Planificare Teritorială, Geografie Socială, Sem.I.

, 2020-2021
©Conf.univ. dr. Mariana NAE

C5. Grupul social. Definiții și clasificări

Grupul social. Definiții și clasificări

Societate : realitate obiectivă și subiectivă în mod simultan (din perspectiva oamenilor)

Grupul (termen matematic) : folosit în teoria mulțumilor și desemnează o sumă de elemente

juxtapuse după reguli neclare, destul de vagi (fuzzy);

- Din perspectivă sociologică: realitatea socială este mult mai complicată (variabilitatea
dimensiunilor și stabilitatea în timp);

- Obstacole în definirea unitară a conceptului de grup social

- De la cuplu, la popor, etnie sau națiune, există modalități sociative ce pot fi desemnate cu
ajutorul acestui cuvânt.

- Pentru a explica, avem nevoie de două criterii definitorii:

a) Solidaritatea dintre membrii ce îl alcătuiesc;
b) Nivelul interacțiunii dintre actorii care îl compun.
Grupul social. Definiții și clasificări

- Riscul de a confunda grupul cu echipa. Echipa reprezintă mai degrabă (J. Maisonneuve) un
mod de organizare socială bazat pe interesul creșterii eficienței în atingerea scopurilor.

- Este ceva intermediar între o solidaritate socială bazată pe relații interumane insuficiente de
consolidate și de stabile, și de o formă de structurare episodică, dar foarte coezivă în jurul unui
scop comun.

- Ceea ce reunește mai multe persoane diferite ca temperament, voință, capacități, idealuri într-
un grup este promoovarea unui ideal sau a unui țel comum (educativ, economic, cultural,
divertisment)
- Alt rol: moștenirile familiare (raporturi de rudenie, la grupurile mari: clan, trib)
- Elemente de forțe dublu orientate:

a) Spre interior (ca formă de autoprotecție față de amenințări externe):

b) Spre exterior (ca sursă de amenințare la adresa altor grupuri concurente, inamice sau ostile)
 Clasificări

1. Clasificarea lui Willlam Graham .Sumner

Grupurile se formează prin interacțiunea (1840-1910):
produsă de situații deosebite sau obișnuite.
- In-groups
- Out-groups
2. Sociologie culturalistă (R. Linton și
Definiție: nr. de oameni care interacționează E.Burgess)
în modalități consacrate, care au sentimentul - We-groups (grupul nostru)
apartanenței comune și sunt recunoscuți ca - Others-groups (grupul celorlalți)
având această apartență (R.K.Merton).
- Expresii generice: noi și ei, care redau
sensul interiorității și/sau exteriorității
acțiunii colective
- Criteriile de clasificare sunt diverse (tipul Se au în vedere:
de relații, scop, interacțiune) - relațiile parentale (rudenie);
- Grupurile primare sunt grupuri mici - Relațiile de cooperare (asociere,
vecinătate)
- De comuniune (afinități)
Criteriile separației dintre Noi și Ei sunt de
ordin obiectiv și subiectiv (R.K. Merton)
Grupurile sociale

Charles Horton Cooley (1864-1929) (Primary Groups)

a) Grupurile primare: sunt grupuri mici, relaţii de tipul “faţă în faţă;

b) Grupurile secundare: grupuri mai mari, cu durată determinată; investiţie afectivă
mică;

Distincție între grupurile primare și cele secundare

1) “ele sunt fundamentale în formarea naturii sociale şi ideilor individului”

2) “ele sunt în mod practic universale, aparţin tuturor tipurilor şi stadiilor de dezvoltare”

3) “ele au o influenţă mult mai mare decât alte grupuri asupra copiilor şi indivizilor
maturi”.
Grupurile sociale

Malcolm şi Hulda Knowles (“Introduction to Group Dynamics”, 1959), caracterizează

grupurile mici:
1) o colecţie de doi sau mai mulţi indivizi care pot fi identificaţi prin nume sau tip ;
2) prezenţa unei conştiinţe de grup ;
3) scopuri comune ;
4) interdependenţă în realizarea necesităţilor care decurg din îndeplinirea scopurilor;
5) interacţiune (comunicaţie, influenţă şi reacţie reciprocă) ;
6) abilitatea de a acţiona într-o manieră unitară.

2. Grupurile formale, nonformale şi informale

Grupurile formale sunt instituţionalizate, funcţionează în conformitate cu anumite statute, reguli,

legi, aparţin de regulă unor organizaţii (grupul de muncă, de educaţie etc.);

Grupurile nonformale se constituie pentru realizarea unei sarcini, apoi se dizolvă. Ele sunt mai
flexibile, mai puţin normativizate (grup de petiţionari).

Grupurile informale se constituie fie ca subgrupuri în cadrul celor formale, fie în afara unor cadre
instituţionalizate, pentru realizarea unor scopuri specifice (grupurile de prieteni, de pensionari,
pentru petrecerea timpului liber etc.).
Grupurile sociale. Alte criterii (mărime, durată și acces)

După mărimea lor: După durata lor de existenţă

a) grupuri mari (clasele sociale, a) grupuri temporare (formaţii

popoarele, naţiunile); muzicale),
b) grupuri durabile (grupul de
b) mijlocii (colectivul unei prieteni),
întreprinderi) şi c) grupuri permanente (familia).

c) mici (alcătuite din doi până la

30-40 de persoane : grupuri După modul de acces:
şcolare, de muncă, politice, de a) grupuri deschise (cluburile sportive
creativitate). etc.) şi
b) închise (cum ar fi de exemplu, lojile
masonice).
Grupurile sociale. Criteriul de apartenență

Grupuri de apartenenţă şi Grupul de referinţă poate fi

Grupuri de referinţă. reprezentat de un grup, un individ
sau chiar o idee abstractă (ideea de
libertate, de egalitate care
influenţează modul în care oamenii
Grupul de referinţă este grupul la gândesc despre ei înşişi).
care individul se raportează şi ale
cărui valori, credinţe,
comportamente valorizate le ia ca Grupurile de referinţă au o funcţie
referinţă, atunci când îşi evaluează dublă : comparativă şi normativă
situaţia şi atunci când adoptă un
anumit mod de a fi, a simţi, a gândi, a
acţiona (termen introdus de Hyman
(1950).
Grupurile sociale (clasificare Gurvitch, 1963)

Georges Gurvitch (La vocation actuelle de la sociologie, 1963) propune următoarea “schemă
generală a clasificării” grupurilor sociale :

1. după conţinut : unifuncţionale şi multifuncţionale ;

2. după anvergură : reduse, mijlocii, întinse ;

3. după durată : temporare, durabile, permanente ;

4. după ritm : cu cadenţă latentă, mijlocie, precipitată ;

5. după dispersie : grupuri în care indivizii sunt la distanţă, grupuri în care indivizii au contacte
artificiale, în care indivizii se adună periodic şi în care ei sunt reuniţi în permanenţă ;

6. după baza formării : grupuri de fapt, voluntare şi impuse;

7. după modul de acces : grupuri deschise, cu acces condiţionat şi închise;

8. după gradul de organizare : neorganizate, parţial organizate, complet organizate;

Grupurile sociale (clasificare Gurvitch, 1963)

9. după funcţiile îndeplinite : grupuri de rudenie, de afinitate fraternală, de activitate

economică, nonlucrative, mistico-extazice ;

10. după orientare : grupuri ce tind spre diviziune şi grupuri ce tind spre unificare ;

11. după modul în care permit înţelegerea, înţelegerea lor de către societatea globală ;

12. după gradul de compatibilitate între grupuri : integral compatibile cu grupurile de

acelaşi tip, parţial compatibile, incompatibile, exclusive;

13. după modul de constrângere : grupuri care dispun de constrângere condiţională şi

grupuri care dispun de constrângere necondiţională;

14. după principiul organizării : grupuri de dominanţă şi de colaborare ;

15. după gradul de unitate : grupuri unitare, federaliste, cofederaliste.

Sursa: Schifirnet, C, 2004, Sociologie, p 47-60

 Conflicte între status –rezultatele unei anchete

- Anchetă (University of Harvard and Radcliffe) privind supravegherea studenților. Respectivii

”supraveghetori” au fost întrebați ce ar face dacă ar vedea că un student trișează la examen.
Trebuia să aleagă între cinci conduite posibile:

1). Îl dă afară imediat pe vinovat și îl denunță;

2). Îi permite să termine examenul, după aceea îi confiscă notițele și îl denunță;
3) Îl roagă să se retragă, să abandoneze examenele și nu îl denunță decât dacă refuză;
4). Îi ia notițele, îl lasă să termine lucrarea și nu îl denunță;
5). Se preface că nu remarcă frauda.

Subiecții investigați trebuiau să spună care era, după părerea lor, conduita pe care colegii lor ar fi
aprobat-o și care era cea aprobată de autorități.
Răspunsurile: autoritatea ar fi aprobat conduita cea mai severă și colegii cea mai indulgentă;
- În 28 % din cazuri, subiecții chestionați au arătat că această situație îi pune în conflict de roluri;
- 11% au considerat că situația respectivă nu creează niciun fel de probleme (una și aceeași
soluție ar fi fost aprobată și de studenți și de autorități în același timp);
- 61% - exista cu certitudine o diferență între așteptările autorităților și cele ale studenților; dar
o soluție de compromis putea fi găsită.