Izvoarele dreptului comercial.

In sens etimologic, termenul de comert provine din limba latina,

cuvantul commercium formandu-se prin juxtapunerea a doua cuvinte „cum” si
„merx, mercis”, ceea ce inseamna cu marfa. Din sensul etimologic al cuvantului
rezulta cea mai simpla definitie, prin comert intelegandu-se operatiuni efectuate cu
marfuri.
Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care
sunt aplicabile raporturilor juridice izvorate din savarsirea actelor juridice, faptelor si
operatiunilor, considerate de lege fapte de comert, precum si raporturilor juridice la
care participa persoanele care au calitatea de comerciant.

Istoria dreptului comercial este strans legata de istoria comertului si, totodata,
a dezvoltarii societatii omenesti. Primele manifestari ale activitatii de comert au
aparut sub forma schimburilor, odata cu aparitia notiunii de proprietate.

Perioada antica.

Aproape toate documentele referitoare la comertul din Antichitate pe care le

detinem vorbesc despre comertul maritim ce se desfasura intre orase, fiecare
respectand insa propriile legi. Pentru buna desfasurare a relatiilor comerciale era
necesar sa existe un drept care sa nu aiba caracter national. Acest drept care a luat
nastere din necesitatile economice ale vremii respecta cu precadere conventiile
private si era impregnat de principiul bunei-credinte. Istoricii atesta faptul ca egiptenii,
fenicienii si grecii s-au ocupat intens cu comertul de-a lungul coastelor Marii
Mediterane. Grecii au fost cei dintai care au instituit anumite reguli pentru activitatea
comerciantilor.

Practicarea comertului intre orasele cetati a avut o influenta considerabila

asupra dreptului. A dus la formarea unui jus gentium care nu a fost destinat
cetatenilor. Influenta comertului exterior a diminuat impactul exigentelor formalismului
primitiv recunoscand forta contractelor consensuale, in special a vanzarii. Cu toate
acestea dreptul roman nu a recunoscut niciodata existenta regulilor comerciale
speciale iar atunci cand le-a intalnit in alta parte le-a integrat in dreptul civil.

Intensificarea comertului maritim a determinat aparitia unui drept cutumiar.

Juristii din aceasta perioada foloseau mecanismul contractelor si cel al obligatiilor in
integrarea unor anumite institutii de drept comercial.

Izvoarele dreptului comercial. Buhociu Vlad

Perioada evului mediu.

Comerciantii, pentru a-si apara drepturile, se organizeaza in corporatiuni

(universitas), care, de-a lungul timpului, vor dobandi autonomie administrativa,
judecatoreasca si chiar legislativa.

Practicile folosite de comercianti in targurile existente au ajutat la dezvoltarea

unui drept al contractelor, la aparitia cambiei, ca titlu de valoare, care avea avantajul
transferarii de fonduri in mod sigur pe drumuri nesigure. Aceasta perioada a fost
prielnica si aparitiei institutiei falimentului, menita sa excluda pe debitorul falit din
viata comerciala si sa permita creditorilor o executare rapida a bunurilor acestuia.
Dezvoltarea si extinderea folosirii uzurilor comerciale duc la concluzia ca in evul
mediu exista deja un drept al comerciantilor care capata dimensiuni internationale.

Perioada moderna.

Prima tara care a trecut de la dreptul cutumiar la legi scrise, aplicabile pe

intreg teritoriul tarii, a fost Franta, in timpul regelui Carol al IX-lea si Ludovic al XIV-
lea, cand au aparut decret si ordonante regale privind activitatea de comert terestru
si maritim. Astfel, au aparut celebrele ordonante ale lui Colbert emise de Ludovic al
XIV-lea din 1673 si 1681 asupra comertului terestru si respectiv asupra comertului
maritim, ordonante ce cuprind elementele unui veritabil cod comercial, stabilind
regulile de desfasurare a comertului si reglementand profesia de comerciant, cambia
si societatile comerciale.

Influenta ideilor revolutiei franceze, au facilitat preluarea Codului comercial

francez de diferite tari, fiind adoptat ca lege comerciala proprie (Italia, Belgia, Olanda,
Spania, Egipt, Turcia).

Evolutia dreptului comercial in Romania

In Romania relatiile comerciale au avut parte de o reglementare care, in linii
mari a urmat evolutia normativa a domeniului din tarile dezvoltate ale Europei. Astfel,
la inceputurile sale, comertul a fost reglementat de obiceiul pamantului, dar odata cu
trecerea timpului au aparut si unele reglementari scrise cu caracter general, cum ar
fi: 

Pravila lui Vasile Lupu – 1646, Iasi, 

Indreptarea legii a lui Matei Basarab – 1652, Targoviste.

In anul 1887 a fost adoptat Codul comercial roman, si astazi in vigoare, care
reprezinta o incununare a efortului legislativ in materie comerciala. Acesta, avand ca
sursa de inspiratie principala Codul comercial italian, se intemeiaza pe conceptia
obiectiva a dreptului comercial, deci, normele sale sunt aplicabile raporturilor juridice
generate de savarsirea de fapte de comert, fara a se tine cont de persoanele care le
savarsesc.

Izvoarele dreptului comercial. Buhociu Vlad

Dupa adoptarea sa, Codul comercial a constituit reglementarea de baza a activitatii
comerciale, contribuind la dezvoltarea industriei si comertului in tara noastra, in a
doua jumatate a secolului al XIX-lea si prima jumatate a secolului al XX-lea .

Astfel, Codul comercial roman s-a aplicat pana in 1948 cand, datorita nationalizarii si
instaurarii relatiilor socialiste de proprietate si a economiei planificate centralizate, a
fost considerat ca fiind ieșit din uz, ramanand aplicabil numai in raporturile de comert
exterior.

Dupa prabusirea, in decembrie 1989, a sistemului comunist si consecutiv declararii

Romaniei ca stat al economiei de piata, Codul comercial si-a redobandit atributele de
principala reglementare a raporturilor comerciale. Desigur ca, urmare a faptului ca,
prin evolutie istorica, unele institutii ale sale sunt depasite si datorita faptului ca
dezvoltarea complexa a vietii comerciale moderne solicita masuri adecvate, s-a simtit
necesitatea emiterii unor noi acte normative care sa contureze drumul Romaniei spre
economia de piata .

Izvoarele dreptului comercial

Articolul 1 din Codul comercial prevede: „In comert se aplica legea de fata.
Unde ea nu dispune se aplica Codul civil.” Interpretand aceasta prevedere se poate
constata ca legiuitorul a stabilit, pe de o parte, izvoarele principale ale dreptului
comercial si, pe de alta parte, ierarhizarea acestora.

De asemenea, in activitatea de comert se aplica, in primul rand, legile

comerciale (Codul comercial si legile speciale) si unde acestea nu dispun, se aplica
dreptul civil (Codul civil si legislatia speciala).

In functie de natura lor, izvoarele dreptului comercial se impart in doua mari

categorii: izvoare normative si izvoare interpretative.

Izvoarele normative ale dreptului comercial

Izvoarele dreptului comercial sunt: Constitutia Romaniei, Codul comercial,
legile comerciale speciale si, cu caracter subsidiar Codul civil si legile civile speciale.

• Constitutia. Ca lege fundamentala a tarii, Constitutia reglementeaza principiile de

organizare a activitatii economice.

Izvoarele dreptului comercial. Buhociu Vlad

 Conform dispozitiilor art. 135 alin. (1) din Constitutie „Economia Romaniei este
o economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta”. Statul trebuie sa
asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil
pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

Intrucat raporturile juridice, in general, si raporturile comerciale in special, se

bazeaza pe raporturile de proprietate, Constitutia prevede ca proprietatea este
publica sau privata (art. 136 alin. (1)). Proprietatea publica este garantata si ocrotita
prin lege si apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale (art. 136 alin. (2)),
iar proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii (art. 136 alin. (5)).

• Codul comercial. Normele dreptului comercial se afla, in principal, in Codul

comercial. Acest act normativ constituie reglementarea de baza a activitatii
comerciale, printre institutiile sale fundamentale numarandu-se: faptele de comert,
comerciantii si obligatiile comerciale. Normele juridice din Codul comercial sunt
norme specifice reglementarii activitatii comerciale.

Unele norme juridice reglementeaza institutiile proprii ale dreptului

comercial, de exemplu: faptele de comert (art. 3, art. 4, art. 56 C. com.), calitatea de
comerciant (art. 7 si art. 8 C. com.), contractul de comision (art. 405 - 412 C. com.)
etc. Alte norme ale Codului comercial consacra derogari de la regulile Codului civil,
de exemplu: solidaritatea codebitorilor (art. 42 C. com.), termenul de gratie (art. 44 C.
com.), retractul litigios (art. 45 C. com.).

• Legile comerciale speciale. Cu privire la legile comerciale speciale este de precizat

ca se aplica principiul general „specialia generalibus derogant”, potrivit caruia norma
speciala deroga de la legea generala.

Astfel, in virtutea acestui principiu, legile comerciale speciale sunt de aplicatie

prioritara fata de Codul comercial, care constituie dreptul comun in materie
comerciala. Atunci cand prin aceste legi nu sunt reglementate anumite situatii
juridice, se recurge la regulile si principiile consacrate in Codul comercial.

Cand si Codul comercial, ca lege speciala fata de Codul civil, care este dreptul
comun in materia dreptului privat, nu contine reguli pentru anumite situatii juridice,
devin aplicabile prevederile Codului civil.

• Codul civil si legile civile speciale . Conform prevederilor art. 1 din Codul comercial,
in absenta unor norme in Codul comercial se aplica dispozitiile Codului civil. Deci,
Codul civil constituie un izvor subsidiar al dreptului comercial.

Intrucat Codul civil cuprinde normele generale aplicabile dreptului privat,

dispozitiile sale servesc in mare masura la fundamentarea institutiilor dreptului
comercial. Ca izvor subsidiar al dreptului comercial o importanta deosebita o au
dispozitiile Codului civil privind materia obligatiilor, in special cele referitoare la

Izvoarele dreptului comercial. Buhociu Vlad

izvoarele si efectele obligatiilor, precum si cele privind contractele speciale
(contractul de vanzare-cumparare, contractul de mandat).

Avand in vedere faptul ca nu tot dreptul civil se afla in Codul civil, ci si in legile
civile speciale, in realitate, izvorul subsidiar al dreptului comercial il constituie Codul
civil si legile civile speciale. De aceea, art. 1 din Codul comercial. trebuie redactat in
sensul ca in absenta unor dispozitii in legile comerciale se aplica legile civile,
intelegand prin acestea Codul civil si legile civile speciale.

Dintre legile civile speciale, care prezinta un interes deosebit pentru materia
dreptului comercial, mentionam Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si
persoanele juridice si Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva.

Izvoarele interpretative ale dreptului comercial

Alaturi de izvoarele normative, exista si izvoarele interpretative ale dreptului
comercial. Rolul acestor izvoare este de a ajuta la interpretarea vointei manifestate in
raporturile comerciale, ca si in cazul uzurilor comerciale, sau la interpretarea actelor
normative comerciale, in vederea aplicarii lor, ca in cazul doctrinei si practicii
judiciare.

• Uzurile comerciale. Uzul (obiceiul sau cutuma), care au un anumit grad de vechime,

repetabilitate si stabilitate aplicata unui numar nedefinit de comercianti, care poate
avea sau nu, caracter de izvor de drept.

„In dreptul comercial roman, uzurile comerciale nu sunt izvoare normative.

Concluzia se intemeiaza pe faptul ca art. 1 Codul comercial., care reglementeaza
izvoarele dreptului comercial, nu le mentioneaza. Uzantele au, de regula, un caracter
conventional si interpretativ

Existenta uzurilor cu caracter interpretativ este dedusa din anumite dispozitii ale
Codului civil, care, in temeiul art. 1 Codul comercial, sunt aplicabile si in dreptul
comercial.

Astfel, potrivit art. 970 Codul civil, „conventiile trebuie executate cu buna-credinta.
Conventiile obliga nu numai la ceea ce este prevazut in ele, ci si la toate urmarile ce
echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”. In temeiul acestor
dispozitii, obligatiile din contractele comerciale trebuie executate cu buna-credinta, cu
diligenta unui bun comerciant. Aceste contracte cuprind si obligatiile rezultate din
obiceiurile activitatii comerciale, chiar daca nu exista o stipulatie expresa.

Izvoarele dreptului comercial. Buhociu Vlad

Apoi, art. 980 C. civ. prevede ca „dispozitiile indoielnice se interpreteaza dupa
obiceiul locului unde s-a incheiat contractul”. Deci, daca anumite clauze ale
contractului comercial sunt indoielnice ori echivoce, pentru a li se stabili sensul,
trebuie sa se apeleze la obiceiul activitatii comerciale existent la locul incheierii
contractului.

Potrivit art. 981 C. civ., „clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt
exprese intr-insul”. Aceasta dispozitie legala are o mare importanta in activitatea
comerciala, care se bazeaza pe anumite obiceiuri. Aceste obiceiuri sunt considerate
de lege ca fiind acceptate tacit de catre partile contractante.

In materie comerciala, Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale,

prevede in art. 1 ca „activitatea comerciantilor trebuie desfasurata cu buna-credinta si
potrivit uzantelor cinstite”, iar Legea nr. 509/2002 privind agentii comerciali
permanenti stipuleaza „dreptul agentilor, in lipsa unor prevederi legale sau a unor
stipulatii derogatorii, de a primi o remuneratie in conformitate cu uzantele comerciale
ale zonei si ale sectorului de piata pe care opereaza”.

• Practica judiciara. Dreptul nostru nu recunoaste practicii judiciare calitatea de izvor

de drept. Acest lucru rezulta din art. 124 alin. (3) din Constitutie care prevede ca
„Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”, drept urmare hotararile date
de instantele judecatoresti au efect numai in cauza respectiva, nefiind obligatorii
pentru alte cauze similare. Acestea pot influenta practica altor instante, dar nu
creeaza dreptul.

Fara a avea puterea precedentului judiciar solutiile date de instantele judecatoresti

contribuie la interpretarea legilor comerciale .

Cu toate acestea, avand in vedere ca, potrivit art. 329 alin. (1) C. proc. civ. Inalta
Curte de Casatie si Justitie (sectiile unite) este competenta sa solutioneze recursurile
in interesul legii, iar potrivit alineatului 3 al aceluiasi articol „dezlegarea data
problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante”, o parte a doctrinei
noastre a remarcat ca deciziile pronuntate asupra recursurilor in interesul legii au
valoarea unui izvor de drept secundar , apropiindu-se de actele normative, intrucat
„au un caracter general abstract si un caracter de obligativitate” .

Izvoarele dreptului comercial. Buhociu Vlad

Cuprins
Izvoarele dreptului comercial.................................................................................................................1
Perioada antica...................................................................................................................................1
Perioada evului mediu........................................................................................................................2
Perioada moderna..............................................................................................................................2
Evolutia dreptului comercial in Romania................................................................................................2
Izvoarele dreptului comercial.................................................................................................................3
Izvoarele normative ale dreptului comercial..........................................................................................3
• Constitutia.......................................................................................................................................3
• Codul comercial...............................................................................................................................4
• Legile comerciale speciale...............................................................................................................4
• Codul civil si legile civile speciale.....................................................................................................4
Izvoarele interpretative ale dreptului comercial....................................................................................5
• Uzurile comerciale...........................................................................................................................5
• Practica judiciara.............................................................................................................................6
Biblografie..............................................................................................................................................7

Biblografie
 Gabriel Boroi Dumitru Radescu, Codul de procedura civila comentat si
adnotat, Editura All
 Viorel Mihai Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, Editura
National
 Constitutia romaniei si legislatia conexa
 Terezaa Danciu Curs universitar Istoria dreptului romanesc Dreptul cutumiar
 Lucian Mihai Tratat de drept civil
 Malcom Shaw International Law

Izvoarele dreptului comercial. Buhociu Vlad

Izvoarele dreptului comercial. Buhociu Vlad