Obligatiile

Aspecte generale referitoare la obligatii

Notiunea & Structura obligatiei

Terminologie

Termenul de obligatie isi are originea in dreptul roman, cuvantul obligatio,

obligare desemna a lega pe cineva pentru a obtine ceva sau in vederea realizarii
unui anumit scop si provine din :

 Ligare ~ a lega pe cineva;

 Ob/obs ~ din pricina.

Scurt istoric

In vechiul drept roman termenul de obligatie desemna o legatura pur

materiala, sau am putea spune chiar corporala (vinculum corporis), pentru a defini
mai bine sensul termenului de obligatie, astfel ca obligatia desemna o legatura intre
doua persoane (debitor si creditor), obligatia conferind creditorului un drept asupra
insesi persoanei debitorului.

Pentru o aprofundare a terminologiei, dar si pentru a intelege evolutia si

sensul termenului de obligatie, am precedat la o divizare a drepturilor astfel ca :

 Ius in personam ~ se refera strict la dreptul in ceea ce priveste persoana;

 Ius in re ~ dreptul cu privire la lucru.

Treptat, dreptul roman a reconfigurat aceasta legatura, transformand-o intr-

un raport juridic in baza careia creditorul putea cere executarea prestatiei care i se
datora ~ vinculum iuris. In caz de neexecutare creditorul avea dreptul de a recurge
la forta de constrangere ~ adstringimur, adica executarea silita asupra bunurilor
debitorului.
 In acest sens, dreptul roman a evoluat pana la modelul definitiilor moderne,
evolutiile conceptual ulterioare nemarcand vreun adaos intelectual semnificativ,
aceasta definitie este exprimata in Institutiones III prin adaugiul: “ Obligatio est
iuris vinculum quo necessitate adstringimur alicuius solvendae rei secundum
nostrae civitatis iura ”~ Obligatia este o legatura juridica prin care suntem siliti cu
necesitate a plati ceva conform drepturilor cetatii noastre.

Definitie

Conform Codului Civil, Obligatia ~ este o legatura de drept in virtutea careia

debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul de a
obtine prestatia datorata.

Din analiza definitiei de mai sus reiese ca obligatia este un raport juridic care
se naste si exista intre doua persoane (debitor si creditor ) si care este alcatuit din
doua laturi inseparabile:

 Pasiva ~ este reprezentata de un debitor si un element al pasivului sau

patrimonial (datoria);
 Active ~ creditor si un element al activului sau patrimonial (creanta).

Astfel definitia oglindeste cele doua laturi ale raportului obligational, din
perspectiva creditorului fiind un drept de creanta, iar din punct de vedere al
debitorului raportul apare ca o datorie.

In ceea ce priveste structura obligatiei exista in general doua doctrine majoritare:

Monista ~ conform careia obligatia include un singur raport juridic, in baza

caruia creditorul este indreptatit sa pretinda si sa obtina executarea prestatiei
de catre debitor.
Dualista ~ conform careia obligatia ar include doua raporturi juridice:
 Obligational ~ in baza caruia creditorul poate pretinde executarea
prestatiei;
 Institutional ~ in baza caruia creditorul poate cere si obtine executarea
silita a prestatiei neexecutata voluntar.
 Sistemul nostru de drept are la baza predominant conceptia monista, care
insa include si elemente din teoria dualista pe care le imbina, aratand ca acestea nu
sunt total incompatibile.

Structura obligatiei

In structura raportului obligational se pot distinge patru elemente

componente dupa cum urmeaza:

 Subiectele;
 Continutul;
 Obiectul;
 Sanctiunea.

Subiectele

Codul civil ne spune ca toate persoanele fizice sau juridice pot fi subiecte ale
raportului juridic obligational, insa exista anumite reguli specifice din punct de
vedere al laturii raportului juridic din care acestea fac parte, astfel ca :

 Subiectul activ (Creditorul) ~ este o persoana determinata sau determinabila

in momentul nasterii raportului juridic obligational;
 Subiectul pasiv (Debitorul) ~ trebuie sa fie intotdeauna o persoana
determinata la nasterea obligatiei.

De asemenea exista doua tipuri de raporturi obligationale:

 Unilaterale ~ sunt acele raporturi in care o parte este numai creditor, iar
cealalta numai debitor;
 Bilaterale ~ sunt acele raporturi in care fiecare subiect are simultan dubla
calitate de creditor si debitor.

Calitatile de creditor si debitor coexista adesea sub unele denumiri specifice,

generate de natura particulara a raportului juridic in cauza, uneori incorporand
dubla calitate, ca si exemplu vanzator/cumparator sau solvens/accipiens etc.
 Continutul raportului de obligatii

Continutul raportului juridic obligational este format din drepturile de

creanta si indatoririle care apartin sau incumba subiectelor acestuia.

Din punct de vedere al continutului, raportul de obligatii poate fi:

 Simplu ~ cand o parte are numai drepturi iar cealalta numai obligatii;
 Bilateral ~ cand ambele sau toate subiectele au atat drepturi cat si obligatii.

Dupa tipul continutului raportului obligational avem :

 Subiectiv ~ in care continutul raportului obligational este stabilit prin

vointa partilor;
 Obiectiv ~ continutul acestora este stabilit de norme imperative care
instituie obligatii.

Ca o sintetizare in continutul raportului de obligatii includem din perspectiva :

 Activului
 Drepturile de creanta ~ care se realizeaza mediat sau mijlocit printr-o
anumita activitate, atitudine sau anumit comportament al debitorului.
 Exemple: Dreptul vanzatorului la incasarea pretului; Dreptul
chiriasului la folosinta bunului inchiriat; Dreptul la despagubiri pentru
prejudicial cauzat.
 Drepturile potestative ~ reprezinta puterea conferita unei persoane de
a modifica sau stinge o situatie juridica preexistenta ori de a recrea o
situatie juridica prin vointa sa unilaterala. Exercitarea drepturilor
potestative se realizeaza prin intermediul actului juridic unilateral.
 Exemple: Dreptul de a alege prestatia intr-o obligatie alternativa;
Dreptul de a denunta unilateral un contract; Dreptul de a invoca un
pact comisoriu in cazul neexecutarii.
 Pasivului ~ in continutul raportului obligational intra indatoririle debitorului
corelative drepturilor de creanta.
 Exemple: Obligatia de plata a pretului, Obligatia de garantie contra
evictiunii, Obligatia de predare a bunului vandut.
 Obiectul raportului juridic obligational

Obiectul raportului este reprezentat de insasi prestatia, conduita concreta la

care este indreptatit creditorul si este tinut debitorul.

Inainte de a preceda la clasificarea obligatiilor, o distinctie importanta este

necesara a fi facuta intre :

 Obiectul contractului ~ este insasi operatiunea juridica pe care partile

contractante urmaresc sa o realizeze prin acel contract. Astfel spus obiectul
contractului, este incheierea contractului ( de vanzare, locatiune, imprumut)
ce va avea ca scop generarea unor obligatii civile.
 Obiectul obligatiei civile ~ indiferent ca ia nastere ca urmare a unui act
juridic , contract, sau fapt juridic, consta in prestatia la care se angajeaza
debitorul (vanzarea propriu-zisa).

Distinctia poate atrage un regim juridic diferit, astfel ca ne putem afla in situatia
existentei unei prestatii licite ca obiect al obligatiei si a unui obiect illicit al
contractului (ne putem gandi aici la vanzarea unui produs scos din circuitul civil,
sau chiar prohibit precum stupefiantele). De cele mai multe ori, cele doua sunt
interdependente si interconditionate.

O prima clasificare a obiectului raportului juridic obligational este cea in care

prestatia :

 Pozitiva ~ atunci cand conduita consta intr-o actiune;

 Negativa ~ cand prestatia consta intr-o inactiune sau abstentiune.

Clasificarea traditionala este urmata de o clasificare a obligatiilor civile :

 Prestatia de a da (Dare) ~ consta in faptul de a transmite un drept real in

patrimonial creditorului. Stramutarea proprietatii implica si prestatia de a
preda bunul ( de a-l remite), iar atunci cand este cazul, de a-l conserva pana
la predare ( sau in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, obligatia de a
preda inscrisurile necesare inscrierii);
 Prestatia de a face (Facere) ~ consta in prestatia de a executa o lucrare, de a
presta un serviciu, sau de a preda un bun, altfel spus este orice conduita
pozitiva care nu este o prestatie de a da si nu intra in continutul acesteia;
  Prestatia de a nu face (Non Facere) ~ reprezinta o abtinere a debitorului de la
a face ceva ce ar fi putut face, daca nu intra in raportul juridic existent intre
el si creditor.

 Obiectul obligatiei trebuie sa indeplineasca doua conditii sub sanctiunea

nulitatii :
o Sa fie licit;
o Sa fie determinat sau determinabil in acel moment.

Sanctiunea obligatiilor

Daca pana acum prin sanctionarea obligatiilor ne duceam cu gandul la

dreptul creditorului de a-l actiona pe debitor in justitie si de a proceda la executarea
silita a bunurilor sale (ale debitorului) in scopul realizarii creantei, in doctrina
recenta s-a pus problema si din punct de vedere al debitorului si mijloacelor
juridice prin care acesta poate sanctiona creditorul.

In acest sens, fata de caracterul unilateral din vechea doctrina care punea
problema sa evidentieze mai mult mijloacele juridice pe care creditorul le are la
dispozitie asupra debitorului, i s-a adaugat si o alta acceptiune, cea a sanctionarii
obligatiei civile din prisma debitorului care insumeaza mijloacele juridice pe care
debitorul le are la dispozitie pentru a se elibera de datorie.

Astfel in compozitia sanctiunii obligatiilor civile, intalnim doua aspecte:

 Perspectiva creditorului ~ reprezinta totalitatea mijloacelor juridice ofensive

si defensive pe care le poate exercita, in principiu, cu ajutorul fortei
coercitive a statului, pentru a obtine sau pastra prestatia datorata de debitor.
 Perspectiva debitorului ~ consta in mijloacele juridice pe care legea le pune
la indemana debitorului pentru a se libera de datorie, prin executarea
prestatiei datorate, atunci cand creditorul refuza, ori nu poate sa o primeasca,
debitorul avand ca interes stingerea raportului obligational.
 Mijloacele juridice

Desigur ca in functie de atitudinea si tipul actiunii/activitatii pe care partile

raportului juridic civil obligational le adopta acestea pot fi clasificate in :

 Ofensive (Obligatii Perfecte) ~ sunt cele mai numeroase, in care partile

adopta o atitudine activa si implica asa numitele obligatii perfecte, fiind
insotite de cel putin doua mijloace juridice ofensive precum actiunea in
justitie si executarea silita;
 Defensive (Obligatii Naturale) ~ sunt mai putin numeroase, in care se adopta
de regula o atitudine pasiva, a caror executare ireversibila, este asigurata
numai pe cale indirecta, Acesta este cazul obligatiilor naturale, in care desi
creditorul nu poate recurge la niciun mijloc juridic de constrangere a
debitorului pentru a-si realiza creanta, in cazul in care acesta totusi se
realizeaza, el poate refuza totusi restituirea executarii, adoptand o atitudine
defensiva si avand o baza legala in care a primit creanta.

Mijloacele juridice aflate la dispozitia creditorului

Desigur, creditorul beneficiaza de o multitudine de mijloace juridice puse la

dispozitia acestuia in scopul realizarii creantei sale printre care enumeram:

 Punerea in intarziere a debitorului ~ Art. 1521-1523;

 Actiunea in justitie ;
 Penalitatile cominatorii ~ Art. 906 C. Proc. Civ.;
 Daunele interese moratoria ~Art. 1535-1536;
 Executarea silita ~ Art. 622 C. Proc.Civ.
 Mijloacele juridice aflate la dispozitia debitorului

Legiuitorul a ales sa acorde creditorului o multime de posibilitati juridice pentru

realizarea creantei si o prezumtie relativa bazata pe buna-credinta a acestuia, insa
aceasta poate fi rasturnata in cazul in care creditorul refuza nejustificat de a primi
plata. In astfel de situatii, dar si pentru ipoteza in care in practica se pot ivi
imprejurari obiective ce constituie obstacole pentru creditor de a primi plata, tinand
cont si de interesul debitorului de a se libera de datoria sa scadenta, legea a conferit
debitorului anumite prerogative:

 Punerea in intarziere a creditorului ~ Art. 1510-1511;

 Oferta reala de plata ;
 Consemnatiune ~ Art. 1512-1513 & 1006-1013.

In acest mod legiuitorul a evitat situatia de a lasa debitorul la bunul plac al

creditorului, urmarind sa tina cont de ambele interese ale raportului juridic
obligational, dar si sa sanctioneze cazul in care partile sunt de rea-credinta.

Clasificarea obligatiilor

Interesul care poarta asupra necesitatii clasificarii obligatiilor este de la sine

inteles ca are o utilitate din punct de vedere practic. Datorita importantei majore
dar si a utilitatii lor, aceste clasificari dicteaza regimul juridic al obligatiilor si de
aceea unele dintre clasificarile doctrinare au fost implementate si la nivel legal.

In continuare vom face o trecere in revista a criteriilor de clasificare, care

direct sau indirect, prezinta semnificatie legala :

 Originea obligatiilor;
 Obiectul lor;
 Sanctiunea care le insoteste.
 Clasificarea obligatiilor dupa origine

Daca in vechiul cod civil, clasificarea traditionala a obligatiilor o mostenea

pe cea provenita din dreptul roman distingand intre: obligatii contractuale,
cvasicontractuale, delictuale si cvasidelictuale, dupa cum sursa obligatiilor era:
contractul, cvasicontractul, delictul sau cvasidelictul care erau izvoare ale dreptului
in Vechiul Cod Civil; aceasta abordare a fost denuntata ca fiind artificiala si
abandonata de Noul Cod Civil care a ales sa urmeze tendinta adoptata de
majoritatea codurilor dupa intrarea in vigoare a Codului Civil Francez.

In viziunea Noului Cod Civil, legiuitorul a urmarit optica care distinge intre:

 Obligatii nascute din Acte juridice:

 Acte juridice unilaterale
 Exemple: Oferta irevocabila de a contracta,Angajamentul unilateral.
 Contracte.
 Exemple: Obligatiile rezultate din contractele de vanzare, mandat,
donatie, etc..
 Obligatii nascute din fapte juridice:
 Fapte juridice licite:
 Gestiunea de afaceri;
 Plata nedatorata;
 Imbogatirea fara justa cauza;
 Fapte de care legea leaga nasterea unei obligatii.
 Fapte juridice ilicite:
 Obligatii de reparare nascute ca urmare a raspunderii delictuale.

Clasificarea obligatiilor dupa obiectul lor

In cadrul acestei sectiuni destinate clasificarii obligatiilor dupa obiectul lor,

putem constata ca exista o varietate de subclasificari ale obligatiilor dupa obiectul
acestora, privit din diferite prisme, acestea sunt necesare raportat la interesul
aplicarii de ordin practic.
Clasificarea dupa obiect cu semnificatie la nivelul executarii voluntare

Desi a fost indelung contestata , aceasta clasificare preluata din dreptul

roman are o importanta majora din punct de vedere practic la nivelul executarii
voluntare dar mai ales la cel al remediilor pentru neexecutarea obligatiilor.

Insasi existenta acestor remedii justifica din punct de vedere legal dar si
logic clasificarea obligatiilor dupa obiectul acestora in:

 Obligatia de a da ~ sunt acele obligatii ce au ca obiect transmiterea sau

constituirea unui drept real asupra unui anumit bun ;
 Exemple: Obligatia vanzatorului de a transfera proprietatea, Obligatia
de a constitui o garantie, etc..
 Obligatia de a face ~ reprezinta acele obligatii care au ca obiect indatorirea
debitorului de a indeplini o prestatie, asa numitele servicii ce implica in
principiu persoana debitorului ;
 Exemple: Obligatii izvorate din contractul de antepriza, Obligatii
izvorate din contractul de munca.
 Obligatia de a nu face ~ este reprezentata de indatorirea debitorului de a se
abtine.
 Exemple: Obligatia de neconcurenta, Obligatia de a nu negocia cu
tertii, etc.
 Obligatia de permisiune/de a lasa sa se faca ~ este o posibila categorie
sustinuta de unii autori si este privita ca un corespondent al drepturilor
potestative.
 Clasificarea dupa obiect cu relevanta in materia raspunderii civile si
probatiunii

Interesul care poarta asupra acestei clasificari este determinat de raspunderea

civila si probatiunea acesteia, legiuitorul prevazand in art. 1481 C. Civ chiar si
criteriile de delimitare ale celor doua categorii de obligatii dupa cum urmeaza:

 Obligatiile de rezultat (Determinate) ~ acele raporturi juridice in care

debitorul este indatorat, prin conduita sa pozitiva sau negativa, sa obtina un
anumit rezultat concret, determinat, in favoarea creditorului sau, si
garanteaza obtinerea acestui rezultat.
 Exemple: Obligatia de a obtine consimtamantul unui tert, Obligatia
transportatorului, etc..

Datorita gradului diferit de intensitate a garantiei de executare aceste

obligatii pot fi subclasificate in :

 Obligatii de rezultat absolute ~ cand debitorul ramane indatorat chiar

daca rezultatul promis nu a fost obtinut din cauza fortei majore.
 Exemple: plata unei sume de bani nu este afectata de forta majora.
 Obligatii de rezultat relative ~ cand obligatia inceteaza in cazul in care
intervine forta majora.
 Exemple: Obligatia transportatorului dintr-un contract de transport.
 Obligatii de rezultat intermediare ~ acele obligatii ce trebuie executate
de debitor in anumite cazuri de forta majora, prevazute intr-o clauza
contractual sau determinate de o dispozitie legala.
 Exemplu: Asumarea de catre debitor prin contract a executarii
obligatiilor sale si intr-unul din cazurile determinate de forta majora.
 In categoria obligatiilor de rezultat intra toate obligatiile de a da ( in natura
sau echivalent prin plata ), toate obligatiile de a nu face si o parte a
obligatiilor de a face.
 Obligatiile de mijloace (Diligenta sau Prudenta)~sunt acele raporturi juridice
prin care debitorul se indatoreaza sa utilizeze si sa valorifice toate mijloacele
necesare si posibile, in vederea obtinerii unui anumit rezultat in favoarea
creditorului sau a persoanei desemnate de acestea, dand dovada de diligenta
si prudenta.In aceasta categorie intra o parte din obligatiile de a face.
  In cadrul acestor tipuri de obligatii, in masura in care debitorul a recurs la
mijloacele necesare si posibile dand dovada de prudenta si diligenta in
conduita sa, facand tot ceea ce era in stare sa faca pentru obtinerea
rezultatului urmarit, se considera ca prestatia la care era indatorat a fost
executata, indiferent de rezultat. In acest caz debitorul nu garanteaza
creditorului ca rezultatul urmarit va fi obtinut si in caz contrar va repara
prejudicial cauzat, el (debitorul) avand doar obligatia de a depune toate
eforturile in acest sens.
 Tot in cadrul acestor tipuri de obligatii, exista o prezumtie relativa de buna-
credinta in favoarea debitorului, astfel ca angajarea raspunderii debitorului
pentru neexecutarea prestatiei este posibila doar in masura in care creditorul
dovedeste ca rezultatul nu a fost obtinut ca urmare a neglijentei sau
imprudentei debitorului.
 Obligatii ambivalente ~ au o natura mixta, fiind o categorie aparte, in
principal sunt obligatii de a face prin care se garanteaza creditorul impotriva
riscurilor vatamarii sanatatii sau integritatii corporale si sunt reprezentate de
obligatiile de securitate astfel:
 Obligatii de rezultat ~ sunt incadrate astfel in cazul in care garantia
este legala;
 Exemple: Obligatia raspunderii pentru produse defectuoase, Obligatia
producatorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte din
cadrul transporturilor.
 Obligatii de mijloace ~ in cazul in care garantia este conventionala,
delimitarea fiind apreciata retroactiv, tinand seama de culpa victimei
la evenimentul care a generat vatamarea si masurile luate de cel care
trebuia sa asigure securitatea.
 Exemple: Obligatia privind securitatea, izvorata din contractele de
club, acces la patinoar, parc de distractii.

Importanta acestei clasificari este de ordin practic in materia raspunderii

civile si a probatiunii astfel ca in cazul obligatiilor de rezultat, neobtinerea
rezultatului antreneaza raspunderea debitorului fata de creditorul sau, in timp ce in
cazul obligatiilor de mijloace, raspunderea debitorului se intemeiaza pe culpa sau
vinovatia dovedita de creditor.
 In analiza si delimitarea categoriilor de obligatii, legiuitorul a enumerat
urmatoarele criterii :

 Stipulatiile contractuale;
 Caracteristicile contraprestatiei;
 Natura contractului;
 Gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului si influenta
pe care creditorul o are asupra executarii obligatiei.

Clasificarea dupa obiect si tipul prestatiilor

Pe fondul evolutiei societatii dar si sub influenta fenomenelor de

transformare economica care afecteaza valoarea prestatiilor, dintingem intre:

 Obligatiile in natura ~ sunt acele obligatii ce au ca obiect o prestatie pozitiva

sau negativa;
 Exemple: Obligatia de predare a unui bun; Obligatia de prestare a
unui serviciu.
 Obligatiile pecuniare sau monetare ~ sunt acele obligatii care au ca obiect
prestatia de a plati creditorului sau reprezentantului acestuia.
 Exemple: Obligatia de plata a chiriei; restituirea imprumutului;
 Obligatiile de valoare ~ au un continut echivoc, imprumutand trasaturi ale
celorlalte tipuri de obligatii; acele raporturi care au o valoare ce poate fi
exprimata in bani, suma ce este supusa modificarilor in cazurile in care din
momentul nasterii si pana in momentul platii, prestatia isi schimba valoarea
din cauza fluctuatiilor monetare. In cadrul acestor tipuri de obligatii, locul
principal il constituie prestatia/datoria, banii au un rol secundar acela de
instrument de plata sau echivalent.
 Exemple: Obligatia de reparare a unui prejudiciu, , cheltuieli facute cu
ameliorarea sau sporul de valoare adus proprietatii.

Clasificarea prezinta importanta deosebita, astfel ca intre diferitele categorii de

obligatii exista deosebiri sub aspectul regimului lor juridic dupa cum urmeaza :

 Obligatiile pecuniare ~ sunt intotdeauna obligatii de rezultat, in cazul

acestora aplicandu-se regulile speciale cu privire la plata sau executarea prin
echivalent, iar intarzierea determina prezumtia existentei prejudiciului care
 poate fi stabilit legal. Forta majora nu afecteaza executarea acestui tip de
obligatii, ele pot fi executate intotdeauna in natura cat timp debitorul este
solvabil, De asemenea devalorizarea monedei nu afecteaza acest tip de
obligatii pentru ca prin exceptie ele pot fi supuse adaptarii ca urmare a
impreviziunii.
 Obligatiile in natura ~ in cadrul acestor categorii de obligatii, in cazul
neexecutarii acestora, intinderea daunelor-interese se stabileste de instanta
de judecata (nefiind evaluate de lege). In cadrul acestei categorii de obligatii
in natura, ele beneficiaza de alte reguli in materie de plata sau de executare
(sediul materiei 1482-1487 C. Civ.) spre deosebire de obligatiile pecuniare.
Pentru cazul in care debitorul dovedeste ca prestatia datorata nu poate fi
executata din cauza de forta majora, obligatia sa inceteaza fortuit, exceptand
obligatiile care au ca obiect predarea de bunuri generice. Cu toate ca
impreviziunea poate afecta si aceasta categorie de obligatii, revizuirea lor
pentru acest motiv nu este tipica.
 Datoriile de valoare ~ in cazul acestora, principala semnificatie este ca
prestatia care constituie obiectul lor reprezinta o valoarea supusa revizuirii si
aceasta este regula principala nu exceptia.

Clasificarea obligatiilor dupa sanctiunea lor

Criteriul aflat la baza acestei clasificari consta in prezenta sau nu a sanctiunii

in structura obligatiei astfel deosebim intre:

 Obligatii perfecte ~ sunt acele obligatii care beneficiaza de sanctiune;

 Obligatii imperfecte, naturale ~ sunt cele carora desi le lipseste acest
element si anume sanctiunea, ele implica mijloace defensive in favoarea
creditorului lor.
 Obligatiile perfecte

Obligatiile perfecte sunt inzestrate cu mijloace juridice ofensive prin care

creditorul poate recurge impotriva debitorului pentru a obtine realizarea dreptului
sau de creanta, atunci cand debitorul nu executa voluntar prestatia datorata.

 Exemple: Punerea in intarziere, actiunea in justitie, penalitatile

cominatorii, daunele-interese moratorii, executarea silita.

Obligatiile perfecte se mai numesc si obligatii inzestrate cu actiune in

justitie, intrucat actiunea in justitie este cel mai important mijloc juridic ofensiv
care insoteste obligatiile perfecte.

 Exemple: obligatiile izvorate din contract, cat timp dreptul la actiune

pentru executarea lor nu s-a prescris; Obligatia de reparare a
prejudiciului cauzat prin delict.

Obligatiile naturale

Obligatiile naturale sunt acele obligatii in care creditorul nu poate obtine

executarea lor silita si nu poate formula o actiune in justitie pentru executarea lor,
sanctiunea constand doar intr-un mijloc defensiv, mai exact in posibilitatea
creditorului de a refuza restituirea prestatiei primite de la debitorul care a facut
plata voluntar.

Pentru ipoteza in care debitorul executa prestatia voluntar, plata este

valabila, definitiva si ireversibila astfel ca desi creditorul nu are niciun mijloc
juridic ofensiv la care poate recurge, obligatiile naturale produc totusi efecte
juridice in sensul ca debitorul nu poate cere si obtine restituirea prestatiei deoarece
a platit ceea ce datora.

Pornind de la afirmatiile de mai sus, putem afirma ca obligatiile naturale

ocupa o zona mediana intre obligatiile morale lipsite de efecte juridice si obligatiile
perfecte care sunt pe deplin viabile si eficace. Continuand pe aceasta argumentare
si logica juridica, doctrina a facut si o subclasificare a obligatiilor naturale in:
 Obligatii civile imperfecte ~ acele obligatii naturale care nu s-au putut
naste, sau nu au putut supravietui ca obligatii civile perfecte din cauza
unui obstacol juridic prezent la momentul nasterii, sau care a
intervenit pe durata fiintei lor.Din acest motiv , putem afirma ca exista
doua categorii de obligatii imperfecte:
 Obligatii avortate ~ acele obligatii care din cauza unui obstacol
juridic s-au nascut lipsite de dreptul creditorului de a accede la
mijloace juridice ofensive pentru a obtine ceea ce i se datoreaza
pe cale de constrangere.
 Exemple: Obligatia nascuta din joc sau pariu, Obligatia asumata de un
minor in preajma varstei majoratului, Obligatia unui interzis
judecatoresc care si-a dat consimtamantul intr-un moment de
luciditate, etc
 Obligatii degenerate ~ sunt acele obligatii care s-au nascut
perfecte, dar ulterior si-au pierdut eficacitatea, adica dreptul la
actiune in justitie, precum si celelalte mijloace juridice ofensive
care le insoteau.In acest caz, daca debitorul executa voluntar
prestatia avand ca obiect o asemenea obligatie, el nu are dreptul
de a cere restituirea a ceea ce a platit, acest tip de obligatie fiind
consecutiv unei obligatii perfecte, ea subzista dar este lipsita de
vitalitate/eficacitate in viata juridica.
 Exemple: Prescriptia extinctiva, hotarare judecatoreasca intrata in
puterea lucrului judecat.
 Obligatiile naturale datorii de constiinta ~ dupa cum le spune si
numele acestea isi au originea si suportul in resursele spirituale si
morale ale fiintei umane.
 Exemple: Obligatia naturala a celui care a primit o donatie de a
asigura donatorului locuinta in propria sa casa, Obligatia de a repara
un prejudiciu cauzat altuia desi nu sunt intrunite conditiile de angajare
a raspunderii, acesta le executa dintr-un sentiment de corectitudine.
 Efectele obligatiilor naturale

 Obligatiile naturale produc urmatoarele efecte juridice:

o Nu sunt supuse repetitiunii ~ acest efect face referire la ambele
paliere ale obligatiilor naturale, neinzestrate cu actiune in justitie:
 Obligatiile avortate ~acele obligatii care s-au nascut imperfecte,
fara vitalitate din cauza unui obstacol juridic, asadar fara a oferi
creditorului mijloace juridice ofensive de a obtine prin
constrangere ceea ce i se datoreaza. In acest caz, efectul pe care
il are in cazul in care debitorul executa voluntar prestatia ce
face obiectul obligatiei naturale, este ca practic el face o plata
valabila si ireversibila -1471 C. Civ..
 Obligatiile degenerate ~ acele obligatii care s-au nascut
perfecte, dar si-au pierdut eficacitatea, dreptul la actiune in
justitie si celelalte mijloace juridice ofensive. In cazul acestora,
efectul este acelasi, astfel ca in cazul obligatiilor degenerate
prin prescriptie extinctiva, solutia este identica, cel care a
executat de bunavoie obligatia dupa ce termenul de prescriptie
s-a implinit, nu are dreptul de a cere restituirea prestatiei, chiar
daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiv era
implinit.
o Obligatiile naturale pot fi confirmate expres ~ in acest caz prin
vointa unilaterala a debitorului, unele obligatii naturale pot fi
confirmate, avand efectul transformarii lor in obligatii civile perfecte.
Cel mai adesea este cazul unor obligatii avortate, care conform art.
1263 C. Civ. pot fi supuse confirmarii printr-un act expres sau in
maniera tacita (eventual prin executare), mecanismul confirmarii
echivaland cu cel al novatiei.
 Exemple: Obligatiile din acte juridice incheiate de un minor,
confirmate si dupa majorat; Obligatii nascute din acte juridice
anulabile pentru un viciu de consimtamant si executate chiar si dupa
incetarea viciului.
 Renuntarea expresa ~ echivaleaza cu o recunoastere expresa a
dreptului creditorului, adica a obligatiei fata de acesta.
 Exemple: recunoasterea prin act scris – art. 2506 C. Civ.
  Renuntarea tacita ~ trebuie sa fie neindoielnica si sa rezulte din
manifestari neechivoce.
 Exemple: Constituirea de garantii in folosul titularului a carui actiune
este prescrisa-2506 C. Civ.
o Pot fi transformate in obligatii perfecte prin novatie ~ acest efect
consta in faptul ca partile sting o obligatie veche si dau nastere
simultan, la o obligatie noua, care ia locul celei vechi. Exceptie fac
obligatiile izvorate din contract de joc sau pariu, care nu pot constitui
obiectul recunoasterii de datorie sau al novatiei-2264 alin (3) C. civ.
o Sunt transmisibile ~ in acest caz, efectul consta in faptul ca
obligatiile naturale se pot transmite in structura in care se gasesc prin
mijloace comune.
 Exemple: Succesiune; Cesiunea de creanta, de datorie, de contract.
o Sunt neutre ~ acest efect semnifica faptul ca obligatiile naturale nu
sunt susceptibile de a fi stinse prin compensatie legala si compensatie
judiciara, pentru motivul ca in aceste situatii nu exista o plata
voluntara ~1616-1623 C. Civ.. De altfel, nimic nu se opune ca
obligatiile naturale sa poata face obiectul unor compensatii
conventionale.
 Exemple: Obligatia de plata a pretului pentru care s-a prescris dreptul
la actiune, nu se poate compensa cu obligatia creditorului pretului de
a-l despagubi pe debitor pentru prejudicial cauzat acestuia printr-un
fapt ilicit.
o Neutralitatea obligatiei naturale nu atrage consecinta caracterului
ineficient ~ faptul ca obligatiile naturale sunt neutre, nu atrage
consecinta caracterului ineficient al posibilelor garantii de executare a
unei asemenea obligatii. Altfel spus, asemenea garantii pot fi
constituite pentru garantarea executarii obligatiilor naturale, aceste
garantii nu se vor stinge ca efect al prescrierii actiunii pentru creanta
principala garantata. O constituire de garantii precum: gajul, ipoteca,
etc,. este posibila si legala si cu privire la obligatiile naturale.
 Izvoarele obligatiilor

In intelegerea acceptiunii de izvor al unei obligatii, putem conchide ca acesta

consta in faptele care dau nastere acestor obligati dar si in norma de drept care
reprezinta vointa legiuitorului de a lega nasterea unor raporturi juridice de acele
fapte. Asadar pentru existenta unui raport juridic sunt necesare trei premise:

 Subiectul/ele ~ intre care se naste raportul juridic;

 Norma ~ care sa reglementeze relatia sociala respectiva;
 Imprejurarea ~ care reprezinta o fapta sau un act de care legea
conditioneaza nasterea unui raport juridic.

Avand in vedere ca imprejurarile sunt adesea situatii care depind sau nu de vointa
umana, acestea pot fi clasificate in:

 Fapte omenesti ~ ce reprezinta acele fapte (omisive sau comisive) savarsite

de subiectele de drept civil cu sau fara intentia de a produce efecte juridice,
dar de care legea leaga nasterea, modificarea sau stingerea raporturilor
juridice.
 Faptele naturale/Evenimentele ~ reprezinta imprejurari ce se produc
independent de vointa umana, a subiectului de drept civil si de care legea
leaga nasterea sau modificarea efectelor produse asupra raporturilor
juridice.
 Exemple: Inundatia este un fapt natural de forta majora care suspenda
curgerea termenului prescriptiei si poate exonera de la raspunderea
civila; Moartea care inseamna incetarea capacitatii de folosinta si de
exercitiu, marcheaza momentul deschiderii succesiunii.

Pornind de la sintagma de fapte juridice, adica fapte ce prin vointa legiuitorului

produc efecte juridice, vom preceda la clasificarea acestora dupa sfera lor in:

 Sens larg ~ Notiunea de fapt juridic in sens larg desemneaza atat

faptele omenesti savarsite cu sau fara intentia de a produce efecte
juridice, cat si evenimentele.
 Sens restrans ~ desemneaza numai faptele omenesti savarsite fara
intentia de a se produce efecte juridice, cat si evenimentele.
 Din aceasta clasificare, observam ca diferenta de sfera intre fapt juridic in
sens larg si fapt juridic in sens restrans, o reprezinta actele juridice.

Cum cele mai multe imprejurari care dau nastere raporturilor juridice sunt
reprezentate de faptele omenesti, aceasta categorie cuprinzand atat actiunile cat si
inactiunile voluntare (dorite/cu intentie) cat si cele involuntare (nedorite), se
impune o clasificare a acestora dupa cum legea conditioneaza sau nu nasterea
raportului juridic de existenta intentiei producerii acestui efect in :

 Fapte savarsite cu intentie de a produce efecte juridice adica actele juridice;

 Fapte savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar care se produc
in temeiul legii, adica faptele juridice strcto sensu (fapte fara intentie sau
evenimente).

Indiferent de vointa umana, nu intotdeauna faptele sunt conforme cu legea, de

aici putem distinge si intre:

 Faptele licite ~ imprejurari prevazute de lege si de ale caror

fapte legea leaga nasterea unor raporturi juridice;
 Faptele ilicite ~ imprejurari interzise de lege, de a caror
incalcare legea civila leaga nasterea obligatiei de reparare ca
urmare a raspunderii delictuale.

Concluzionand aspectele mentionate mai sus, putem afirma ca

izvorul/originea raportului juridic obligational il reprezinta :

 Obligatii nascute din fapte juridice:

 Licite:
 Gestiunea de afaceri;
 Plata;
 Imbogatirea fara justa cauza;
 Orice alt fapt de care legea leaga nasterea unei obligatii.
 Ilicite.
 Obligatii nascute din acte juridice:
 Actul juridic;
 Contractul.