Caracterul unitar al transmisiunii succesorale

Componentele patrimoniului succesoral se transmit catre mostenitori dupa aceleasi reguli, indiferent de
natura ori provenienta acestor componente sau de modalitatile care le afecteaza. De la acest caracter
exsita cateva exceptii, situatii in care legea prevede regulie speciale de devolutiune succesorala in functie
de natura bunurilor supuse acestei devolutiuni. Astfel:

 Bunurile mobile apartinand gospodariei casnice nu se transmit precum restul bunurilor succesiunii
catre toate categoriile de mostenitori legali ai defunctului, ci potrivit art.974, daca defunctul nu a
dispus altfel si daca sotul supravietuitor nu vine in concurs cu descendenti, el are un drept exclusiv de
mostenire legala a acestor bunuri.
 Drepturile de pensie si salariale neincasate de defunct:

a) In privinta salariului neincasat, art.167 CM prevede ca acesta se cuvine in ordine sotului

supravietuitor, copiilor majori si parintilor defunctului, iar numai daca acestia nu exista, celorlalte
categorii de mostenitori. Intr-un mod oarecum similar, legea 284/2010 privind cadrul salarizarii
personalului bugetar prevede ca salariul neincasat de defunct se cuvine sotului supravietuitor, copiilor
(nu conteaza daca sunt majori) si parintilor defunctului, iar in lipsa, celorlalte categorii de
mostenitori. Nu exista prevederi speciale privind indemnizatia de concediu neincasata, dar ar trebui
sa urmeze acelasi reguli ca si salariul.
b) In ce priveste pensiile neincasate, legea nr.263/2010 prevede ca acestea se cuvin sotului
supravietuitor, copiilor, parintilor sau, daca acestia nu exista, celorlalte categorii de mostenitori. Doar
copii majori sunt preferati de legiuitor in legatura cu salariul, spre deosebire de cazul pensiilor.

Scopul acestor prevederi derogatorii este acela de a le permite apropriatilor defunctului sa colecteze cat
mai repede drepturile in cauza care au caracter de continuitate si care pot servi unor cheltuieli de urgenta
(inmormantare, deschiderea procedurii succesorale notariale). Daca in privinta persoanelor in cauza,
drepturile acestea s-ar cuveni unor mostenitori, ei ar trebui sa prezinte in vederea incasarii certificatul de
mostenitor care se elibereaza in cadrul unei proceduri care poate fi indelungata si care poate amana cu
mai multe luni incasarea drepturilor respective.

 Rezulta din art.44 alin.(2) CR – aptitudinea de a dobandi terenuri a cetatenilor straini si a

apatrizilor. In masura in care vocatia lor la mostenire este de natura legala, cetatenii straini si
apatrizii sunt pe deplin supusi caracterului unitar al transmisiunii succesorale. In schimb, prin
testament ei nu pot dobandi terenuri decat in conditiile legii nr.312/2005, iar daca nu indeplinesc
aceste conditii, eventualele legate care s-au facut si care au ca obiect terenuri urmeaza a fi executate
prin echivalent, iar nu in natura, in masura in care bunurile mostenirii permit obtinerea unei
asemenea echivalari.

Exista si alte situatii in care uneori in doctrina se considera ca se deroga de la caracterul unitar al
transmisiunii succesorale, insa Dinca nu e de acord. Spre exemplu, s-a considerat ca s-a derogat de la
acest caracter in cazul:

Drepturilor patrimoniale de autor care, potrivit decretului 51/1994, aveau o durata distincta in
functie de categoria de mostenitori carora li se transmiteau. In prezent, drepturile patrimoniale de autor
au aceeasi durata indiferent de categoria de mostenitori carora le sunt transmise, in virtutea legii 8/1996.
Durata diferita a drepturilor nu reprezinta o modificare a regulilor privind transmiterea succesorala a
acestor drepturi, ci un element al intinderii lor in timp.

S-a considerat ca ar deroga de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale indemnzatia de

asigurare pentru cazuri de deces al celui care lasa mostenire. RRP considera ca greseala rezida in

1
faptul ca se considera ca aceasta indemnizatie s-ar forma in afara patrimoniului succesoral si ca ea ar
urma sa fie incasata pe temeiul unei SPA introdusa in contractul de asigurare. Nefiind o forma de
transmisiune succesorala, ea nu ar putea deroga de la caracterul unitar al unei asemenea transmisiuni.
Dinca crede ca in cazul transmisiunii indemnizatiei de asigurare, SPA inclusa in favoarea beneficiarului
politei de asigurare este aplicabila doar daca riscul asigurat nu este acela al decesului. In acest ultim caz,
potrivit NCC indemnizatia de asigurare va fi platita beneficiarului desemnat de catre asigurat, iar in lipsa
unei desemnari, mostenitorilor defunctului. NCC precizeaza expres ca indemnizatia de asigurare va fi
integrata patrimoniului succesoral. Clauza privind desemnarea beneficiarului din contractul de asigurare
poate fi oricand modificata in cursul vietii asiguratului. Prin urmare, atunci cand asigurarea de viata are
ca risc asigurat chiar decesul asiguratului, indemnizatia de asigurare s-ar cuveni beneficiarului desemnat
in temeiul unui legat intocmit in forma simplificata prin clauza de desemnare a beneficiarului din
contractul de asigurare. In aceste conditii, este firesc ca in absenta unui legatar desemnat pentru
indemnizatia de asigurare aceasta sa revina mostenitorilor asiguratului in cadrul patrimoniului
succesoral. Sub acest aspect nu eexista nicio derogare de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale.
Singura derogare vizeaza nu transmiterea, ci sesizabilitatea indemnizatiei de asigurare intrucat, potrivit
NCC, creditorii mostenirii nu pot urmari aceasta indemnizatie. Aici legiuitorul a avut in vedere faptul ca,
de regula, indemnizatia de asigurare are caracter alimentar pentru beneficiar, respectiv pentru
mostenitori daca nu exista beneficiari.

Amintirile de familie – reprezinta bunuri legate de amintirea de familiei care au o semnificatie

simbolica, de genul medaliilor, corespondentei defunctului, bunurilor primite de acesta de la personalitati
importante, bunurilor legate de relatiile lui cele mai pretioase etc. Aceste bunuri se transmit ca toate
celelalte in indiviziune catre mostenitori dupa aceleasi cote succesorale ca si restul patrimoniului
succesoral. Transmisiunea lor nu deroga de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale. Singura
derogare prevazuta de art.1342 vizeaza regimul indiviziunii cu privire la aceste bunuri. Astfel, mostenitorii
nu pot iesi din indiviziunea privind aceste bunuri decat prin partaj voluntar, iar nu si prin partaj judiciar
ca in dreptul comun. Pana la iesirea din indiviziune, bunurile sunt depozitate la unul sau mai multi
mostentitori desemnati prin acordul tuturor mostenitorilor sau prin hotararea instantei. Depozitarul nu
poate incheiat acte de dispozitie sau de administrare definitiva asupra acestor bunuri decat cu acordul
unanim al mostenitorilor.

O ultima situatie in care s-a invocat existenta unei derogari de la caracterul unitar al transmisiunii
succesorale este acela al dreptului de a continua contractul de inchiriere a unei locuinte. In
cazul in care chiriasul unei locuinte inceteaza din viata pe durata contractului, in principiu contractul de
inchiriere a locuintei inceteaza in 30 zile de la decesul chiriasului. Prin exceptie, contractul de inchiriere a
locuintei poate continua in favoarea sotului supravietuitor daca acea locuinta servea drept locuinta a
familiei si in favoarea descendentilor si ascendentilor chiriasului daca acestia au fost mentionati in
contract si au locuit impreuna cu chiriasul, cf art.1834 alin.(2). Unii autori au constatat ca, intrucat numai
unele dintre rudele defunctului carora legea le confera vocatie la mostenire pot continua contractul de
inchiriere, prin aceasta s-ar deroga de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale cu privire la
drepturile si obligatiile decurgand din acest contract. In realitate, sotul supravietuitor, descedentii si
ascendentii mentionati in contract au drepturi derivate proprii la continuarea contractului de inchiriere,
legea introducand cu titlu supletiv de vointa adevarate SPA conditionale in acest tip de contract. De ce
SPA conditionale? Pentru ca dreptul la continuarea contractului de inchiriere a locuintei fiind prevazut de
lege ca o urmare a acestui contract, inseamna ca el are natura contractului in temeiul art.1272. Cum acest
drept contractual este atribuit unor terti fata de contract, rezulta ca ei au calitatea de terti beneficiari
dintr-o SPA. Aceasta calitate este insa conditionata, pe de o parte, de faptul juridic viitor fata de
momentul contractului si incert al decesului chiriasului in cursul contractului de inchiriere, iar pe de alta
parte de asumarea de catre ei a obligatiilor ce decurg din acest contract, asumare care se realizeaza prin

2
exercitarea dreptului lor de a opta pentru continuarea contractului. In acest mecanism nu este deloc
implicata transmisiunea succesorala.

Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale

Al 4-lea caracter al transmisiunii succesorale este cel indivizibil. In virtutea acestui caracter, drepturile si
obligatiile aflate in patrimoniul defunctului pastreaza intre ele legaturile care antrenau indivizibilitatea
acestui patrimoniu si dupa transmiterea lui pe cale succesorala. Din acest caracter indivizibil al
transmisiunii succesorale rezulta mai multe consecinte:

 Dreptul de optiune succesorala este indivizibil. Titular unei vocatii succesorale, fie legale, fie
testamentare, nu poate opta diferit in legatura cu componentele patrimoniului defunctului la care ii
da dreptul aceasta vocatie. Spre exemplu, nu pot sa accept mostenirea pentru casa de la tara si sa
renunt la ea pentru casa de la oras; nu pot sa accept drepturile si sa renunt la obligatii. De la regula
indivizibilitatii dreptului de optiune succesorala exista o exceptie: in cazul in care dreptul de optiune
succesorala nu este exercitat de catre succesibil in cursul vietii sale si este transmis in cadrul
mostenirii acestuia catre proprii sai mostenitori. Acest mecanism al transmisiunii prin mostenire a
dreptului de optiune succesorala nexercitat de catre succesibil se numeste mostenire prin
retransmitere, in sensul ca mai intai patrimoniul succesoral va fi considerat a se transmite de la D la
C1 si C2, iar apoi, in masura acceptarii mostenirii lui D, acelasi patrimoniu, in masura care ii revenea
lui C1, se va transmite catre N1 si N2. Transmiterea succesorala a dreptului de optiune succesorala are
ca efect, pe langa divizarea acestui drept intre mostenitorii succsibilului care nu l-a exercitat, si o
prelungire a termenului de optiune succesorala in care acesta poate fi exercitat. Astfel, mostenitorii
succesibilului initial (N1 si N2) vor avea la dispozitie pentru a opta in legatura cu mostenirea lui D un
termen de optiune succesorala care curge nu de la data deschiderii mostenirii lui D, cum ar fi fost
pentru C1, ci de la data deschiderii mostenirii lui C1.
 Renuntarea la mostenire de catre un succesibil profita succesibililor de acelasi grad sau de grad
subsecvent care au acceptat mostenirea un functie de vocatia lor. Cu privire la vocatie, trebuie facuta
o precizare terminologica foarte importanta. In functie de vocatia lor la mostenire, mostenitorii se
impart in 3 categorii: universali, cu titlu universal si cu titlu particular. Mostenitorii universali au
vocatie la intreaga mostenire, chiar daca in concret nu culeg decat o parte din aceasta (C1 si C2 sunt
universali). Mostenitorii cu titlu universal nu au vocatie decat la o parte din mostenire (spre exemplu,
mostenitorii rezervatari au in virtutea rezervei doar dreptul la o cota parte din mostenirea lasata de
defunct). Legatarii cu titlu universal nu pot depasi cota din mostenire ce le-a fost atribuita. Legatarii
cu titlu particular au vocatie numai la bunuri determinate din mostenire. Consecinta acestor definitii
ale vocatiilor este corelata cu aceasta consecinta a caracterului indivizibil astfel: daca legatarii cu titlu
particular nu vor sau nu pot sa culeaga bunurile ce le-au fost lasate, acele bunuri li se vor cuveni
mostenitorilor cu titlu universal si mostenitorilor universali. Spre exemplu, ii lasa lui A un legat cu
titlu particular, un legat de 1/3 lui B si un legat universal lui C. Daca A nu poate sa devina proprietarul
exclusiv al bunului vizat de legat, atunci bunul respectiv ii va reveni in cadrul patrimoniului
succesoral in proportie de 1/3 lui B si ce ramane din bun ii revine lui C. Daca legatarii cu titlu
universal nu pot sau nu vor sa vina la mostenire, de partea lor vor profita mostenitorii universali.
Daca un mostenitor universal nu poate sau nu vrea sa vina la mostenire, de partea lui vor profita
ceilalti mostenitori universali. Chiar daca transmisiunea succesorala are intotdeauna caracter
universal, beneficiarii ei pot fi universali, cu titlu universal sau cu titlu particular. Sunt universali toti
mostenitorii legali, precum si legatarii universali. Sunt cu titlu universal rezervatarii in limita rezervei
si legatarii cu titlu universal. Sunt cu titlu particular doar legatarii cu titlu particular, nu exista o
mostenire legala particulara.
 In principiu, patrimoniul succesoral se transmite in indiviziune. Dupa cum coproprietatea este o
modalitate a dreptului de proprietate, indiviziunea este o modalitate a dreptului mostenitorilor

3
 privind masa patrimoniala a bunurilor defunctului, masa ce se gaseste in patrimoniul fiecaruia dintre
ei. Totusi, nu toate elementele acestei mase patrimoniale se afla in indiviziune. Astfel, creantele si
datoriile defunctului sunt, de regula, divizibile in sensul ca la decesul sau se divid de drept intre
mostenitori.

De la caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale exista o exceptie care este in principiu aplicabila
tuturor legilor de restituire a bunurilor preluate abuziv de catre regimul comunist. Astfel, atat legea
18/1991 privind restituirea terenurilor agricole, cat si legea 10/2001 privind restituirea imobilelor in
intravilan au prevazut ca numai succesibilii care nu au renuntat la mostenirea celor deposedati abuziv de
catre regimul comunist putea face cerere de restituire a bunurilor astfel preluate. Din acest tip de
prevedere rezulta, dupa cum a retinut ICCJ intr-un RIL ca, in privinta renuntarii la mostenire, dreptul de
optiune succesorala a ramas indivizil a.i. odata ce au renuntat la mostenirea celor deposedati de regimul
comunist, succesibilii nu puteau reveni asupra acestei reglementari si nu puteau obtine ca mostenitori ai
acestora restituirea bunurilor preluate abuziv. In schimb, puteau cere restituirea atat cei care acceptasera
mostenirea celor deposedati abuziv, cat si cei care nici nu renuntasera, nici nu acceptasera. Aceasta este o
prima derogare de la caracterul indivizibil pentru ca daca nu accepti si nu renunti ai ramane strain de
mostenire, insa legea permite sa reclame aceste bunuri. A 2-a derogare consta in aceea ca acelora care
acceptasera mostenirea defunctului bunurile nu le erau restituite de drept, ci numai la cererea facuta in
termenul prevazut in lege (care are practic semnificatia unui nou drept de optiune succesorala, doar in
legatura cu acele bunuri).

Deschiderea mostenirii
Deschiderea mostenirii are loc prin decesul celui care lasa mostenirea si nu se confunda cu deschiderea
procedurii succesorale notariale care, prin ipoteza, are loc ulterior. In legatura cu deschiderea mostenirii
prezinta importanta juridica data si locul deschiderii mostenirii.

In ce priveste data, C.Civ prevede ca mostenirea unei persoane se deschide la momentul decesului
acesteia. Data decesului se stabileste prin certificatul de deces eliberat de catre organele de evidenta a
populatiei sau de ofiterul de stare civila pe baza certificatului medico-legal de constatare a decesului si pe
baza declaratiei, in ordine, a apropriatilor defunctului, daca acestia nu exista, declaratiei medicului care a
constatat decesul sau a oricaror persoane. Prin exceptie, daca persoana este declarata disparuta, data
decesului sau poate fi stabilita printr-o HJ declarativa de moarte. Fie ca a fost mentionata in certificatul
de deces, fie ca a fost mentionata in HJ declarativa de moarte, data decesului face dovada pana la proba
contrara, iar nu pana la inscrierea in fals intrucat atat ofiterul de evidenta a populatiei sau de stare civila,
cat si judecatorul care a pronuntat Hj declarativa de moarte, prin ipoteza, nu au constatat decesul prin
propriile lor simturi, ci doar s-au intemeiat pe anumite elemente probatorii ce pot fi combatute prin
elemente probatorii contrare. Orice persoana interesata poate cere fie anularea certificatului de deces, fie
anularea HJ declarative de moarte ori doar rectificarea acestei hotarari sub aspectul datei decesului,
urmand ca cererea sa fie admisa daca a fost probata.

Data deschiderii mostenirii este importanta dpdv juridic sub urmatoarele aspecte:

 Fata de data deschiderii mostenirii se stabileste indeplinirea conditiilor pentru a mosteni:

capacitatea succesorala, vocatia succesorala si nedemnitatea.
 Actele juridice privitoare la mostenire incheiat anterior acestei date sunt, in principiu, lovite de
nulitate.
 De la aceasta data incepe de regula sa curga termenul de optiune succesorala al succesibilului.

4
  Pana la aceasta data retroactiveaza actul de optiune succesorala al succesibilului in sensul ca la
data deschiderii mostenirii se considera ca mostenitorii intra in stapanirea patrimoniului
succesoral.
 Fata de data deschiderii mostenirii se stabilesc compunerea si valoarea masei succesorale.
 Pana la data deschiderii mostenirii retroactiveaza anumite cauze de ineficacitate a lliberalitatilor
excesive, mai ales a donatiilor excesive in sensul ca la aceasta data se socotesc a se produce
efectele reductiunii si raportul, chiar daca acestea au fost solicitate ulterior.
 In caz de conflict de legi succesorale in timp, legea aplicabila mostenirii este aceea in vigoare la
data deschiderii sale.

In ce priveste locul deschiderii mostenirii, potrivit art.954 alin.(2), mostenirea se deschide la ultimul
domiciliu al defunctului. Noul Cod Civil aduce o schimbare fata de cel anterior in legatura cu notiunea
de domiciliu. In codul anterior, domiciliul era o situatie de fapt privind locul in care persoana isi avea
locuinta statornica. In NCC, domiciliul rezulta dintr-un act juridic pentru ca potrivit art.87 domiciliul PF,
in vederea exercitarii drepturilor si obligatiilor civile, este acela unde aceasta declara ca isi are locuinta
principala. Avand in vedere ca aceasta declaratie antreneaza anumite efecte juridice cu privire la locul
declarat drept locuinta principala, persoana care isi declara domiciliul trebuie sa aiba dreptul de a folosi
acel loc in acel scop si de aceea declaratia prevazuta de art.87 NCC nu produce efecte decat daca a fost
data de titularul dreptului de folosinta asupra locului in cauza ori cel putin cu acordul acestuia. Odata ce
este insa indeplinita aceasta cerinta, declaratia prevazuta de art.87 va produce efecte chiar daca in fapt
locul astfel desemnat nu este locuinta principala a autorului declaratiei. Intr-o asemenea ipoteza,
declaratie nu este lovita de ineficacitate, dar autorul declaratiei poate fi supus unor sanctiuni
contraventionale. Pe temeiul declaratiei PF, domiciliul este un atribut de identificare locala a acesteia.Asa
cum ne spune art.87, in legatura cu locul astfel desemnat, persoana isi va exercita drepturile si isi vaa
executa obligatiile civile si tot in legatura cu locul astfel desemnat se deschide si mostenirea sa. In cazul in
care PF nu are capacitatea de exercitiu necesara pentru exercitarea drepturilor si executarea obligatiilor,
se vor aplica regulile privind domiciliul legal. In acest sens, art.92 NCC prevede ca domiciliul minorului si
al celui pus sub interdictie judecatoreasca este la ocrotitorul sau legal. In cazul in care minorul sau
interzisul decedeaza, ultimul sau domiciliu legal va fi avut in vedere ca loc al deschiderii mostenirii. Daca
in schimb persoana este pusa numai sub curatela, domiciliul curatorului nu are nicio relevanta pentru
locul deschiderii mostenirii intrucat potrivit art.94-95 curatorul este numit numai pentru reprezentarea
persoanei la acte juridice a.i. numirea sa nu poate avea nicio inraurire in privinta transmiterii pentru
cauza de moarte a celui pus sub curatela. Dovada ultimului domiciliu al defunctului se face, potrivit tezei a
2-a a art.954 alin.(2), cu certificatul de deces sau, dupa caz, cu HJ declarativa de moarte ramasa
definitiva.

Daca ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut (adica niciun domiciliu al defunctului nu este
cunoscut) sau nu este afla pe teritoriul Romaniei, mostenirea se deschide la locul din tara aflat in
circumscriptia notarului public dintai sesizat, cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa existe cel putin
un bun imobil al celui care lasa mostenirea. Daca defunctul nu a avut imobile, locul deschiderii mostenirii
este in circumscriptia notarului public celui dintai sesizat, cu conditii ca in aceasta circumscriptie sa se
afle bunuri mobile ale celui ce lasa mostenirea. Atunci cand in patrimoniul succesoral nu exista bunuri
situate in Romania, locul deschiderii este in circumscriptia notarului celui dintai sesizat.

Locul deschiderii mostenirii este important pentru urmatoarele aspecte:

 Secretarul CL al comunei, orasului sau municipiului in care se afla locul deschiderii mostenirii are
atributia de a solicita notarului public deschiderea procedurii succesorale notariale.
 Competenta de a administra procedura succesoriala notariala revine notarului public in
circumscriptia teritoriala a careia se afla locul deschiderii mostenirii.

5
 Actiunile judiciare de legatura cu mostenirea sunt de competenta exclusiva a instantei in raza
careia se afla locul deschiderii mostenirii. Sunt actiuni judiciare in legatura cu mostenirea:
actiunile avand ca obiect validitatea dispozitiilor testamentare, reductiunea sau raportul,
actiunile indreptate de mostenitori intre ei (petitia de ereditate, actiunea in declararea sau
constatarea nedemnitatii judiciare, actiunea in anularea certificatului de mostenitor), actiunile
creditorilor si legatarilor impotriva mostenitorilor sau exercutorilor testamentari. Se apreciaza
insa ca atunci cand se dezbat mai multe mosteniri succesive, locul relevant al deschiderii
mostenirii este acela al deschiderii ultimeia, al celei din urma. De asemenea, reguile derogatorii
de competenta privind actiunile in materie succesorala nu se aplica daca la mostenire vine un
singur mostenitor. In acest caz, actiunile impotriva sa se solutiuneaza potrivit regulilor de
competenta de drept comun. Competenta derogatorie a instantei de la locul deschiderii mostenirii
inceteaza la data iesirii din indiviziune si se revine la regulile de competenta de drept comun.