Crus 11

Deci vorbeam despre optiunea succesorala ca act unilateral si ati retinut ca exista cele doua
variante , fie acceptarea, fie renuntatea la mostenite si discutam despre caracterele generale ale
termenului de optiune si la chestiunea legata de libertatea dreptului de optiune ati retinut ca exista 2
exceptii. Una era aceea ca unul dintre succesibili in ideea de a profita numai el de anumite bunuri
ascunde sau sustrage bunuri din mostenire, data acea ipoteza cu titlu de sanctiune va fi considerat
acceptat chiar daca anterior a renuntat la mostenire.
Va raspunde nu numai cu bunurile mostenirii asa cum este regula de drept comun ci si cu
bunurile proprii, alta sanctiune este pierderea oricarui drept in privinta bunurilor pe are le-a ascuns sau
le-a sustras, chiar daca este mostenitor rezer, nu bebeficiaza de bunurile respective, deci nici de
rezerve.
O alta exceptie este si atunci cand potrivit duspozitiilor art 1113 NCC persoanele interesate pot
solicita instantei sa fixeze un termen in care succesibilii sa accepte sau sa renunte, sa-si exercite dreptul
de optiune si intr-o astfel de situatie textul acesta permite instantei sa fixeze un termen mai scurt de cat
termenul de drept comun care este de 1 an. Deci Pentru motive intemeiate creditorii succesiunii doresc
sa isi valorifice creantele introducand o astfel de cerere, se fixeaza termenul si daca succesibilii carora li
se adreseaza cererea nu raspund la solicitare se considera ca renuntat la mostenire. O alta caracteristica
este aceea ca optiunea este un drept pur si simplu deci nu poate fi afectat de modalitati, nici de termen,
nici de conditie, deci ori accepta succesibilul mostenirea asa cum este ea, ori nu accepta deloc. Prin
urmare, in principiu daca un succesibil este mostenitor legal nu poate zice "accept mostenirea pentru
jumatate din ceea ce am dreptul", ori accepta tot, ori nu accepta nimic. Stiu ca exista si situatiile in care
exista vocatii multiple, deci unii care au si vocatie legala, mostenitor rezervatar si in acelasi timp este si
mostenitor testamentar, in aceasta ipoteza are dreptul de a opta fie pentru ambele, adica sa aleaga fie
una, fie alta.
Este posibil sa opteze diferit in astfel de ipoteze, sunt doua vocatii distincte si fiecare e
guvernata de reguli proprii si e posibil acest lucru. O dispozitie bizara este aceea a art 1103 al 2 NCC care
spune asa ca daca desi nu a fost incalcata rezerva (se refera la un mostenitor cu rezevatar) din
testament rezulta ca defunctul a dorit sa diminueze cota aceea revenind rezervatarului ca mostenitor
legal, acesta din urma poate opta doar ca legatar. Defunctul in timpul vietii poate regla si sa ii lase
mostenitorului ce vrea el, deci ideea este,asa dezvolta din textul citat, ca ar fi vorba despre situatia in
care are dreptul la rezerva deci nu a fost dezmostenit, are dreptul la rezerva si mai are dreptul la ceva in
plus. Ipoteza textului mai sus mentionat este ca nu i s-a incalcat rezerva, prin asta incepe acest alineat,
inseamna ca rezerva ii este asigurata nu se pune problema reduntiunii, dar nu vrea sa ii dea cat ar fi
primit ca mostenitor legal. Printr-o dispozitie de desmostenire deducem cat ii lasa, nu ne apucam sa
interpretam, trebuie sa fie o dispozitie clara din care sa intelegem despre ce e vorba, ori e o
desmostenire directa a mostenitorului respectiv rezervatar, ori este o dezmostenire implicita in urma
liberalitatii in favoarea altuia, daca vrea pe altii sa ii favorizeze restrangandu-i drepturile mostenitorului
acesta legal care are rezerva si ar mai avea dreptul la mostenirea legala care i s-ar cuveni daca n-ar fi
facut liberalitatile, trebuie sa rezolve clar dispunatorul. In felul acesta nu gasesc vreo situatie in care in
practica ar putea primi utilitate acest text.
Deci principiul este acela ca daca un mostenitor are vocatie si in temeiul legii si in temeiul
testamentului sau in temeiul instituirii contractuale el poate opta pentru ceea ce ii convine. Nu le poate
combina insa.
 Optiunea succesorala are un caracter retroactiv in sensul ca desi ea intotdeauna survine la un
moment ulterior deschiderii mostenirii, succesibilii au la dispozitie un an sa reflecteze pentru ce opteaza
intotdeauna efectele sunt retroactive atat pentru acceptare cat si pentru renuntare, intotdeauna
efectele sunt de la data deschiderii mostenirii prin urmare niciun moment patrimoniul celui decedat nu
ramane fara titular o sa vedem imediat care este mecanismul prin care opereaza transmisiunea si cum
se rezolva aceasta situatie de tranzitie. In dreptul de optiune exista incertitudini, nu se stie exact care
dintre succesibili vor accepta, nici care sunt drepturile care se cuvin unuia sau altuia si atunci o sa vedem
cum se rezolva aceasta problema, dar si aici o sa vedem ca sunt probleme de interpretare. In ceea ce
proveste termenul de optiune ati retinut ca in prezent acesta este de un an, initial in codul civil vechi era
de 30 de ani, foarte generos termenul, acela era termenul de prescriptie cel mai indelungat, apoi a fost
scurtat drastic de la 30 de ani la 6 luni in regimul comunist, iar acum legiuitorul a fost mai generos si a
mai dat 6 luni, deci termenul este de un an.
Au existat discutii sub regimul codului civil in legatura cu natura juridica a acestui termen, de
modul in care era formulat art 700 din codul civil anterior care reglementa aceasta problema, s-au pus
probleme de interpretare, unii au zis ca e un termen de prescriptie achizitiva, altii ca e prescriptie
extintiva altii au zis ca e termen de decadere.
In NCC, desi nu o spune direct legiuitorul rezulta ca natura juridica a acestui termen este de
termen de decadere. Aici este vorba despre un termen in care trebuie sa exerciti un drept de optiune,
sanctiunea specifica este aceea a decaderii deci va rog sa retineti ca are aceasta natura.
De cand incepe sa curga termenul acesta de decadere?
In principiu de la data deschiderii mostenirii, dar exista situatii in care cel care este beneiciarul
termenului de optiune este in imposibilitate de a exercita optiunea (poate nu este nascut inca, copilul
nenascut are dreptul de la data conceptiei, termenul curge de la data nasterii sau daca e vorba despre o
mostenire testamentara care a fost facuta in favoarea unei anumite persoane si nu se gaseste
testamentul decat la momentul ulterior deschiderii mostenirii evident ca nu i se poate reprosa faptul ca
nu a exercitat optiunea in termenul prevazut). Deci retineti regula si exceptiile.
O problema care se pune este aceea a consecintelor neexercitarii dreptului de optiune in termen
de un an. Cu alte cuvinte ce este mostenitorul care nu si-a exercitat optiunea (nici nu a acceptat
(acceptant), nici nu a renuntat(renuntator)), din punct de vedere logic si juridic exista doua posibilitati,
una sa se stipuleze ca cel care nu exercita dreptul de optiune este acceptant. In dreptul francez si in alte
sisteme de drept se considera ca neexercitand dreptul de optiune in termenul prevazut de lege
succesibilul respectiv este renuntator.
Exista dispozitiile art 1112 NCC unde se zice ceva despre o notificare care o face, dar ne intrebam
cine trebuie sa faca notificarea si de ce trebuie sa o faca, nu e clar deloc. Unii zic ca daca in NCC se
prevede la art 1112-1113 ca renuntarea tacita care rezulta din neexercitarea dreptului de optiune nu
functioneaza decat in cazurile acestea. Care este pozitia juridica a succesibilului care nu a exercitat
dreptul de optiune? Unii au zis ca renuntarea la un drept in general nu se prezuma, deci trebuie sa fie
expresa (art 13 NCC), acesta este argumentul care demonstreaza ca desi s-a inlaturat din NCC dispozitia
initial in sensul ca cel care nu exercita optiunea este considerat acceptant functioneaza fara ca sa se
prevada in mod expres. La ce se refera presumtiile de renuntare?
Numai la 1112 si la 1113, eu vorbesc despre situatia in care nu ne incadram acolo, nu a facut nimeni
notificarile alea. Transmisiunea patrimoniului de la cel decedat la succesibili Cei care sunt succesibili
dobandesc dreptul cu efecte de la data deschiderii mostenirii fara sa exercite vointa. Legea le acorda
provizoriu si asta este cuvantul esential din textul de lege ca in mod provizoriu succesibilii care au
vocatie, daca nu exercita vointa legea ii considera acceptanti cu titlu provizoriu fiind nevoie ca sa isi
consolideze titlul provizoriu prin acceptare. Si acceptarea potrivit NCC poate fi facuta expresa sau tacit,
expresa printr-un act autentic sau printr-un act sub semnatura privata (nu e cazul aici) sau in una din
modalitatile de acceptare tacita. Art 1114 este un text esential. Mecanismul de transmitere de la cel
decedat la sucesibili este acesta: decedeaza, automat se naste cu titlu provizoriu dreptul. Si daca cei
care justifica calitatea asta nu consolideaza titlul provizoriu detinut cu efecte de la data deschiderii
mostenirii, in momentul in care s-a implinit termenul de optiune si ei nu au zis nici ca accepta, nici ca
renunta sunt considerati renuntatori pentru ca au decazut din dreptul de optiune.
Acceptarea se poate face doar in una din formele prevazute de lege.
Acceptarea expresa si acceptarea tacita in una din formele prevazute de lege. Formele optiunii
Sub regimul codului civil anterior inafara de acceptare si de renuntare, care sunt posibilitatile de optiune
in NCC exista si posibilitatea acceptarii sub beneficiu de inventar si era functionala pentru ca succesibilii
spre deosebire de situatia in care mostenitorii nu raspund pentru datoriile si sarcinile mostenirii decat
cu mostenirea, insa vor si probleme de probatiune daca au locuit impreuna nestiindu-se care sunt
bunurile mostenite, deci legiuitorul nu a mers pana la capat aici in mod normal trebuia sa instituie
obligativitatea intocmirii unui inventar in termen cat mai scurt de la data decesului pentru a se putea
stabili cu exactitate care bunuri fac parte din mostenire si care nu, dar asa este o problema de
probatiune.
In ceea ce priveste acceptarea mostenirii aceasta poate fi expresa, adica printr-o manifestare de
vointa din care sa rezulte direct intentia de a accepta acest lucru poate fi facut fie printr-un act autentic,
deci un act notarial, fie in fata unor reprezentanti diplomatici daca se afla in strainatate, fie printr-un act
sub semnatura privata care poate fi un act care sa aiba ca obiect numai aceasta manifestare de vointa,
dar poate fi si un act din care sa rezulte doar implicit intentia de a accepta de pilda un succesibil, un
creditor succesoral urmareste o creanta invoca faptul ca s-a compensat creanta creditorului respectiv
cu o datorie a aceluia fata de mostenire si lucrul asta il face printr-un act scris, avem de aface cu o
acceptare in forma aceasta.
Acceptarea in forma unui act sub semnatura privata poate fi facuta in orice modalitate, deci nu
trebuie ca actul respectiv sa fie consacrat numai acceptarii. Trebuie tinuta seama de dovedirii realitatii
datelor respective. Acceptarea poate fi facuta la fel si tacit. Potrivit art 1908 NCC acceptarea este tacita
cand succesibilul face un act sau fapt pe care n-ar putea sa-l decat in calitatea sa de mostenitor.
Acceptarea tacita presupune savarsirea unor fapte din care sa rezulte in mod neindoielnic intentia de a
accepta mostenirea.

Deci, am ajuns la acceptarea tacita a mostenirii si din acest punct de vedere NCC
stipuleaza ca exista acte ale caror indeplinire implica intotdeauna acceptarea tacita a mostenirii, exista
apoi categoria actelor si faptelor care pot fi luate in considerare ca acte de acceptare tacita si exista
categoria actelor de conservare, de supraveghere sau de administrare provizorie, care nu constituie
acte de acceptare tacita in nicio ipoteza.
>Acceptarea tacita a mostenirii
Acte a caror indeplinire implica acceptarea tacita a mostenirii:
Este vorba despre actele care potrivit dispozitiilor art. 1110, (1) sunt acte prin care are loc
dispozitia juridica cu privire la o parte sau totalitatea drepturilor asupra mostenirii. Deci este vorba
despre acele situatii in care se instraineaza succesiunea/mostenirea in intregul ei fie in parte .
De exemplu, un fiu al defunctului care este mostenitorul legal nu face acte de acceptare
expresa, dar incheie cu un tert un act prin care ii instraineaza intreaga mostenire, stim ca astfel de acte
sunt valabile, va amintiti de la analiza contractului de vanzare, ca obiect al vanzarii il poate constitui si o
mostenire nedezbatuta, deci un astfel de act prin care fiul fara sa accepte expres mostenirea incheie cu
un tert un act prin care instraineaza intreaga mostenire este un act de acceptare tacita. Tot asa stau
lucrurile cand ceea ce instraineaza este doar o cota-parte din mostenire, deci este vorba despre acte fie
cu privire la intreaga mostenire fie cu privire la o cota-parte din aceste bunuri.

P: De ce sunt acestea considerate acte de acceptare tacita?

S:Pentru ca, aplicand dispozitia juridica, se semnaleaza faptul ca s-au nascut (02:45) impotriva ,
succesibilul si proprietarul fiind singurii care au atributul dispozitiei.
P:Deci nu pot zice pe de o parte, am incheiat actul de dispozitie, am instrainat intreaga
mostenire dar ma mai gandesc daca accept sau nu, facand actul si nezicand nimic ca te mai gandesti sau
nu te-ai hotarat inca inseamna ca ai dispus de mostenire ceea ce inseamna ca ti-ai insusit-o, deci ai
devenit proprietarul ei si ai instrainat-o, deci este un mod cert, o acceptare a mostenirii.

Tot in aceasta categorie de acte intra si asa zisele renuntari in favorem.

Aici desigur ca este oarecum improrie denumirea de renuntare, pentru ca renuntarea presupune
o abandonare a drepturilor ce ti se cuvin fara nicio conditie, altfel nu e renuntare, dar exista si situatii in
care asa cum rezulta din reglementarile NCC si din practica constituita dealungul timpului, exista situatii
in care succesibili fac acte prin care zic: "renunt in favoarea -cutare-" ; si la astfel de acte, se refera
dispozitiile art. 1110, alin 1, lit. d si c. Mai intai este vorba despre renuntarea chiar gratuita in favoarea
unuia sau mai multor mostenitori determinati, deci va rog sa retineti - in favoarea unora sau mai multor
mostenitori, deci nu in favoarea tuturor, pentru ca daca zice renunt in favoarea tuturor atunci e o
renuntare propriuzisa, deci nu poate fi vorba de o acceptare. Dar daca zice: "renunt in favoarea a doi
dintre cei 5 frati ai mei", in acea situatie e vorba despre donatie indirecta, deci practic o acceptare a
mostenirii si o transmitere in favoarea acelora.

S: E necesar sa mostenitorii vina.., sa fie subsecventi pozitiei celui care renunta sau e suficient sa zica
"renunt in favoarea bunicului stiind ca si tatal e in viata".
P: Deci trebuie sa aiba vocatie la mostenire.
S: Da, dar vocatia la mostenire sa aiba clasa subsecventa sau poate sa .. ?
P: Pot sa fie si din aceeasi clasa, sau va ganditi la o clasa mai indepartata? Pai atuncea e donatie propriu-
zisa, dar tot act de acceptare este, pai daca renunti in favoarea bunicilor, practic nu e renuntare. Deci
mecanismul de transmisie este donatia pura nu este si cu mecanismul succesoral care opereaza in
situatia in care renunt in favoarea unor succesibili din aceeasi clasa sau din clasa subsecventa dar tu esti
singurul mostenitor in clasa in care ai facut actul de dispozitie.

O adoua situatie este aceea a renuntarii la mostenire cu titlu oneros chiar in favoarea tuturor
co-mostenitorilor sau mostenitorilor subecventi . Deci aici e vorba de un act cu titlu oneros, nu mai este
vorba de o renuntare cu titlu gratuit, si aici poate fi facuta in favoarea tuturor ca inseamna ca practiv le-
ai vandut.
Dar ce se intampla in ipoteza in care cei carora ai vrut sa le faci favoarea asta nu accepta? Deci tu
ti-ai manifestat vointa sa se transfere cu titlu gratuit la fratii ..cutare.. sau la toti mostenitori cu titlu
oneros, dar nu accepta, nu sunt de acord. Opereaza sau nu acceptarea?
P: Sunteti de acord ca e suficienta manifestarea de vointa, in sensul prevazut de lege, fara a
conta daca cei carora li se adreseaza actul respectiv accepta sau nu?
S: Nu cred, din moment ce e cesiune de drepturi, nu ar trebui sa accepte?
P: Pai ca sa produca efecte, ar trebui sa accepte ca altfel nu produce efecte.
 S2:Renuntatorul si-a manifestat vointa de a dispune, ceea ce inseamna ca acceptat.
S3: Fiind vorba de un act cu titlu oneros, daca el doar isi manifesta vointa si acesta nu e
acceptata, practic nici macar nu intra in ordinea juridica(...)(8:50).
S2: Daca ar fi cu titlu gratuit, dacar ar fi cu titlu oneros nu pot sa creez obligatii pentru celalalt
impotriva vointei.
S: Ma gandesc in situatia in care la situatia in care nu ar acccepta mostenitorii subsecventi pana
la urma s-ar rezolva pe regulile de drept succesoral in functie de prioritatea clasei, ceea ce ma
intereseaza este sa analizez vointa propriu-zisa, deci pentru acceptare tacita si atat.
P:Aici discutam despre optiune succesorala, si acesta este un act unilateral.
Deci va rog sa retineti, chiar daca nu accepta aia, fie ca e un act de donatie fie ca e vorba de o
transmisiune cu titlu oneros, actul care conteaza este actul unilateral al dispunatorului deci, foarte bine
ati remarcat, daca nu accepta aia, mosteneste cel care a facut oferta, deci nu e conditionata acceptarea
de ceea ce zic celora carora se adreseaza propunerea respectiva, conteaza manifestarea de vointa
unilaterala a celui care este succesibil, realizand acea manifestare de vointa indiferent de ce zic ceilalti
inseamna ca implicit si-a insusit calitatea de mostenitor. E vorba intradevar despre o simpla oferta dpdv.
al dr. contractual dar d.p.d.v. al dr. succesoral este o manifestare unilaterala de vointa care e suficienta
ca sa ne duca la concluzia ca a acceptat mostenirea. Deci nu se duc bunurile la cei carora le-a facut
oferta si nu a fost acceptata ci revin in patrimoniul lui, deci este considerat a fi acceptare.

Retineti ca exista aceasta categorie de acte, apoi exista acte care pot avea valoare de acte de acceptare
tacita.
Si aici este vorba de acte de dispozitie asupra bunurilor mostenirii, deci nu mai e vorba de acte care se
refera la mostenire in intregul ei sau la o fractiune din mostenire ci la actele de dispozitie cu privire la
unul sau altul din bunurile succesorale.
Acte de dispozitie pot fi: acte de instrainare propriuzise, acte de constituire a unor garantii reale(cum ar
fi gajul) sau acte prin care se dezmembreaza proprietatea. Toate acestea sunt acte de dispozitie si daca
sunt facute cu privire la un anumit bun, atunci acele acte pot avea valoare de acceptare tacita.
Deci vedeti ca POT avea !Spre deosebire de cele din prima categorie care in toate situatiile sunt
acte de acceptare, astea pot sa aiba, ceea ce inseamna ca se prezuma relativ ca sunt acte de acceptare,
deci pana la proba contrara, dar poate cel care face un astfel de act (exista un text special in NCC care
spune -chiar daca faci un asemenea act, poate sa zica nu are valoare de acceptare tacita a mostenirii
este facut din alte considerente). Deci aicea va rog sa retineti, ca este doar o prezumtie relativa de
acceptare a mostenirii atunci cand face astfel de acte.

S: La renuntare.....renunta pentru ceilalti si ei nu accepta, am putea sa spunem ca, in cazul in care

ei nu accepta, nu face un act de acceptare tacita, sa nu fie considerat (11:40).
Tot act de dispozitie poate fi considerata si actul de dispozitie fizica asupra bunului, pentru ca de
bunul asupra caruia este proprietar poti sa dispui juridic, in una din formele prevazute de lege sau poti
sa dispui material, poti sa il distrugi, desigur daca ai voie, daca ai o casa nu o poti darama orisicand vrei
tu ca te-ai suparat pe lume ci trebuie sa obtii autorizatie de demolare. Dar daca distrugerea bunului e
facuta fara intentie ( ai condus un autoturism ai condus imprudent si l-ai facut praf ), conteaza intentia
celui care face manifestarea respectiva de vointa, deci daca distruge bunul din alte motive decat vointa
expresa, manifestata in sensul asta, deci trebuie sa rezulte ca a facut actul respectiv in ideea ca e
proprietarul lui, si de aceea a dispus material de bun, altfel nu se incadreaza in textele prevazute de
lege.
 O alta categorie de acte care intra tot aici la prezumtia relativa de acceptare, sunt acte de
administrare definitiva ori de folosinta asupra bunurilor succesorale.
Aici este vorba despre situatiile in care succesibilul preia anumite bunuri din mostenire si le foloseste,
dar trebuie sa rezulte ca a facut lucrul asta cu intentie de accepta mostenirea, caci daca depilda se muta
in casa care a apartinut defunctului ca sa nu se fure geamurile si ferestrele pana se rezolva problemele
succesorale - atunci e vorba despre un act de conservare. Desigur ca in practica o sa vedeti cei care
pierd termenul de optiune si afla ca au pierdut termenul si nu mai au dreptul la mostenire, cauta
sfatuind fiti de avocati sa justifice ca au acceptat mostenirea tacit, ca au luat o perna, ca au luat o
bicicleta... sau mai stiu eu ce din mostenire. Si aicea sigur ca trebuie avut in vedere preluarile de bunuri
din care rezulta intentia de a-si insusi calitatea de mostenitor, daca ai primit un colac, sau un prosop
(pomana) aia nu inseamna ca ai acceptat, in practica s-au invocat si astfel de acte, nu e acceptare a
mostenirii tacite, deci trebuie sa rezulte implicit ca ti-ai insusit bunul acela in ideea ca esti mostenitor si
te comporti ca atare, trebuie sa fie ceva destul serios nu asa nesemnificativ. Daca ai preluat cu titlu de
amintire niste fotografii sau un album sau o carte care a apartinut defunctului sau un tablou oarecare,
asta nu inseamna ca ai acceptat mostenirea.
Deasemenea au valoare de acceptare tacita a mostenirii, in aceasta modalitate actele prin care
sunt valorificate, fructificate bunurile facand parte din mostenire, de exemplu daca inchiriaza bunul - act
de administrare, percepe chiriile, acesta e un act de acceptare tacita a mostenirii. Astfel de acte trebuie
diferentiate de cele care sunt simple acte de conservare sau administrare provizorie. Depilda Livada
care a apartinut defunctului a ajuns la maturitate , a venit toamna s-au copt merele si perele si tu le
culegi ca sa nu putrezeasca, in aceasta ipoteza perceperea fructelor respective nu are valoare de
acceptare tacita pentru ca este un act de administrare asa zis provizoriu ca sa eviti o pierdere, ca sa se
risipeasca recolta respectiva le-ai cules si le-ai valorificat ca sa nu se strice, de aceea acele acte nu au
valoare de acceptare tacita. In general actele de conservare nu pot fi luat-e in considerare ca acte de
acceptare.
S: Ca sa vorbim de act de administrare definitiva ca si act de acceptare tacita a mostenirii, nu
trebuie ca actul sa fie neaparat valabil, nu? In sensul in care la indiviziune se aplica regula celor doua
treimi pentru a fi incheiate valabil, si atunci chiar daca nu am acordul celorlalti, faptul ca eu incerc sa
inchei actul respectiv chiar daca va fi anulat, va fi inopozabil.
P: Pentru alte motive decat manifestarea ta de vointa, actul poate fi anulat, daca e anulat pentru
motive cum ar fi vicierea consimtamantului, in acea ipoteza nefiind valabil consimtamantul nu are
valabilitate actul si nu poate fi luat in considerare ca act de acceptare tacita dar daca consimtamantul
este valabil si actul anulabil din alte motive decat consimtamantul in aceea ipoteza are valoare de act
de acceptare tacita.

Deci vedeti ca NCC contureaza destul de clar care sunt actele de acceptare tacita, de aceea va
spuneam ca daca este acceptant sau renuntator cel care nu a exercitat dreptul de optiune in niciun fel
vedeti ca nu se incadreaza in niciuna din categoriile de acte care sunt acte de acceptare tacita.

Am mai precizat aici in curs, ca nu zice nimic Noul Cod despre petitia de ereditate despre
actiunile in partaj, cele de predare sau de transmiterea in posesie a unor legate. Mi-am dat seama ca
ceea ce am zis aicea este gresit ! Pentru ca e vorba despre acte care se incheie in forma scrisa si din ele,
depilda actul prin care solicita o petitie de ereditate, o sa vedem ca petitia de ereditate este actiunea
prin care cel care este succesibil solicita in contradictoriu cu alta persoana care neaga, deci nu e o
simpla actiune de revendicare, cel care este reclamantul in actiunea de petitie in ereditate i se contesta
titlul de mostenitor, nu are nici posesia bunului si i se contesta si titlul de mostenitor, dar in aceasta
situatie actiunea o formulez in scris, atunci este un act de acceptare expresa printr-un act sub
semnatura privata si toate celelalte acte (actiunea in partaj) la fel.
Revoc, m-am gandit mai bine, ele sunt facute in scris si de acolo rezulta clar intentia de a-ti insusi
calitatea de mostenitor, deci pot fi considerate acte de acceptare expresa facute in scris. Deci nu au
ramas inafara reglementarii , deci nu trebuie sa ne straduim sa gasim alte temeiuri.

Ati retinut ca potrivit art. 1111, NCC, desi face un act care poate fi considerat acceptare (deci este
vorba de actele din cea de a doua categorie) poate sa declare in mod expres ca nu reprezinta acceptare
a mostenirii. Deci prezumtia relativa care rezulta din dispozitiile legii, ca este un act de acceptare un
asmenea act este rasturnata de manifestarea de vointa expresa a succesibilului care precizeaza ca nu
este act de acceptare.

In ceea ce priveste renuntarea la mostenire , aceasta este o manifestare de vointa unilaterala,

pur abdicativa. Este expresa atunci cand rezulta dintr-un act in forma ceruta de lege pentru renuntare,
si actul de renuntare se inscrie in registrul special notarial pentru a lua la cunostinta tertii dar ati vazut
ca poate fi implicita si tacita - cand a expirat termenul de optiune practic acolo e vorba de o renuntare la
mostenire.
S: Legat tot de acceptare, la acceptarea mostenirii de catre creditor, se precizeaza ca creditorii
succesibilului pot accepta mostenirea pe cale oblica in limita indestularii creantei lor, aici nu ar fi o
problema cu principiul de la art. 1101 potrivit caruia optiunea succesorabila este indivizibila, in sensul
cum ar putea sa accepta in limita indestularii lor?
P: Pai nu justifica interes, decat in limitele creantei lor, si atunci acceptarea nu produce efecte
decat numai strict pentru valoarea creantei lor, nu beneficiaza niciun fel celui in numele si pe seama
caruia se face acceptarea pe cale oblica.
S: Deci nici in privinta pasivului?
P: Nu. Este ca si cum el ar fi fost acceptat dar fata de el nu produce efecte, nu il poate face tertul
pe el acceptate cu toate consecintele prevazute de lege, este numai in favoarea creditorului, fata de
creditor este considerat inopozabil actul si numai fata de el produce efecte.
S: Si atunci nu ar fi o dezavantajare fata de ceilalati mostenitori? In sensul ca este regula ca
fiecare plateste proportional cu ce a primit si practic in situatia din patrimoniul acela iese o valoare din
activ in contul datoriei unuia dintre ei....(intervine profesorul)
P: Pai nu ca e datoria succesiunii.
S: Dar zice creditorii succesibilului.
P:Va referiti la acceptarea pe cale oblica.
S: Adica practic un succesibil este avantajat, in sensul ca lui i se plateste o datorie, creditorul isi
recupereaza datoria dintr-o suma de bani pe care el o primeste cumva indirect pentru ca ii profita fara
sa plateasca nimic la mostenire.
S2: Da, dar acceptarea asta intervine dupa ce se plateste pasivul mostenirii efectiv, adica el accepta
intradevar numai ceea ce ramane, asa inteleg, creditorii nu pot sa aiba un drept mai mare decat ..
(intervine profesorul)..
P: Nu, numai pentru cel care fac actiunea oblica..
S2: Si atunci lor li se transmite numai dupa plata pasivului mostenirii partea din mostenire care i se
cuvenea debitorului lor . Adica mai intai se.. (interv. prof.)
P: Da, intradevar nu pot primi altceva decat primeste cel pentru care fac acceptarea.
S3:Ceilalti succesibili nu ar fi afectati decat pe partea de succesiune care revenea respectivului succesibil
pentru care se accepta, beneficiul pe care il primeau ei era tocmai prin renuntarea acestuia sau prin
acceptarea acestei optiuni, ca atare creditorii care accepta in limita indestularii creantei lor nu afecteaza
decat un drept care oricum nu l-ar fi obtinut decat prin renuntare.
P: Da, deci nu sunt prejudiciati.

In ceea ce priveste revocarea, adica renuntarea la mostenire, ati retinut ca in principiu trebuie
facuta in mod expres, trebuie inscrisa in registrul anume destinat dar inscrierea in registru este numai
pentru opozabilitate fata de terti.

S: Se poate revoca renuntarea aceea prezumata pe art. 1113?

P: Cred ca da, ca nu face nicio distinctie , textul care face referire la revocare, orice forma de revocare
poate fi atacata in situatia in care sunt intrunite conditiile actiunii pauliene. Deci trebuie sa se
demonstreze ca nu a optat in ideea de a-i prejudicia pe creditori si atunci... (este intrerupt profesorul)
S: Ma refeream la cazul in care renuntatorul, practic el este un renuntator prezumat, dar ar putea sa
revoce renuntarea , el in sine.
P:Deci sa retinem ca in principiu spre deosebire de acceptare care este irevocabila, renuntarea poate fi
revocata sa se razgandeasca cel care a renuntat daca nu este indeplinit termenul de decadere si daca nu
au acceptat alti mostenitori intre timp mostenirea si in aceste conditii ideea fiind ca sa nu ramana
mostenirea vacanta.

Cu asta am epuizat problematica legata formele de optiunii succesorale, adica acceptarea si

renuntarea si trecem sa discutam acum despre transmiterea activului si pasivului mostenirii adica
despre obiectul transmisiunii succesorale in esenta un patrimoniu, al celui decedat. Spre deosebire de
transmisiunile prin acte intre vii care nu pot sa aiba ca obiect decat bunuri individual determinate sau
mosteniri nedezbatute care au un regim similar bunurilor individual determinate, aici este vorba despre
o transmisiune universala sau cu titlu universal, sigur ca exista si posibilitatea ca prin legate sa se
transmita si cu titlu particular.

Un patrimoniu are o parte de activ, cea ce reprezinta drepturile si o parte de pasiv, cea ce
reprezinta datoriile si sarcinile mostenirii, lativul mostenirii - orice drept cu continut patrimonial (un
drept de proprietate, creanta, dr. accesorii, de folosinta.. etc.) deci orice drept cu continut patrimonial
care nu se stinge la decesul lui de cuius pentru ca unele sunt drepturi viagere care se sting, un drept de
renta viagera spre exemplu in favoarea lui de cuius, se stinge la data decesului, deci nu face parte din
patrimoniul succesoral. Deci in esenta, tot ce e drept patrimonial si ramane activ dupa data decesului lui
de cuius constituie activul mostenirii.
In ceea ce priveste pasivul , aici sunt datoriile celui decedat, obligatiile nascute din contracte, din
fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, din imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata, s.a. Deci orice
astfel de obligatie care il tine pe cel decedat trece la mostenitor, adica face parte din pasivul mostenirii.
Si aici exista anumite obligatii care se sting, cele intuitu personae, care se sting la data decesului
debitorului (cum ar fi cele care decurg dintr-un contract de antrepriza intuitu personae sau contractul
de mandat care este incheiat int. pers.). Exista si categoria sarcinilor mostenirii, este vorba de acele
obligatii care se nasc dupa data deschiderii mostenirii dar care sunt strans legate de evenimentul
decesului lui de cuius (cheltuieli legate de inmormantarea acestuia, si cheltuielile pentru lichidarea
patrimoniului succesoral - de inventariere, de partajare, s.a.). Deci desi este vorba despre datorii care nu
se afla in patrimoniul defunctului la data decesului, au acelasi regim pentru ca sunt legate de decesul
acestuia.
 In ceea ce priveste drepturile legatarilor, cand este vorba despre legatari universali sau cu titlu
universal acestia succed ca si mostenitorii legali, continuatori ai persoanei celui decedat deci in principiu
ei nu sunt creditori ai mostenirii ci vor fi tinuti si la plata pasivului. Tot astfel in situatia in care este vorba
despre legate cu titlu particular care au ca obiect bunuri individual determinate si acolo dreptul
legatarului se naste cu efecte de la data deschiderii mostenirii, deci devine proprietar legatarul cu
efecte de la data deschiderii mostenirii, deci nu se naste o creanta in favoarea legatarului fata de
mostenire, deci nu este la pasivul mostenirii, este ceva care face parte din activul net al mostenirii,
pentru ca numai din activul net se pot asigura legatele, in ipoteza in care e depasit activul net, care este
consecinta?
Creditorii mostenirii pot invoca, principiul potrivit caruia, nu se pot face liberalitati decat daca ti-
ai achitat obligatiile, deci au un drept de preferinta creditorii fata de legatari, daca au fost platiti
legatarii inainte sa fie satisfacuti creditorii se poate solicita sa restituie ceea ce au primit in aceste
conditii.
Cand este vorba despre legate care au ca obiect obligatii personale(ex. de afaceri)sau de
creanta, acolo sigur ca mostenitorii universali sau cu titlu universal sunt tinuti sa plateasca creantele
respective dar numai in conditiile pe care le-am expus, platind intai creditorii si apoi ulterior legatarii.

S: Creditorii nu ar putea sa invoce reductiunea, nu?

P: Dupa dispozitiile noului cod, ar putea, am analizat data trecuta textul respectiv in care se
vorbeste despre o asa zisa renuntare pe care ar putea sa o ceara persoanele interesate intr-o ipoteza pe
aceea pe care am discutat-o amainainte dar in realitate acolo nu este vorba despre o reductiune, este
vorba despre o plata nedatorata, deci restituirea platii nedatorate, pentru ca legatarii nu au dreptul sa
beneficieze de ceea ce li s-a dat de catre dispunator prin actul de dispozitie daca nu au fost platiti
inainte creditorii. Nu e o reductiune propriu-zisa.

In ceea ce priveste transmisiunea activului mostenirii.

Cand discutam despre partea de activ, aici este vorba in esenta despre calitatea de proprietar al
patrimoniului succesoral, efectele se produc de la data deschiderii mostenirii. Sigur ca transmisiunea de
la de cuius la succesibili opereaza provizoriu pe durata termenului de optiune, acea transmisiune
provizorie trebuie consolidata prin acceptarea mostenirii daca nu survine sunt considerati straini de
mostenire si drepturile se transmit la cei care au indeplinit conditiile prevazute de lege.
Este vorba in principiu de o transmisiune universala sau cu titlu universal, daca sunt mai multi
legatari carora li s-au conferit dreptul la anumite fractiuni de mostenire la anumite cote, la anumite
categorii de bunuri se transmit universal sau cu titlu universal. Exista si transmisiunicu titlu particular,
legatarii particulari devin proprietari asupra bunurilor care formeaza obiectul legatelor particulare cu
efecte de la data deschiderii succesiunii. Alta este situatia d.p.d.v. al posibilitatii de a exercita efectiv
drepturile respective de la data cand au devenit proprietari. O sa vedem ca legatarii particulari, de
exemplu devin proprietari ai drepturilor care formeaza obiectul legatelor dar nu pot exercita drepturile
respective efectiv decat dupa ce s-a facut predarea legatelor. Aici observam ca terminologia utilizata de
cod despre predarea legatelor ne duce cu gandul ca ar fi vorba despre transmiterea fizica, iti pune in
mana banii sau bunul care formeaza obiectul legatului respectiv, dar in realitate la o analiza mai atenta
avand in vedere traditia si de unde vine institutia asta, in realitate o sa vedem ca predarea asta se refera
la verificarea titlului de mostenitor, deci predarea = verificarea titlului de mostenitor. Desi unii autori
remarcabil in dreptul nostru pun semnul egalitatii intre cele doua elemente, predarea legatelor si
executarea legatelor in realitate ele sunt lucruri diferite. De aceea se poate face o predare a legatului
(legat cu titlu particular) care este afectat de un termen suspensiv sau de o conditie suspensiva care in
mod normal nu produce fecte, deci un astfel de legat desi nu poate fi executat la momentul la care nu s-
a indeplinit termenul/conditia, din punctul de vedere al predarii care inseamna verificare, cei indreptatiti
sa verifice, mostenitorii rezervatari in principiu sau cei legali, sau cei care au primit sezina, fac verificarile
si dobandeste legatarul dreptul respectiv dar nu il poate exercita efectiv decat atunci cand se
indeplineste termenul sau conditia, vom reveni asupra acestor lucruri.
Ceea ce retinem este ca d.p.d.v. al dreptului de proprietate, acesta se transmite de la de cuius la
mostenitor indiferent ca e vorba de mostenitori universal, cu titlu universal/particular cu efecte de la
data deschiderii mostenirii, dar din punctul de vedere al posibilitatii exercitarii efective a drepturilor
respective lucrurile stau cu totul diferit pentru ca in dreptul nostru, in NCC, s-au adus critici serioase
instituitiei sezinei care rezolva aceste probleme, a mentinut aceasta instituie, in dreptul francez a fost
criticata ca fiind depasita, fara rost, de neinteles in lumina principiilor actuale, totusi s-a pastrat aceasta
instituie.
Deci va rog sa retineti, d.p.d.v. al dreptului de proprietatii, transmisiunea opereaza cu efecte de
la data deschiderii mostenirii dar d.p.d.v. al posibilitatii de a exercita efectiv drepturile acelea, lucrurile
stau diferit, pe de o parte avem categoria mostenitorilor sezinari, deci are sunt considerati mostenitori
fara fi supusi vreunei verificari(si la ora actuala toti mostenitorii rezervatari sunt inclusi in categoria
mostenitorilor sezinari) si exista categoria, mostenitorilor nesezinari carte trebuie sa suporte o
verificare a titlurilor de mostenire.
De unde vine povestea asta sau ce este sezina, ce ati inteles si ce puteti sa imi spuneti despre
institutia asta care pare atat de satioasa?
S: In esenta ar fi o administrare temporara... (44:05) a bunurilor care fac parte din mostenire in
ciuda faptului ca textul 1125, o defineste ca o stapanire de fapt asupra unui patrimoniu.
P: Pai vedeti ca textul pare care l-ati evocat, ceea ce pare a fi principal sau rezulta din exprimarea
legiuitorului este transmisiunea stapanirii in fapt a bunurilor mostenirii. Deci sezina ar fi preluarea fizica
a stapanirii bunurilor asta rezulta din art. 1125. Asta este sezina?
S2:Ideea sezinei vine din dreptul roman, atunci puteai sa fii considerat proprietar numai daca
aveai in posesie bunul respectiv.
P: Textul nu vorbeste de nimic din ceea ce era esential, si anume politia mostenirii, adica unii
dintre mostenitori, rudele cele mai apropiate cu defunctul au stapanirea mostenirii, nu e vorba de
stapinirea in fapt, pentru ca se poate intampla ca un mostenitor sezinar, depinde daca de cuius in timpul
vietii a inchiriat un bun care ii apartinea, nu inceteaza dreptul locatarului la momentul decesului lui, nu
pot veni mostenitorii sezinari sa zica "uite scrie textul ca avem stapanirea de fapt", deci drepturile
constituite de de cuius in timpul vietii raman in viguare, deci nu se confunda preluarea fizica a bunului
cu sezina.
P:Patrimoniul nu are existenta fizica, cum poti stapani in fapt un patrimoniu, asa poetic poti sa
zici "sunt stapanul universului", lucrurile trebuie sa fie concrete. Patrimoniul pe de o parte are elemente
de activ si pe de alta de pasiv, dar nu material ci ca drepturi si obligatii care sunt abstracte. Deci ideea
sau ceea ce rezulta din text este cu totul absurd, cred ca nu veti incerca sa ii gasiti un sens textului..

S: In succesiunea Mariei Tanase, a spus sa i se distruga discurile sau ceva asemanator , dar nu a
spus "legatarul X sa imi distruga discurile", atunci acea sarcina ar reveni legatarului universal sau
executorului judecatoresc?
P:Fizic-executorul, ca doar nu o sa se apuce mostenitorul sa distruga discurile. Aceasta este o
sarcina a mostenirii, in principiu mostenitorii rezervatari daca exista daca nu atunci cei legali. In cazul
nostre e treaba de executiune testamentara nu e treaba de sezinari.
 Sezinarul preia posesia mostenirii, adica exercita drepturile si obligatii, poate fi chemat in
judecata in numele mostenirii se poate intampla ca un mostenitor sezinar sa fie chemat in judecata
pentru a rezolva o problema, sau el sa dea in judecata un tert care detine un bun succesoral care este
lasat printr-un legat particular unei alte persoane. In aceasta situatie, sezinarul poate exercita actiunea,
desi el nu profita deloc de actiunea respectiva sau invers daca un tert are pretentii impotriva mostenirii,
pe durata de timp in care probleme sunt in interiorul termenului de optiune si nu se stie precis cine sunt
mostenitorii tertii pot da in judecata mostenirea prin sezinari, deci pot actiona pe unul sau pe altul
dintre sezinari solicitand la obligaria a nustiu ce plata sau executarea anumitor obligatii. Deci pot sa stea
in justitie, au dreptul de a administra patrimoniul succesoral dar ceea ce este important este ca au
aceasta posibilitate de a fi considerati titularii dreptului de proprietate asupra patrimoniului si atunci
reprezinta patrimoniul in raporturile cu tertii si pot sa valorifice drepturile care intra in partea de activ a
mostenirii chiar daca nu ei sunt cei care in final vor beneficia de drepturile respective.
Deci sezina cam asta este, un drept care este conferit categoriei speciale de mostenitori care
sunt mostenitorii sezinari de a se comporta ca si cand ar fi titularii patrimoniului succesoral in intervalul
de timp in care se exercita dreptul de optiune.

S: Prin sintagma de a exercita actiunile defunctului se includ si cele prin care persoana lui a fost
denigrata?
P: Pai pot exercita, ei fiind rezervatari, au dreptul.
S: In mod normal actiunile pur personale, ar trebuie sa justifice si un drept pur personal.
P: Pai depinde daca actiunea a fost declansata de defunct in timpul vietii poate fi continuata de
ei dar poate fi vorba despre o denigrare care ii afecteaza si pe ei.
In dreptul nostru trebuie sa justifice un interes personal, altfel nu pot.

S2: Sezina nu are un caracter indivizibil? Inseamna ca daca ei se duc intr-o actiune, ei reprezinta
tot patrimoniul, toata mostenirea.
P: Unul singur poate reprezenta intreaga mostenire, el nu actioneaza pentru el ci actineaza in
numele si pe seama mostenirii.

Data viitoare vom mai reveni asupra situatiei sezinei, vom discuta despre transmisiunea pasivului,
lichidarea pasivului, petitia de ereditate, procedura succesorala notariala, pluralitatea de mostenitori si
diviziunea succesorala. De la pagina 522 la 563.