Dreptul de acrescământ (sau de adăugire)

Dreptul de acrescământ (sau de adăugire, cum i se mai spune) vizează

problema cui anume îi vor reveni bunurile (drepturile) ce au format
obiectul legatelor ineficace. Regula în această privinţă este aceea potrivit
căreia de legatele ineficace, fie datorită nulităţii, fie revocării sau
caducităţii, profită moştenitorii legali sau testamentari ale căror drepturi
succesorale ar fi fost micşorate sau înlăturate prin existenţa acelor legate.
Altfel spus, obiectul legatelor ineficace va reveni persoanelor cu vocaţie
succesorală din a căror parte urmau să se execute acele legate. Aceste
persoane sunt: moştenitorii legali, legatarii universali, legatarii cu titlu
universal sau chiar legatarii particulari, dacă testatorul le-a impus ca
sarcină executarea legatului ineficace. De pildă, dacă legatul ineficace a
fost universal, de el vor profita moştenitorii legali rezervatari, care vor
culege, de astă dată, nu numai rezerva ci întreaga moştenire, sau
moştenitorii nerezervatari care au fost înlăturaţi de la moştenire prin
instituirea legatarului universal. Dacă, prin ipoteză, au fost instituiţi doi
legatari universali, dar numai unul din legate este ineficace acesta va
profita celuilalt legatar universal, care potrivit art. 888 C. civ. are vocaţie
universală.
De ineficacitatea legatului cu titlu universal vor profita
moştenitorii legali sau legatarul universal, dacă a existat. În cazul în care
testatorul a instituit mai multe legate cu titlu universal, de ineficacitatea
unuia nu poate profita un alt legatar cu titlu universal întrucât, potrivit art.
894 C. civ., vocaţia legatarului cu titlu universal este limitată la o
fracţiune din moştenire. Se poate, totuşi, ca testatorul să fi instituit doi
sau mai mulţi legatari cu titlu universal pentru aceeaşi fracţiune din
moştenire, ipoteză în care ineficacitatea legatului în privinţa unuia din
legatari va profita celuilalt. De pildă, dacă unul din legatarii cu titlu
universal nu acceptă legatul, sau în ce-l priveşte legatul a fost revocat
judecătoreşte pentru ingratitudine etc. acesta va profita celuilalt legatar cu
titlu universal.
În ce priveşte legatele cu titlu particular ineficace, ele profită
moştenitorilor legali, legatarilor universali sau cu titlu universal care
aveau obligaţia să execute acele legate. Legatarii cu titlu particular
profită de ineficacitatea unor legate cu titlu particular numai în ipoteza în
care aveau ca sarcină executarea legatelor ineficace sau dacă beneficiul lor
succesoral a fost redus prin astfel de legate. De pildă, dacă legatul cu titlu
particular a avut ca obiect uzufructul unui bun şi a devenit ineficace, de el
poate profita legatarul cu titlu particular care avea nuda proprietate a
aceluiaşi bun, prin aceasta proprietatea acestuia din urmă devenind
deplină. Se poate însă întâmpla ca
voinţa testatorului să fi fost alta, ca atunci când printr-o substituţie
vulgară, cum vom vedea în cele ce urmează, sau în cazul legatului
conjunctiv, el însuşi a desemnat beneficiarul legatului cu titlu particular
ineficace.
Aşadar, de la regula potrivit căreia ineficacitatea legatului profită
moştenitorilor ale căror părţi din moştenire ar fi fost micşorate prin acel
legat sau care aveau obligaţia executării acelui legat, legiuitorul a instituit
două excepţii şi anume: substituţia vulgară şi legatul conjunctiv.
În cazul substituţiei vulgare (reglementată de art. 804 C. civ.)
testatorul desemnează, pe lângă primul legatar, un al doilea, care, prin
substituţie, va beneficia de legat, cu condiţia ca primul legatar să nu
accepte legatul sau să nu poată beneficia de el. Prin substituţia vulgară, ca
urmare a voinţei testatorului, se înlătură, aşadar, posibilitatea ca
moştenitorii legali sau ceilalţi legatari să profite de ineficacitatea legatului
care va reveni celui de al doilea legatar desemnat de către testator.
Moştenitorii legali sau alţi legatari ar putea profita de ineficacitatea
legatului numai în ipoteza că legatul ar fi ineficace şi faţă de cel de-al
doilea legatar (substituitul) iar testatorul nu a dispus altfel.
Ne aflăm în prezenţa legatului conjunctiv, reglementat de art. 929 C.
civ., în situaţia în care acelaşi bun, determinat individual sau generic, este
lăsat la mai mulţi legatari, fără a se preciza partea care s-ar cuveni
fiecăruia, astfel că fiecare va avea chemare eventuală la întregul obiect 3 .
Dacă toţi legatarii vor şi pot să primească obiectul legat, acesta se va
împărţi între ei în mod egal. Dacă însă unul dintre legatari nu poate sau nu
vrea să primească legatul, partea lui va reveni, în virtutea dreptului de
acrescământ, celorlalţi colegatari, ale căror părţi vor spori în mod
corespunzător. Aşadar, partea care s-ar fi cuvenit legatarului care refuză
să primească legatul sau nu-l poate primi, nu se scade pentru a profita
celorlalţi moştenitori potrivit dispoziţiilor legale. Din conţinutul art. 929 C.
civ. rezultă numai trei cazuri în care ar opera dreptul de acrescământ şi
anume: în caz de incapacitate a legatarului, în caz de renunţare a acestuia la
legat sau în caz de predeces al legatarului faţă de testator, numai că în
doctrină se acceptă că dreptul de acrescământ operează oricare ar fi cauza
ineficacităţii legatului, chiar şi în cazul în care este vorba de revocarea
voluntară a acestuia. Desigur, hotărâtoare şi în această privinţă este voinţa
testatorului, aşa cum se desprinde ea din conţinutul testamentului, sau
cum se exprimă legiuitorul, dacă din dispoziţiile testamentare rezultă că
acesta a fost „cugetul testatorului”.
 Dreptul de acrescământ profită nu numai colegatarilor care au primit
legatul ci şi moştenitorilor colegatarului predecedat faţă de testator,
întrucât, aşa cum s-a precizat în doctrină, dreptul de acrescământ nu
operează, în cazul legatului conjunctiv la fel ca în cazul substituţiei
vulgare, de la persoană la persoană ci de la porţiune la porţiune.
Din cele de mai sus rezultă că pentru a opera dreptul de acrescământ
trebuie să fie îndeplinite mai multe condiţii şi anume:
– să existe mai mulţi legatari cu titlu particular. În cazul legatelor
universale sau cu titlu universal nu este vorba propriu-zis de un drept de
acrescământ, aşa cum este el reglementat de art. 929 C. civ. întrucât aceste
legate conferă ele însele vocaţie la întreg patrimoniul succesoral sau la o
parte din acesta, deşi practic, în cazul ineficacităţii legatelor faţă de unul
din legatari, duce şi în aceste cazuri la sporirea cotei celorlalţi legatari
care pot şi vor să accepte un astfel de legat.
– să existe identitate de obiect faţă de toţi legatarii. Obiectul legatului,
trebuie, aşadar, să fie acelaşi faţă de toţi legatarii, putând fi constituit din
bunuri corporale, individual-determinate, bunuri de gen determinate sau
determinabile ori bunuri incorporale, sau din legatul dreptului succesoral
dobândit prin moştenire de către testator. Obiectul legatului poate fi
constituit din dreptul de proprietate în integralitatea lui, sau numai din nuda
proprietate ori un dezmembrământ al dreptului de proprietate ca dreptul de
uzufruct sau de abitaţie.
În legătură cu legatul conjunctiv al dreptului de uzufruct s-au născut
discuţii în doctrină pentru ipoteza că unul din legatarii instituiţi de către
testator decedează. Se ştie că, potrivit dreptului comun stingerea
uzufructului, fie în totalitate, fie în parte, profită nudului proprietar
consolidând dreptul acestuia care din acel moment apare ca un drept de
proprietate deplin. Datorită însă specificului legatului conjunctiv, în cazul
său lucrurile nu stau în acest fel. S-a precizat astfel doctrină că în
ipoteza în care unul din legatari este decedat la data deschiderii
succesiunii, celalalt colegatar va dobândi, în virtutea dreptului de
acrescământ, totalitatea uzufructului. Dacă însă moartea unui colegatar
survine după momentul deschiderii succesiunii nu se mai pune problema
dreptului de acrescământ, căci legatul nu mai este ineficace, în temeiul art.
929 C. civ. ci el şi-a produs efectele. În acest caz se aplică normele
dreptului comun privind stingerea dreptului de uzufruct. Cu toate acestea
s-a exprimat şi părerea că, tocmai datorită specificului constituirii
legatului conjunctiv la moartea unuia dintre colegatari, colegatarul în viaţă
va exercita dreptul de uzufruct al întregului bun, acceptându-se, aşadar,
soluţia indivizibilităţii dreptului de uzufruct, iar stingerea lui va interveni
numai la moartea ultimului titular .
 – partea fiecăruia din colegatari să nu fi fost determinată de către
testator. Se consideră, în atare ipoteză, că voinţa testatorului a fost de a
acorda chemare eventuală la totalitatea obiectului legatului fiecăruia dintre
legatari. Există, s-a spus, „o solidaritate de vocaţiune între colegatarii
aceluiaşi lucru” .
– faţă de unul sau mai mulţi legatari legatul să devină ineficace. Dacă
legatul devine ineficace faţă de toţi legatarii, obiectul său va reveni
celorlalţi moştenitori, după regulile generale în materie.
În legătură cu dreptul de acrescământ s-a pus problema dacă el
operează facultativ sau obligatoriu şi apoi dacă se dobândeşte cu sau fără
sarcini.
În doctrina mai nouă aproape toţi autorii împărtăşesc, pe bună
dreptate credem şi noi, părerea că dreptul de acrescământ operează de
drept, fiind, aşadar, obligatoriu. De vreme ce legatarul a acceptat legatul
îl dobândeşte chiar cu sporul rezultat din ineficacitatea acelui legat faţă
de altul, sau alţii din colegatari, căci în adevăr acceptarea succesiunii nu se
poate realiza pro parte, fiind un act juridic indivizibil. Pe de altă parte,
acest drept se bazează pe chemarea fiecărui colegatar la întregul obiect al
legatului, astfel că nu se poate susţine că dreptul de acrescământ ar fi
obligatoriu numai în cazul legatelor universale sau cu titlu universal
conjunctive, cum s-a susţinut în literatura juridică mai veche , ci şi în cazul
legatelor cu titlu particular conjunctive.
Din caracterul obligatoriu în toate cazurile al dreptului de acrescământ
rezultă şi consecinţa că el operează cu sarcini. Legatarul care beneficiază
de acrescământ va suporta şi sarcinile care reveneau colegatarului faţă de
care legatul a devenit ineficace. Face excepţie de la această regulă
ipoteza în care sarcina a fost instituită intuitu personae legatari, adică în
considerarea persoanei legatarului care nu a primit sau nu a putut primi
legatul. În acest caz ineficacitatea legatului atrage după sine şi
ineficacitatea sarcinii.