Sunteți pe pagina 1din 10

Procedura Insolventei (14.12.

2012 Curs 5)

Notiunea de faliment isi are originea in latinescul falus care inseamna a insela, a rata, a gresi. Falitul era considerat un infractor fiind condamnat la inchisoare. In Romania, procedura falimentului a fost reglementat in Codul Comercial si se remarca prin exagerarea functiei punitive care se exprima mai ales in masurile privative de libertate in publicitatea falimentului, in limitarea mijloacelor de subzistenta, in aplicarea de sigilii si in derularea procedurii pana la lichidarea averii comerciantului. Administrarea falimentului era incredintata unui mandatar ai creditorilor, adeseori avocati; ulterior acelasi rol l-a indeplinit judecatorul sindic. Dupa 1990, in privinta falimentului, apare Legea 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare. Aceasta lege reglementa 2 forme: redresarea si falimentul. Legea 64/1995 a fost modificata prin Legea 99/1999. Modificarile s-au referit in special la inlocuirea notiunii de lichidare judiciara cu cea de faliment. S-a restituit judecatorului sindic statutul de magistrat, urmand ca acesta, in numele tribunalului, sa detina competenta generala si exclusiva asupra intregii proceduri. De asemenea, Legea 64/1995 a fost modificata si prin O.G. 92 si 82/2003; acestea, desi reglementand mai amanuntit o suma de masuri si conditii, procedura ramanea lenta, indelungata si complicata.

O noua reforma a fost realizata prin Legea 149/2004 care aducea 122 de modificari la 130 de articole. In prezent, e in vigoare Legea 85/2006 cu modificarile si completarile ulterioare. Legea 85/2006 privind procedura insolventei se adreseaza tuturor persoanelor fizice sau juridice, mai putin institutiilor de credit si societatilor de asigurare care beneficiaza de legi speciale. In privinta institutiilor de credit avem O.G. 10/2004, iar in privinta societatilor de asigurare avem Legea 503/2004 privind redresarea financiara si falimentul societatilor de asigurare. Legea 85/2006 cuprinde 3 idei importante: 1. debitorul este in stare de insolventa atunci cand nu este capabil sa isi plateasca datoriile; 2. creditorii trebuie sa se asocieze voluntar/fortuit in scopul gasirii de solutii pentru a-l readuce pe debitor intr-o normalitate economica sau sa il lichideze eficace; 3. intreaga procedura este condusa de judecatorul sindic; Referitor la insolventa: nu numai lipsa fondurilor banesti necesare platii la scadenta, dar si imposibilitatea patrimoniala, stare a patrimoniului in care pasivul a depasit activul. Trebuie sa se faca deosebire intre incapacitatea de plata, insolvabilitate (insolvabilitatea este atunci cand veniturile unui debitor sau bunurile au o valoare nau nuca decat obligatia fiscala de plata) si refuzul de plata. Necesitatea introducerii conceptului de insolventa in Legea 85/2006 a fost fundamentata prin urmatoarele: 1. traditia jurisprudentei si a doctrinei 2. concordante terminilogice intre texte si titlul legii 3. cerinta de stabilitate legislativa 4. concordanta cu terminologia europeana si mondiala
2

Definitia clara a insolventei este prezentata in Legea 85/2006, la articolul 3, punctul 1: insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti. Legea reglementeaza doua forme ale insolventei: insolventa prezumata ca fiind vadita si insolventa iminenta. Este in insolventa prezumata ca fiind vadita cel care nu si-a platit in 90 de zile datoria exigibila fata de unul sau mai multi creditori. Este in insolventa iminenta atunci cand se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadenta datoriile exigibile angajate cu fondurile banesti disponibile la momentul scadentei.

Caracterele, scopul, principiile si formele procedurii insolventei

a) procedura insolventei a fost definita ca un ansamblu de norme juridice prin care se urmareste obtinerea fondurilor banesti pentru plata datoriilor debitorului aflat in insolventa fata de creditorii sai in conditiile stabilite diferentiat pe categorii de creditori prin reorganizare judiciara bazata pe plan de reorganizare sau prin faliment; din aceasta definitie deducem caracterele procedurii, ele fiind: 1. Caracter judiciar: este dat de faptul ca intreaga procedura se desfasoara sub controlul direct sau indirect al instantei judecatoresti prin judecatorul sindic. Articolul 5, alin. 1 statueaza ca organele care aplica procedura sunt instantele judecatoresti, judecatorul sindic, administratorul judiciar si lichidatorul. Articolul 6 dispune: toate procedurile privind prezenta lege cu exceptia recursului sunt de competenta tribunalului. Articolul 11 enumera cu titlu exemplificativ principalele atributii ale judecatorului sindic. 2. Caracter colectiv si concursual: Legea 85/2006 impune o serie de modalitati de publicitate pentru a face cunoscut tuturor creditorilor debitorului insolvent faptul
3

deschiderii procedurii fata de acesta pentru a le da posibilitatea de a-si declara creantele. Procedura are caracter colectiv deoarece creditorii recunoscuti participa impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor. Altfel spus, procedura este colectiva pentru ca ii obliga pe toti creditorii sa se reuneasca intr-o singura procedura comuna. Caracterul concursual se refera la faptul ca interesele patrimoniale ale creditorilor vor fi satisfacute nu in mod individual precum executarea silita, ci in mod colectiv. 3. Caracter unitar si general: caracterul unitar consta in faptul ca subiectul pasiv al procedurii de insolventa va fi supus unei singure proceduri reglementata de Legea 85/2006, fie ea generala, fie simplificata la care vor veni in concurs toti creditorii sai care si-au manifestat aceasta dorinta in conditiile impuse de lege, exceptie facand doar salariatii debitorului a caror creante vor fi inscrise din oficiu in tabelul de creante de catre administrator sau lichidatorul judiciar. Impotriva aceluiasi debitor nu pot fi deschise concomitent 2 sau mai multe proceduri. Caracterul general este pus in evidenta de imprejurarea ca procedura insolventei se aplica averii debitorului, aceasta fiind totalitatea bunurilor si drepturilor sale patrimoniale inclusiv cele dobandite in cursul procedurii insolventei, care pot face obiectul executarii silite in conditiile reglementate de codul de procedura civila. 4. Caracter egalitar: decurge din caracterul colectiv si concursual intrucat toti creditorii interesati participa la procedura urmand sa fie satisfacuti deodata si proportional cu marimea creantelor detinute in ordinea stabilita de lege, indiferent de natura creantelor si de interesul public sau privat reprezentat de creditori (unii autori vorbesc de caracterul echitabil). 5. Caracterul prioritar: acoperirea pasivului debitorului, indestularea creantelor debitorilor in procedura insolventei este prioritara fata de alte actiuni judiciare sau extrajudiciare, inclusiv executarii silite de drept comun. Acest caracter este

considerat prin articolul 36 care dispune suspendarea de drept a actiunilor judiciare sau extrajudiciare. 6. Caracterul de remediu sau de executare silita: procedura insolventei are acest caracter chiar daca este o procedura colectiva in sensul ca legea pune la indemana creditorilor un instrument eficace pentru a-si recupera creantele detinute de debitorul aflat in stare de insolventa fie prin procedura reorganizarii judiciare, fie prin procedura falimentului.

b) Scopul: articolul 2 din Legea 85/2006 consemneaza care este scopul procedurii de insolventa si anume de a acoperi pasivul debitorului aflat in insolventa, acest scop realizandu-se prin 2 mijloace: redresarea economica a debitorului si stingerea datoriilor sale catre creditor sau lichidarea averii debitorului prin faliment si radierea acestuia.

c) Principii 1. Principiul celeritatii: articolul 5, alin. 2: organele care aplica procedura trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de prezenta lege. 2. Principiul unitatii si colectivitatii procedurii: toate cererile creditorilor trebuie sa fie numite in acelasi dosar. Cererile celorlalti creditori vor fi conexate. 3. Principiul participarii active a creditorilor la operatiunile de lichidare. Acest principiu se refera la participarea creditorilor la procedura prin hotararile pe care acestia le iau in codul adunarii creditorilor. Ei au dreptul de a contesta sau formula opozitii in cursul procedurii. 4. Principiul maximizarii averii creditorului: articolul 86, alin. 1: in vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul sau lichidatorul poate sa mentina sau sa denunte orice contract.
5

5. Principiul ordonarii rangului creantelor: procedura colectiva aduce in fata judecatorului creditori cu interese diferite. In ipoteza unei lichidari niciunul dintre creditori nu va fi satisfacut in realizarea creantelor sale, de aceea se impune respectarea unei discipline colective care indica ordinea de preferinta intre creditori. Platile vor fi facute pe baza unui tabel care va contine ordonarea creantelor dupa rangul lor.

d) Formele procedurii insolventei Legea 85/2006 reglementeaza 2 forme: a. Procedura generala prevazuta de art. 1, alin. 1: este o procedura comuna care se aplica persoanelor de drept privat care aveau calitatea de comerciant sau care desfasurau o activitate econimica. Articolul 1, alin.1 prevede ca se aplica aceasta procedura societatilor comerciale, societatilor cooperative, organizatiilor corporatiste, societatilor agricole, gruparilor de interes econimic, orice alta persoana de drept privat care desfasoara si activitati economice. Astfel debitorul care indeplineste prevederile art.1, alin.1, fara a le fi indeplinit simultan si pe cele de la alin.2 intra dupa perioada de observatie fie succesiv in procedura reorganizarii judiciare si apoi in procedura falimentului, fie alternativ numai in procedura organizarii judiciare sau doar in procedura falimentului. Aceasta procedura se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa prezumata ca fiind vadita sau in stare de insolventa iminenta. b. Procedura simplificata prevazuta de articolul 1, alin. 2: procedura simplificata se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa care se incadreaza in una din urmatoarele categorii de comercianti, persoane fizice, intreprinderi familiale, debitori care fac parte din categoriile de la alin. 1 si indeplinesc una dintre urmatoarele conditii: nu detin bunuri in patrimoniul lor, actele constituite sau documentele contabile nu pot fi gasite; administratorul nu poate fi gasit; sediul nu
6

mai exista sau nu mai corespunde adresei din registrul comertului; nu au prezentat documentele prevazute de lege in anumiti termeni Debitorul care indeplineste conditiile prevazute de articolul 1 intra direct in procedura falimentului fie odata cu deschiderea procedurii, fie dupa perioada de observare. Din punct de vedere structural procedura insolventei poate imbraca 2 proceduri alternative: a) reorganizarea judiciara prin care se urmareste sa se realizeze supravietuirea debitorului; sa se creeze posibilitatea stingerii pasivului in conditii superioare celor obtinute prin executarea silita b) lichidarea judiciara a averii debitorului urmata de radierea acestuia. Aceasta solutie se aplica atunci cand nu a fost posibil un plan de redresare/reorganizare sau cand a existat, dar nu a avut rezultatele scontate.

Participantii la procedura insolventei Capitolul II din Legea 85/2006 continte dispozitii referitoare la participantii la procedura insolventei fixandu-le cadrul legal, atributiile si competentele. Articolul 5, alin. 2 enumera participantiicare aplica procedura: instanta de judecata, judecatorul sindic, administratorul judiciar si lichidatorul. Totusi, cativa din acestia se considera ca sunt participanti la procedura: debitorul, creditorii, administratorul special, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor. Creditorii sunt participanti la procedura care iau decizii ce vor fi cenzurate de catre judecatorul sindic sub aspectul legii lor. Ei se constituie prin efectul legii si sub controlul judecatorului sindic in 2 organisme: adunarea creditorilor si comitetul creditorilor. Debitorul este subiectul principal al procedurii insolventei cu toate ca legea 85/2006 nu ii dedica o sectiune separata la fel ca celorlalti participanti.

Debitorul creeaza situatia juridica in care incepe si se desfasoara intreaga procedura, el fiind persoana fizica sau persoana juridica de drept privat care face parte din una din categoriile prevazute la articolul 1 si care este in stare de insolventa. De la data deschiderii procedurii debitorul, persoana juridica nu mai are reprezentant legal, mandatul administratorului incetand, Legea 85/2006 introduce administratorul special ca participant la procedura in calitate de reprezentant. El este insarcinat sa efectueze in numele si pe seama debitorului actele de administrare necesare in aceasta procedura. Legea insolventei reglementeaza faptul ca debitorul ramane in continuare subiect de drept privat, dar prin deschiderea procedurii el intra sub un regim juridic limitativ.

Deschiderea procedurii si efectele acesteia Reprezinta un eveniment major care duce la incetarea activitatii obisnuite si intrarea sub imperiul unei proceduri judiciare ce indica o noua reglementare a activului pentru deschiderea insolventei. Procedura, indiferent de felul ei, va incepe pe baza unei cereri introductive depusa la tribunal de catre debitor sau creditor sau orice alte persoane sau institutii prevazute de lege. Pentru ca o cerere sa aiba efect aplicarea procedurii insolventei este obligatoriu intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: (a) Tribunalul in raza caruia isi are sediul debitorul trebuie sa fie sesizat cu o cerere de deschidere a procedurii de insolventa. (b) Cererea sa aiba obiect recuperarea unei creante certe, lichide si exigibile de mai mult de 90 de zile. (c) Debitorul trebuie sa fie in stare de insolventa sau cel putin insolventa iminenta. Intre data deschiderii procedurii si data deschiderii planului de reorganizare sau dupa caz data intrarii in faliment, debitorul se afla in perioada de observatie.
8

Potrivit articolului 49, in perioada de observatie debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente. In perioada de observatie orice furnizor de servicii nu are dreptul sa schimbe sau sa intrerupa un asemenea serviciu catre debitor sau catre averea debitorului in cazul in care acesta are calitatea de consumator captiv. Dupa inregistrarea unei cereri, judecatorul sindic va verifica daca aceasta indeplineste conditiile pentru deschiderea procedurii. Daca sunt indeplinite, el va pronunta fie o incheiere de deschidere a procedurii generale, fie o incheiere de deschidere a procedurii simplificate. Hotararea judecatorului sindic va fi notificata debitorului, tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitor si registrului comertului. Daca cererea apartine creditorilor, judecatorul sindic o va notifica debitorului care are un termen de 10 zile pentru a contesta sau pentru a recunoaste starea de insolventa. Daca cererea indeplineste conditiile legii si nu este contestata de debitor sau daca aceasta contestatie a fost respinsa, judecatorul sindic va pronunta o hotarare de deschidere a procedurii prin sentinta. Prin sentinta de deschidere, judecatorul va dispune comunicarea acesteia catre instantele judecatoresti in a caror jurisdictie se afla sediul debitorului si tuturor bancilor unde debitorul avea deschise conturi.

Efectele deschiderii procedurii In niciuna din legislatiile moderne deschiderea procedurii insolventei nu produce consecinte de natura penala asupra debitorului, ci doar consecinte asupra patrimoniului si asupra drepturilor debitorului.

1. Potrivit art. 36, deschiderea procedurii are ca efect suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor pornite impotriva debitorului sau asupra bunurilor acestuia care au fost pornite inaintea declararii procedurii cu exceptia cailor de atac declansate de debitor. 2. Suspendarea termenului de prescriptie in care creditorii puteau sa isi valorifice creantele impotriva debitorului aflat in incapacitate de plata (art. 40) 3. De la data deschiderii procedurii nu se poate adauga nicio dobanda ori cheltuiala creantelor negarantate sau partilor negarantate ale creantelor garantate, cu exceptia cazului cand in planul de organizare se prevede altfel. 4. Dupa ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti de deschidere a procedurii debitorul are obligatia de publicitate fata de terti a deschiderii procedurii. In privinta efectlor cu privire la debitor, deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de a-si administra bunurile si de a dispune de ele, cu exceptia cazului cand si-a manifestat intentia de reorganizare. Chiar si in aceasta situatie, creditorii pot cere judecatorului sindic sa ridice debitorului dreptul de administrare daca exista indicii cu privire la imposibilitatea realizarii planului de reorganizare. Dreptul amintit mai sus a debitorului inceteaza intotdeauna in caz de faliment.

10