Conform literaturii de specialitate,
insolvabilitatea
reprezintă acea stare de dezechilibru financiar alpatrimoniului debitorului, unde valoarea elementelor pasive este mai mare decît valoareaelementelor active.Conform legislaţiei noastre în vigoare, prin prisma Legii insolvabilităţii,
insolvabilitatea
reprezintăsituaţia financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-şi onora obligaţiile de plată,constatată prin act judecătoresc de dispoziţie.
Incapacitatea de plată
reprezintă o insuficienţă a lichidităţilor, o absenţă a fondurilor băneşti şi aaltor bunuri necesare pentru plata obligaţiilor scadente, o stare în care debitorul nu poate întrunisatisfăcător mobilizarea resurselor financiare necesare acoperirii datoriilor sale comerciale.Prin urmare, putem desprinde şi condiţia de bază pe care o impune legiuitorul nostru atunci cîndvorbeşte despre insolvabilitate – să existe un act judecătoresc referitor la aceasta.DEX-ul limbii române defineşte
insolvabilitatea
ca fiind situația unui debitor de a fi în incapacitatede plată a datoriilor scadente.
Patrimoniul debitorului
constă din masa debitoare care presupune totalitatea bunurilor pe care le are debitorul în momentul intentării procedurii de insolvabilitate.
Faliment;Insolvabilitate;Insolvenţă.
Conform DEX-ului, falimentul reprezintă starea de insolvabilitate a unei persoane fizice sau juridice, stabilită prin hotărâre judecătorească.Dicţionarul de termeni juridici defineşte falimentul ca fiind procedura de executare silită carepriveşte toate bunurile debitorului fiind în imposibilitate de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile.Noţiunea de insolvabilitate este strîns legată de noţiunea faliment. În unele legislaţii acesteasunt considerate sinonime, în altele prin insolvabilitate se înţelege ceea ce alţii înţeleg prin faliment, deşi este preferată utilizarea unei singure noţiuniExistă, însă, şi legislaţii care fac distincţie între aceste două cuvinte, considerînd insolvabilitatea o stare de fapt a debitorului insolvabil, iar falimentul o stare de drept, adică oinsolvabilitate constatată de instanţa de judecată competentă.Insolvenţa şi insolvabilitatea reprezintă noţiuni identice.
2. Scopul procedurii de insolvabilitate
Procedura de insolvabilitate
reprezintă un important mecanism juridico-economic de asigurare astabilităţii şi siguranţei circuitului civil. Acesta permite a diminua la maxim efectele negative alesituaţiei cînd un subiect de drept se află în incapacitate de plată.Procedura de insolvabilitate reprezintă procedura prin care debitorul intră, după o perioadă deobservaţie, în procedură de restructurare sau în procedură a falimentului.
Scopul procedurii de insolvabilitate
este satisfacerea concomitentă şi proporţională a creanţelorcreditorilor unui debitor aflat în incapacitate de plată sau supraîndatorare.
Scopul acestei proceduri poate fi dedus şi din legea insolvabilităţii: stabilirea unor norme juridiceprivind instituirea unei proceduri pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniuluidebitorului, prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului.
3. Condiţiile şi caracterele procedurii de insolvabilitate
Pentru aplicarea procedurii insolvenţei, trebuie îndeplinite două condiţii:1.prima condiţie este ca debitorul să facă parte din categoriile de entităţi cărora li se aplică procedura insolvenţei:2.a doua condiţie este ca debitorul să se afle în stare de insolvenţă.Datorită specificului desfăşurării procedurii de declarare a insolvabilităţii, aceasta dispune deanumite caractere specifice: caracterul unitar, concurenţial de remediu, general, colectiv, egalitar şi judiciar
Caracterul unitar
presupune că această procedură este aceeaşi pentru oricare subiect fiindincapabil de a satisface creanţele creditorilor săi, indiferent de tipul activităţilor şi apartenenţacapitală.
Caracterul concurenţial
presupune că această procedură urmăreşte satisfacereacreanţelor tuturor creditorilor care vin în concurs la executarea impusă debitorilor.
Caracterul de remediu
al procesului de insolvabilitate presupune că scopul său este platapasivului prin remedierea incapacităţii de plată.Ideea de bază este că măsurile stabilite prin procedura planului să ducă la redresarea debitorului, cuplata datoriilor faţă de creditori şi, în acest mod, la salvarea debitorului. În caz de nereuşită, intervineprocedura planului de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitorului.
Caracterul general
, întrucît procedura prevăzută de leagea insolvabilităţii nr.632/2001 seaplică tuturor bunurilor aflate patrimoniul debitorului, inclusiv cele dobîndite în cursulprocedurii, precum şi a celor ieşite în mod fraudulos şi readuse în patrimoniu, cu excepţia celorcare nu pot face obiectul executării silite.
Caracterul colectiv
reprezintă o apărare comună a intereselor şi drepturilor tuturorcreditorilor acestui debitor.
Caracterul egal
realizează stingerea tuturor creanţelor într-o proporţie directă cu pondereape care fiecare creanţă o deţine în pasivul patrimoniului falitului.
Caracterul judiciar
presupune că procesul de insolvabilitate se desfăşoară numai de cătreinstanţa de judecată şi sub supravegherea ei.
Răsplătiți-vă curiozitatea
Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.