Def. –Aptitudinea recunoscuta de lege unui organ judiciar.
Principalele feluri de competenta sunt :
Functionala (ratione officii) - dupa atributiile organului judiciar;
Materiala (ratione materiae) - dupa materie/obiectul cauzei penale; Personala (ratione personae) - dupa calitatea persoanei; Teritoriala (ratione loci) – dupa teritoriu; Exceptionala – determinata de imprejurari exceptionale ce pot impune luarea unor cauze din competenta ordinara, pe perioada starii exceptionale (asediu/razboi etc).