qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqw ertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwert yuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa studiu de caz sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf

10/25/2011 Ionescu Emma, Burghelia Diana, Rosculet Maria, Badea Cosmina, Paun Alina

Latinitate i dacism

ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghj klzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklz xcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbn mqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwer tyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa

Latinitate si dacism

Etnogeneza romnilor reprezint un eveniment istoric fundamental n istoria naional. Ea a fost un proces complex, ndelungat la care au contribuit statalitatea dacic i creterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de ctre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populaiei daco-romane n condiiile convieuirii cu populaiile migratoare, rspndirea cretinismului, ducnd n final la crearea unei etnii distincte n spaiul centralsud-est european . n Dacia locuia populaia unitar i omogen sub raport etnic i lingvistic: tracii i geto-dacii. Ei au fost integrai n formaiile provinciale, ocrotii i supui procesului de romanizare. Romanizarea a prins rdcini durabile la populaia btina, prin nlocuirea limbii i culturii, a numelor proprii i a credinelor, a organizrii social-economice constituind un fenomen de mas cu valori formative eseniale n etnogeneza poporului romn. Pentru fostul stat al lui Decebal, cucerirea i ocupaia roman a nsemnat o cotitur a destinului istoric al vechiului popor de plugari, pstori i meteugari rurali. Ca provincie roman, Tracia cunoate o perioad de glorie n timpul lui Traian. Noile forme de via roman stabilite pe vechile temelii ale aezrilor geto-dacice au cunoscut o intensitate excepional de ale crei dimensiuni ne putem da seama din marele numr de orae i sate, castre i aezri mrunte, de drumuri i cldiri publice, cariere, mine i variate alte nteprinderi i exploatri, produse ale unui uria proces de munc susinut cu drzenie, ntr-un efort colectiv nnoitor de ar. Toponomia indigen a teritoriilor trace a fost preluat aproape integral de ocupanii romani, conservat cu amplificri i adaosuri, n mare parte romanizat. Odat cu integrarea Daciei n imperiu, se poate vorbi i despre o integrare a majoritii traco-dacilor n lumea roman, cu excepia unui numr restrns de daci, rmai n afara frontierelor provinciei create de Traian. Cu timpul ns, datorit legturilor economice cu imperiul i atrai de civilizaia roman, ei s-au romanizat treptat. n urma ptrunderii influenei cultural-economice i politice romane, dar mai ales n urma ocuprii unei considerabile poriuni din vastul teritoriu traco-dac de ctre romani, populaia autohton ce vorbea limba indo-european tracic a trecut prin transformri culturale, politice i chiar social-etnice profunde, supus unui larg proces deznaionalizator n general lent i ndelungat, pe alocuri ns mai accelerat, violent, avnd ca prim urmare nlocuirea treptat a limbii proprii indigene i adoptarea limbii latine (romanice) n care s-au strecurat i cteva elemente lexicale trace. Dovada optim a unei intense desfurri a vieii social-economice i a romanismului provincial ntre limitele Daciei carpatice o constituie bogia exuberant a produselor i a diverselor materiale cu caracter practic sau artistic. Romanizarea lingvistic, fundamental i decisiv pentru apariia limbii romne, a constat n nvarea limbii latine de ctre populaia autohton; generalizarea latinei a determinat fenomenul contrar, de regres i de eliminare treptat a limbii materne, traco-daca.

Aceast substituie de limbi s-a produs n cadrul unui proces ncet, ndelungat, panic i mai ales necesar; numai latina putea garanta populaiilor cucerite posibilitatea de comunicare cu reprezentanii imperiului soldai, funcionari publici, coloniti i comerciani. n astfel de condiii, limba latin era elementul de unitate i de coeziune, situat deasupra diversitii sociale, politice, etnice i lingvistice. Durata romanizrii n Dacia nu coincide cu durata stpnirii romane, aproximativ 170 de ani, cuprini ntre 106 274 / 275. Aceast perioad, ferm delimitat istoric, acoper numai faza de maxim for i eficien a romanizrii ca proces oficial i organizat, durata real fiind sensibil mai mare. Procesul a continuat i dup prsirea Daciei, cu aproximaie, pn n secolul al VII-lea: limba latin sau diverse forme de civilizaie material i spiritual n-au putut fi retrase o dat cu armata sau cu funcionarii publici. Deosebit este poziia Dobrogei, care va rmne parte integrant a Imperiului pn n anul 602. Romanizarea s-a dovedit a fi un fenomen ireversibil iar consecinele acesteia au fost de natur etno-lingvistic Romanizarea nonlingvistic a constat n preluarea de ctre populaia autohton a unor elemente de civilizaie spiritual i material roman rituri, credine, forme de organizare administrativ, tipuri de edificii sau aezri umane, obiecte de uz curent. n ceea ce privete religia, dacii mprteau obiceiuri i credine pgne peste care sau revrsat mentalitile civilizate ale cuceritorilor latini. Cretinismul s-a ntins cu uurin n ntregul Imperiu Roman prin convertirea unui numr mare de oameni. Dacia a beneficiat de numeroi propovduitori laici, cretini, fie ei soldai, fie civili, care umpleau nchisorile imperiului i, pentru a nu fi sacrificai, au gsit uor scpare n trimiterea lor n noua colonie imperial. Acesta este sensul golirii nchisorilor i colonizrii Daciei, cu cretini, nu cu tlhari, condamnai pentru cine tie ce delicte grave. Printre cei trimii n Dacia s-au aflat cavaleri, tribuni, senatori i chiar foti consuli, datorit, probabil, soiilor lor, femeile fiind acelea care s-au convertit mai lesne. n anii 271-274 armatele romane prsesc spaiul provinciei Dacia pe care nu o mai puteau apra n faa atacurilor populaiilor migratoare. ns nu putea fi evacuat ntreaga populaie roman din Dacia, ipotez confirmat arheologic i numismatic. Toate acestea dovedesc faptul c la baza formrii poporului romn a stat un proces ndelungat i nentrerupt, nceput din perioada existenei regatului dac, continuat dup 106 sub influena roman, iar dup 271 influenat de migratori. n concluzie romnii sunt unici, avnd un caracter etnic total diferit de celelalte popoare ce i nconjoar. Dintre toate neamurile cte si-au exercitat dominatia temporara n Dacia, dupa retragerea legiunilor romane, slavii sunt aceia care au avut mai multa nsemnatate. Se stie ntr-adevar ca popoarele romanice de astazi au rezultat din amestecul vorbitorilor de limba latina din imperiu cu neamurile migratorii care s-au asezat n tarile respective. Fracezii provin din amestecul galo-romanilor cu francii, neam germanic, pe care l-au asimilat. n Italia, s-au asezat longobarzii, iar n Spania vizigotii, iarasi germanici; la noi, slavii, pe care, de asemenea, i-am asimilat. Reprezentam, prin aceasta, o nuanta aparte, caracteristica, precum si o civilizatie si o cultura deosebita n mijlocul marii familii romanice. Istoricul si slavistul Ion Bogdan, precum si romanistul Ovid Desunsianu au sustinut ca poporul romn apare complet constituit numai dupa amestecul cu slavii. Aceasta afirmatie trebuie nteleasa n sensul ca, poporul romn, si-a capatat caracteristicile sale etnice complete numai dupa ce elementul esential, dacoromanic, constituind temeiul, s-a adaugat elementul slav. Daca ar fi sa seriem

elementele etnice constitutive ale poporului romn, dupa importanta lor, avem deci : nti, elementul autohton, dacic, apoi, n al doilea rnd, elementul roman, iar n al treilea rnd, la urma, cel slavic. Sub raportul limbii, unul dintre cei mai buni cunoscatori, acelasi romanist Ovid Desunsianu spune ca influenta slava "a fost mult mai intensa si mai variata dect aceea germanica asupra limbii italiene sau franceze." Slavii au lasat dacoromanilor o nsemnata mostenire : ea consta n toponime, n onomastica si n general, n limba. Dintre ruri, Bistrita, Dmbovita, Ialomita, Trnava, Crasna, Putna, Milcovul, Teleajanul, Neajlovul si o suma altele poarta nume slave. Dintre munti, numai n sirul Fagarasului gasim peste zece vrfuri cu nume slav, ntre care si Negoiul. Ca nume de orase, citam Craiova, Rmnicul, Trgoviste, Slatina, Zlatna ; ca nume de sate, cele terminate n "-ita", de exemplu : Topolnita, Toplita, cele terminate n "-ov" sau "-ova" ca Dranov, Nanov, Snagov, apoi Cucova, Rahova etc. Doua nume date de slavi si anume Vlasca si Vlasia merita o deosebita atentie. Cel dinti nseamna "tara Vlahilor", adica a romnilor, si a fost dat regiunii de cmpie unde a existat judetul cu acelasi nume si deoarece, aici, n aceasta regiune, au gasit navalitorii slavi pe stramosii romnilor. Cel de-al doilea are acelasi nteles si a fost dat codrului urias care se ntindea la miazazi de Ploiesti, acoperind tinutul udat de Prahova, Ialomita, Dmbovita si de afluentii lor si avnd n mijloc minunatul lac al Snagovului. Aceste doua numiri atesta prezenta straromnilor, n momentul navalirii slavilor, n cmpie. si onomastica arata o nsemnata influenta slava. Astfel au rezultat Radu, Dan, Vlad, Prvu, Dobre, apoi Dragomir, Tihomir, Dobromir, Vladislav sau Vlaicu. n limba romna, o sesime din cuvinte sunt de origine slava. Observam nsa ca multe din aceste cuvinte slave se ntrebuinteaza foarte rar si ca ele n-au format familii de cuvinte, pe cnd acelea de origine latina revint tot mereu, sunt necontenit ntrebuintate n graiul zilnic si au familii foarte bogate. Apoi, morfologia si sintaxa limbii romne sunt latine, ceea ce e, de asemenea, determinant pentru caracterul acestei limbi. Gasim cuvinte slave n diverse domenii ale activitatii si simtirii omenesti. n agricultura si n cresterea vitelor ele sunt mai putin numeroase. Numai o singura cereala are nume slav (ovazul) , iar dintre animalele domestice : bivolul, cocosul, gsca. O suma dintre cuvintele care arata nsusirile si defectele fizice sau morale ale omului au aceeasi origine. De pilda : blajin, destoinic, drag, drz, iubit, sfnt, crn, grbov, lacom, nauc, prost, stirb, vinovat. n ce priveste societatea, adica clasele sociale si organizarea de stat, sunt de origine slava urmatorii termeni : boier, stapn, jupn, rob, cneaz, voievod. n domeniul religios, s-au mprumutat o serie de termeni privind cultul si organizarea ierarhica : utrenie, vecernie, maslu, staret, rai, iad. Aceasta multime de cuvinte slave n-a intrat deodata, n aceeasi epoca, n limba romna, ci pe rnd, ncepnd din veacul al VI- lea. O parte nsemnata, cea mai nsemnata, a intrat pe timpul conlocuirii cu slavii n Dacia, pna ce acestia au fost asimilati, adica n secolele VI - X. Dar o serie de cuvinte slave au fost mprumutate si mai trziu, n epoca moderna, de la poloni, de la ruteni si de la rusi. De la neamurile germanice au ramas cteva cuvinte n limba romna, putine la numar, si cteva tezaure, dintre care cel mai cunoscut si mai de pret este tezaurul de la Pietroasa. El se compune din 12 piese, toate de aur, si mpodobite, unele, cu pietre scumpe. De asemenea, influenta maghiara, n secolele X-XI, a lasat mostenire poporului romn cuvinte ca : aldamas, gnd, vama, oras, hotar, imas, belsug. Din influenta turca din secolul al XVI - lea au rezultat : baclava, bacsis, pasa, acadea, magiun, cataif, iaurt, musaca, sarma. n

secolul al XVII -lea a fost influenta greaca : frisca, trandafir, zodie, flamura, omida. n ciuda tuturor influentelor , limba romna este o limba romanica. Structura ei, morfologia, sintaxa ei si elementele fundamentale ale lexicului, acelea de ntrebuintare permanenta, de circulatie intensa, sunt latine. Ceea ce au adaugat pe urma slavii, n mai mare masura, popoarele vechi turcesti, n mai mica, n-au putut modifica acest caracter initial si fundamental al limbii romne. Limba romna se formeaza ncepnd cu anul 106 si se ntinde pna n secolul al VII - lea. n perioada 106 - 275 se formeaza romna comuna, protoromna sau straromna, limba cu un evident caracter romanic. n limba romna, s-au mostenit de la latini genurile si declinarile substantivale, cele patru conjugari ale verbelor, formele pronominale, numeralul de la 1 la 10, gradele de comparatie si cazurile, cu exceptia cazului ablativ. Cnd s-a observat regularitatea schimbarilor de sunete, lingvistii au nceput sa vorbeasca de "legi fonetice". Astfel schimbarea lui "l" intervocalic latin n "r" n romneste a devenit o lege. Latinescul "filum", "gula", "mola", "salire", "scala" s-a transformat n romnescul "fir", "gura", "moara", "sari", "scara", ca si prefacerea lui "a" neaccentuat n "a", exemplu latinescul "laxare", "maritare", "maxilla", "parente", "salutare" se transforma n romnescul "lasa", "marita", "masea", "parinte", "saruta". Constatam ca "a" latin accentuat urmat de "n" devine "", de exemplu "lana" devine "lna". Fiecare limba si are propriile dialecte. n limba romna comuna ntlnim dialectele daco-romn, aromn, istroromn, meglenoromn. Dar n interiorul unui dialect distingem si subdialecte. De exemplu, dialectul daco-romn, are urmatoarele subdialecte : muntean, moldovean, maramuresean, banatean, crisan. Iar n cadrul subdialectelor se nasc graiurile, spre exemplu subdialectul muntean este nsotit de graiul ialomitean, vrncean, teleormanean etc. Elementele de substrat ale limbii romne, adica cuvinte de origine dacica, sunt n numar de aproximativ 160, totaliznd peste 600-700 de derivate, inclusiv toponimele si antroponimele. n ansamblul sau, acest fond de probabila provenienta dacica, substantive, adjective, verbe, adverbe, denumesc o mare diversitate de obiecte, stari, fapte,actiuni, fenomene etc. Repartizate pe grupe semantice, ele se refera la partile corpului omenesc ( buza, grumaz, gusa, burta, sale), la functii fiziologice si la boli (sugruma, ameti, vatama, urdoare, ulcior), la stari afective ( bucura, rabda, dezmierda, aprig), la vrsta si la relatiile familiale ( prunc, copil, baiat, mire, mos). Unele se refera la mbracaminte si ncaltaminte (pnza, caciula, baier, carmb), sau la locuinta si gospodarie ( catun, bordei, vatra, burlan, leagan, gard, zestre). Altele numesc unelte diferite si obiecte casnice ( matura, caier, zgarda, gresie, dop, tarus, crlig) sau fenomene naturale si notiuni de timp ( amurg, boare, viscol, a adia). Un numar apreciabil de cuvinte ramase de la daci n limba romna sunt cele care se refera la fauna si la flora.(mazare, brad, maces, mugure, smbure, strugure; mnz, tap, viezure, barza, soprla, melc, balaur). Unele sunt legate de pastorit ( baci, tarc, stna, brnza, urda). Apoi adverbe - gata, nitel - si adjective - cret, tare -. Mai numeroase sunt verbele : a baga, a bucura, a cruta, a darma, a ncurca, a lepada, a misca, a necheza, a pastra, a rabda, a zburda, a scula, a uita, a viscoli si altele. Pe lnga celelalte mosteniri daco-getice, cuvintele de origine dacica, intrate definitiv n fondul lexical curent al limbii romne, arata nca o data ca poporul romn este continuatorul civilizatiei si culturii daco-getilor. "Lexiconul romnesc autohton dovedeste ca populatia traco- dacica formeaza temelia si trunchiul principal pe care s-a grefat si prin care a

putut sa dainuiasca romanitatea n Balcani si n Carpati, fiind deci nsasi baza etnica - sociala a poporului romn". (I.I Russu).

Teoriile genezei romneti

Teritoriul de formare, problema cea mai grea din istoria limbii romne dup prerea lui Ovid Densuianu, a fost sursa unor ndelungate i energice dispute tiinifice. n pricipiu dicuia rmne nc deschis, n sensul c cercetrile istorice, arheologice i lingvistice furnizeaz permanent noi elemente n msur s ntregeasc i s nuaneze opiniile istoricilor i lingvitilor. Teoriile genezei etnolingvistice romneti pot fi repartizate n trei grupe.

Teoria originii nord i sud dunrene Procesul complex, unitar i inseparabil de constituire a poporului romn i a limbii romne a avut loc pe un ntins teritoriu romanizat, care cuprindea regiuni situate la nordul i la sudul Dunrii: Dacia i Dobrogea, sudul Pannoniei, Dardania, Moesia Inferioar i Moesia Superioar. n aceast ordine de idei, important este i faptul c pentru populaia romanizat din spaiul daco-moesic, Dunrea a fost numai un hotar administrativ, politic i strategic; fluviul nu a constituit deci o frontier etnic, lingvistic, economic sau cultural ceea ce a permis mobilitatea populaiei i a favorizat meninerea caracterului unitar de ansamblu al limbii romne. Susinut de istorici i de filologi (A. D. Xenopol, N. Iorga, S. Pucariu, Al. Rosetti), ipoteza apariiei i dezvoltrii limbii romne n spaiul romanizat nord i sud dunrean este confirmat de diversitatea dovezilor istorice, arheologice i lingvistice.

Teoria originii nord-dunrene Avansat de personaliti ilustre ale culturii romneti vechi i moderne (D. Cantemir, P. Maior, B. P. Hadeu), aceast teorie nu a beneficiat de demonstraii tiinifice convingtoare; astzi aceast tez are numai valoare istoric.

Teoriile originii sud-dunrene Formarea poporului romn i a limbii romne la sudul Dunrii, ca urmare a prsirii Daciei prin retragerea aurelian, a fost suinut i de savani romni, dar mai ales de autori strini. ntre ei diferenele sunt majore, dei acceptarea unei ntinse zone sud-dunrene drept patrie primitiv a romnilor constituie, fr ndoial, un punct comun deloc neglijabil. Aceast ipotez a fost formulat mai nti de Fr. J. Sulzer, care i propunea s demonstreze c actualii vlahi nu se trag din volohii ori din bulgarii lui Nestor i nc mai puin din romanii din Dacia lui Traian, c, prin urmare, ei nu trebuie considerai aborigeni, ci ca un popor care a venit aici n timpuri mai trzii sau c valahii au luat fiin n Moesia, Tracia i n regiunile de acolo de primprejur, nu n Dacia. n secolul al XIX-lea, Robert Roessler reia aceeai teorie, fixnd trecerea romnilor la nordul Dunrii la sfritul secolului al XII-lea i n timpul imediat urmtor. Mai mult, el cldete un ntreg sistem de ipoteze explicative istorice i lingvistice. n lucrarea sa Robert Roessler afirma c dacii au fost omori n mas dup 106. Este evident c acest lucru nu este adevrat datorit faptului c romanii aveau nevoie de for de munc i nu le sttea n obicei s masacreze populaiile din teritoriile nou cucerite. Au mai fost gsite dovezi ale continuitii dacilor n peste 1000 de localiti, iar nite inscripii din alte provincii romane atest prezena soldailor de origine dac. Din acea perioad dateaz toponimele i hidronimele care au fost transmise romnilor i au rmas pn astzi (Donaris, Maris, Alutus etc). Toate acestea dovedesc faptul c dacii nu au disprut dup anul 106, ba, mai mult, i-au continuat existena n acelai teritoriu. Teoria roesslian mai susinea i faptul c dup retragerea aurelian dintre anii 271 - 274, teritoriul nord dunrean ar fi ramas pustiu, lucru ilogic avnd n vedere c n secolul IV un amfiteatru din Sarmizegetuza a fost blocat i transformat n fortrea: la Porolisum i Apullum s-au gsit morminte de inhumaie cu inventar daco-roman; la Napoca s-au descoperit dou cuptoare de olrit din secolul IV i pe tot spaiul nord dunrean au fost gsite obiecte paleo-cretine.

Motivele susinerii latinitii

Teoria formrii poporului romn se bazeaz pe celebra afirmaie a lui Grigore Ureche, care, nu se tie de ce, a scris c toi romnii de la Rm (Roma, adic) se trag. Stapnirea maghiar din acele timpuri, susinea c ea este promotarea civilizatiei

vestice (de origine latin ), civilizaie superioar, iar ei sunt datori s scoat popoarele pe care le stapneau la "lumina" civilizaiei. Sub acest pretext, ungurii au subjugat i exploatat popoarele din centrul Europei. Intelectualii romni au cutat s combat aceast teorie. Ei sau folosit de cucerirea Daciei de ctre romani pentru a ncerca provocarea unei dispute ideologice pe aceasta tema. Acetia au exagerat n mod evident i deliberat contribuia romanilor la formarea poporului romn, mergnd pna acolo nct au pretins c noi suntem un popor latin. Cei mai categorici n respingerea oricrui amestec al romanilor cu dacii sunt Samuil Micu i Petru Maior, care i fac din exterminarea dacilor i din faptul c printre colonitii adui de la Roma se aflau i familii aristocratice garania puritii latine a poporului romn ca i a nobleei sale: ... [Traian] foarte muli lcuitori au adus n Dachia din toat lumea romanilor, dar mai ales din Roma i din Italia, precum adevereaz inscripiile, care pn-n zioa de astzi cust [exist], mai cu sam n Ardeal; din care inscrpii aceaia nc se dovedete, c nu numai gloate miele [din oameni de rnd], ci i familii de frunte au fost duse sau strmutate n Dachia. Nu putem trece, desigur, nici peste erorile nvtorilor colii Ardelene, cu privire la puritatea latin a originii limbii i poporului romn, ca i peste alte neajunsuri derivnd din aceast concepie greit. Poporul romn s-a nscut civilizat, s-a nscut latin. Astfel puteau sa combat pe plan ideologic stpnirea magiar din aceste vremuri. Dei a disparut motivul pentru care s-a recurs la aceast teorie.

Limba romna este o limba care se defineste prin diasistem, cuprinznd limba populara si limba literara sau limba scrisa. Primul document descoperit, scris n limba romna, dateaza din anul 1521, si anume "Scrisoarea lui Neacsu". Scrisoarea cuprinde 190 de cuvinte, din care 12 nu sunt de origine latina. nainte de aceasta data, se foloseau limba slavona si alfabetul chirilic. Aparitia tiparului n spatiul romnesc se datoreaza diaconului Coresi, care tipareste carti att n slava, ct si n romna. n secolele XVII - XVII, sunt traduse un numar important de carti cu continut religios, dar si texte juridice. Ctiva din traducatorii acelei perioade sunt : Simion stefan ( "Noul Testament de la Baldrad") , Varlaam ( "Cazania" ) , Dosoftei ("Psaltirea" - n versuri) , Antim Ivireanu ("Didahiile"). Secolul XVIII este marcat, de asemenea, de scrieri originale, Grigore Ureche fiind creatorul limbii literare a romnilor. n anul 1780, Samuil Micu si Gheorghe sincai, alcatuiesc prima gramatica a limbii romne. n secolul XIX, Ion Heliade Radulescu pune ordine n alfabet, reducnd numarul de litere chirilice de la 43 la 27, iar n anul 1860, prin decret, se face trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin. Tot n acest secol, presa, nvatamntul si

teatrul au o mare contributie n dezvoltarea limbii. Primul care demonstreaza latinitatea limbii romne este Grigore Ureche, ntr-un capitol din lucrarea sa "Letopisetul arii Moldovei", consacrat special acestei probleme, intitulat "Pentru limba noastra moldoveneasca", pentru care conchide cu mndrie ca " de la Rm (Roma) ne tragem; si cu ale lor cuvinte ni-i amestecat graiul".Pentru a-si convinge cititorii de acest adevar, el da o proba de etimologii latine : "...de la rmleni, ce le zicem latini, pine, ei zic panis, gaina...ei zic galina, muierea...mulier [...] si altele multe din limba latina, ca de n-am socoti pre amanuntul, toate le-am ntelege." Lui Grigore Ureche i urmeaza alti scriitori si lingvisti care sustin n lucrarile lor sorgintea latina a limbii romne. n " Istorie n versuri polone despre Moldova si ara Romneasca", cronicarul Miron Costin, realizeaza o sinteza a schemei structurii limbii romne : "Unde trebuia sa fie Deus, avem Dumnezeu sau Dumnedzeu, al mieu n loc de meus, asa s-a stricat limba; unde era coelum, avem cierul; homo - omul; frons - frunte; angelus - indzierul. Unele cuvinte au ramas chiar ntregi : barba - barba, asa si luna, iar altele foarte mici deosebiri. n plus s-au mai adaugat mai trziu si putine cuvinte unguresti. n sfrsit, lundu-se cele sfinte de la srbi, s-au adaugat si putine cuvinte slavonesti.". Iar n opera "De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor", asa cum indica si titlul, cronicarul si propune sa scoata "lumii la vedere felul neamului, din ce izvor si seminte sntu lacuitorii tarei noastre, Moldovei si arii Muntenesti si romnii din tarile unguresti." El dovedeste ca precum si alte neamuri: " frantozii - galii, turcii - otomani, ungurii - huni, asa si romnii poarta numele romanilor." Tot aici, Miron Costin, prezinta si cteva obiceiuri romane, pastrate si astazi, cum ar fi toastul la petreceri si aniversari, precum si ritualul ngroparii mortului. Dimitrie Cantemir, prezinta radacinile adnci ale "romano-moldo-vlahilor", sapnd adnc n istorie pna la nstreinarea lui Eneas la Latium", continund cu ntemeierea Romei de catre Romulus, si ajungnd la anul 107, "anul tocmirii firii omenesti" : "Iara a romanomoldo-vlahilor niam, de vom vre sa credem adeverintii, care n hronice marturiseste, de-i vom cauta ce mai de pre urma vrsta, (de cnd adeca Traian nparatul din Roma, nparatiasa cetatilor, alegnd cetateni romani, n Dachiia i-au trecut), l vom afla de pe la anul tocmirii firii omenesti 107, sa fie nceput. Dei vom cerca ce de pre mijloc vrsta, o vom gasi de odata cu Romulus, Roma, si cu numele roman, adeca cu septe sute cincizaci si trii de ani mai denainte, dect a sa naste Domnu Hs. De-i vom iscodi ce d-nceput nastere, precum de la razsipa Troadii, si de la nstreinarea lui Eneas la Latium, adeca n tara latineasca, a vechilor semne si scrisori marturisesc....[...]..ntr-acesta chip dara, pre romano-moldo-vlahii nostri, Roma maica, din launtrurile sale nascndu-i i-au aplecat si i-au crescut; Traian parintele, cu obiceele si armele romanesti nvatndu-i, a Dachii adevarati mostenitori i-au pus si cu curat sngele fiilor sai, pre Dachia, care mai denainte varvara iera, au evghenisit-o. Stolnicul Constantin Cantacuzino, n opera sa "Istoria tarii romnesti" vorbeste, de asemenea, despre originea romnilor, sustinnd ca acestia sunt descendentii romanilor ramasi n Dacia, afirmnd astfel continuitatea daco-romana la nordul Dunarii : "Iara noi nt-alt chip de ai nostri si de toti cti sunt rumni, tinem si credem, adeverindu-ne den mai alesii si mai adeveritii batrni istorici si de altii mai ncoace, ca valahii, cum le zic ei, iara noi, rumnii, sntem adevarati romani n credinta si n barbatie, den carii Ulpie Traian i-au asezat aici n urma lui Decheval, dupre ce tot l-au supus si l-au pierdut ; si apoi alt si alalt tot sireagul

mparatilor asa i-au tinut si i-au lasat asezati aici si dintr-acelora ramasita sa trag pana astazi rumnii acestea. nsa rumnii nteleg nu numai cestea de aici, ce si den Ardeal, carii nca si mai neaosi snt, si moldovenii, si toti cti si ntr-alta parte sa afla si au aceasta limba, macara fie si cevasi mai osebita n niste cuvinte den amestecarea altor limbi, cum s-au zis mai sus, iara tot unii snt. Ce dara pe acestea, cum zic, tot romani i tinem, ca toti acestea dintr-o fntna au izvot si cura. Aparuta n sec al XVIII -lea, Scoala Ardeleana avea drept scop afirmarea drepturilor politice ale poporului romn din Transilvania. Patrunsi de ideile iluministe, reprezentanti acesteia, Samuil Micu, Gheorghe sincai, Petru Maior si Budai - Deleanu, priveau instructia , prin scoala sau prin intermediul cartii, ca un mijloc de luminare si de progres, modul prin care se ajungea la constiinta de sine, la descoperirea valorilor umane, deci a drepturilor lor, n primul rnd, ca oameni. Opera de cultura a reprezentantilor scolii Ardelene prefigureaza, prin tematicaei, unitatea romneasca si originea pur romana a poporului romn. Samuil Micu este cel care, ncercnd sa dovedeasca provenienta latina a romnilor, conchide ca acest lucru reiese din patru elemente : "ntiu din scriitori, a doua din obiceiuri, a treia din limba, a patra din nume." Asemenea lui Samuil Micu, Gheorghe sincai, n opera "Hronica romnilor si a mai multor neamuri...", ncearca sa dovedeasca sorgintea romana a poporului romn : "Din partea coloniei, carea au remas n Dachia Veche...s-au prasit apoi toti romnii cti snt de-a stnga Dunarei, cum cura n Marea Neagra; iara din partea coloniei carea s-au trecut Dunarea si s-au asezat n Dachia cea Noao, asisderea si din romanii pre carii i-au adus Marele Constantin din Trachia, Machidonia si Thessalia, s-au prasit romnii cei ce snt de-a dreapta Dunarei, carii sau numit dupa aceaia, amu vlahi, amu cotzo, sau cuzo-vlahi, iara mai pre urma tintari, tocma cum s-au numit si ceii ce au remas de-a stnga Dunarei, ntiu romni, apoi abotriti, dupa aceaia comani si patinachite, mai pre urma munteni, moldoveni, margineni, mocani, fratuti; ci ori cum s-au numit, sau se numesc si acum, tot de o vita si porodita snt, adeca romani de snge, precum firea si vrtutea i marturiseaste (...)". Dintre istoricii scolii Ardelene, Petru Maior este teoreticianul intransigent al radacinii pur romane a poporului nostru. El este acela care acorda cel mai mult spatiu discutarii puritatii neamului nostru si face cea mai lunga demonstratie a acestei probleme n opera cu caracter polemic "Istoria pentru nceputul romnilor n Dachia". Limba romna, reprezentanta a latinitatii rasaritene, a fost de-a lungul timpului , cntata si slavita n lucrarile lor de multi scriitori romni, care si-au nchinat viata si munca lor patriei, fiind constienti de sorgintea nobia a acestei limbi si de cultura pe care aceasta o presupune. Interesul pasoptistilor pentru trecutul dacic si roman al neamului lor decurge din ideologia romantica, orientata spre cunoasterea istoriei propriului popor, spre folclor ca depozitar al traditiei. n viziunea lor, poezia populara a pastrat mai bine dect isoria consemnata, memoria timpurilor stravechi n care s-a plamadit poporul romn. Se explica astefel, mbinarea preocuparilor stiintifice (articole, studii) cu creatia literara. Gheorghe Asachi, Alecu Russo, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Alecsandri ncearca n mod programatic sa construiasca o mitologie romneasca, folosindu-se de traditia popolara.

Gheorge Asachi a prefigurat mitul etnogenezei romnilor n balada "Traian si Dochia", ca si n poezia "La patrie", integrata volumului "Poesie", unde, scriitorul i prezinta pe romni ca mostenitorii Romei si ai Daciei : "O, romni, romni ai Daciei, ce purtati un mndru semn/ De-origina, istoria acum fie-ni ndemn! / n vechime maica Roma, ce-a fost doamna-n toata lume, / Ne-a lasat legi si pamnturi, vorba sa si naltul nume. / Oare darul ce de timpuri si barbari s-a pastrat,/ Cnd senina soarta luce, fi-va astazi defaimat? / Nu, prin muze s-a virtutei dorul dulce si fierbinte, / n noi lumea sa cunoasca stranepoti romanei ginte. Alecu Russo evoca Dacia paradisiaca si pe Decebal, conducatorul ei, n amplul poem n proza intitulat "Cntarea Romniei". n a doua jumatate a secolului al XIX -lea , Bogdan Petriceicu Hasdeu publica n volumul "Poesie", "Podul lui Traian", n care sprijina ideea unirii romnilor. Sub aspect literar, tendinta dacizanta culmineaza n a doua jumatate a secolului al XX - lea, prin scrierile lui Mihai Eminescu. Tema dacica se regaseste att n marile poeme "Memento Mori", "Rugaciunea unui dac" si "Sarmis", ct si n proiectele dramatice. n poezia "Memento Mori", Eminescu realizeaza o evocare a civilizatiilor de la origini. Aici viziunea eminesciana asupra Daciei este paradisiaca, scriitorul refacnd imaginea unui popor apus. n secolul al XX - lea ideea dacica prinde consistenta si devine obiect de studiu pentru istorici, filosofi ai culturii si ai religiei, geografi, sociologi, folcloristi. Lucrarilor unor istorici precum Vasile Prvan, Hadrian Daicoviciu, li se adauga studii, articole cu rezonanta puternica n perioada interbelica semnate de Lucian Blaga, Mircea Eliade, Simion Mehedinti. n perioada interbelica ideea dacica s-a transformat uneori n dacism, tracism ori tracomanie, devenind suport ideologic pentru extremismul de dreapta (miscarea legionara). si n perioada postbelica, n plin ceausism, dacismul si tracismul au avut adeptii lor frecventi, att n tara, ct si n diaspora. De-a lungul timpului, disputele cu privire la conceptele de latinitate si dacism au provenit dintr-o nevoie de autodefinire identitara. Asa cum arata Dumitru Micu, in cultura a fost necesar sa ne intoarcem mereu la inceputuri, sa reluam iar si iar totul de la capat. Mereu ne-am vazut obligati [] sa repetam ca de la Rm ne tragem, ca suntem romani si vorbim romaneste, ca e normal sa scriem cu caractere latine, de vreme ce limba noastra deriva din latina, ca n-am parasit nicicand nici o clipa, meleagurile pe care locuim.

Bibliografie: 1. Calinescu George - 1983 Bucuresti, "Istoria literaturii romne" (compendiu) , editura Minerva; 2. "Cntare Romniei" - antologie, 1966, Editura Pentru Literatura; 3. - Drimba Ovidiu 1997 Bucuresti, "Istoria culturii si civilizatiei III", editura Saeculum I.O. si editura Vestala; 4. Graur Alexandru 1972 Bucuresti, "Lingvistica pe ntelesul tuturor", Editura enciclopedica romna; 5. Giurescu C. Constantin 1973 Craiova, "Formarea poporului romn", Editura Scrisul Romnesc;