CRITICISMUL JUNIMIST

Junimea reprezinta fondarea spiritului critic modern in literatura si

cultura romana, dar si o reactie impotriva lipsei de echilibru intre formele si
fondul cultural mostenit de la pasoptist
Criticismul junimist analizeaza si sanctioneaza urmarile adaptarii
superficiale a institutiilor si a formelor civilizatiei occidentale din perioada
pasoptista.
Criticismul junimist este legat in primul rand de activitatea lui Titu
Maiorescu, mentorul societatii Junimea.Seria criticilor aduse directiei de
azi in cultura romana incepe prin studii si articole din domeniul limbii ,
apoi al culturii (teoria formelor fara fond), pentru a trece ulterior la critica
aplicata la domeniul literaturii, unde Titu Maiorescu pune bazele teoretice
ale criticii estetice.Scrierile lui au fost reunite in volum sub titlul Critice.
Junimismul este un curent cultural si literar promovat de societatea
ieseana Junimea, care se manifesta ca o miscare de modernizare profunda si
de aplicare a spiritului critic.Junimistii au recunoscut contributia
predecesorilor, dar s-au raportat critic la epoca pasoptista(1830-1860),de
intemeiere a literaturii noastre moderne.Astfel ca junimismul include atat
elemente de rupture fata de trecut, cat si tendinte de continuitate cu directia
initiata de Mihail Kogalniceanu, Dacia literara.Idei si teme commune sunt:
promovarea unei literature originale, cu specific romanesc, combaterea
imitatiilor sterile si aplicarea principiilor valorice in actul critic.Mai departe,
Junimea inseamna o ideologie noua, un discurs intercultural, o raportare a
modelului literar romanesc la cel european, prin largirea criteriilor estetice la
nivel universal.
Obiectivele Junimii:
-rspndirea spiritului critic;
-ncurajarea literaturii naionale;
-neatrnarea intelectual a poporului romn;
-originalitatea culturii i a literaturii romne;
-crearea i impunerea valorilor naionale
-educarea oamenilor prin cultur (culturalizarea maselor), eforturile lor
ndreptndu-se spre receptarea i nelegerea culturii de ctre popor;
-unificarea limbii romne literare

Intemeierea Junimii.Revista Convorbiri literare

Medalionul Junimii (1877)

Societatea Junimea este cea mai importanta grupare culturala din a

doua jumatate a secolului al XIX-lea.Este intemeiata, ca asociatie literara,
culturala si stiintifica, in 1863, la Iasi, ca urmare a dorintei unor intelectuali
ieseni, recent reveniti din strainatate majoritatea din Germania, al carei
model riguros le-a format o viziune despre lume si o noua atitudine, de a
sustine, intr-un cadru organizat, discutii si prelegeri despre domeniile vietii
sociale, politice si culturale.Membrii fondatori sunt:P.P Carp, Vasile Pogor,
Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti si Titu Maiorescu.Vasile Pogor si Carp se
formeaza la scolile din Franta, ceilalti la universitatile germane, in timp ce
conducatorul de drept al gruparii,Titu Maiorescu, studiaza atat la scolile din
Franta, cat si la cele din Germania.

Ei i ncep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri

populare cu o tematica diversa.Astfel, pana in 1864, Titu Maiorescu tine
zece prelegeri populare,in timp ce P.P Carp si Vasile Pogor cate doua,
moda aceasta raspandindu-se si dobandind subiecte unitare,incepand mai
ales cu anul 1866. Apoi Preleciunile populare devin o lung tradiie a
Junimii din Iai.
Elementele de viata ale popoarelor si Cartile omenirii sunt cateva dintre
temele abordate de conferentiarii de la Junimea.Un moment memorabil il
reprezinta in anul 1867, cand se infiinteaza, sub conducerea lui Iacob
Negruzzi, Convorbiri literare, una dintre cele mai importante reviste din
literature romana,cu aparitie neintrerupta pana in martie 1944 (din 1970,
reapare la Iasi, intr-o serie noua, prin transformarea unei reviste locale,
Iasul literar, in Convorbiri literare)

Aceast publicaie se va bucura de cel mai nalt prestigiu n istoria

literaturii romne. Ea a impus, nc de la apariie, o direcie nou, modern,
ntregii noastre culturi, definindu-se prin spiritul ei etic i sentimentul valorii
estetice. nc de la nceputurile ei, micat de contiina primelor nevoi ale
culturii romneti n acel moment, Junimea abordeaz problema
ortografiei romneti, foarte acut n epoca trecerii de la ntrebuinarea
alfabetului chirilic la cel latin.
Perioada de glorie a fost aceea a marilor clasici, in paginile ei aparand
cele mai importante opere literare scrise de Mihai Eminescu, Ion Creanga,
I.L. Caragiale si Ioan Slavici.Revistei Junimea i se adauga si o editura, la
care se publica, intre altele, studii fundamentale sau de mare importanta in
momentele stiintifice si culturale respective: Desprea scrierea limbii
romane, de Titu Maiorescu , Epitome Historiae Sacrae, de Pavel Paicu,
traducerea domnisoarei Emilia Maiorescu dupa Moartea lui Wallenstein a
lui Schille, traducerea lui P.P. Carp dupa Macbeth, de
Shakespeare.Junimea provoaca, in epoca, cele mai multe polemici, la care se
angajeaza personalitati culturale si stiintifice importante.

Ideologia junimista, sintetizata de Titu Maiorescu in studiile si

articolele sale, a promovat cateva idei si directii de actiune: dezvoltarea
spiritului critic in cultuira si in literature, incurajarea literaturii nationale,
crearea unei culture si a unei literature originale, fructificarea valorilor
nationale prin aplicarea unor principii unitare si ferme, emanciparea
poporului prin cultura, combaterea exagerarilor neologice, inlocuirea
alfabetului chirilic cu cel latin si unificarea limbii literare.
Activitatea cea mai interesanta o reprezinta sedintele de cenaclu,
tinute in faza ieseana a Junimii, in casele lui Vasile Pogor sau Titu
Maiorescu, in care au citit toti marii scriitori ai vremii, intalniri marcate de
momente si intamplari memorabile, care au facut subiectul catorva carti de
imemorialistica de mare interes, dar au devenit si anecdote cunoscute in
lumea literara.Sedintele sunt prezidate de Vasile Pogor si de Titu Maiorescu
care, prin personalitatea sa energica, se impune ca un veritabil mentor in
toate manifestarile gruparii.

In lucrarea Istoria literaturii romane moderne, criticul Tudor Vianu

stabileste un camp ideatic definitoriu pentru activitatea Junimii.El se refera
mai intai la spiritul filozofic al gruparii, constituita din filologi, filozofi,
esteticieni de mare eruditie, care, la sedintele Junimii, preferau referatele
istorice sau filologice, discutiile pe teme generale, cu implicatii
filozofice.Interesul pentru formatia filozofica a membrilor Junimii se traduce
prin numeroasele burse pe care gruparea le oferea unor tineri studiosi pentru
a se forma in universitati straine.Unul dintre acestia a fost insusi Mihai
Eminescu, care trebuia sa devina, dupa intoarcerea din strainatate, profesor
de filozofie la Universitatea din Iasi.
O alta caracteristica a gruparii este spiritual oratoric, cultivat de
junimisti in multele polemici sustinute in paginile Convorbiri literare, in
activitatea juridica si, mai tarziu, in lupta parlamentara.
Clasicismul gruparii este o trasatura marcanta.Gustul junimistilor
este clasic si academic afirma Tudor Vianu,relevand faptul ca membrii
Junimii erau oameni de formatie universitara, stapanind umanitatile vechi si
moderne, inclinati de a judeca dupa modele si a crede in valoarea canoanelor
in arta.
Ironia celebra zeflemea junimista, reprezinta arma cea mai
folosita de membrii junimii.Ironia produce sitagme si anecdote celebre, care
alimenteaza din plin scrierile memorialistice ale timpului, cele mai
cunoscute fiind ale lui Gh. Paun si Iacob Negruzzi.Ironia s-a manifestat in
deviza gruparii intra cine vrea si ramane cine poate, in porecle pudicul
Naum, bardahanosul Creanga, bine hranitul Caragiani, carul cu
minciuni(Iacob Negruzzi-pentru ca stia ultimele anecdote), biblioteca
(Vasile Pogor pentru ca-si schimba ideile in functie de ultima carte
citita)etc., in apostrofari Caracuda-grupul care nu ia parte la discutii.Pogor
este spiritual ironic cel mai inversunat, in timp ce Titu Maiorescu se pare ca
facea exceptie de la acest spirit spontan creativ-ironic.
Spiritul critic este trasatura cea mai importanta a Junimii.Se manifesta
prin respectul fata de adevarul istoric in studierea trecutului, si prin
cultivarea simplitatii.Este combatuta falsa eruditie, manifestata de catre
multi carturari ai timpului, prin folosirea unei limbi artificiale care sa-i
diferentieze de oamenii de rand.
.