Curs 8

26.04.2017
In esenta despre ce este vorba cand discutam despre dezmostenire sau exheredare?

Deci in esenta este vorba despre acele dispozitii testamentare prin care intr-o forma sau alta testatorul
inlatura de la mostenirea legala pe unul sau mai multi mostenitori. O sa vedem ca posibilitatile testatorului
sunt nelimitate atunci cand este vorba despre mostenitorii nerezervatari pe cand atunci cand exista si
mostenitori rezervatari si acestia pot fi dezmosteniti dar nu in privinta rezervei; aici exista anumite limitari.

In Codul civil anterior dezmostenirea nu era reglementata expres dar practica judiciara si doctrina
recunosteau aceasta institutie, i-au dat un anumit contur acesteia si in Noul Cod Civil regasiti dispozitii
exprese care reglementeaza aceasta problema. Art. 1074 alin. 1 stipuleaza ca dezmostenirea este
dispozitia testamentara prin care testatorul inlatura de la mostenire in tot sau in parte pe unul sau mai
multi dintre mostenitorii sai legali. Deci iata ca testatorul are aceasta posibilitate, stim foarte bine ca
mostenirea legala este o mostenire subsidiara, care survine atunci cand si-a manifestat testatorul dorinta
intr-un fel sau altul si aceste dispozitii referitoare la mostenirea legala pot fi ocolite de catre testator in
anumite cazuri. Spre deosebire de situatia din dreptul roman unde dezmostenirea era o pedeapsa, adica
o sanctiune indreptata impotriva celui dezmostenit, ceea ce echivala si cu ruperea relatiilor de rudenie
intre testator si cei care aveau vocatie la mostenire si erau dezmosteniti, in conceptia actuala
dezmostenirea nu mai este o sanctiune. Prin urmare testatorul nu trebuie sa isi justifice in nici un fel
dispozitiile prin care inlatura pe unul sau pe altul dintre mostenitorii legali de la mostenire si poate sa faca
acest lucru fara a se pune problema existentei vreunui caracter sanctionator (deci sa existe o conduita
reprobabila din partea mostenitorului legal si sa fie sanctionat prin aceasta dezmostenire). Aici exista o
diferenta intre dezmostenire care se intemeiaza pe vointa testatorului si nedemnitate. In cazul
nedemnitatii intr-adevar este vorba despre o sanctiune atrasa de savarsirea anumitor fapte, pe cand la
dezmostenire nu se cere asa ceva.

Problema care se pune este daca dezmostenirea duce la pierderea calitatii de mostenitor legal a celui
care este subiect al acestei manifestari de vointa din partea testatorului sau duce numai la pierderea
emolumentului, adica a folosului legal de pe urma mostenirii pe care ar fi primit-o daca nu ar fi existat
dispozitia de exheredare. Unii autori sustin in dreptul nostru ca prin dezmostenire sau exheredare s-ar
pierde chiar titlul de mostenire. In ceea ce ne priveste, alaturi de alti autori consideram ca nu este asa;
deci nu se pierde titlul de mostenire, se pierde doar emolumentul. Sa ne gandim, in situatia in care este
vorba despre o dezmostenire partiala, daca este vorba despre un mostenitor legal, isi pierde el calitatea
de mostenitor legal? Fiind rezervatar, rezerva i se cuvine, pierde doar dreptul de a mosteni partea
aferenta cotitatii disponibile dar nu pierde dreptul la rezerva. Si in cazul mostenitorilor care nu sunt
rezervatari situatia este aceeasi. Sigur ca in cazul acestor mostenitori dezmostenirea poate sa fie totala,
deci sa fie inlaturati total de la emolument, de la dreptul de a beneficia de bunurile lasate de defunct si
atunci sigur ca s-ar putea zice ca in situatia asta isi pierde titlul de mostenitor. Nici in aceasta situatie nu
se pierde titlul de mostenitor pentru ca se poate intampla ca dispozitiile care au dus la exheredare, de
pilda ca a fost desemnat de catre testator un legatar universal. Asta echivaleaza cu dezmostenirea totala
a mostenitorilor nerezervatari deci inlaturarea lor de la mostenire. Dar ei nu isi pierd titlul. Dovada, faptul
ca in legatarul daca nu accepta legatul, atunci ce se intampla? In mod normal daca nu si-a manifestat
intr-o forma sau alta testatorul intentia de a il inlatura cu orice pret pe acel mostenitor de la succesiunea
sa, deci in situatii exceptionale, in restul situatiilor, deci cand nu se poate interpreta in acest fel vointa
dispunatorului atunci faptul ca legatul devine caduc, pentru ca nu il accepta in exemplul dat legatarul,
face ca cel exheredat in prima faza sa beneficieze de mostenirea respectiva; deci nu pierde titlul de
mostenitor. Sau chiar in ipoteza in care exista instituit un legatar universal, deci cand este exheredat in
intregime sa zicem un frate al defunctului care nefiind mostenitor rezervatar poate fi inlaturat in intregime
de la mostenire, si in aceasta situatie fratele defunctului este cel care face predarea legatului. O sa vedem
cand vom discuta despre aceasta institutie, predarea legatului in aceasta ipoteza se face de catre fratele
defunctului daca a acceptat mostenirea, si fratele defunctului va fi obligat la plata datoriilor si taxelor
mostenirii deci a pasivului,chiar daca nu beneficiaza de nimic. Sigur in afara de situatia in care renunta la
mostenire, atunci e strain de mostenire, deci nu are nimic de-a face cu mostenirea. Dar daca a acceptat-o
atunci va fi obligat la plata pasivului. Deci nu se pierde titlul de mostenitor. De altfel am putea accepta
ideea ca legea confera un titlu si vine altcineva si iti ia titlul? Tot legea ar trebui nu, sa il ia? Si va amintiti
nu? Ca si in cazul nedemnitatii, si acolo se punea problema daca e vorba despre pierderea titlului de
mostenitor sau e vorba numai despre pierderea folosului legal de pe urma mostenirii. Deci va rog sa
retineti ca prin dezmostenire nu se pierde titlul de mostenitor, chiar daca dezmostenirea este totala ci se
pierde numai emolumentul, in tot sau in parte.

Dezmostenirea poate fi totala sau partiala. Este totala cand se refera la toate bunurile mostenirii
sau poate sa se refere la toate persoanele care ar avea dreptul la mostenire legala. De asemenea poate fi
partiala. Inlaturarea de la mostenire sa fie numai pentru o parte a mostenirii, de pilda un frate al
defunctului are dreptul la jumatate din mostenire si pentru cealalta parte a mostenirii sa fie instituit un
legatar cu titlu universal. Deci dezmostenirea poate fi si partiala.

De asemenea, dezmostenirea poate fi expresa din punctul de vedere al modalitatii in care se

face exheredarea, ( ex. poate fi expresa cand dispunatorul zice exheredez, inlatur de la mostenire pe x, y
sau z, mostenitorii legali pe care ii indica in mod expres) sau poate fi implicita (de ex. In situatia in care
face liberalitati in favoarea altor persoane, si implicit mostenitorii legali cel putin in limita cotitatii disponibile
daca este vorba despre mostenitori rezervatari, pierd dreptul la emolumentul mostenirii respective).

De asemenea, dezmostenirea poate fi una ferma adica neconditionata in nici un fel de catre
dispunator, sau poate fi una care sa fie instituita cu titlul de clauza penala, ca si o pedeapsa pentru
mostenitorii legali care nu au respectat manifestarile de vointa ale dispunatorului.

Din punctul de vedere al dezmostenirii ferme aceasta poate fi una cu instituire de legatari, sau
fara instituire de legatari.

De pilda in ipoteza care este cea mai raspandita, in care dispunatorul face legate in favoarea unui
sau unor terti indiferent de natura lor, cu titlu universal sau cu titlu particular, dar nu spune nimic in
legatura( de ex. in masura in care institui legatarii, ii exheredez pe x, y, z dintre mostenitorii legali).
Testatorul face numai dispozitii in favoarea celor care sunt instituiti ca legatari; deci beneficiari ai
liberalitatilor. In aceasta ipoteza sigur ca implicit are loc o exheredare, o dezmostenire a mostenitorilor
legali. In masura in care se fac liberalitati in mod corespunzator se ajunge la o dezmostenire a
mostenitorilor legali. Dar dezmostenirea poate fi si una expresa, de ex. sa zica testatorul, ,,inlatur de la
mostenire pe cutare" si atunci sigur ca el poate sa zica ,, exheredez pe cutare si institui pe altcineva" sau
poate zice numai ,,exheredez pe cutare" si atunci sigur ca se pune problema pe care am mai discutat-o
atunci cand discutia a fost asa-zisa problema a posibilitatii ca doua clase de mostenitori legali sa vina in
acelasi timp la mostenire si anume cine beneficiaza de astfel de dispozitii prin care se spune ,,exheredez
pe cutare" si atunci se pune problema cine si in ce masura beneficiaza de ceea ce nu poate sa revina
mostenitorilor legali la care s-au referit dispozitiile de exheredare. Si din acest punct de vedere, deci a
regulilor care se aplica in privinta modalitatilor sau a regulilor dupa care se defera partea de mostenire de
care au fost lipsiti mostenitorii legali, exista art. 1075 care contine urmatoarele reguli si se refera la 4
situatii:

1. In cazul dezmostenirii sotului supravietuitor, mostenitorii din clasa cu care acesta vine in
concurs culeg partea de mostenire ramasa dupa atribuirea cotei cuvenite sotului supravietuitor ca urmare
a dezmostenirii.
 Avem ca exemplu situatia in care la mostenire vine sotul supravietuitor si un fiu al defunctului.
Ambii sunt mostenitori rezervatari. O sa vedem ca rezerva in cazul mostenitorilor legali indiferent de
categoria din care fac parte este de jumatate din drepturile de mostenire legale. Va amintiti ca sotul
supravietuitor in concurs cu descendentii indiferent de numarul lor are dreptul la 1/4 din mostenire. Deci
rezerva lui este de jumatate din 1/4, asadar 1/8. Prin urmare in exemplul dat sotul supravietuitor fiiind
exheredat are dreptul la 1/8 din mostenire. Restul se cuvine fiului defunctului; 3/4 ar fi avut dreptul ca
mostenitor legal si 1/8 care a ramas din cota legala a sotului supravietuitor, de care acesta a fost lipsit prin
dispozitia de exheredare, revine fiului. Sigur ca o sa vedem cu ce titlu. Problema se pune, ca aceasta
optime din mostenire care revine fiului defunctului ca urmare a exheredarii sotului supravietuitor, ii revine
cu titlu de mostenitor legal sau ii revine prin instituire cu titlu de legatar implicita, adica prin dispozitia de
exheredare? Despre asta vom discuta putin mai incolo. Deci o prima situatie - sotul supravietuitor cu unul
sau alti mostenitori-sotul fiind exheredat are dreptul la rezerva. Sigur ca daca exheredarea e partiala, deci
nu e in limita maxima de optime in exemplul dat, atunci sigur ca pentru partea care s-a facut exheredarea
se aplica regula despre care am vorbit.

2. Daca in urma dezmostenirii pe langa sotul supravietuitor vin la mostenire atat cel dezmostenit
cat si acela care beneficiaza de dezmostenire, acesta din urma culege partea ramasa dupa atribuirea
cotei sotului supravietuitor si a cotei celui dezmostenit.

Sigur ca aici unii au zis ca este vorba despre situatia in care sotul supravietuitor vine in concurs cu
alti mostenitori rezervatari. Dar textul ne permite o astfel de interpretare? Nu face nici un fel de distinctie.
Deci ne-am putea vedea pusi intr-o situatie in care la mostenire vine un sot supravietuitor, un fiu al
defunctului care este dezmostenit in totalitate (aici dezmostenirea nu se refera la sot, se refera la un alt
mostenitor rezervatar) si un frate al bunicului, deci mostenitor din ultima clasa (deci din clasa a IV a).
Aplicand regulile acestui text care par a nu fi interpretabile rezulta urmatoarea situatie:

- Sotul supravietuitor fiind mostenitor legal are dreptul la 1/4 din mostenire;

- Fiul defunctului care este mostenitor rezervatar, a fost dezmostenit printr-o dispozitie expresa de
catre testator, ca mostenitor legal ar fi avut dreptul la 3/4, fiind dezmostenit are dreptul numai la rezerva.
Adica jumatate din 3/4 este 3/8. Deci mai raman 3/8.

- Plus lumina acestui text, dupa mintea legiutorului, acea parte de 3/8, deci egala cu rezerva fiului
(mostenitorul cel mai protejat descendent din clasa I), ii revine fratelui bunicului, mostenitor din clasa a IV
a. Vi se pare ca este logic? Este mai mult decat ia sotul, este mai mult decat ia insusi fiul rezervatar. Chiar
daca este dezmostenit, nu vad nici o logica in aceasta dispozitie legala. Cred ca mai normal era sa se
solutioneze in favoarea sotului. Dezmostenit, fiul primeste numai rezerva si restul se da sotului. De ce sa
mergem in clasele celelalte? Si am dat un exemplu in extrem,cand poate veni unul din clasa a IV a. Nu
are nici o logica textul acesta. Sigur ca asa cum suna textul daca esti pus sa il aplici nu ai ce face.

Intrebare din sala: N-am putea sa vorbim si despre o dezmostenire implicita a sotului
supravietuitor partiala in conditiile in care sotul supravietuitor doar in concurs cu fratele bunicului ar fi avut
mai mult decat are?

Dar de unde a rezultat dezmostenirea?

In sensul in care in concurs cu fratele bunicului, deci doar cu el, ar fi avut o cota mai mare. Acum
in concurs cu fratele, prin faptul ca il dezmosteneste expres pe fiu, el are o cota mai mica si este cumva
dezavantajat.

Sunteti de acord?
 Pai daca potrivit primei ipoteze, in cazul in care cel dezmostenit este sotul supravietuitor, de ceea
ce ramane beneficiaza cel sau cei cu care vine in concurs. Daca mostenirea e in clasa I, cei din clasa I nu
si cei din clasele subsecvente, aici de ce ar fi alte reguli? Ar trebui sa se aplice in ambele sensuri, si cand
e sotul si cand e fiul. Nu vad nici o logica ca sa permita ca partea aceea din mostenire care este
importanta, egala cu rezerva fiului sa se duca in clasa a IV a de mostenitori, deci clasa care vine in ultima
instanta la mostenire. Nu ar fi mai normal sa acceptam ideea ca in masura in care l-a dezmostenit pe fiu a
acceptat sa il instituie legatar pe sotul supravietuitor.

Sigur ca lucrurile trebuie privite si din perspectiva situatiei in care concursul dintre sotul
supravietuitor si fiul respectiv este unul in care fiul e unul dintr-o alta legatura decat cu sotul supravietuitor
si atunci o sa vedem ca o sa existe o cotitate disponibila speciala. Deci cotitatea disponibila de care poate
beneficia sotul supravietuitor intr-o astfel de ipoteza este mai restransa decat cotitatea disponibila de drept
comun. Deci acolo ar putea exista o restrictie. Si atunci pentru ceea ce ramane care nu poate reveni
sotului supravietuitor cu titlu de cotitate disponibila pentru ca depaseste limita maxima a cotitatii
disponibile speciale atunci pentru acea parte s-ar putea zice ca se duce in clasa urmatoare. In aceasta
situatie s-ar putea zice asta dar numai cu titlu de exceptie.

Ca regula textul mi se pare ca nu are logica in formularea lui actuala. Deci aici trebuie ca
legiuitorul sa intervina si sa rezolve problema.

3. In urma dezmostenirii un mostenitor primeste o cota inferioara cotei sale legale si mostenitorul
cu care vine in concurs culege partea care ar fi revenit celui dezmostenit.

Deci daca la mostenire vin 2 frati, mostenitori din clasa a II a, si unul dintre ei este dezmostenit
partial, in proportie sa zicem de jumatate din ceea ce i s-ar fi cuvenit cu titlu de mostenitor legal de acea
parte in mod firesc profita fratele lui.

In fine, dezmostenirea poate fi si totala. Se poate intampla ca dezmostenirea sa fie totala si in

aceasta situatie art. 1075 alin. 4 stipuleaza: daca in urma dezmostenirii o persoana este inlaturata total
de la mostenire cota ce i s-ar fi cuvenit i se atribuie mostenitorilor cu care ar fi venit in concurs sau in lipsa
acestora (deci daca exista mostenitori in aceeasi clasa sau cand nu exista mostenitori in aceeasi clasa)
partea aceea revine mostenitorilor din clasa subsecventa sau din clasele subsecvente (poate nu imediat
din clasa urmatoare ci una din celelalte clase).

Deci acestea sunt regulile dupa care se transmite partea de mostenire care nu poate reveni
mostenitorului exheredat sau dezmostenit. Si problema care se pune este in toate situatiile cu ce titlu
beneficiaza cei pe care ii indica art. 1075 din Noul Cod civil de acea parte de mostenire de care a fost
lipsit cel exheredat. Aici unii zic ca beneficiaza cu titlu de mostenire legala. Noi spunem ca nu si ca
beneficiaza cu titlu de mostenire testamentara, deci cu titlu de legat. Pentru ca aici prin manifestarea de
vointa a dispunatorului are loc dezmostenirea celui care este tinta acestei manifestari de vointa si implicit
in masura in care acesta a fost exheredat are loc o instituire a celui care beneficiaza. Sigur ca la aceasta
solutie finala se ajunge si prin aplicarea regulilor de la mostenirea legala, pentru ca sunt chemati si
comostenitorii sau cei din clasa subsecventa. Dar nu manifestarea de vointa a testatorului este cea care
duce la dreptul de a beneficia de acea cota parte din mostenire? Eu cred ca asta e solutia cea mai
rationala. Nu sa acceptam ideea ca in exemplul acela cu sotul supravietuitor si un fiu, acea optime care ii
revine fiului ca urmare a dezmostenirii sotului supravietuitor, eu zic ca nu ii revine cu titlu de mostenire
legala ci cu titlul de mostenire testamentara. Deci este un legat cu titlu universal. Dar aici lucrurile sunt
controversate si unii sustin ca ar fi vorba de o mostenire legala. Dar atunci ar insemna sa ignoram ca
manifestarea de vointa a testatorului e cea care a declansat aceasta situatie, deci a dus la acest mod de
transmitere a acelei parti din mostenire si atunci cred ca este vorba de un legat implicit. Pentru ca rezulta
in mod expres din dispozitiile art. 1074 NCC ca instituirea de legatari poate fi nu numai expresa ci si
implicita. Pai aici este exact o asemenea instituire implicita.

Intrebare din sala: Si urmeaza la alin. 5 unde este vorba de incapacitatea de a primi legate

Exact. Dar despre treaba aia am discutat cand am vorbit despre problematica celor 2 clase. Acolo
textul este decisiv chiar daca unii autori au zis ca este intamplator ce a zis legiuitorul acolo. Insa asta
demonstreaza ca acolo este vorba despre o instituire pentru ca cei care beneficiaza de cota aceea care
beneficiaza care nu revine celui dezmostenit, trebuie sa indeplineasca conditiile de capacitate pentru a
primi liberalitati. Pai atunci nu inseamna ca e liberalitate? Este un argument care mi se pare decisiv. Unii
spun insa ca este o scapare de condei, ca nu ar conta, dar cum sa nu conteze cand trebuie sa se
indeplineasca conditiile de capacitate. Atunci inseamna ca este legatar nu? Ori legiuitorul scoate text alin.
5, ca sa nu ne dea dreptul sa zicem, dar si fara textul acesta tot putem sa sustinem teza ca este vorba
despre o instituire implicita sau indirecta de legatari.

Va spuneam ca dezmostenirea poate fi facuta si cu titlu de sanctiune pentru cazurile in care

beneficiarii mostenirii (Sigur ca aici este vorba despre mostenirea legala, nu e vorba despre situatiile in
care spre ex. se instituie un legatar universal si se dispune sa faca anumite lucruri si el nu face ceea ce ii
spune testatorul. In acea ipoteza este vorba despre o dezmostenire? Nu. Retineti ca dezmostenirea se
refera numai la mostenirea legala. In exemplul pe care vi l-am dat este vorba despre sarcini sau conditii.
Deci este vorba despre obligatii care revin beneficiarului legatului principal pe care trebuie sa il
indeplineasca.) Dar cand discutam despre exheredarea cu titlu de sanctiune pentru nerespectarea vointei
dispunatorului cu privire la alti mostenitori, de pilda spune ca va fi dezmostenit mostenitorul legal care nu
executa legatele pe care le-am dispus. Sigur ca aceasta dispozitie functioneaza numai in masura in care
legatele respective nu depasesc limita maxima a cotitatii disponibile pentru ca daca se incalca cotitatea
disponibila atunci nu mai poate opera sanctiunea pentru ca aceasta poate opera numai pentru acele
conduite care se inscriu in limita textelor legale care sunt imperative, sunt de ordine publica sau care
privesc bunele moravuri. Deci numai dispozitiile care nu contravin dispozitiilor imperative, numai acelea
pot fi impuse. De pilda nu poate testatorul sa zica ,,exheredez pe toti mostenitorii rezervatari care vor
invoca dreptul la rezerva legala". O astfel de dispozitie cum este privita de lege? Dispozitia este privita ca
fiind una nescrisa. Deci sanctiunea este mai drastica decat nulitatea. Pentru ca nulitatea trebuie sa o
invoci si sa o constate instanta, si asa mai departe. Pe cand daca este vorba ca sanctiunea este
considerata nescrisa oricine, oricand si oricum poate sa invoce dispozitia legii si sa ignore acea dispozitie.
Deci sanctiunea este foarte drastica.

Retineti ca dezmostenirea poate fi facuta si cu titlu de sanctiune.

Intrebare din sala: Cu privire la faptul ca ineficacitatea indeplinirii legatului se traduce intr-o
dezmostenire implicita, atrage cumva ca mostenirea va trece in zona mostenitorilor legali cu exceptia
faptului in care dispunatorul este evident ca il dezmosteneste. In cazul in care avem caducitate, practic
faptul ca ineficacitatea legatului nu s-a datorat neaparat vointei testatorului, nu putem prezuma cumva ca
dezmostenirea, ca testatorul chiar doreste dezmostenirea mostenitorilor legatari? R: Acolo este de
interpretare proprie. Adica in functie de situatia concreta, de probele care se pot administra, se poate
demonstra fie ca testatorul de fapt nu a urmarit cu tot dinadinsul sa il exheredeze ci numai a vrut sa il
favorizeze pe cel desemnat beneficiar al legatului acceptand implicit ca daca legatul este caduc sau nu
produce efecte din alte motive atunci partea aia de mostenire sa revina mostenitorului legal. Dar in ipoteza
in care zice in nici o situatie sa nu beneficieze,cum am vazut intr-un testament un exemplu in care un
domn care era un avocat in varsta a precizat ca ,,in nici un caz de aceste bunuri sa nu beneficieze rudele
sotiei ca mi-au facut nu stiu ce de-a lungul vietii". In acest exemplu este clar o exheredare, in nici o
situatie. Deci daca nu ar fi fost valabile legatele atunci mostenirea era vacanta. I: Si ar fi fost expresa? R:
Nu as spune ca expresa in toate situatiile. Poate fi si implicita, dar sa fie clara si neinterpretabila pentru ca
e o exceptie. I: Deci in simpla caducitate? R: Nu. Pentru ca acolo nu poate sa deduca nimeni. Daca a
facut dispozitia e clar ca n-a vrut sa mosteneasca sub nici o forma mostenitorul legal care ar fi fost
exheredat daca cel care era beneficiar al legatului l-ar fi acceptat sau ar fi indeplinit conditiile. Deci aici
este de la caz la caz. Este o chestiune de probatiune, de fapt. Nu este o chestiune de drept, dar in
principiu simplul fapt ca beneficiarul liberalitatii nu beneficiaza de ea indiferent din ce motive asta nu
inseamna ca este exheredat. Sigur ca se poate intampla ca sa fie viciat consimtamantul dispunatorului, sa
fie facuta dispozitia testamentara in stare de insanitate de spirit, si atunci lucrurile sunt foarte clare. Nu
exista vointa de exheredare si este clar ca nu produce efecte legatul si mostenitorul legal beneficiaza de
drepturile normale. Deci nu exista exheredare intr-o astfel de ipoteza, dar pentru alte cazuri in care in
discutie nu este vointa sanatoasa a dispunatorului, ci alte cauze de caducitate cum este neacceptarea sau
incapacitatea legatarului de a primi, si asa mai departe, in acele ipoteze este o chestiune de interpretare a
vointei dispunatorului. A tintit sa il dezmosteneasca pe mostenitorul legal sau nu a tintit, nu a tinut cu tot
dinadinsul si daca dintr-un motiv sau altul beneficiarul legatului nu il primeste, ii revine mstenitorului legal
cu titlul de mostenire legala celui care ii era desemnat de lege.

Alte dispozitii care pot fi incluse in testament sunt cele referitoare la executiunea testamentara. In
esenta la ce se refera executiunea testamentara? Se refera la acele dispozitii testamentare prin care
testatorul desemneaza una sau mai multe persoane care sa asigure aducerea la indeplinire a ultimelor
sale dorinte. Sigur ca in mod normal aceste lucruri sunt indeplinite de catre mostenitorii legali sau de catre
cei testamentari. Dar se poate intampla sa zicem mostenitorul defunctului e un fiu care nu prezinta
incredere, zurliu, vicios, si asa mai departe, si atunci testatorul ca masura de siguranta sa fie convins
adica sa moara linistit ca se va duce la indeplinire ceea ce a dorit el, nu lasa lucrurile pe mana fiului care
nu prezinta incredere, poate desemna una sau mai multe persoane care sa asigure aceste lucruri. Sigur
ca din punct de vedere legal exista 2 conceptii principale in legatura cu executiunea testamentara sau mai
exact cu modalitatile de transmitere a mostenirii. In unele sisteme de drept cum este cazul dreptului
francez sau a sistemelor de drept de inspiratie franceza, o sa vedeti ca exista categoria de drept a
mostenitorilor legali sezinari. Adica a mostenitorilor care intra de drept in posesia mostenirii. A nu se
confunda posesia mostenirii cu stapanirea materiala! Posesia mostenirii este o notiune care se refera la
posibilitatea de a exercita drepturile si corelativ obligatia de a indeplini sarcinile care sunt legate de
patrimoniul succesoral. Deci mostenitorii sezinari, de drept, cu efecte de la data deschiderii mostenirii,
chiar daca in final nu accepta mostenirea, au dreptul sa exercite drepturile si pot fi chemati in judecata sa
indeplineasca obligatiile legate de patrimoniul succesoral.

In alte sisteme de drept cum e cazul dreptului elvetian, dreptului german sau sistemelor de
common law nu exista aceasta categorie a mostenitorilor sezinari, exista un administrator al mostenirii
care preia patrimoniul. Este un fel de lichidatorul, cum e lichidatorul la societatile comerciale, deci una sau
mai multe persoane care sunt desemnate de lege sau de testator preiau patrimoniul succesoral,
incaseaza creantele, platesc datoriile, deci lichideaza patrimoniul succesoral si transmit mostenitorilor
ceea ce a ramas dupa operatiunile de lichidare a patrimoniului succesoral.

In sistemele de inspiratie franceza insa, mostenitorii sezinari intra de drept in posesia mostenirii,
deci incaseaza creantele, fac plata obligatiilor succesorale si in final are loc partajul intre mostenitori cand
acestia cred de cuviinta. Diferenta este esentiala. In sistemele de drept de inspiratie franceza in randul
carora se inscrie si dreptul nostru, exista categoria mostenitorilor sezinari, executorii testamentari, deci cei
care in principiu se spune ca sunt cei care asigura aducerea la indeplinire a ultimelor dorinte ale
defunctului, au drepturi sau competente mult mai restranse decat au mostenitorii sezinari. Aici se pare ca
legiuitorul nostru nu si-a dat seama de acest lucru si a reglementat aceasta problematica a executiunii
testamentare stipuland in art. 1079 ca executorul testamentar este administratorul patrimoniului
succesoral. Dar cand ne uitam la art. 1080 unde sunt enumerate atributiile si anume: sa faca inventarul,
sa puna pecetile, deci nu are voie sa faca mai nimic. Administrarea ce presupune? Unii autori au zis ca
pentru ca textul art. 1079 vorbeste despre administrarea mostenirii se aplica regulile de la administrarea
obisnuita pe care o regasim in materia drepturilor referitoare la drepturile reale.Daca ne uitam la textele de
acolo, vedem ca acolo este vorba de posesie, de stapanirea bunurilor. Fara posesia bunurilor cum le
administrezi? Pe cand executorul testamentar pentru orice chestiune trebuie sa se adreseze instantei.
Sau cand e vorba de asa zisul drept de a partaja mostenirea, ce drept are executorul? Sa propuna. Si
daca acordul mostenitorilor e unanim atunci propunerea e buna si daca nu cum se intampla de cele mai
multe ori, atunci e o vorba goala. Deci practic nu e ceva concret. Aici se pare ca legiuitorul nu prea a
inteles bine lucrurile pentru ca s-a inspirat in parte din dispozitiile CC Carol al II lea care nu a intrat in
vigoare niciodata si care, nota bene, a abandonat institutia sezinei, specifica dreptului francez si s-a raliat
conceptiei din dreptul elvetian, german, sistemele de drept anglo-saxone instituind un administrator al
mostenirii, un lichidator al mostenirii - institutie specifica sistemelor de drept enuntate - ori daca ai copiat
asa cum a facut legiuitorul nostru din 2011 din CC Carol al II lea si nu ti-ai dat seama ca acolo s-a
abandonat institutia sezinei, atunci lucrurile devin explozive - de pilda daca la mostenire vin unul sau mai
multi mostenitori sezinari care au de drept posesia mostenirii, dar executorul testamentar are atributii sa
puna peceti sau sa faca inventarul mostenirii, deci nimic. Sigur ca au si lucrurile astea importanta lor dar
asta nu inseamna administrare. Administrare inseamna sa poti vinde, sa poti incasa, sa pastrezi,sa poti sa
platesti, inseamna sa ai gestiune propriu-zisa. Ori nu e nici vorba despre asa ceva. Deci aici iarasi cred ca
legiuitorul trebuie sa inteleaga putin mai bine despre ce este vorba si decida ce facem. Renuntam la
sezina succesorala ceea ce ar fi fost de dorit, ar fi fost chestiune destul de complicata si atunci avem un
lichidator al mostenirii putem sa zicem si administrator al mostenirii care rezolva toate problemele de
tranzitie, plateste datoriile, incaseaza creantele, si transmite mostenitorilor rezultatul operatiunilor
respective deci ceea ce ramane. Ori mergem pe sistemul clasic, dar atunci cand discutam despre
executiunea testamentara trebuie sa avem in vedere sa corelam drepturile sezinarilor cu drepturile
executorilor testamentari nu? Nu poti sa faci o reglementare ca si cand nu ar exista mostenitori sezinari,
doar au copiat din CC Carol al II lea unde nu exista sezina, ca acolo puteam sa ignoram sezina. Pe cand
asa nu putem sa ignoram institutii care se bat cap in cap pentru ca sub regimul CC anterior se tinea
seama de sezina si de executiunea testamentara si se admitea ca exista un sistem cum este acela al
vaselor comunicante ca in masura in care anumite atributii sunt luate prin vointa dispunatorului din
competenta mostenitorului sezinar, lucru care posibil, in masura aia mostenitorul sezinar nu mai are acele
atributii. Deci era echilibrata problema. Pe cand in reglementarea actuala lucrurile sunt perfect confuze.
Deci nu mai exista nici un echilibru, nu mai exista nici o logica, prin urmare aceasta institutie asa cum este
la ora actuala este asa o vorba goala ca un program al unui partid in alegeri. Deci asta este problema cu
executiunea testamentara, esenta aceasta este si nu are rost sa intram in detalii. Este inoperanta institutia
la ora actuala. Poti sa numesti un executor testamentar ca va avea batai de cap numeroase existand un
conflict clar deschis intre el si mostenitorii sezinari. Sigur ca daca nu exista mostenitori sezinari atunci are
ceva competenta dar si in cazul acela restrans o sa vedeti ca pentru a instraina din bunurile succesorale
trebuie sa ceara acordul instantei. In vechea reglementare exista executorul testamentar cu sezina si
executorul fara sezina. Cel cu sezina avea dreptul sa preia posesia bunurilor mobile si in masura in care
era nevoie de sume de bani pentru a plata legatelor avea dreptul sa vanda bunurile respective pentru a
asigura plata legatelor. In configuratia actuala a textelor cu privire la executiunea testamentara nici vorba
de astfel de posibilitate, trebuie sesizarea instantei care sa aprobe si asa mai departe. Deci sunt tot felul
de constrangeri si mi se pare o institutie nefunctionala. Este in cod, trebuie sa stim cate ceva despre ea
dar cand e vorba de a o folosi trebuie sa fim reticenti.

Intr. din sala: Are interes executorul testamentar sa ceara revocarea

R:Pai nu are nici un interes, el are obligatia numai sa apere dispozitiile testamentare. Deci cand
cineva solicita anularea de pilda pentru insanitate de spirit el poate interveni si sa apere sustinand ca e
valabil testamentul. Dar in exemplul dat sa ceara revocarea pentru neindeplinirea sarcinilor, aici el nu
poate beneficia in nici un caz si numai cei care ar putea beneficia, mostenitorii legali ar putea. I: R: Da,
deci el reprezinta interesele dispunatorului, ale testatorului nu interesele mostenitorilor. Din sala: Pentru
ingratitudine ma refeream, in calitate de mandatar al defunctului. R: Da, pentru memoria lui. Acolo s-ar
putea pune problema daca este vorba despre atingerea memoriei defunctului. S-ar putea sustine ca e
interesul dispunatorului daca a fost terfelit de catre beneficiarul liberalitatii, sigur ca o se revoce. Deci de la
caz la caz, trebuie sa vedem interesul cui este in joc. La legatele cu sarcina neindeplinirea sarcinii nu il
intereseaza pe el si el nu reprezinta interesele mostenitorilor legali ci interesele dispunatorului. Daca este
vorba de ingratitudine acolo intr-adevar se poate accepta ideea ca poate cere revocarea. Sigur ca implicit
vor profita mostenitorii legali, dar in discutie in principal intr-o astfel de ipoteza este memoria defunctului.

Instituirea contractuală

Unde este reglementată în NCC? Nu este,dar instituția există și trebuie să vedem dacă un anumit text
din NCC nu cumva se referă la această instituție.Există acea instituție reglementată la Art.333 din NCC
care se referă la clauza de preciput care mie mi se pare că se înscrie în ceea ce reprezintă în esență
instituirea contractuală.
Ce este instituirea contractuală(donația de bunuri viitoare) ? O modalitate prevăzută pentru convenția
matrimonială,un contract care produce efecte după data decesului dispunătorului.Este vorba de o
instituire de mostenitori(unul sau altul sau ambii soti) printr-un contract .În principiu instituirea contractuală
poate să aibă ca obiect fie intreaga mostenire,la o fracțiune din aceasta sau anumite bunuri.Clauza de
preciput reglementată în Art.333 NCC se referă doar la bunurile individual determinate,nu se referă la
mostenirea în ansamblul ei,nici la fracțiuni din aceasta.Trebuie să știți că urmând modelul Codului Civil
francez,instituirea contractuală beneficia de o reglementare pe care o regăseam în Codul Civil
anterior,această institutie nu a fost utilizată în practicaă și doctrina a tratat-o ca pe o chestiune cu totul
marginală după intrarea în vigoare a Codului Familiei din 1954 care a abrogat convenția matrimonială,a
fost ignorată cu desavarsire.
În esență,instituirea contractuală este un contract prin care unul dintre soți conferă prin conventia
matrimonială drepturi celuilalt soț cu privire la moștenirea sa,este un act juridic mortis causa.Este vorba de
instituitor,cel care dispune si cel care este benficiarul.
Instituția se mai numeste donatie de bunuri viitoare,de ce?
Student:pentru că nu se pot face dispozitii cu o moștenire nedeschisă,trebuie ca mostenirea să fie
deschisă și după aceea vor putea fi facute (???).
Nu este o excepție această convenție de la interdicția actelor asupra succesiunilor nedeschise ? De ce
este donație de bunuri viitoare,de ce nu este donatie simplă ?Este un drept eventual,de aceea îi spune
donație de bunuri viitoare,toate drepturile care se referă la o succesiune nedeschisă sunt drepturi
eventuale,drepturi care pot să existe sau pot să nu existe la data deschiderii moștenirii,pentru că e un act
care produce efecte la decesul dispunătorului.
Prin ce se deosebește un astfel de act care conferă drepturi eventuale de un act care conferă,de pildă,
o donație afectată de un termen suspensiv,nu produce efecte decât la descesul dispunătorului ? E vorba
de donație de bunuri viitoare ?
Sudent:E drept conditionat. Prof:Si care-i diferența dintre drept conditional si drept eventual? Nu există
și aici o eventualitate să survină sau nu evenimentul?
Student:În cazul în care se indeplinește condiția,efectele contractului sunt retroactive,produce efecte
de la data încheierii contractului. Prof:Actul există,produce efecte obligatorii,numai efectele lui depind de
hazard,pe când în cazul drepturilor eventuale care pot să existe la data deschiderii mosteniriii sau nu,nu e
vorba despre o conditie,în prezent nu se dobândește niciun drept actual .Se poate intampla ca între
momentul încheierii donației de bunuri viitoare și momentul deschiderii moștenirii ,bunurile să nu mai fie în
patrimoniul dispunătorului,e vorba despre un drept asupra căruia nu există certitudinea că la momentul
deschiderii moștenirii va reveni beneficiarului,în timp ce în cazul drepturilor afectate de condiție,de
exemplu donația afectată de o condiție suspensivă,atunci în mod cert îi revine bunul dacă se îndeplinește
condiția,pe când în cazul drepturilor eventuale nu există această certitudine.Donația de bunuri viitoare
este o excepție de la regula interdicției actelor asupra succesiunilor nedeschise,de pildă,dacă o persoană
imprumută o sumă și în act se stipulează că împrumutul va fi restituit de moștenitorii împrumutatului din ce
va rămâne în succesiune,e sau nu un act referitor la o succesiune nedeschisă? Adică e sau nu un drept
eventual ? Da și nu.
 Nu poate fi limitat dreptul împrumutatului în exemplul dat,poate să facă câte acte de dispoziție vrea în
timpul vieții,se poate întampla ca la data deschiderii moștenirii să nu mai existe nimic de mostenit,deci
totul depinde de voința lui,de aceea este un drept eventual.
În principiu,există interdicția încheierii unor astfel de acte,dar există și excepții,printre care se
regăsește și această posibilitate a donației de bunuri viitoare sau instituirea contractuală.
În formă,instituirea contractuală este o donație,dar prin efecte este un legat,pentru că produce efecte
numai la data decesului dispunătorului.Vă spuneam că în NCC nu există o reglementare referitoare la
această instituție,dar dacă citim Art.333 alin.(1)NCC care spune “Prin convenție matrimonială se poate
stipula ca soțul supraviețuitor să preia fără plată inainte de partajul moștenirii,unul sau mai multe bunuri
comune,deținute în devălmășie sau în coproprietate”,clauza de prieciput,spune textul,”Poate fi stipulată în
beneficiul fiecăruia dintre soți sau numai în favoarea unuia dintre ei”.Acest text nu este o invenție a
legiuitorului nostru,doar parțial,inspirația de bază este din Codul civil francez Art.1.316 care însă e
puțin,esențial diferit,acesta stipulează că această dispoziție nu este liberalitate,spune în mod expres și
neîndoielnic,însă prin excepție, în situația în care sotul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu copiii
dintr-o altă legatură a soțului decedat atunci actul respectiv este prezumat a fi o liberalitate.Este
ambivalent actul în dreptul francez,ca regulă nu este liberalitate,este considerat în dreptul francez un
avantaj matrimonial,cu alte cuvinte,codul civil francez se referă la situația în care bunurile sunt aflate în
devălmașie,care intră sub regimul comunității legale de bunuri.Prin ce se deosebește devălmășia de
proprietatea pe cote părți?La devălmășie cotele se stabilesc în momentul când se face partajul,cotele pot
să fie inegale,la proprietatea pe cote-părți ,cotele sunt stabilite dinainte.Codul civil francez,întemeiat pe
logică,instituie această reglementare referitoare la clauza de preciput numai la situația de devălmășie,deci
la situația comunității legale de bunuri,pe când codul nostru se referă și la devălmășie și la proprietatea pe
cote-părți.Este acceptabilă această idee? Logic ar fi cum zic francezii,numai cănd e devălmășie.
Student:Dacă în drept este un avantaj matrimonial,ar trebui să se refere doar la comunitatea legală și
la proprietatea în devălmășie ?
Prof:Care ar fi diferența între proprietatea în devălmășie și comunitatea legală,în afara faptului că în
cazul proprietății în devălmășie sunt stabilite cotele ?
Student:(Nu se aude)
Prof:Ideea din codul civil francez este această clauza de preciput în esența ei,e o chestiune de
afaceri,cei doi soți care stiu mai bine cât au contribuit la dobândirea bunurilor comune,iși atribuie unul
altuia contribuțile pe care le-au avut.De aceea Codul civil francez instituie regula că nu e
liberalitate,prezumând că e o desocotire între soți,face excepție situația copiilor din alte legături care are
alte rațiuni,îi prejudicia pe copiii respectivi.
In codul civil român,dacă ne referim la situația că proprietatea este comună pe cote-părți atunci mai
putem zice că nu se știe care cu ce a contribuit?În această situație întotdeauna este liberalitate,dacă omul
a dăruit din cota lui peste ceea ce i-a revenit celuilalt respectiv cotei ce o avea.Este rațional ceea ce face
codul francez,adică limitează efectele,posibilitatea încheierii clauzei de preciput numai cu privire la
comunitatea legală(regimul devălmășiei)
Codul civil român privește lucrurile total invers,spunând indirect ca nu e supusă raportului,dar că este
supusă reductiunii,or reducțiunii sunt supuse numai liberalitățile care încalcă limitele cotității disponibile.Nu
există posibilitatea reducțiunii cu referire la un act cu titlu oneros,prin urmare dacă spune codul nostru că
această instituție este supusă reducțiunii,înseamnă că în toate situațiile este vorba despre o liberalitate.
Sunt trei opinii legate de această instituție,care se ignoră una pe alta.Un autor spune că e vorba
despre un act de partaj sub condiție suspensivă.Al doilea autor susține că este un act care ar bloca
intrarea acestor bunuri în patrimoniul succesoral.A treia opinie susține că s-ar prezuma un raport juridic
între moștenitorii defunctului și soțul supraviețuitor,bunurile respective se duc în patrimoniul
moștenitorilor,iar de acolo s-ar duce în patrimoniul soțului beneficiar al actului respectiv.
Prima opinie este corectă?Nu,în esență,partajul este un act cu titlu oneros,a spune că preciputul care
e caracterizat de noul cod ca fiind o liberalitate,este un act de partaj,este un oximoron,sunt două noțiuni
care se contrazic,liberalitatea nu poate fi partaj pentru că partajul este un act oneros.
A doua opinie conform căreia clauza de preciput ar bloca bunurile.Aceste bunuri fiind supuse
reducțiunii,înseamnă că intră în masa succesorală,bunurile trebuie tratate ca liberalități,deci nici această
opinie nu este corectă.
A treia opinie care spune că bunurile respective se duc la moștenitori și moștenitorii le-ar transmite la
soțul beneficiar,moștenitorii sunt terți față de contract și atunci nu există raport juridic,eventual dacă sunt
rezervatari au dreptul să ceară reducțiunea.Care este argumentul că bunul parcurge acest parcurs? Se
deschide moștenirea,trec bunurile în patrimoniul moștenitorilor,dar și a soțului care este și el un
moștenitor.
Trebuie să vedem dacă nu este vorba despre o instituire contractuală,un act care în formă este un
contract prin care este gratificat unul sau altul dintre soți sau ambii,potrivit Art.333 alin.(1) NCC clauza
poate avea ca obiect numai bunuri individual determinate,deci nu întregul patrimoniu al defunctului și nici
o fracțiune din aceasta,efectele se produc la data decesului defunctului,pare a fi un act mortis causa,este
o instituire contractuală ? Unii au zis că nu e pentru că NCC prevede “Liberalitățile sunt de două
feluri:donație și legat”,asta nu este nici donatie,nici legat,este o liberalitate,dar ce liberalitate e ? Nu
știm.Dacă codul spune că liberalitățile sunt de două feluri nu putem noi veni să contrazicem codul.
În vechiul cod civil,deși instituirea contractuală era reglementată prin texte exprese,textele din codul
civil anterior spuneau la fel cum spune codul actual,că liberalitățile sunt de 2 feluri,argumentul acesta nu e
bun.Sunt îndeplinite condițile instituirii contractuale,avem un act care în formă este o donație ? Convenția
matrimonială se încheie în forma autentică,nu produce efecte în timpul vieții dispunătorului,poate să
revoce dispozițiile după cum vrea el?Nu poate,însă poate să acumuleze datori și creditorii să urmărească
bunul respectiv,dar sigur că NCC prevede că executarea silită poate fi facută în natură dacă bunul există
la data deschiderii sau prin echivalent,dar executarea prin echivalent este posibilă dacă datoriile nu
consumă întreg patrimoniul comunitar,dacă l-a consumat nu se poate executa nici în natură nici prin
echivalent ,dar dacă bunul a fost înstrăinat,există o indisponibilizare a bunului s-ar aplica dispozițiile
Art.627 și urmatoarele ?
Student:Nu
Prof:de ce nu există indisponibilizare?Ați spus că nu poate reveni asupra dispoziției,atunci s-ar pareă
că există o indisponibilizare.
Student:Dacă nu produce efecte în timpul vieții ar putea să înstrăineze.
Prof:Oricum?Și cu titlu gratuit și cu titlu oneros ? Cu titlu gratuit nu poate,pentru că fiind totusi o
donație,se aplică principiul că este irevocabilă,dar pentru că este vorba de un bun comun soții pot să-l
înstrăineze inclusiv cu titlu gratuit ,daca l-au înstrăinat sau donat unui terț înseamnă că liberalitatea nu mai
produce efecte sau dacă bunul a fost instrăinat cu titlu oneros liberalitatea nu mai produce
efecte.Dispunătorul nu poate unilateral să zică “nu mai vreau să-ți donez m-am răzgândit”,dar soții de
comun acord pot înstrăina bunuri,situație în care devine caducă liberalitatea și NCC caracterizează
operațiunea ca fiind una supusă reducțiunii,asta înseamnă că avem de a face cu o liberalitate,dar pentru
că nu e nici donație pentru că nu produce efecte din timpul vieții dispunătorului,nu e nici legat,nu e
instituită prin testament.Mie mi se pare că sunt îndeplinite toate cerințele instituirii contractuale,există
instituire contractuală fără ca instituitorul să-și dea seama.Rătăcirile legiuitorului continuăă și mai
departe,Art.333 alin(2) NCC spune că această clauză de preciput va fi tratată ca un legat,asta înseamnă
că va fi imputată după regulile de la legate și că e supusă reducțiunii după aceleași reguli.Dacă am aplica
aceste reguli ar însemna că ar putea fi revocată clauza de preciput pe cale unilaterală.
O să vedem data viitoare ce înseamnă imputarea liberalităților,înseamnă ordinea care deduce din
cotitatea disponibilă liberalității în functie de natura lor și data la care au fost făcute.Să ne imaginăm o
masă succesorală,jumătate este cotitate disponibilă și jumătate este rezervă,când avem de a face cu mai
multe liberalități,defunctul a făcut mai multe acte de donație de-a lungul vieții și pe urmă a făcut și
legate,ca să putem stabilii care sunt supuse sau nu reducțiunii se procedează mai întâi la imputarea
liberalităților.Luăm prima donație în ordinea cronologică,să zicem că valoarea masei succesorale este de
200.000 euro ,rezerva este de 100.000 euro,cotitatea disponibilă este de 100.000 euro,deci 1/2 si 1/2.
Prima donație a fost de 50.000 euro,pe partea pe care e cotitatea disponibilă din 100.000 ,50.000
cad,dacă a doua donație este de 25.000 euro se mai consumă 25.000 euro din cotitatea disponibilă și a
treia donație este de 50.000 euro,înseamnă că cu 25.000 euro depășeste limita maximă a cotității
disponibile,deci tot ce urmează de la donația respectivă și donația respectivă se reduce cu 25.000 euro
pentru a o înscrie în limitele maxime a cotității disponibile și tot ce urmează ulterior este supus reducțiunii
indiferent că e donație sau legat.
Când este vorba despre donații și legate,același exemplu,masa succesoarală 200.000 euro,rezerva
succesorală de 100.000 euro,cotitatea disponibilă 100.000,să presupunem că s-a facut o donație de
50.000 se impută pe cotitatea disponibilă și s-au facut legate de 100.000 euro depăsesc ca valoare limita
maximă a cotității disponibile.Mai întâi,când e vorba despre donații și legate,întâi se impută donațile în
ordinea inversa a datei lor,deci întâi o Imputăm pe cea mai veche și pe urmă pe cele mai recente,iar pe
urmă dacă urmează legate și cotitatea disponibilă n-a fost consumată,imputăm legatele,se impută toate
deodată pentru că produc efecte la data deschiderii moștenirii și dacă se pune problema reducțiunii
lor,deci dacă legatele depășesc ca valoare limita maximă a cotității disponibile înseamnă că toate trebuie
reduse deodată și în mod proporțional.
NCC spune că se impută după regulile de la legate și după donații,deodată și proporțional,dacă
lucrurile ar sta în felul ăsta,i-ar fi suficient dispunătorului să facă donație după data la care l-a instituit pe
celălalt soț prin cauza preciputară ca beneficiar a liberalității,face donații ulterioare,și dacă este legat și
impută donații înseamnă că poate să se răzgândească implicit,tocmai de aceea în dreptul francez s-a
spus că se poate cât se poate de logic că deși este un act juridic care produce efecte ca și cum ar fi
legat ,va fi tratat ca și o donație deci donațiile ulterioare clauzei de preciput se impută după această
donație,cu alte cuvinte nu poate dispunătorul să-și revoce liberalitatea pe care a facut-o prin clauza de
preciput de o asemenea manieră pentru că ar contrazice regula fundamentală potrivit căreia donațiile sunt
irevocabile.Dreptul francez e căt se poate de limpede,că din punctul imputării se procedează ca la donații
deși efectele sunt aceleasi.
Aici e o greșeală fundamentală a reglementării din NCC care duce la dezastru,dacă este aplicat codul
civil,este fundamental eronat să spui că imputarea și reducțiunea se fac după regulile de la legat.
Despre limitele dreptului de a dispune prin actele juridice mortis causa
În principiu deținătorul unui patrimoniu poate dispune liber de bunurile sale,dar există anumite restricții
în ceea ce privește actele de dispoziție care au legatură cu materia succesiunilor,există două categorii de
restricții:interzicerea actelor care se referă la succesiunile nedeschise și a doua categorie se referă
la rezerva succesorală.Când este vorba despre încălcarea rezervei,nu e vorba de nicio încălcare
ilicită,este vorba despre o chestiune de aritmetică,care se stabilește în raport cu ceea ce lasă defunctul la
data deschiderii moștenirii,habar n-are el când face liberalitatea dacă depășește sau nu limitele cotității
disponibile,donații poți să faci de-a lungul întregii vieti.
La ce se referă actele asupra succesiunilor nedeschise,este vorba despre actele care nu conferă
drepturi actuale,a nu se confunda drepturile actuale cu drepturile eventuale.Se poate intampla ca un drept
actual să nu producă efecte acum,să fie un act afectat de un termen suspensiv sau sub condiție
suspensivă și un astfel de drept care nu produce efecte acum îl leagă pe dispunător în sensul că nu poate
să revină asupra actului respectiv.Pe când,atunci când este vorba de acte care se referă la drepturi
eventuale dispunătorul poate să revină,de pildă,dacă o persoană zice unei alte persoane “îți las prin
testament niște bunuri” actul respectiv este unul care conferă doar drepturi eventuale,pentru că
dispunătorul nu poate să-și înstrăineze dreptul de a reveni asupra actului de dispoziție respectiv,nu poate
fi obligat juridic să-și mențină propunerea pe care a facut-o ,se poate răzgândi,în sensul acesta este vorba
despre un drept eventual.
Tot așa și în exemplul cu împrumutul,s-a stipulat că împrumut bani acum și o sa ți-i restituie
moștenitorii pe care îi voi lăsa la data decesului,dispunătorul în această ipoteză poate să nu lase nimic
,înseamnă că dreptul este doar unul eventual pentru că este la cheremul împrumutatului.De ce astfel de
acte sunt interzise de lege în mod tradițional,sigur că există alte sisteme de drept(cel german) care permit
genul acesta,pentru că dreptul german n-a cunoscut instituția testamentului și că sa rezolve problemele
pe care sistemele de inspirație franceză le rezolvă prin instituția testamentului,dreptul german le rezolvă
prin admiterea unor astfel de pacte asupra succesiunilor nedeschise.
La germani,de pildă părintele,poate încheia un act cu copiii prin care să spună ce și cât ia fiecare,o să
vedem că și în dreptul nostru și toate sistemele de inspirație franceză există posibilitatea ca ascendenții
să facă un partaj de ascendent,în mod excepțional și condiții restrictive.De obicei înțelegerile care au ca
obiect succesiunea nedeschisă,de pildă,fiul care în considerarea dreptului că îl va moșteni pe tatăl
său,încheie o promisiune de vânzare cumpărare cu un terț,încheie un act care se referă la o succesiune
nedeschisă,pentru că dreptul este doar eventual ,părintele poate să nu-i lase nimic,să înstrăineze
bunul,să nu-l mai regăsească fiul în patrimoniul defunctului la data decesului.
Actele care se referă la succesiuni nedeschise pot fi și acte bilaterale,chiar dacă la incheierea lor
participă dispunătorul sau viitorul decuius sau pot fi unilaterale,o persoană își asumă obligația de a
renunța la moștenirea care nu este deschisă,actul nu este valabil,este nul absolut deoarece contravine
dispozițiilor de ordine publica.
Data viitoare vom discuta despre restrictiile referitoare la rezerva,mostenitorii rezervatari,calcului
rezervei si a cotitatii disponibile ,imputarea liberalitatilor.