Curs 5- 05.11.

2015

// Organizarea sociala si normele de conduit in perioada cuprinsa intre

retragarea aurealiana 271-275 d.Hr si secolul VIII d. Hr

!!!Data examene:

 Roman: 25 ianuarie gr 101 orele 8-10

 ISDR: 12 februarie de la 8-10

 Aceasta perioada coincide cu etnogeneza romaneasca si afirmarea obstei satesti sau teritoriale ca
unica forma de organizare a populatiei daco-romane.
 Retragerea aureliana a insemnat retragerea administratiei si armatei romane si incetarea dpdv
formal a dominatiei statului roman asupra teritoriului fostei provincii. Insa, marea masa a
populatiei daco-romane a ramas pe loc, iar legaturile sale cu lumea romana nu au incetat, ci au
ramas la fel de intense ca pe vremea cuceririi romane. Aceasta si datorita faptului ca Imperiul
Roman a continuat sa manifeste un interes deosebit pt fostele sale posesiuni de la nordul Dunarii,
devenite acum o zona de tampon si de protectie pt limesul roman.
 Roma a mentinut anumite capete de pod si garnizoane pe teritoriul de la nordul Dunarii si a
continuat sa controleze dpdv militar un teritoriu relativ intins al fostei sale provincii pana in sec VI
d.Hr, ceea ce i-a determinat pe unii autori sa vorbeasca despre o adevarata recucerire a Daciei.
 Teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra a continuat sa fie parte a Imperiului roman, fiind
inclus in provincia Moesia, iar dupa reforma administrativa a imparatului Diocletian, a devenit o
provincie aparte, Scitia, in cadrul diogezei Traciei.
 Si teritoriul locuit odinioara de dacii liberi a continuat sa devina integrat, ca si in timpul
stapanirii romane in orbita de influenta a spiritualitatii romane.
 In ceea ce priveste popoarele migratoare care s-au perindat in spatial Carpato-danubiano-pontic,
incepand cu sec III d.Hr, acestea au exercitat asupra teritoriului locuit de daco-romani o dominatie
pur nominala, de la distanta, care s-a concretizat in perceperea unui tribut si in anumite raiduri cu
scop de reprimare si prada. Intrucat aceste popoare erau primitive, ele nu au putut organiza dpdv
politic teritoriul locuit de daco-romani, acestia din urma sfarsind prin a-i asimila pe migratori
datorita superioritatii demografice si dpdv al nivelului de civilizatie.
 Acesta este contextual istoric in care s-a desfasurat procesul etnogenezei romanesti care a
parcurs 2 etape:
 Etapa romanizarii dacilor si formarii populatiei daco-romane, pana in sec VI d.hr
 Etapa formarii poporului român ca un popor cu o identitate proprie, intre ces VI- VIII
d.hr.

1
*Etnogeneza romaneasca are mai multe componente:

1. Romanizarea

o Acest proces a inceput inaintea de cucerirea romana si a durat pana in sec VI d.

Hr,, avand ca rezultat crearea unei populatii omogene daco-romane, distinct de
popoarele barbare si superioara acestora prin nivelul de civilizatie materiala si
spiritual. Ca proces, a insemnat o sinteza etnica dintre autohtonii geto-daci si
colonisii romani, careia i s-au adaugat o sinteza juridica si institutionala.
o Un alt rezultat al romanizarii, alaturi de formarea poporului daco-roman, este
formarea unei noi limbi romanice, rezultata din sinteza lingvistica intre limba
latina si limba autohtonilor geto-daci, caracterul romanic al acestei limbi fiind
recunoscut de toti autorii vremii

2. Crestinizarea

o O componenta importanta a etnogenezei romanesti alaturi de romanizare este

crestinarea. Ea s-a desfasurat inca dinainte cuceririi romane si reprezinta un
element specific al poporului român, in sensul ca el s-a nascut ca un popor crestin,
crestinarea fiind o componenta a etnogenezei, spre deosebire de alte popoare
vecine care au fost crestinate ulterior.
o Invaziile popoarelor migratoare nu au putut opri procesul romanizarii si al
crestinarii, influentele exercitate de acestea fiind minime. Un argument semantic
in acest sens este existenta in limba română a sinonimiilor: ,,lege romaneasca" -
,,lege crestina" si ,,român" - ,,crestin". Invaziile migratoriilor nu au putut influenta
procesul etnogenezei romanesti, decat in a II-a perioada a procesului, singura
influenta notabila fiind a slavilor, insa si ei u fost asimilati de catre poporul daco-
roman.
o Dupa retragerea aureliana, populatia autohtona si-a continuat existenta in forme
traditionale, de organizare sociala si anume obstile satesti sau teritoriale.

3. Ruralizarea

o Pe fondul decaderii si degradarii continue a vietii urbane, are loc pe teritoriul

fostei provincii Dacia fenomenul de ruralizare demonstrat dpdv arheologic si care
atesta continuitatea poporului român.
o Obstea sateasca sau teritoriala prezinta similitudini atat cu vechea obste gentilica,
cat si cu organizarea politico-statala. Obstea sateasca pastreaza forma democratica
de organizare, caracteristică obstei gentilice si, totodata, imprumuta si criteriul
teritorial, caracteristic organizarii politico-statale. Datorita acestui element comun,
obstile satesti/teritoriale au supravietuit formarii statelor feudale romanesti de sine

2
 statatoare, mentinandu-se in anumite zone de munte pana la inceputul epocii
moderne.
o Pe plan terminologic, in limba româna s-au pastrat 2 termeni sinonimi pt
desemnarea obstilor teritoriale:
 SAT- DE ORGININE LATINA
 CATUN- DE SORGINTE TRACA
*Obste sateasca= creatie a doctrine si reprezinta un dublet de sorginte
slava, ele erau numite sate sau catune

CARACTERELE OBTILOR SATESTI SAU TERITORIALE

1) Caracterul teritorial
 Obstea= este o asociatie de gospodarii familiale reunite pe baza unui teritoriu stapanit in comun.
 Termenul care desemneaza teritoriul stapanit in comun este termenul de mosie. “Mosie” este de
sorginte traca si este sinonim cu termenul de proprietate in expresii “mosie cumparata”, “mosie
stapanita”
 Partea din mosie care se cuvine fiecarui membru al obstei se numeste „moș”. Ea mai este
desemnata si printr-un termen de origine latina si anume termenul de „batrân”, care vine din
latinescul veteranus, de unde si expresia utilizata frecvent in mediul rural “mos batran”.
 Prin patrunderea slavilor, au patruns in limba romana si dublete de sorginte slava:
“ocina/baștina/dedina”, fara ca termenii originari de sorginte traca sa fie abandonati.

2) Caracterul agrar si pastoral

 Determinat de indeletnicirile traditionale ale geto-dacilor preluate de populatia daco-romana,
agricultura si cresterea vitelor.
 In mod corespunzator, teritoriul obstei era impartit in 2 categorii:
 Câmpul= teritoriul destinat agriculturii
 Pășunea, care cuprinde lato sensu si padurea= teritoriul destinat cresterii vitelor
 In timp ce cea mai mare parte a obstilor se indeletnicea cu agricultura, o parte a lor se dedicau
cresterii vitelor intr-o forma pastorala specific romaneasca, pe care nu o intalnim la alte popoare,
si anume transhumanta. Transhumanta nu inseamna nomadism, deoarece ea nu poate fi inteleasa
in mod concret decat prin cealalta raportare fundamentala de la nivelul obstei si anume agricultura.
 Activitatea pastorala are un caracter de stabilitate, tocmai prin acordarea acestei destinatii
speciale pentru unele terenuri aflate in hotarul obstei, cele utilizate exclusiv pentru pasunat.

3
 ORGANIZAREA OBSTILOR SATESTI SAU TERITORIALE

 Fiind o comunitate de munca, obstea sateasca se organizeaza in vederea desfasurarii in

conditii optime a celor 2 activitati fundamentale: agricultura si cresterea vitelor.
 Nu cunoastem organizarea interna a obstei intre sec IV si VIII, pt ca nu s-au pastrat
dovezi directe, insa aceasta organizare o putem decela pe baza unor documente scrise
referitoare la obsti satesti sau teritoriale de dupa intemeiere, precum si din cercetarile
sociologice intreprinse cu privire la unele obsti satesti sau teritoriale care s-au pastrat
pana in epoca moderna.
 Cert este ca intre sec III si VIII, obstea sateasca sau teritoriala era o obste arhaica, fara
diferentieri de natura sociala, care sa creeze situatii privilegiate pt unii dintre membrii
obstei.

Organele de conducere ale obstilor satesti

 Adunarea generala a obstei

 Sfatul oamenilor buni si batrani
 Alesii obstei

1) Adunarea generala a obstii

 Adunarea generala a membrilor obstei cuprindea pe toti membrii majori ai obstei, majoratul fiind
fixat fie in raport cu varsta, intre 18 si 30 de ani, fie in raport cu data casatoriei.
 Este controversata ideea participarii femeilor la Adunarea Generala a obstei. Cert este ca ele
particpau in orice caz la adunarile acelea la care urmau sa se adopte hotarari in ceea ce le
priveste.
 Aceasta adunare se numeste tot ,,obste" si se tinea la casa obstei, iar in zilele de sarbatoare se
tinea la Biserica.
 Ea era convocata prin viu grai de la om la om.
 Adunarea Generala a membrilor obstei avea urmatoarele atributii:
 hotareste asupra patrimoniului obstei
 organizeaza munca colectiva
 supravegheaza relatiile de familie
 rezolva conflictele dintre membrii obstei
 ratifica transferuri de bunuri dintre membrii obstei si incheia diferite conventii
 asigura organizarea si intretinerea Bisericii satului si a cultului religios

2) Sfatul oamenilor buni si batrani

 Era compus din cei mai respectati membrii ai obstei si avea atributiuni judiciare.

4
 3) Alesii obstei

 Alesii obstei erau persoane imputernicite cu exercitarea unor atributiuni speciale, denumirile
unora dintre ei amintind de denumirile unor dregatorii ale statului feudal, ceea ce atesta
continuitatea institutionala a poporului român.
 Cei mai importanti alesi ai obstei sunt:
 Vornicul= strangea contributiile obstei
 Postelnicul= se ingrijea de biserica satului
 Logofatul= stiutor de carte, scria actele obstei
 Judele/seful militar al statului= avea totodata si atributiuni judiciare
 Nemesnicul= are grija de gardurile campiei de cultura
 Jitarul= pazea recolta
 Alesii obstei erau desemnati si revocati de adunarea generala a obstei care le stabilea si
atributiile, avand posibilitatea de a aplica sanctiuni membrilor obstei care nu le respectau
dispozitiile, mergand pana la excluderea din colectivitate.
 Activitatea alesilor obstei se afla sub controlul permanent al adunarii generale a obstei, astfel
incat ei nu isi puteau permanentiza functia si nici nu se puteau situa deasupra adunarii generale.

 Obstea sateasca sau teritoriala este cea mai simpla forma de organizare teritoriala a unei
colectivitati, ceea ce nu exclude incadrarea ei in forme teritoriale mai vaste.
 Astfel, din necesitati de aparare sau decurgand dintr-o mai buna exploatare economica a unor
teritorii ce ofereau conditii similare de exploatare, de exemplu versantul unui munte sau valea
unui rau, obstile se grupau:
o in uniuni de obsti,
o confederatii de obsti
o sau obsti de obsti.
 Unele dintre aceste structuri au evoluat in forme de organizare politica (formatiunile prestatale
de tip feudal).
 Confederatia de obsti avea un organ suprem de conducere, Marele Sfat, alcatuit din
reprezentanti ai obstilor componente si care avea ca principale atributii:
o rezolvarea problemelor patrimoniale comune,
o solutionarea litigiilor dintre obstile componente,
o stabilirea contributiei fiecarei obsti la fondul comun al confederatiei si organizarea
apararii in comun a satelor componente.
 Aceasta forma de organizare a confederatiilor de obsti nu stirbea cu nimic autonomia obstilor
componente, in sensul ca problemele interne ale fiecarei obsti continuau sa fie rezolvate de
organele interne de conducere ale acestora.

5
 NORMELE DE CONDUITA IN CADRUL OBSTILOR SATESTI

 Fiind o comunitate de munca, normele fundamentale de conduita ale obstilor satesti sau
teritoriale s-au statornicit in legatura cu obiectele muncii, inclusiv modul lor de stapanire, in
legatura cu relatiile care se stabileau in procesul muncii, cu privire la exercitarea celor 2
indeletniciri traditionale, agricultura si cresterea vitelor.
 Pe baza acestor norme fundamentale, s-au constituit si celelalte norme de conduita referitoare la
statutul persoanelor, organizarea familiei, incheierea conventiilor dintre membrii obstei si
solutionarea diferendelor dintre acestia.

1) Normele privitoare la obiectele muncii

 Sunt normele de referitoare la proprietate.
 Stapanirea exercitata de membrii obstei asupra terenurilor aflate in hotarul obstei imbraca 2
forme:
 Stapanirea devalmasa
 Stapanirea personala/ individuala
 Ambele forme sunt in esenta lor o aproprierea folosintei si ca atare nu trebuie sa le confundam
cu proprietatea indiviza si proprietatea privata.

a) Stapanirea devalmasa
 Se aflau in stapanire devalmasa:
o pasunile,
o padurile,
o islazurile,
o apele,
o iar in vremea obstei arhaice:
 turmele apartinand comunitatii fondul de rezerva pt anii cu recolta
slaba,
 moara satului
 si bogatiile subsolului.
 Un corolar al stapanirii devalmase asupra terenurilor era si imposibilitatea membrilor obstei de a
instraina terenurile aflate in hotarul obstei, pt asigurarea unitatii si integritatii acesteia

b) Stapanirea personala
 In ceea ce priveste stapanirea personala, la baza acesteia a stat munca depusa de munca unui
membru al obstei pt amenajarea unui bun aflat pana atunci in proprietatea devalmasa si care,
prin efectul acestei amenajari, dobandeste o nou valoare economica.

6
 Prima desprindere din fondul devalmas a fost locul de casa si gradina, ceea ce romanii desemnau
prin termenul de „herediu”. Semnul distinctiv al trecerii gospodariei casnice in stapanire
personale il reprezinta gardul.
 Un proces asemanator a cuprins si campul de cultura, desemnat prin termenul de „țarină” sau
“racla”. Tarina era impartita in loturi atribuite familiilor din obste prin tragere la sorti odata
pentru totdeauna. Aceste loturi se mai numeau si sorti sau loturi matca, intrucat dadeau
posibilitatea celor care le stapaneau sa foloseasca si celelalte terenuri din hotarul obstei in
devalmasie cu ceilalti membrii ai obstei.
 Totodata, membrii obstei puteau aduce in stapanire individuala si alte terenuri din hotarul obstei
prin amenajarea acestor terenuri constand in defrisari, desteleniri, despaduriri. Aceste terenuri
purtau denumirea de stapaniri locuresti.
 Procesul trecerii din stapanire devalmasa in stapanire individuala s-a accentuat de-a lungul
timpului, insa aceasta se facea doar cu aprobarea adunarii generale a obstii care continua sa
exercite un drept superior de supraveghere si control asupra tuturor terenurilor aflate in hotarul
obstii.

2) Normele cu privitoare la relatiile de munca

 Fiind o comunitate de munca, obstea sateasca a organizat indeletnicirile principale, agricultura

si cresterea vitelor, statuand, in acest sens, norme speciale referitoare la:
 Repartizarea campului de cultura intre membrii obstei
 Stabilirea felului
 Stabilirea timpul de desfasurare a muncii pt arat= pornire a plugurilor
 Distribuirea produselor obtinute pentru produsul.. si pt fondul de rezerva
 Pornirea turmelor pt pastoritul comun
 Impartirea produselor turmelor comune
 Stabilirea locurilor si a perioadelor de pasunat
 Norme care se refereau la activitati care nu cereau un efort colectiv, ci o anumita
specializare a unora dintre membrii obstei, si anume mestesugurile

3) Normele referitoare la statutul persoanelor

 Principiul fundamental in aceasta materie il reprezinta deplina egalitate intre toti membrii
obstei, ca urmare a stapanirii devalmase exercitate asupra pamantului si participarii tuturor la
activitatile desfasurate in comun.
 Evidentierea unora dintre membrii obstei se facea prin calitatile personale ale acestora si nu
pe plan social.

7
 4) Norme referitoare la familie, succesiuni si obligatiuni

 Intre sec III- VIII la nivelul obstilor satesti si teritoriale existau familiile mici alcatuite din
parinti si copii la baza carora se afla deplina egalitate intre membrii familiei. Aceasta egalitate a
generat obligatii reciproce de intretinere intre parinti si copii, precum si intre soti.
 Familia romaneasca este o familie democratica, spre deosebire de familia romana care este o
familie aristocratica.
 Principiile traditionale ale familiei daco-romane s-au intarit si sub influenta religiei crestine.
 Casatoria se realiza prin liberul consimtamant al partilor insotit de binecuvantarea religioasa,
iar divortul era admis la cererea oricarui dintre soti, intre acestia existand deplina egalitate in
privinta motivelor de divort pe care le puteau invoca.
 In materie succesorala, descendentii aveau egala vocatie succesorala la mostenirea familiei
si totodata era recunoscut si dreptul de mostenire al sotului supravietuitor.
 In materia obligatiilor, toti membrii obstei aveau deplina capacitate de a incheia conventii,
acestea fiind libere de formalismul specific dreptului roman. Cea mai raspandita conventie era
vanzarea care sub influenta bizantina devenise consensuala translativa de proprietate. O alta
conventie larg raspandita datorita caracterului natural al economiei o reprezinta schimbul.

5) Norme refeitoare la raspundere si procedura de judecata:

 Raspunderea membrilor obstei pt faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, precum si

solutionarea conflictelor dintre membrii obstei se realizau in cadrul obstei, pe baza urmatoarelor
principii:
 Principiul solidaritatii rudelor
 Legea tanionului
 Sistemul compozitiunii
 Solidaritatea se manifesta si la nivelul intregii obste atunci cand aceasta era tinuta sa
raspunda fata de o obste invecinata pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, savarsite de
unii dintre membrii sai.
 In materie procedurala, instantele erau aceleasi atat pentru cauze recidive cat si pentru
cauzele penale, judele (duumviri iure dicundo) si sfatul oamenilor buni si batrani.
 Pe plan probator, se semnaleaza inca din aceasta perioada unele probe fundamentale pt
practica juridica romaneasca si anume; juramantul cu brazda si proba cu juratori, ceea ce atesta
inca o data continuitatea pe plan institutional a poporului român.