CURS 6- 12.11.

2015
// Aparitia formatiunilor prestatale de tip feudal si formarea statelor feudale romanesti de sine
statatoare

 Incheierea procesului etnogenezei romanesti a dus la formarea poporului român ca un popor cu o

personalitate proprie care a folosit apelativul „român” pentru a se desemna, apelativ justificabil
atat prin traditia colonistilor romani, cat si prin traditia autohtonilor geto-daci ca locuitori ai unor
teritorii care faceau parte din Imperiul roman.
 Semnificativ este si faptul ca autorii bizantini ii denumesc pe locuitorii spatiului Carpato-
daubiano-pontic “romani”, pt ai deosebi de popoarele barbare. La fel de semnificativ este si
faptul ca popoarele vecine: slavii, germanii, maghiarii, îi desemnau pe români cu apelativele de
„vlahi”, „volohi” si „olahi”, termeni prin care aceste popoare ii denumeau pe fostii locuitori ai
Imperiului Roman, ceea ce inseamna o recunoastere implicita a originii romane a poporului
român.
 In perioada feudalismului timpuriu, adica perioada cuprinsa intre sec IX- XIV, la nivelul obstilor
satesti au avut loc o serie de transformari, in sensul ca egalitatea membrilor obstei face loc
stratificarii sociale de tip feudal, iar vechile norme de conduita fac loc unor norme cu caracter
juridic, care reglementeaza noile relatii sociale si de productie.
 La baza acestor transformari au stat:
o dezvoltarea fortelor de productie,
o dezvoltarea si specializarea mestesugurilor
o si intensificarea schimburilor comerciale.
 Din randul membrilor obstei si in special dintre alesii obstei s-au ridicat anumite elemente care
au acaparat treptat teritoriile obstilor satesti devenind aristocratia formatiunilor prestatale de tip
feudal si embrionul viitoarei clase a nobililor feudali.
 Existenta marilor proprietari feudali este oglindita in documentele medievale, dintre care cel mai
important il reprezinta Diploma Cavalerilor Ioaniti (1247). In acest document, nobilii feudali
erau desemnati prin termenii de „majores terre” (= mai marii pamanturilor). La celalalt pol al
societatii feudale in curs de constituire se aflau taranii dependenti, pe care diploma ii numeste
rusticii valahii. In aceeasi diploma, se arata ca feudalii români se bucurau din partea taranilor
dependenti de venituri, foloase si slujbe, adica cele 3 forme ale rentei de tip feudal:
o renta in bani,
o renta in produse,
o renta in munca.
 Cea mai mare parte a taranimii era organizata in obsti, stapanind pamantul in comun, insa intre
obstile satesti si nobilii feudali se da o lupta continua, acestia din urma avand permanenta
tendinta de acaparare a pamanturilor obstilor. Insa, chiar si taranii dependenti continua sa fie
organizati in obsti satesti sau teritoriale, asa –numitele obsti aservite si continua sa isi pastreze
loturile de cultura.

1
 Pe fondul acestor transformari economice si sociale, apar primele formatiuni prestatale de tip
feudal, inca din sec IX, pe intreg teritoriul locuit de români.
 Aceste format prestatale de tip feudal erau desemnate prin termenul generic de „țară” sau
„câmpulung”, termini care anterior desemnau uniunile de obsti sau confederatiile de obsti.
 Limba româna este singura limba romanica in care cuvuntul latinesc „terra” a patruns cu
intelesul de tara, de formatiune politico-statala. In toate celelelalte limbi romanice, termenul de
terra a patruns cu sensul material de pamant. Pentru sensul material, in limba româna avem
cuvantul pământ, de la lat. pavimentum= ceea ce acopera.
 Denumirea de țară este completata cu termini care identificau diferitele formatiuni prestatale,
dupa urmatoarele criterii

1) Criteriul geografic- ex Tara Hategului

 Denumirile tarilor care cuprind termeni toponimici sau hidronimici atesta
vechimea si continuitatea popoarelor romanesti pe teritoriile respective.

2) Criteriul etnic- ex Tera Vlahorum= tara valahilor

 Denumirile cu caracter etnic sunt date de populatiile straine si au si ele o
semnificatie deosebita in sensul ca ele confirma incheierea procesului etnogenezei
si formarea unui popor cu o identitate proprie.

3) Criteriul etno-geografic (o combinatie a primelor) ex Tara Brodnicilor= tara locuitorilor

de la vaduri

4) Criteriul conducatorului- ex Tara lui Litovoi/ Menumorut

 Denumirile care fac referire la persoana conducatorului sunt si ele semnificative,
deoarece oglindesc depasirea stadiului de organizare sociala in obsti si uniuni de
obsti si trecerea la organizarea politica de tip feudal.

 In afara de termenul latin de tara, in limba romana exista si un alt termen originar si anume
termenul de „jupă”, de sorginte traca, de la care vine si jupan, cu care erau desemnati marii
feudali in epoca imediat urmatoare statelor feudale romanesti de sine statatoare.
 In afara acestor termeni originari, au patruns si dublete de origine germanica sau slava, si anume
termenul de „cnezat” si termenul de „voievodat”. Datorita acestor dublete existente in
vocabularul limbii romane, unii autori au considerat in mod gresit ca institutiile respective nu
sunt romanesti, ci sunt de origine germanica, respectiv slava, insa, aceasta teza nu poate fi
acceptata, intrucat comparand ierarhia feudala romaneasca cu ierarhia feudala slava constatam ca
institutiile respective au un continut si o fizionomie total difera la români fata de slavi.
 In ierarhia feudala slava, termenul de cneaz este sinonim cu termenul de principe, iar termenul de
voievod este sinonim cu termenul de duce. Voievodul este subordonat cneazului la slav si nu are

2
 atributiuni judiciare. La români este exact invers. Voievodul este mai mare peste o confederatie
de cneji si continua pe un plan superior atributiile judiciare ale cnejilor.
 Aceste cnezate, voievodate si tari nu sunt formatiuni sociale de tipul obstilor, ci sunt formatiuni
statale, politice, avand un aparat politico-administrativ si militar corespunzator.
 Dezvoltarea fortelor de productie si a relatiilor de tip feudal au dus la intarirea puterii economice
si militare a acestor cnezate, voievodate si tari, context in care feudalii români caută sa nu mai
imparta cu feudalii straini, ai caror vasali erau, veniturile feudelor lor, iar aceasta pozitie era
spirijinita chiar si de taranimea dependenta, intrucat taranii dependenti nu agreau dubla
exploatare sociala, din partea feudalilor straini si a celor români.
 Ca atare, se declanseaza lupta feudalilor români pt iesirea de sub dominatia straina prin crearea
de formatiuni mai ample, proces care a dus la formarea statelor feudale romanesti de sine
statatoare.
 In legatura cu acest proces, in literatura de specialitate au fost emise mai multe teorii:
o una din acestea fiind teoria descalecatului,
o cealalta fiind teoria drumurilor comerciale.
 Niciuna dintre aceste teorii nu poate fi primita, pt ca prima este o varianta a teoriei violentei in
istorie, care exagereaza importanta factorului subiectiv uman si neglijeaza importanta factorului
obiectiv, material Cea de-a doua acorda importanta unui factor intern, comertul, dar care nu este
fundamental, ci este derivat, intrucat schimbul de marfuri este subordonat produsului de marfuri.
 Cel care a sesizat clar factorii care au determinta formarea statelor feudale romanesti de sine
statatoare este Nicolae Balcescu. Acesta spunea ca niste stapani de state asa mici precum
Fagarasul sau Maramuresul nu puteau avea destula putere spre a cuprinde asemenea
provincii(tara romaneasca, moldova).
 Tot el spunea, ca o concluzie, ca feudalitatea nu se putu introduce in aceste tari cu acesti domni,
Negru Voda si Dragos. Prin urmare, formarea statelor românesti de sine statatoare este rezultatul
unui proces intern de feudalizare, de formare a relatiilr sociale de productie de tip feudal.

FORMAREA DREPTULUI FEUDAL NESCRIS = FORMAREA LEGII TARII

 In perioada cuprinsa intre retragerea aureliana si sec VIII, la nivelul obstilor satesti si al
confederatiilor de obsti a existat un sistem de reguli de conduita care reglementau relatiile sociale
dintre membrii obstei.
 Conducerea colectiva a obstilor veghea la aplicarea si respectarea acestor reguli de conduita, care
erau norme sociale, fara caracter juridic, intrucat exprimau interesele generale ale tuturor
membrilor obstilor. Aceste norme nu aveau o sanctiune statala, ci o sanctiune obsteasca.

3
 Transformarea acestor norme de conduita in norme cu caracter juridic a presupus intrunirea a 2
conditii cumulative
o dobandirea unui continut de clasa
o si inzestrarea lor cu o sanctiune juridica, adica o sanctiune statala aplicata de
aparatul de constrangere al statului, creat special in acest scop.
 Astfel, o parte a vechilor norme de conduita din cadrul obstilor devin norme juridice, ceea ce N.
Iorga denumea dreptul popular al comunitatilor satesti libere, insa, in noul context economic si
social si pe fondul formarii noilor relatii sociale de tip feudal, apar norme juridice:
o noi norme care reglementau
 privilegiile nobilimii,
 obligatiile taranilor dependenti fata de nobilii feudali, exprimate sub forma
rentei de tip feudal (renta in produse, renta in munca si renta in bani),
o apoi normele care reglementau
 relatiile de vasalitate de tip feudal si noua organizare politica a societatii,
 caracterul ereditar al institutiei cnezatului,
 caracterul electiv si apoi electivo-ereditar al institutiei voievodatelor.
 Aceste norme juridice erau cutume sau obiceiuri juridice, sens in care Dimitrei Cantemir,
referindu-se la dreptul acestei perioade, arata ca ele erau un ius nonscriptum, iar N. Balcescu
preciza ca românii de la intemeierea ambelor principate nu au avut legi scrise.
 Cunoasterea legii tarii este posibila pe baza dovezilor scrise interne si externe din perioada cand
acest drept a fost in vigoare.
 In ceea ce priveste sursele interne, ele sunt in general hrisoavele domnesti care sunt acte
individuale de aplicare a dispozitiilor Legii Tarii la cazuri particulare.
 Documentele externe sunt cele emanand de la cancelariile straine care mentioneaza existenta
dreptului populatiei ... pe care il denumesc „Boloschi Zacon”, „dreptul valahilor”, „zacon
vlashi” sau „ius valahicum”. Rezulta ca strainii priveau dreptul romanesc ca pe un drept
personal avand in vedere, asa cum este si firesc, caracterul etnic al vlahilor.
 Insa, spre deosebire de straini, românii au denumit intotdeauna dreptul lor feudal nescris sau
dreptul lor obisnuielnic cu denumirea de Legea Tarii/Obiceiul Pamantului, adica legea unei
formatiuni cu caracter politico-statal.
 Pana la aparitia pravilelor, Legea Tarii a fost singurul nostru izvor de drept, dar, chiar si dupa
aparitia dreptului feudal scris, Legea Tarii a ramas dreptul comun pt toate materiile, in sensul ca
acolo unde dreptul feudal scris nu prevede, urmeaza a se aplica dispozitilile Legii Tarii.

4
 *Etapele evolutiei istorice a Legii Tarii

1) intre retragerea aureliana si sec VIII, cand legea tarii cuprinde doar norme de conduita fara
caracter juridic ale obstilor satesti sau teritoriale

2) epoca feudalismului timpuriu sec IX-XIV, cand o parte dintre aceste norme de conduita
devin norme juridice si se intregesc cu norme juridice noi, referitoare la organizarea politica a
societatii, statutul claselor si categoriilor sociale feudale si raporturile dintre nobilii feudali si
taranii dependenti

3) debuteaza cu formarea statelor romanesti de sine statatoare, in care legea tarii devine un
sistem de drept atatcuprinzator care reglementeaza intreaga materie a dreptului public si privat.

TRASATURILE LEGII TARII

1. Caracter unitar
 Legea tarii are un caracter unitar, semnificativ in acest sens fiind utilizarea termenului de tara,
termen generic pt toate formatiunile prestatale si pentru statele feudale romanesti de sine
statatoare.
 Unitatea de continut a legii tarii este o expresie pe planul determinismului dialectic a conditiilor
economice si sociale identice si a cadrului istoric unitar in care s-a format poporul român.

2. Caracter teritorial, imobiliar

 Are un caracter teritorial imobiliar, asa cum rezulta chiar din denumirea ei, adica legea unui
teritoriu organizat dpdv politic sau statal. De aceea, legea tarii se deosebeste fundamental de dr.
popoarelor migratoare care este un drept personal.
 Aceasta caracteristica a Legii Tarii este intarita si de faptul ca institutia centrala a dreptului
nostru obisnuielnic este institutia proprietatii, cu precaderea a proprietatii asupra pamantului,
care este amplu si riguros reglementata.

3. Caracterul de creatie originala

 Legea tarii este o creatie originala a poporului român izvorata din conditiile in care acest popor s-
a nascut si in care a fost organizat mai intai in cadrul unor obsti satesti sau teritoriale si apoi in
cadrul formatiunilor politice de tip feudal.
 Influentele straine asupra institutiilor juridice romanesti nu au stirbit cu nimic originalitatea legii
tarii, ele limitandu-se la planul terminologic, unde termenii de sorginte straina au dublat uneori
termenii originali de sorginte latina si traca.

5
 INSTITUTIILE DE DREPT PUBLIC DIN LEGEA TARII

Organizarea de stat a Tarilor Române in epoca feudalismului dezvoltat

a. Organele centrale ale statului feudal

 Domnul
 sfatul domnesc
 dregatorii

1) Domnul
 Domnul este organul suprem al puterii de stat si varful ierarhiei feudale in cadrul sistemului
relatiilor feudale de vasalitate.
 Domnia este o institutie romaneasca originala care a aparut in stransa legatura cu formarea
statelor feudale romanesti de sine statatoare ca o teapta superioara de evolutie a cnezatelor,
voievodatelor si tarilor din perioada feudalismului timpuriu.
 Fiind o institutie originala, domnia nu are un corespondent in statele vecine, termenul care o
desemneaza este de origine latina dominus (=stapan).
 Potrivit conceptiei feudale, domnul este un sef de stat care nu recunoaste o autoritate superioara.
 Aceasta institutie a domniei s-a constituit prin preluarea unor traditii formate in cadrul
cnezatelor, voievodatelor si tarilor si prin asimilarea unor trasaturi ale monarhiei bizantine, care
pastrau amintirea organizarii politice romane, aveau ca fundament ideologic crestinisml ortodox
si contineau premisele necesare pentru centralizarea puterii si apararea independentei de stat.
 Domnul purta in continuare si titulatura de mare voievod pt a face legatura cu traditia, iar in
calitate de mare voievod era conducator al armatei si judecator suprem, dar, in plus, el este si
domn, adica stapan, altfel spus este stapanul tarii in sens teritorial.
 Ca sef al statului, domnul exercita atributiuni de ordin politico-administrativ, militar, judiciar si
legislativ, atributiuni care erau ingradite pe de-o parte de dispozitiile Legii Tarii, iar pe de alta
parte de pozitia marilor boieri care jucau un rol foarte important in conducerea statului feudal.

a) Pe plan politico-administrativ
 Domnul avea urmatoarele atributiuni:
o stabilea impartirea teritorial-administrativa a tarii,
o stabilea incasarea darilor si efectuarea celorlalte prestatii catre domnie,
o numea si revoca pe dregatori,
o batea moneda,
o exercita tutela asupra bisericii, avand dreptul de a-i confirma pe mitropoliti,
episcopi si egumenii manastirii
o incheia tratate de alianta si tratate comerciale cu celelalte state,

6
 o declara starea de razboi/pace.

b) Pe plan militar
 domnul conducea armata in calitate de comandant suprem, la inceput rolul sau limitandu-se la
coordonarea in lupta a steagurilor marilor boieri.

c) Pe plan judiciar
 domnul avea atributiuni foarte largi in sensul ca era judecatorul suprem, putand pronunta
pedeapsa cu moartea si confiscarea averii.
 El putea sa delege dreptul de judecata dregatorilor sau sa i-l confere stapanilor feudali, boieri sau
manastiri, pt populatia de pe teritoriul acestora.
 Hotararile judecatoresti pronuntate de domni se bucurau insa de autoritate de lucru judecat numai
pe durata domniei acestora. Domnii urmatori puteau rejudeca procesele si modifica hotararile
date de domnitorii anteriori, ceea ce genera o nesiguranta... .
 Domnul judeca de regula impreuna cu sfatul domnesc, insa hotararile ii apartineau. ț

d) Pe plan legislativ
 vointa domnului era considerata lege, iar activitatea legislativa a domnului imbraca forma
hrisoavelor legislative care cuprindeau norme cu caracter general, dar care au inceput sa apara
relativ tarziu, la sf sec XVI.
 Din examinarea atributiilor domnului, institutia domniei se caracterizeaza prin confuziunea de
atributii pe care domnul le exercita in cele mai diverse domenii.

e) Sistemul succesiunii la tron

 In ceea ce priveste sistemul succesiunii la tron, este si el unul original, adica este un sistem mixt
electivo-ereditar.
 Latura electiva vine de la nivelul obstilor satesti sau teritoriale, organele de conducere fiind
alese de Adunarea generala a obstei si de la nivelul formatiunilor prestatale de tip feudal, unde
voievodul este ales de adunarea cnejilor.
 Latura ereditara vine pe o parte de la nivelul obstilor satesti sau teritoriale unde se manifesta
tendinta alesilor obstei de a-si transmite functiile cu titlu ereditar si de la nivelul formatiunilor
prestatale de tip feudal, unde se afirma caracterul ereditar al institutiei cnezatului.
 Potrivit acestui sistem mixt electivo-ereditar, putea fi ales domn cel care indeplinea cumulativ 3
conditii:
1) era, cu spune cronicarul Grigore Ureche, din os domnesc = era ruda directa sau
colaterala pana la orice grad cu oricare dintre domnii anteriori.
2) era român crestin ortodox
3) nu era insemnat= mutilat dpdv fizic.