Caracterele si scopul procedurii insolventei

Caracterele procedurii insolventei.

Caracterele procedurii insolventei se deduc din insasi definitia data
procedurii insolventei:
Procedura insolventei constituie un ansamblu de norme juridice, prin
care se urmareste obtinerea fondurilor banesti pentru plata datoriilor
debitorului aflat in insolventa fata de creditorii sai, in conditiile
stabilite diferentiat pe categorii de debitori, prin reorganizarea
judiciara bazata pe un plan de reorganizare sau prin faliment.
1

si anume caracterul personal, caracterul judiciar, caracterul colectiv, caracterul de
remediu sau caracterul de executare silita.
Prin caracter judiciar intelegem procedura la care este supus debitorul aflat
in insolventa , astfel ca toate actele pe care le implica aceasta procedura sunt
reglementate prin lege si se constituie prin control judiciar de catre organele
desemnate cu aplicarea procedurii, caracter ce ce constituie prin el insusi o
modalitate de protectie, atat pentru creditori, cat si pentru debitor.
Cracterul personal al procedurii este dat de faptul ca debitorului aflat in stare
de insolventa i se va aplica ori procedura simplificata ori cea generala in functie de
categoria de persoane din care face parte.
Procedura insolventei are si un caracter colectiv, astfel ca ea are in vedere
satisfacerea creantelor creditorilor debitorului aflat in stare de insolventa si
urmareste ca toti creditorii sa fie tratati in mod egal.

1
Stanciu D. Carpenaru Tratat drept comercial roman, Editura Universul Juridic,Bucuresti, 2012

Procedura insolventei are totodata si un caracter de remediu sau de executare
silita prin aplicarea procedurii reorganizarii judiciare.
2

Scopul legii insolventei.
Legea nr 381/2009 la art 2 ne arata faptul ca scopul legii insolventei il
reprezinta acoperirea pasivului debitorului si salvgardarea intreprinderii aflate in
dificultate in vederea continuarii bunei desfasurari a activitatii sale. Faptul ca nu se
poate accepta ca reorganizarea judiciara ar fi prioritara falimentului, este datorita
legii care considera ca oricare dintre modalitatile procedurii colective reprezinta o
modalitate adecvata atingerii acestui scop. In timp s-a demonstrat faptul ca pana la
aparitia Legii insolventei, reorganizarea judiciara a fost intotdeauna un instrument
foarte puternic in mainile unui comerciant debitor necinstit, care putea amana
foarte mult timp momentul final al procedurii chiar si prin intervertirea
reorganizarii judiciare din mijloc in scop;
3

Scopul procedurii poate fi atins prin doua mijloace :
- redresarea economica a debitorului si stingerea datoriilor sale catre creditori
- lichidarea averii debitorului prin faliment, dizolvarea si radierea acestuia.
Scopul procedurii insolventei nu inseamna acelasi lucru pentru toti
participantii. Pentru debitor, scopul este indeplinit atunci cand a reusit redresarea si
continuarea activitatii normale pe cand creditorii considera ca scopul este
indeplinit daca recuperarea creantelor reflecta pierderea suferita prin intarzierea
momentului distribuirii in favoarea lor fata de data deschiderii procedurii. Interesul
comun al creditorilor este ca debitorul sa ramana un bun partener de afaceri. Din

2
Stanciu D. Carpenaru Tratat drept comercial roman, Editura Universul Juridic,Bucuresti, 2012, p
3
Gheorghe Pipera Drept Comercial , Vol. II , Editura C.H.Beck, p

perspectiva mediului de afaceri, scopul este realizat, in general, daca procedura
judiciara este previzibila si transparenta.
Comparand diverse sisteme de drept din statele membre ale UE, putem
remarca faptul ca finalitatea procedurilor, duce in general la acoperirea creantelor
contra debitorului fata de care s-a deschis procedura insolventei, unele legislatii
punand un accent serios pe reorganizarea judiciara, in indeea continuarii afacerilor,
pastrarii locurilor de munca si al maximizarii procentelor de recuperare a
creantelor creditorilor si a investitiei actionarilor, insa chiar si asa reorganizarea nu
este niciodata transformata intr-un scop in sine ci ramane la stadiul de mijloc.
4

Intreprinzatorul, in exercitiul afacerii sale, este pozitionat in mijlocul unei
retele de relatii de afaceri, fiind angrenat intr-un adevarat lant de contracte,interese
si operatiuni, pentru care trebuie sa aiba intotdeauna o imagine credibila si sa
furnizeze incredere. Actiunile sale de a nu se achita la timp de obligatiile sale, il
pot costa de multe ori chiar eliminarea din relatiile de afaceri, datorita neincrederii
fostilor parteneri de afaceri, iar uneori ii poate afecta in lant pe acestia. In ceea ce
priveste economia de piata, procedurile de insoventa trebuie sa asigure scoaterea
din piata, rapid, a debitorului aflat intr-o situatie iremediabila , pentru a nu lasa ca
starea acestuia de insolventa sa afecteze mediul de afaceri sau sa duca la alte
falimente.


4
Stanciu D. Carpenaru Tratat drept comercial roman, Editura Universul Juridic,Bucuresti, 2012,p