizate în cercetările de
profunzime (observaţia participativă, interviul intensiv, autobiografiile,
analiza calitativă a documentelor , de exemplu) .
Cercetarea calitativă apelează la eşantionare teoretică sau
întreaga populaţie, limbajul utilizat fiind unul natural, metaforic, cu
puţine date statistice şi reprezentări grafice, obţinându-se date
complexe, bogate, de adâncime.