Curs I Grupul ca formaţiune psihosociologică (I)

1. Criterii de definire a grupului

2. Definiţii ale grupului
3. Geneza grupurilor. De ce se formează grupurile?
4. Tipuri de grupuri

Introducere

Studierea grupurilor a făcut obiectul de studiu a tuturor ştiinţelor socio-umane: antropologie, educaţie, psihologie
clinică, sociologie, psihologie organizaţională sau ştiinţe politice. În psihologie, în anii ’10-’20 ai secolului XX, mai
mulţi autori demonstrează că situaţia de contact nemijlocit dintre indivizi în cadrul grupului influenţează esenţial cursul
fenomenelor psihice şi rezultatele activităţii. 1

(1) criterii de definire a grupului

Înainte de a trasa anumite criterii de definire a unui grup în psihologia socială, ne vom întreba împreună cu P. Golu
(2001) dacă este grupul o simplă colecţie de indivizi care se întâmplă să se afle împreună în acelaşi loc? Într-o staţie de
autobuz se pot afla mai multe persoane, unele se pot cunoaşte, unele chiar interacţionează pot fi considerate un grup?
Grupul are anumite caracteristici care îl diferenţiază de simpla colecţie sau agregatul de indivizi.

- grupul este un număr de indivizi, reuniţi împreună, având relaţii unificatoare (legăturile emoţionale sunt influenţate
de cât de bine se simt membri în cadrul grupului);
- relaţii nemijlocite de interacţiune şi dependenţă reciprocă de durată (în grup membrii interacţionează între ei,
suportând influenţe reciproce, au nevoie unii de alţii);
- scopuri şi activităţi comune, ce presupun structurarea în status-uri şi roluri diferite;
- valori şi norme comune, care reglează comportamentele indivizilor;
- membrii împărtăşesc percepţiile modului în care se comportă;
- conştiinţa apartenenţei la grup, sentimentul de „noi”.

(2) definiţii ale grupului

„grupul este un sistem viu, autoreglator, care operează prin percepţii împărtăşite , interacţiuni, simţiri împărtăşite,
feedback- uri, interschimburi cu ambianţa” (Luft, 1984 apud Golu, 2001, 281).

„grupul înseamnă două sau mai multe persoane care se influenţează una pe cealaltă prin interacţiune socială”
(Forsyth, 1990 apud Golu, 2001, 281).

„Un ansamblu de persoane care au caracteristici, scopuri şi interacţiuni comune, participă la aceleaşi stări şi procese
sociale şi au conştiinţa apartenenţei de grup”2.

(3) geneza grupurilor, de ce se formează grupurile

Oamenii au existat în grupuri înainte de începuturile istoriei. Grupurile se formează datorită faptului că ele vin în
întâmpinarea nevoilor pe care indivizii nu şi le pot satisface singuri. Grupul satisface o serie de nevoi sociale

o nevoia de suport, nevoia de contact, de informaţii, de protecţie contra singurătăţii.3

o grupurile satisfac nevoia de comparare socială
1
P. Golu, Perspective noi asupra psihologiei grupurilor sociale, în M. Zlate (ed.). Psihologia la răspântia mileniilor, Polirom, Iaşi,
2001, p.279.
2
P. Iluţ, Grup, în S. Chelcea şi P. Iluţ, Enciclopedie…, p. 159.
3
Vezi piramida trebuinţelor a lui A. Maslow.
1
 o nevoia de autoapreciere, oferă individului mijloace de afirmare şi valorizare.
M. Brewer (1993) sugerează că indivizii se asociază în grupuri mici pentru a-şi realiza nevoia de diferenţiere
de alţii şi nevoia de a se identifica cu grupul. Teoria distinctivităţii optime a lui Brewer spune că individul îşi
echilibrează aceste două nevoi competitive: când o trebuinţă (fuziunea cu grupul) este satisfăcută, atunci
cealaltă trebuinţă distinctivitatea socială este activată (apud Golu, 2002, 283).

(4) tipuri de grupuri

În literatura de specialitate găsim numeroase clasificări ale grupului, ne vom referi la câteva din ele, având în vedere
anumite criterii de clasificare.

După numărul membrilor:

- grupuri mici
- grupuri mijlocii
- grupuri mari

După funcţia lor normativă în raport cu individul concret:

- grupuri de apartenenţă
- grupuri de referinţă

După statutul acordat legal:

- grupuri formale (unde există organigramă, reguli de funcţionare scrisă – drepturi şi obligaţii, ex. echipajul unui
avion, echipa guvernamentală, colectivul profesoral etc.);
- grupuri informale (unde legile sunt „nescrise”, dar nu mai puţin importante, ex. grup de prieteni).

După gradul de integralitate şi stabilitate temporară a intereselor

- grupuri naturale
- grupuri ocazionale

După natura relaţiilor dintre membri grupului (Ch. Cooley, 1909)

- grupuri primare (sunt grupuri mici, caracterizate de relaţii de tip „faţă în faţă”, indivizii se cunosc între ei,
predomină relaţii emoţional-afective, de intimitate, căldură şi solidaritate);
- grupuri secundare (indivizii nu se cunosc nemijlocit).

(5) Dimensiunile grupului

Analizând evoluţia dinamică a grupurilor, Chantal Leclerc (1999) 4 a evidenţiat trei dimensiuni specifice ale fiecărui
grup:

- instrumentală,
- relaţională
4
Apud A. Neculau, Dinamica grupului şi a echipei, Polirom, Iaşi, 2007, p. 44
2
 - contextuală.

(6) Funcţiile grupului

D. Oberle şi V. Aebisher (1998) sunt de părerea că grupurile îndeplinesc următoarele funcţii 5:

- de integrare
- de diferenţiere
- de schimbare
- de producere a ideilor

Activități de lucru;

1. Identificați grupurile din care faceți parte.

2. Identificați criterii de diferențiere care sunt utilizate de către membri grupurilor din care faceți
parte.
3. Analizați necesitațile care le satisfac grupurile sociale.
4. Analizați un grup social dintr-un film sau desene animate, conform elementelor de formare a
grupul.

5
apud A. Neculau, Dinamica…, pp. 52-54.
3