Insolventa

1. Activitatea comerciala si dificultatile sale

Desfasurarea normala a activitatii comerciale impune ca toti comerciantii care si-au asumat obligatii, in baza
raporturilor juridice la care participa, sa isi execute aceste obligatii in stricta conformitate cu contractele incheiate.

In privinta executarii obligatiilor, o importanta deosebita o are executarea obligatiilor al caror obiect il
constituie plata unor sume de bani (pretul marfurilor, al lucrarilor si serviciilor, rambursarea imprumuturilor etc.).
Intr-adevar, neachitarea la scadenta a sumelor de bani datorate de catre debitor il pune pe creditor in situatia de a
fi lipsit de mijloacele financiare necesare reluarii ciclului de productie.

Neexecutarea obligatiilor banesti la scadenta produce consecinte negative nu numai asupra creditorului, ci si
fata de alti comercianti cu care creditorul se afla in raporturi juridice. Tinand seama de interconexiunea
raporturilor juridice in care se afla comerciantii, insemna ca nerespectarea obligatiilor privind plata sumelor de
bani se poate repercuta „in lant” asupra altor comercianti, ducand la un blocaj financiar, cu consecinte funeste
pentru activitatea comerciala si pentru securitatea creditului.

Inca de la inceputul activitatii comerciale, cand au aparut si dificultatile financiare inerente acesteia, s-a pus
problema reactiei fata de un atare comerciant a carui activitate necorespunzatoare cangreneaza activitatea
comerciala. Atitudinea fata de un asemenea comerciant nu a fost intotdeauna aceeasi; ea a fost in functie de
anumite conceptii care s-au manifestat de-a lungul vremii.

Ca tratament juridic aplicabil comerciantilor in dificultate, de curand, a fost adoptata Legea nr.85/2006 privind
procedura insolventei, care a abrogat Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.

Noua lege reglementeaza doua proceduri specifice insolventei si anume: procedura generala si procedura
simplificata.1

2. Scopul procedurii insolventei

Scopul Legii nr.85/2006 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat
in insolventa.

Caile prin care se realizeaza scopul legii sunt reorganizarea judiciara si falimentul.

Procedura reorganizarii judiciare consta in anumite reguli privind organizarea activitatii debitorului pe baze
noi, in vederea redresarii economico-financiare si asigurarii mijloacelor banesti pentru plata datoriilor fata de
creditori. Aceasta procedura se poate realiza fie prin reorganizarea activitatii debitorului, prin anumite masuri
economice, financiare, organizatorice, juridice etc.; fie prin lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului, pana
la acoperirea creantelor creditorilor.

Potrivit Legii nr.85/2006 reorganizarea judiciara se realizeaza pe baza unui plan de reorganizare a activitatii
debitorului.

De remarcat ca aplicarea procedurii reorganizarii judiciare presupune continuarea activitatii debitorului, sub
conducerea acestuia sau a persoanelor abilitate de lege.

Procedura falimentului consta in anumite reguli prin care se reglementeaza executarea silita a bunurilor din
patrimoniul debitorului, in vederea platii datoriilor fata de creditori.

Aplicarea procedurii falimentului are drept consecinta incetarea activitatii debitorului (dizolvarea societatii, in
cazul debitorului societate comerciala).

1
Ioan ADAM, Codruţ Nicolae SAVU, Legea procedurii insolvenţei, comentarii şi explicaţii, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2006, pag. 10-11
 Pentru realizarea scopului trebuie aplicata procedura adecvata. Optiunea este determinata de starea
patrimoniului debitorului, de sansele redresarii si de interesele creditorilor, in raport de care se va aplica
procedura generala sau procedura simplificata.2

3. Conditiile aplicarii procedurii insolventei

Pentru aplicarea procedurii, legea cere indeplinirea a doua conditii: debitorul sa faca parte din categoriile
persoanelor carora li se aplica procedura si debitorul sa se afle in insolventa.

3.1. Categoriile de persoane carora li se aplica procedura

Legea nr.85/2006 reglementeaza categoriile de persoane carora li se aplica procedura. Sunt legiferate
persoanele carora li se aplica procedura g 414f57e enerala si cele carora li se aplica procedura simplificata.

Astfel, debitorii carora li se aplica procedura generala sunt:

1. societatile comerciale;

2. societatile cooperative;

3. organizatiile cooperatiste;

4. societatile agricole;

5. grupurile de interes economic;

6. orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice.

Procedura simplificata se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa, care se incadreaza in una dintre
urmatoarele categorii:

a) comercianti, persoane fizice, actionand individual;

b) asociatii familiale;

c) comercianti care fac parte din categoriile prevazute la alin. (1) si indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:

1. nu detin nici un bun in patrimoniul lor;

2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;

3. administratorul nu poate fi gasit;

4. sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului;

d) debitori care fac parte din categoriile prevazute la alin. (1), care nu au prezentat documentele prevazute la
art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) si h) in termenul prevazut de lege;

e) societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;

f) debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment sau care nu sunt indreptatiti
sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de prezenta lege.

3.2. Insolventa debitorului

2
Ioan ADAM, Codruţ Nicolae SAVU, Legea procedurii insolvenţei, comentarii şi explicaţii, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2006, pag 11-12
 Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti
disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Trebuie retinut ca Legea nr.85/2006 consacra insolventa vadita si
insolventa iminenta.

Insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit
datoria sa fata de unul sau mai multi creditori.

Insolventa este iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile
exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadentei.

Creditorul poate cere aplicarea procedurii insolventei asupra debitorului numai daca timp de cel putin 30 de
zile nu a platit datoriile ce alcatuiesc valoarea-prag. Prin valoare-prag se intelege cuantumul minim al creantei,
pentru a putea fi introdusa cererea creditorului. Aceasta este de 10.000 lei, iar pentru salariati, de sase salarii
medii pe economie.

Insolventa se deosebeste de insolvabilitatea debitorului; pe cand insolventa este acea stare a patrimoniului
care exprima neputinta debitorului de a plati la scadenta datoriile sale din cauza lipsei de lichiditati,
insolvabilitatea este o stare de dezechilibru financiar a patrimoniului debitorului, in care valoarea elementelor
pasive este mai mare decat valoarea elementelor active.

Aplicarea procedurii insolventei intervine in toate cazurile in care debitorul se afla in imposibilitate de a plati
datoriile exigibile cu fondurile banesti disponibile, indiferent de raportul dintre activul si pasivul patrimoniului
debitorului.3

4. Participantii la procedura insolventei

Organele care aplica procedura sunt: instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul judiciar si
lichidatorul.

Organele prevazute la alin. (1) trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute
de prezenta lege, precum si realizarea in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la aceste
acte si operatiuni.4

4.1. Instantele judecatoresti

Instantele judecatoresti competente sa aplice procedura insolventei sunt tribunalul si curtea de apel.

a) Tribunalul. Competenta privind aplicarea procedurii insolventei apartine tribunalului in jurisdictia caruia se
afla sediul debitorului.

Tribunalul are o competenta exclusiva in aplicarea insolventei, indiferent ca se realizeaza prin procedura
generala sau prin procedura simplificata.

Atributiile care revin tribunalului in aplicarea procedurii insolventei sunt exercitate prin judecatorul-sindic, care
este un judecator al tribunalului.

b) Curtea de apel. Curtea de apel este competenta sa solutioneze recursul impotriva hotararilor
judecatorului-sindic.

Hotararile judecatorului-sindic nu pot fi suspendate de instanta de recurs.

Sunt exceptate de la interdictia suspendarii urmatoarele hotarari ale judecatorului-sindic:

3
Ioan ADAM, Codruţ Nicolae SAVU, Legea procedurii insolvenţei, comentarii şi explicaţii, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2006, pag. 12-13

4
Smaranda ANGHENI, Magda VOLONCIU, Camelia STOICA, Drept comercial, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008,
pag. 56-57
 a) sentinta de respingere a contestatiei debitorului, introdusa in temeiul art.33 alin. (4);

b) sentinta prin care se decide intrarea in procedura simplificata;

c) sentinta prin care se decide intrarea in faliment, pronuntata in conditiile art.107;

d) sentinta de solutionare a contestatiei la planul de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare si din
incasarea de creante, introdusa in temeiul art.122 alin. (3).

Curtea de apel este competenta sa solutioneze caile de atac, in conditiile generale ale Codului de procedura
civila, impotriva hotararilor tribunalului, date in exercitarea atributiilor care ii revin.

Aceasta solutie nu este prevazuta expres de Legea nr.85/2006, dar ea se impune deoarece legea nu o
interzice, asa cum o facea in reglementarea initiala.5

4.2. Judecatorul-sindic

In aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, un rol important ii revine judecatorului-sindic.

Judecatorul-sindic are statutul juridic al unui judecator al tribunalului.

Judecatorul-sindic este nominalizat, in fiecare caz, de catre presedintele tribunalului, dintre judecatorii
desemnati ca judecatori-sindici.

Principalele atributii ale judecatorului-sindic sunt urmatoarele:

- pronuntarea motivata a hotararii de deschidere a procedurii si, dupa caz, de intrare in faliment atat prin
procedura generala, cat si prin procedura simplificata;

- judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii;
judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii;

- desemnarea motivata, cu caracter provizoriu, a administratorului sau lichidatorului, confirmarea ulterioara a

acestora, stabilirea atributiilor, controlul activitatii si, daca este cazul, inlocuirea lor;

- judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;

- judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la

ajungerea debitorului in insolventa;

- judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte
frauduloase si a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;

- judecarea contestatiilor debitorului si a opozitiilor creditorilor impotriva masurilor luate de administratorul

judiciar sau de lichidator;

- admiterea si confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre
creditori;

- judecarea actiunii in anularea hotararii adunarii creditorilor;

- pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii.

In indeplinirea atributiilor sale, judecatorul-sindic pronunta hotarari (incheieri sau sentinte). Hotararile
judecatorului-sindic sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel.

5
Smaranda ANGHENI, Magda VOLONCIU, Camelia STOICA, Drept comercial, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008,
pag, 57-58
 4.3. Administratorul judiciar

In realizarea procedurii insolventei, un rol important revine administratorului judiciar. Prezenta unui specialist
in activitatea de gestiune si management este indispensabila pentru initierea si realizarea unor masuri pentru
redresarea activitatii debitorului.

Statutul administratorului este reglementat prin O.G. nr.79/1999 privind organizarea activitatii practicienilor in
reorganizare si lichidare.

Judecatorul-sindic va desemna, cu caracter provizoriu, o persoana care sa indeplineasca functia de

administrator judiciar, prin hotararea de deschidere a procedurii.

In cadrul primei sedinte a adunarii generale a creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din
valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i si remuneratia chiar
daca anterior judecatorul-sindic desemnase un administrator.

Principalele atributii ale administratorului judiciar sunt urmatoarele:

- examinarea situatiei economice a debitorului si a documentelor depuse si intocmirea unui raport amanuntit
asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora
le-ar fi imputabila;

- intocmirea actelor prevazute la art.28 alin.1, in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit aceasta obligatie;

- elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului si supravegherea operatiunilor de gestionare a

patrimoniului debitorului;

- conducerea integrala, respectiv in parte, a activitatii debitorului;

- convocarea, prezidarea si asigurarea secretariatului sedintelor adunarii creditorilor sau ale actionarilor,
asociatilor ori membrilor debitorului persoana juridica;

- introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor
creditorilor si mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

- verificarea creantelor, incasarea lor si incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea

fidejusorilor, renuntarea la garantii reale.6

4.4. Lichidatorul

In cazul cand se dispune trecerea la procedura falimentului este necesara numirea unui lichidator, care sa
realizeze operatiunile de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitorului.

Ca si in cazul administratorului judiciar, lichidatorul trebuie sa fie un specialist. Statutul sau juridic este
reglementat prin O.G. nr.79/1999 privind organizarea activitatii practicienilor in reorganizare si lichidare.7

Principalele atributii ale lichidatorului sunt urmatoarele:

- examinarea activitatii debitorului in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport asupra cauzelor si
imprejurarilor care au dus la starea de insolventa;

6
Smaranda ANGHENI, Magda VOLONCIU, Camelia STOICA, Drept comercial, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008,
pag 58-60
7
Ana BIRCHALL, Procedura insolvenţei, reorganizarea judiciară şi procedura falimentului, Ediţia a III-a,
revizuită şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti,2010, pag. 30-32
 - conducerea in tot sau in parte a activitatii debitorului;

- introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor, in dauna drepturilor
creditorilor;

- aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;

- mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

- urmarirea incasarii creantelor din patrimoniul debitorului rezultate din transferul de bunuri sau de sume de
bani efectuate de acesta inaintea deschiderii procedurii etc..8

5. Alti participanti la procedura insolventei

5.1. Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor

In aplicarea procedurii insolventei un anumit rol il au adunarea creditorilor si comitetul creditorilor.

a) Adunarea creditorilor. Adunarea creditorilor cuprinde pe toti creditorii care au anumite creante fata de
debitor si are ca atributii principale:

- desemneaza comitetul creditorilor;

- analizeaza situatia debitorului si rapoartele intocmite de comitetul creditorilor.

b) Comitetul creditorilor. Judecatorul-sindic va desemna, daca apreciaza ca este necesar, in raport cu

situatia concreta, un comitet format din 3-7 dintre creditorii cu creantele garantate si chirografare cele mai mari.

Comitetul creditorilor este desemnat prin incheiere, dupa intocmirea tabelului preliminar de creante.

Desemnarea comitetului creditorilor de catre judecatorul-sindic are un caracter provizoriu, fiind determinata
de anumite nevoi ale desfasurarii procedurii. Intr-adevar, potrivit legii, in cadrul primei sedinte a adunarii
creditorilor, acestia pot alege un comitet format din 3 sau 5 dintre creditorii cu creante garantate si creditorii
chirografari, dintre primii 20 de creditori, in ordinea valorii.

Comitetul creditorilor ales va inlocui comitetul desemnat anterior de judecatorul-sindic.

Daca, in cadrul adunarii creditorilor nu se obtine majoritatea necesara alegerii comitetului, judecatorul-sindic
va putea desemna comitetul, in conditiile mentionate sau va putea mentine comitetul desemnat anterior.

Comitetul creditorilor are urmatoarele atributii:

- sa analizeze situatia debitorului si sa faca recomandari adunarii creditorilor cu privire la continuarea

activitatii debitorului si la planurile de reorganizare propuse;

- sa negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul care doreste sa fie desemnat de catre creditori in
dosar conditiile numirii si sa recomande adunarii creditorilor astfel de numiri;

- sa ia cunostinta despre rapoartele intocmite de administratorul judiciar sau de lichidator, sa le analizeze si,
daca este cazul, sa faca contestatii la acestea;

- sa intocmeasca rapoarte, pe care sa le prezinte adunarii creditorilor, privind masurile luate de

administratorul judiciar sau de lichidator si efectele acestora si sa propuna, motivat, si alte masuri;

- sa solicite, in temeiul art.47 alin.5, ridicarea dreptului de administrare al debitorului;

8
Ana BIRCHALL, Procedura insolvenţei, reorganizarea judiciară şi procedura falimentului, Ediţia a III-a,
revizuită şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti,2010, pag. 30-32
 - sa introduca actiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, facute de debitor in dauna
creditorilor, atunci cand astfel de actiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.

5.2. Administratorul special

In noua reglementare, adunarea generala a membrilor sau a asociatilor/actionarilor nu mai este prevazuta
printre organele care aplica procedura. Locul adunarii generale este luat, insa, de administratorul special, care
este un participant nou la procedura. In acest sens, art.18 dispune ca dupa deschiderea procedurii, adunarea
generala a actionarilor/asociatilor debitorului, persoana juridica, va desemna, pe cheltuiala acestora, un
reprezentant, persoana fizica sau juridica, administrator special, care sa reprezinte interesele societatii si ale
acestora si sa participe la procedura, pe seama debitorului. Dupa ridicarea dreptului de administrare, debitorul
este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care ii conduce si activitatea comerciala, iar mandatul
administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele actionarilor/asociatilor. 9

Atributiile administratorului special sunt urmatoarele:

- exprima intentia debitorului de a propune un plan, potrivit art.28 alin.1 lit. h), coroborat cu art. 33 alin. (2);

- participa, in calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea actiunilor prevazute la art. 79 si 80;

- formuleaza contestatii in cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;

- propune un plan de reorganizare;

- administreaza activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, dupa confirmarea

planului;

- dupa intrarea in faliment, participa la inventar, semnand actul, primeste raportul final si bilantul de inchidere
si participa la sedinta convocata pentru solutionarea obiectiunilor si aprobarea raportului;

- primeste notificarea inchiderii procedurii.

6. Cererile introductive

Procedura insolventei este deschisa printr-o cerere adresata tribunalului competent de catre: debitor,
creditori precum si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.10

6.1. Cererea debitorului

Daca debitorul constata ca este in stare de insolventa, el este obligat sa ceara tribunalului sa fie supus
procedurii generale sau procedurii simplificate.

Cererea trebuie facuta in 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.

Legea permite deschiderea procedurii chiar inainte de ivirea starii de insolventa, daca aceasta este iminenta.
Dar, in acest caz, cererea este facultativa, fiind lasata la aprecierea debitorului.

Cererea debitorului privind aplicarea procedurii trebuie insotita de anumite acte:

- situatia financiara anuala si copii de pe registrele contabile curente;

- lista tuturor bunurilor debitorului;

9
Ana BIRCHALL, Procedura insolvenţei, reorganizarea judiciară şi procedura falimentului, Ediţia a III-a,
revizuită şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti,2010, pag. 32-33

10
Gabriel BOROI, Liviu STĂNCIULESCU, Instituţii de drept civil, în reglementarea noului Cod civil , Editura
Hamagiu, Bucureşti, 2012, pag. 110
 - lista creditorilor cu precizarea creantelor acestora;

- declaratia prin care debitorul isi arata intentia privind optiunea asupra procedurii aplicabile. Debitorul trebuie
sa arate optiunea intre aplicarea procedurii generale si procedura simplificata. Absenta unei atare declaratii
prezuma debitorul in stare de insolventa si judecatorul-sindic va pronunta o hotarare de intrare in procedura
simplificata.11

6.2. Cererea creditorilor

Cel mai adesea, inceperea procedurii insolventei are loc la initiativa creditorilor.

Legea prevede ca orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce
la tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii platii fata de acesta
timp de 30 de zile. Acesti creditori, legea ii numeste creditori indreptatiti sa solicite deschiderea procedurii
insolventei.

Intrucat debitorul este prezumat a fi in insolventa, el poate face dovada ca nu se afla in incapacitate de plata
si ca dispune de fonduri banesti.

7. Deschiderea procedurii si efectele deschiderii procedurii

Dupa inregistrarea unei cereri introductive, presedintele tribunalului va nominaliza deindata judecatorul-
sindic.

7.1. Hotararea judecatorului-sindic privind deschiderea procedurii

Cererea introductiva este verificata de judecatorul-sindic.

Modul de a proceda al judecatorului sindic este diferit, in functie de cererea introductiva.

In cazul cererii debitorului, daca cererea indeplineste cerintele legii, judecatorul-sindic va da o hotarare de
deschidere a procedurii.12

Creditorii sunt in drept sa faca opozitie la cererea debitorului.

In cazul cererii creditorilor, judecatorul-sindic va comunica cererea introductiva, in copie, debitorului.

Daca debitorul nu contesta ca ar fi in stare de insolventa, judecatorul-sindic va da o incheiere de deschidere

a procedurii.

In cazul in care debitorul contesta ca ar fi in stare de insolventa, judecatorul-sindic va tine o sedinta pentru
solutionarea contestatiei.

Daca se constata ca sunt indeplinite toate conditiile cerute de lege pentru ca debitorul sa fie supus
procedurii, judecatorul-sindic va respinge contestatia debitorului si va deschide procedura printr-o sentinta.

Daca se stabileste ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru aplicarea procedurii, judecatorul-
sindic va respinge, prin sentinta, cererea introductiva, care va fi considerata ca lipsita de orice efect, chiar de la
inregistrarea ei.

Prin sentinta de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic va desemna, daca este necesar pentru protejarea
intereselor creditorilor si/sau asociatilor/actionarilor, un administrator judiciar provizoriu, stabilindu-i atributiile.

11
Ana BIRCHALL, Procedura insolvenţei, reorganizarea judiciară şi procedura falimentului, Ediţia a III-a,
revizuită şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti,2010, pag. 70-72
12
Gabriel BOROI, Liviu STĂNCIULESCU, Instituţii de drept civil, în reglementarea noului Cod civil , Editura
Hamagiu, Bucureşti, 2012, pag. 111
 7.2. Efectele deschiderii procedurii

Potrivit Legii nr.85/2006, deschiderea procedurii insolventei produce anumite efecte juridice.

a) Ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea

Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare – constand in dreptul de a-si conduce
activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea – daca acesta nu si-a declarat, in
conditiile legii, intentia de reorganizare.

Intrucat debitorul nu mai are dreptul de administrare asupra averii sale, toate actele, operatiunile si platile
savarsite de debitor, ulterior deschiderii procedurii, sunt nule fata de masa creditorilor, cu exceptia cazurilor
prevazute de lege si de cele autorizate de judecatorul-sindic.

b) Suspendarea actiunilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului

sau a bunurilor sale13

De la data deschiderii procedurii se suspenda toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea
creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Deci, ca efect al inceperii procedurii, orice urmarire individuala impotriva debitorului se suspenda.

c) Suspendarea cursului prescriptiei privind actiunile pentru realizarea creantelor impotriva

debitorului

Pentru a proteja pe titularii actiunilor care au fost suspendate, legea reglementeaza si suspendarea cursului
prescriptiei privind aceste actiuni.

Pe data inceperii procedurii, prescriptia actiunilor pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau a
bunurilor sale se suspenda.

Termenele vor incepe sa curga de la data pronuntarii hotararii de inchidere a procedurii insolventei.

d) Suspendarea curgerii dobanzilor, majorarilor si penalitatilor

Deschiderea procedurii are efecte diferite asupra curgerii dobanzilor, majorarilor si penalitatilor privind
creantele nascute anterior deschiderii procedurii.

Dupa deschiderea procedurii curg si, deci, se iau in considerare la stabilirea drepturilor creditorilor, numai
dobanzile, majorarile si penalitatile aferente creantelor garantate, nu si in privinta creantelor chirografare, afara de
cazul cand prin planul de reorganizare s-a stabilit altfel.

e) Interdictia instrainarii actiunilor sau partilor sociale

Dupa deschiderea procedurii este interzis administratorilor debitorului, sub sanctiunea nulitatii, sa instraineze
fara acordul judecatorului-sindic, actiunile sau partile lor sociale detinute la debitorul care face obiectul procedurii
insolventei.

8. Primele masuri

Odata ce procedura a fost deschisa prin hotararea judecatorului-sindic, trebuie luate primele masuri pentru
realizarea procedurii insolventei.

13
Gabriel BOROI, Liviu STĂNCIULESCU, Instituţii de drept civil, în reglementarea noului Cod civil , Editura
Hamagiu, Bucureşti, 2012, pag. 112-113
 8.1. Notificarea deschiderii procedurii si a primelor masuri

In urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor mentionati in
lista depusa de debitor, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole
ori altor registre unde debitorul este inmatriculat/inregistrat, pentru efectuarea mentiunii.

Notificarea cuprinde urmatoarele elemente:

- termenul limita de depunere, de catre creditori, a opozitiilor la hotararea de deschidere a procedurii, precum
si termenul de solutionare a opozitiilor;

- termenul limita pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului;

- termenul de verificare a creantelor si de definitivare a tabelului creantelor;

- locul, data si ora primei sedinte a adunarii creditorilor.14

8.2. Declararea creantelor creditorilor

a) Cererea de admitere a creantelor

Potrivit legii, toti creditorii ale caror creante sunt anterioare datei deschiderii procedurii, cu exceptia
salariatilor, vor depune o cerere de admitere a creantelor.

Declaratiile creditorilor privind creantele impotriva debitorului vor fi inregistrate intr-un registru care se
pastreaza la grefa tribunalului.

b) Verificarea creantelor inregistrate

Toate creantele inregistrate sunt supuse procedurii de verificare, cu exceptia creantelor constatate prin titluri
executorii si creantele bugetare rezultand dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevazute de legi
speciale.

c) Intocmirea tabelului preliminar al creantelor

Pe baza verificarilor efectuate, administratorul judiciar va intocmi un tabel preliminar al creantelor.

d) Contestatiile privind creantele creditorilor

Creantele inscrise in tabelul preliminar pot fi contestate de catre debitor, creditori si orice alta persoana
interesata.

e) Inregistrarea si afisarea tabelului definitiv al creantelor

Odata solutionate contestatiile privind creantele, tabelul creantelor creditorilor poate fi considerat definitiv. In
consecinta, administratorul va inregistra, de indata, la tribunal si va dispune afisarea la sediul tribunalului a
tabelului definitiv al tuturor creantelor impotriva averii debitorului, cu precizarea sumei, a prioritatii si a situatiei
(garantata sau negarantata) a fiecarei creante.15

14
Gabriel BOROI, Liviu STĂNCIULESCU, Instituţii de drept civil, în reglementarea noului Cod civil , Editura
Hamagiu, Bucureşti, 2012, pag. 113-114

15
Ioan ADAM, Codruţ Nicolae SAVU, Legea procedurii insolvenţei, comentarii şi explicaţii, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2006, pag. 80
 De remarcat ca, potrivit legii, numai titularii creantelor inregistrate in tabelul definitiv au dreptul sa participe la
adunarile creditorilor, sa voteze asupra unui plan si sa participe la orice repartitii de sume in cadrul procedurii
falimentului.

Totalitatea creantelor creditorilor sau, din perspectiva debitorului, totalitatea datoriilor, formeaza masa pasiva.

Avand in vedere ca, prin procedura insolventei creditorii urmaresc realizarea aceluiasi scop – satisfacerea
creantelor lor – ei formeaza o grupare organizata, pe care doctrina a denumit-o masa credala.

8.3. Intocmirea si prezentarea raportului privind situatia debitorului16

Administratorul judiciar va intocmi si va supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de acesta, care nu va

putea depasi 30 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata,
fie continuarea perioadei de observatie din procedura generala.

Raportul va indica daca debitorul se incadreaza in criteriile legii si, in consecinta, trebuie supus procedurii
simplificate caz in care va cuprinde documentele doveditoare si propunerea de intrare in faliment in procedura
simplificata.

Ulterior, administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul, in cazul procedurii simplificate, va intocmi si va
supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la
desemnarea sa, un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu
mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.

Rapoartele intocmite de administratorul judiciar trebuie prezentate judecatorului-sindic, iar administratorul va

asigura posibilitatea consultarii acestora, fie la sediul sau, fie la grefa tribunalului.

8.4. Sedinta adunarii creditorilor

Prima sedinta a adunarii creditorilor are loc la data si locul stabilit prin convocarea facuta prin notificarea
adresata creditorilor. La aceasta sedinta, administratorul judiciar ii va informa pe creditorii prezenti despre voturile
valabile primite in scris, cu privire la propunerea de intrare in faliment a debitorului, in procedura generala.

9. Raspunderea pentru aplicarea procedurii insolventei

In conceptia Legii nr.85/2006, procedura insolventei nu are un caracter punitiv; ea nu urmareste sa il

sanctioneze pe debitorul aflat in dificultate caruia i s-a aplicat procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.

In mod exceptional, Legea nr.85/2006, reglementeaza o raspundere in cazurile in care, prin faptele lor,
anumite persoane au dus la insolventa debitorului ori au savarsit anumite infractiuni. Aceasta raspundere este o
raspundere civila si o raspundere penala.17

9.1. Raspunderea civila

Potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului
persoana juridica ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de supraveghere din
cadrul societatii sau de conducere – administratori, directori, cenzori si orice alta persoana care a contribuit prin
fapta sa la ajungerea debitorului in aceasta situatie.

Raspunderea membrilor organelor de conducere ale debitorului este o raspundere civila; ea este o
raspundere contractuala sau delictuala, in functie de izvorul obligatiei incalcate.

Raspunderea persoanelor mentionate consta in suportarea unei parti din pasivul societatii.

16
Ioan ADAM, Codruţ Nicolae SAVU, Legea procedurii insolvenţei, comentarii şi explicaţii, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2006, pag. 81

17
Smaranda ANGHENI, Magda VOLONCIU, Camelia STOICA, Drept comercial, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2008, pag. 97
 Determinarea legaturii cauzale intre faptele savarsite de aceste persoane si insolventa, precum si a partii de
pasiv pe care ele trebuie sa o suporte, sunt probleme greu de rezolvat, ceea ce face dificila angajarea raspunderii
persoanelor mentionate.

Administratorii, directorii si cenzorii vor suporta o parte din pasivul debitorului, daca au contribuit la ajungerea
debitorului in stare de insolventa, prin una dintre urmatoarele fapte:

- au folosit bunurile sau creditele societatii in folosul propriu sau in cel al unei alte societati;

- au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea societatii;

- au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit societatea la incetarea de
plati;

- au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea
in conformitate cu legea;

- au deturnat sau au ascuns o parte din activul societatii sau au marit, in mod fictiv, pasivul acesteia.

Raspunderea persoanelor mai sus mentionate se decide prin hotararea judecatorului-sindic.

Judecatorul-sindic va stabili partea din pasivul debitorului care urmeaza a fi suportata de administratorii,
directorii si cenzorii vinovati de starea de insolventa a debitorului. Aceasta parte de pasiv, care reprezinta
„prejudiciul”, trebuie sa fie rezultatul faptelor ilicite savarsite de persoanele in cauza.

Sumele de bani obtinute prin angajarea raspunderii administratorilor, directorilor si cenzorilor vor intra in
averea debitorului. Destinatia lor este diferita: in cazul reorganizarii, sumele sunt folosite pentru completarea
fondurilor necesare continuarii activitatii debitorului, iar in cazul falimentului, pentru acoperirea creantelor
creditorilor.

9.2. Raspunderea penala

Potrivit legii, persoanele vinovate de savarsirea unor fapte grave, incriminate de lege ca infractiuni, raspund
penal. Aceasta raspundere se angajeaza in conditiile Legii nr.85/2006.

Bibliografie :

1.Ioan ADAM, Codruţ Nicolae SAVU, Legea procedurii insolvenţei, comentarii şi

explicaţii, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006.

2.Smaranda ANGHENI, Magda VOLONCIU, Camelia STOICA, Drept comercial,

Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008

3.Ana BIRCHALL, Procedura insolvenţei, reorganizarea judiciară şi procedura

falimentului, Ediţia a III-a, revizuită şi adăugită, Editura Universul Juridic,
Bucureşti,2010.

4.Gabriel BOROI, Liviu STĂNCIULESCU, Instituţii de drept civil, în

reglementarea noului Cod civil , Editura Hamagiu, Bucureşti, 2012.