Gratierea predata de domnul Streteanu la seria 1

Buna dimineata! Am ajuns si la ultimul curs, nu? Nici nu ne gandeam sa treaca

vremea asa de repede la primul curs cand ne-am vazut in toamna. Daca dumneavoastra aveti
eventuale intrebari legate de ceea cele discutate saptamana trecuta. Totul clar si lamurit?
Bine. ….. Ca veni vorba, nu uitati de programarea online, ca dupa aceea, ca la magazin,
reclamatii ulterioare nu primim. Bun.
Am inceput sa discutam saptamana trecuta de institutia gratierii. Am vazut cateva
posibile clasificari si va spuneam ca cea mai importanta dintre acestea este chiar clasificarea
legala, cea care este operata de legiuitor si care distinge in functie de numarul beneficiarilor
actului de gratiere, intre gratierea colectiva si gratierea individuala. Haideti sa incercam sa
vedem cateva chestiuni care tin de regimul celor doua forme intr-o prezentare comparativa.
Ultimul tabel comparativ de anul acesta. Si sigur, dupa aceea vom vedea celelalte lucruri care
au ramas de discutat.
Asadar, spuneam ca discutam pe de o parte de gratierea colectiva si de cealalta parte,
gratierea individuala. Ambele forme ale gratierii sunt reglementate ceva mai in detaliu in
legea cadru privind gratierea, legea 546/2002. Avem sigur si in codul penal o reglementare
generala a gratierii in art. 160. Este adevarat ca aici se vorbeste doar despre efectele gratierii,
nu distinge, nu face distinctie intre cele doua forme, dar asa cum vedem, el in esenta se refera
la gratierea colectiva, la gratierea care se acorda prin lege. Bun. De altfel, la unele dintre
dispozitii o sa revin asupra lor, o sa vedem ca acele dispozitii nu isi gasesc aplicare decat in
cazul gratierii colective.
Bun. Haideti sa vedem prin ce se deosebesc. Va reamintesc, criteriul de distinctie are
in vedere numarul beneficiarilor. Gratierea colectiva se adreseaza unui numar nedeterminat
de persoane, are potentiali beneficiari un numar nedeterminat de persoane, in schimb,
gratierea individuala are ca beneficiari persoane determinate. V-am zis si saptamana trecuta,
desi se numeste individuala, nu inseamna ca prin actul de gratiere respectiv trebuie in mod
necesar gratiata o singura pers, pot sa fie si mai multe, dar trebuie identificate. Deci persoane
identificate cu nume, prenume, hotarare de condamnare, pedeapsa, s.a.m.d, in vreme ce la
gratiere colectiva nu se pune problema.

 Natura actului:
Primul criteriu de distinctie, inafara de acesta, care sa spunem este legat oarecum de
efecte, primul criteriu este dat de natura actului prin care este data gratierea, da deci, actul
prin care se acorda. Stiti deja de la dreptul constitutional, gratierea colectiva se acorda prin
lege sau doamne fereste prin ordonanta de urgenta. Aici este discutabil daca se poate acorda
printr-o ordonanta de urgenta. Dincolo de discutiile care pot avea o tenta de alta natura,
Constitutia nu distinge, nu spune ca nu putem sa avem legi de gratiere in domeniul acesta.
Bun, avem la recentul referendum o intrebare cu tema asta. Dar strict raportat la texul
Constitutiei nu am putea sau nu rezulta in mod explicit ca e un atribut al Parlamentului.
Pe de alta parte, ordonantele de urgenta, cum stiti dumneavoastra tot de la dreptul
Constitutional, se caracterizeaza prin aceea ca trebuie emise in situatii exceptionale, a caror
rezolvare nu suporta amanare. Acuma, in materie de gratiere chiar nu vad cum ar putea sa
existe o asemenea urgenta, de aceea consider ca nu s-ar putea acorda prin ordonanta de

1
urgenta sau o rodonanta de urgenta ar fi neconstitutionala. Marea problema legate de
constitutionalitatea unei astfel de ordonante si asta stiti tot de la Constitutional este data de
faptul ca odata publicata in Monitorul Oficial produce efecte. Dupa aceea poate sa vina
Curtea Constitutionala sa spuna ca este neconstitutionala sau chiar Parlamentul sa o respinga,
dar efectele sunt produse. Si spre deosebire de o alta lege care eventual a intrat in vigoare si
si-a produs efecte pentru niste situatii care s-au intamplat pana atunci, dar pana la declararea
neconstitutionalitatii sau respingerea de Parlament, macar nu mai produce efecte pentru viitor.
In cazul unei legi de gratiere sau ordonante de gratiere, problema nu se mai pune asa.
De ce? Pentru ca ea produce efecte intotdeauna pentru ce s-a intamplat inainte. Am discutat,
regula de la legea de amnistie este valabil si aici. Nu se poate da o gratiere pentru viitor. Ca
atare, isi produce integral efectele la momentul publicarii in Monitorul Oficial daca vorbim
de o ordonanta de urgenta sau la 3 zile sau ma rog….Ca atare, practic, o eventuala ordonanta
de urgenta in aceasta zona scapa complet de control sau face complet ineficient orice control
exercitat de CCR sau Parlament. Deci isi produce integral efectele, dupa care o sa poti face
orice cu ea pentru ca ea nu mai are vocatie sa produca pentru viitor. Ca atare, si acesta este un
argument, daca vreti, care pledeaza impotriva reglementarii acestui act de clementa pe calea
unei OUG. De aceea retinem legea ca izvor al gratierii colective.Trecand la cealalta forma,
stim de la dreptul Constitutional ca gratierea individuala se acorda de catre presedinte prin
decret. Bun. Un alt posibil criteriu..Sunt intrebari pana aici?

 Momentul in care intervine:

Un alt posibil criteriu de diferentiere, este dat de momentul in care actul intervine.
Gratierea colectiva, fiind acordata prin lege, evident, poate sa intervina ante-condamnatoriu,
cat si postcondamnatoriu. Practic, legea intervine la un moment dat. Unele procese s-au
incheiat, altele sunt in curs, sigur dintre cele care sunt vizate sa zicem asa de legea de gratiere.
Prin urmare, gratierea colectiva poate sa fie antecondamnatorie sau post-condamnatorie.
Va amintiti, in cazul masurilor care intervin ante-condamnatoriu, gen> amnistie,
retragerea plangerii, prescriptia raspunderii penale, inculpatul poate sa ceara continuarea
procesului pentru a-si dovedi eventuala nevinovatie sau pentru a se constata aceasta vinovatie.
Ei bine, in cazul gratierii, problema gratierii ante-condamnatorii nu se pune in acelasi fel, in
sensul ca in caz de gratiere ante-condamnatorie, procesul continua obligatoriu. Deci, practic,
nu se poate opri procesul in considerarea actului de gratiere care tocmai a fost adoptat. La
gratierea antecondamnatorie, procesul continua obligatoriu si daca se ajunge la o hotarare
de condamnare, se face aplicarea legii de gratiere. Chiar daca, sa spunem ca de la bun
inceput ar fi evident ca fapta va intra sub incidenta legii de gratiere. Sa spunem ca legea de
gratiere spune ca se gratiaza toata pedepsele cu inchisoare pana la 3 ani si in norma de
incriminare am de la 3 luni la un an. Este clar ca pedeapsa pe care o voi pronunta va intra sub
incidenta legii de gratiere,
De ce aceasta diferenta de regim fata de ceea ce stim ca se intampla la amnistie,
prescriptie, gratiere? Pentru ca, va reamintesc, suntem pe terenul cauzelor care inlatura
execturea pedepsei, prin urmare, gratierea nu inlatura raspunderea penala, ci inlatura doar
executarea pedepsei. Prin urmare, gratierea nu impiedica pronuntarea unei pedepse, aplicarea
unei pedepse, dar inlatura, daca e cazul, executarea ei. De aceea, merg pana la finalul
procesului, vedem daca avem o pedeapsa, daca avem, o constatam gratiata. Mai mult decat

2
atat, cauzele care inlatura executarea pedepsei, stim ca au ca efect considerarea ca executata a
pedepsei. Or, va amintiti deja de cand am discutat despre pluralitatea de infractiuni, o
pedeapsa considerata ca executata evident nu se mai executa, dar produce alte efecte ( de
exemplu, poate constitui prim termen al recidivei )
Prin urmare, daca dupa aplicarea actului de gratiere, sigur, se considera ca pedeapsa
e executata ( la gratiere totala ) se savaraseste o noua infractiune, persoana va fi in stare de
recidiva daca sunt indeplinite toate conditiile. De aceea, la gratierea antecondamnatorie nu
este in masura sa imi conduca la incetarea procesului.
Gratierea indviduala este intotdeauna postcondamnatorie. Prin urmare, presedintele
nu poate gratia anticipat o pedeapsa. Mai mult decat atat sau daca vreti de ce, ca o explicatie,
va spuneam ca gratierea individuala priveste fapte determinate, persoane determinate,
pedepse determinate. Prin urmare, chiar daca presedintele doreste sa gratieze o anumita
persoana, nicio problema, dar trebuie sa aiba rabdare, sa astepte incheierea procesului, dupa
ramanerea definitiva a hotararii, si abia apoi poate emite decretul de gratiere. Deci gratierea
individuala este mereu postcondamnatorie.

 Sfera pedepselor ce intra sub incidenta lor:

Un alt criteriu de diferentiere intre cele doua forme este dat de sfera pedepselor care
intra sub incidenta actului de clementa. In cazul gratierii colective, pot fi gratiate orice
pedepse principale. Exista aici o oarecare exceptie, deci regula ramane ca poate fi gratiata
orice pedeapsa ( amenda, inchisoarea, chiar si detentiunea pe viata ).
Acum va dati seama ca la detentiunea pe viata gratierea nu o sa fie una totala, ci o sa
constea mai degraba in comutarea pedepsei din detentiune pe viata in inchisoare. Putem avea
astfel de situatii, am avut una in 1988, care comuta pedepsele cu moartea in inchisoare pe 20-
25 de ani, era in vigoare la vremea aceea pedeapsa capitala. Da, deci poate opera cel putin
teoretic si la pedeapsa deteniunii pe viata, acum repet, nu o sa fie o exonerare totala probabil,
dar va fi o comutare intr-o specia mai usoara.
Care este dispozitia cu caracter de exceptie? Daca va uitati in articolul 160 C.Pen, se
spune acolo ca gratierea nu are efecte asupra pedepselor a caror executare este suspendata
sub supraveghere, in afara de cazul in care se dispune altfel prin actul de gratiere. Da, deci
practic, ca o exceptie de la regula ca orice pedeapsa poate fi gratiata, de regula, gratierea
colectiva nu produce efecte asupra pedepselor cu suspendare sub supraveghere. Este insa o
dispozitie de la care legiuitorul poate deroga, in sensul ca poate sa prevada legea de gratiere
ca sunt gratiate si pedepsele cu suspendare sub supraveghere.
Este o dispozitie diferita fata de ce aveam in legislatia anterioara si nu as putea sa va
dau un motiv pentru care aceasta regula a fost inversata. Regula in codul penal anterior era ca
actul de gratiere produce efecte si asupra pedepselor suspendate, sigur, legiuitorul putea sa
faca exceptii. Acum s-a inversat, iar un motiv este faptul ca unul dintre membrii comisiei
spunea ca i-a spus altcineva ca la un moment dat profesorul Dongoroz a spus ca era mai bine
daca prevedea invers regula, in sensul ca gratierea sa nu produca efecte.
Dupa parerea mea, solutia este gresita pentru ca, pana la urma, ganditi-va, la
momentul acela exista doar suspendarea conditionata, dar conditionarea insemna ca persoana
sa nu mai poata sa comita o noua infractiune in termenul de supraveghere, atunci se numea
termen de incercare. Nu avea nici un fel de obligatii, nu avea masuri de supravegere, nu avea

3
nimic. Situatia este fundamental diferita acum, ganditi-va ca am 2 coautori, savarsesc aceeasi
infractiune, la aceeasi data, dar instanta individualizeaza diferit modalitatea de executare.
Unul e baiat bun si instanta ii da cu suspendare, celalalt e baiat mai rau si primeste cu
executare. Si vine legea de gratiere. Baiatul rau nu mai executa pedeapsa, intra sub incidenta
legii de gratiere. Baiatul bun ramane cu suspendarea de care a beneficiat si cu toate obligatiile
si masurile de supraveghere aferente, inclusiv cu prestarea unei munci neremunerate in
folosul comunitatii. Si baiatul bun merge si culege frunze in parc si baiatul rau sta pe margine
si face galerie.
Sigur, si o sa spuneti ca ce il costa pe legiuitor sa spuna ca legea de gratiere produce
efecte si asupra pedepselor cu suspendare. Pe de o parte e adevarat, nu il costa nimic, dar
exista doua inconveniente. 1) ca legiuitorul mai uita si 2) o lege de gratiere, vedeti, nu e usor
digerabila de catre societate. Or, in momentul in care dai o lege de gratiere, principalul
argument cu care vii este suprapopularea penitenciarelor. A zis CEDO ca e inghesuiala mare
la noi in penitenciare si ca trebuie sa mai aerisim putin dusurile pe acolo. Prin urmare, hai cu
gratierea. Argumentul asta nu tine la pedepsele suspendate sub supraveghere. Si atunci este
riscant pentru legiuitor sa vina sa prevada si gratierea pedepselor care nu se executa in regim
privatim de libertate. Si atunci sunt sanse mari ca astea sa ramana negratiate. Repet, poate nu
e o catastrofă.
Acum o să ziceți ok, regim de supraveghere, îl avea oricum dacă nu era legea de
grațiere, face un pic de muncă în folosul comunității, munca îl înnobilează pe om, știți foarte
bine… Dar, din această perspectivă, totuși, măcar sub aspectul prevenției, avem o problemă.
Cel care a fost considerat mai periculos pleacă acasă și nu mai are nimic de făcut, cel care a
fost considerat mai puțin periculos rămâne să fie suspus regimului de executare de la
suspendare sub supraveghere, ceea ce nu este probabil nici foarte echitabil și nici în spiritul
de a încuraja o conduită care să îl avantajeze.
Dar asta este o altă chestiune, deocamdată vedeți că legile de grațiere sunt mai
degrabă în planul discuției din spațiul public decât în zona juridică.
Ultima lege de grațiere, ca să vă faceți o idee, a fost legea 543 din 2002. Deci a trecut ceva
vreme de atunci. Înainte a fost legea 137 din 1997. Și mai înainte decretul 3/90. Deci, practic,
am avut în ultimii 30 de ani trei acte de grațiere mari și late. Deci nu e o măsură foarte
frecventă.
Acestea sunt discuțiile legate de sfera de incidență a grațierii colective.
Grațierea individuală privește pedepse privative de libertate executabile. Ce înseamnă asta?
Înseamnă că grațierea individuală nu produce efecte asupra amenzii, deci președintele nu
poate grația o amendă, și de asemenea nu produce efecte niciodată, nici măcar pe cale de
excepție în cazul pedepselor cu suspendare sub supraveghere. Nu produce efecte nici
asupra amânării, dar asta am lămurit-o deja, că acolo avem o pedeapsă executabilă. Deci
practic, grațierea individuală nu produce efecte nici asupra pretențiilor pecuniare gen amenda,
nu produce efecte nici asupra pedepsei cu închisoare care a fost suspendată sub supraveghere.
Asta în cazul persoanei fizice, deocamdată limităm discuția la persoana fizică, pentru că
evident, tot la persoana fizică nu pot fi grațiate nici pedepse complementare, nici pedepse
accesorii. În schimb, întorcându-ne, a propos de pedepsele din sfera pedepselor
complementare, grațierea colectivă doar în principiu nu are efecte asupra pedepselor
complementare (dar legiuitorul poate prevedea contrariul în legea de grațiere).

4
 În cazul persoanei juridice, la grațierea individuală, poate fi grațiată și pedeapsa
amenzii și unele pedepse complementare. Spre exemplu, pedeapsa capitală, dizolvarea sau
suspendarea activității.
Care ar fi rațiunea? De ce la persoana fizică nu putem grația amenda și la persoana
juridică putem grația nu doar amenda, dar și pedepsele complementare? Ține de rațiunea care
stă la baza grațierii individuale. Grațierea individuală în cazul persoanei fizice este acordată
îndeosebi pe considerente umanitare. Nu scrie nicăieri chestia asta, să ne înțelegem.
Președintele are un drept de apreciere absolut discreționar în materie de grațiere. Unul din
atributele care au rămas din vremea regalității medievale: președintele poate grația orice. Și
am avut, de-a lungul timpului și pedepse de 18 ani de închisoare grațiate, a se vedea cazul
celebrului Miron Cozma. De regulă, se acordă pe considerente umanitare. Persoane în vârstă,
persoane cu o stare de sănătate precară, persoane care sunt unic întreținător al unei familii
numeroase, etc. Aceste rațiuni nu își găsesc locul în cazul unei pedepse cu amenda. Ideea este
să nu îi privăm de libertate. Dacă discutăm despre amendă, fie și-o plătește dacă are bani, fie
dacă nu are, se înlocuiește cu muncă în folosul comunității, fie dacă starea de sănătate nu îi
permite nu mai face nici muncă în folosul comunității, deci nu avem o problemă majoră acolo.
De aceea la persoana fizică rămâne limitată la pedepse privative. Pentru că de asta se leagă
această componentă umanitară.
La persoana juridică, care poate fi rațiunea grațierii individuale? Evident, nu o
chestiune de natură umanitară, ci mai degrabă rațiuni de natură socială. Aici imaginați-vă
situația în care o persoană juridică care are câteva mii de angajați și se dispune dizolvarea.
De ce? Poi că nu s-a conformat la hotărârea de închidere a unui punct de lucru și a continuat
să își desfășoare activitatea acolo. Sigur, nu e bine că persoana asta juridică a nesocotit o
hotărâre judecătorească și nu și-a închis punctul de lucru. Dar s-ar putea să constați că
costurile sociale dacă ai fi închis toată povestea sunt enorme. Și președintele poate să spună
ok, hai să îi iertăm de data asta, grațiem pedeapsa complementară a dizolvării. Sau, tot așa, s-
ar putea ca uneori amenda să fie într-un cuantum atât de mare încât să ducă practic la
falimentul persoanei juridice. Și din nou, din considerente de utilitate socială a respectivei
persoane juridice, să ajungă președintele la concluzia că e justificată această grațiere. Până la
ora actuală nu avem vreun act de grațiere individuală a unei persoane juridice, după știința
mea, dar legea prevede această posibilitate, e adevărat, doar din 2014 încoace.
Întrebare: În cazul în care se inlocuiește amenda cu pedeapsa închisorii, se poate?
Răspuns: Bună întrebare. În doctrină unii zic că nu, e mai degrabă opinie majoritară
în sensul că nu. Eu zic că da. O să spuneți că iarăși sunt eu Gică Contra. Să încerc să vă
explic de ce și o să vă dau un exemplu din practică. Era oarecum în discuția public în
perioada în care chiar lucram la Cod, Vă reamintesc această componentă umanitară care stă la
baza ideii de grațiere individuală. Am o pedeapsă, să spunem cu amendă. Omul nostru nu o
execută, să spunem cu rea-credință și ajung să o înlocuiesc cu pedeapsa închisorii. Ei bine,
aici există o chestiune, undeva cred că prin 2006 se întâmpla, undeva în Sud, două persoane
în vârstă: mamă, fiică, una de vreo 80 de ani și fiica de vreo 60 și către 70 au comis o faptă de
tulburare de posesie, în sensul că și-au pus fasolea pe terenul vecinului. Bun, au fost
condamnate pentru tulburare de posesie la o pedeapsa cu amenda. Nu s-au gândit ele să
întrebe un avocat ce și cum, deși ar fi avut ele cu ce să o plătească, chit că nu era foarte mare,
nu erau foarte mari amenzile atunci. Instanța a constatat că are fi avut de unde să plătească, n-

5
au plătit-o, nu exista altă posibilitate pe fostul Cod și le-a înlocuit-o cu pedeapsa cu
închisoarea.
Ce facem? Trimitem o persoană de 85 de ani la închisoare pe o speța dinasta?
Președintele în exercițiu la acea dată a emis un decret de grațiere la acea dată și le-a grațiat pe
cele două. După părerea mea, a fost absolute corect, juridic și uman dacă vreți. Nu s-a
discutat prea mult atunci dacă președintele putea sau nu putea să grațieze fiindcă toată lumea
era de acord că asta e, că nu erau ele cele mai periculoase infractoare pe lumea asta, ele două
babe cu fasolea lor, dar în doctrină continuă discuția și unii zic că președintele nu poate grația
în asemenea situație.
Care este argumentul de text? Există o dispoziție în Legea 546 care spune că
președintele nu poate grația pedepsele a căror executare nu a început pentru că persoana
condamnată s-a sustras de la executare. De aici, s-a încercat un principiu general de către unii
autori, dacă se sustrage de la executare, pierde de-a pururea dreptul de a obține grațierea
individuală, sigur, pentru fapta respectivă. După părerea mea, intepretarea este una care
merge dincolo și de litera și de sensul textului pentru că textul spune clar, pedepsele a căror
executare nu a început pentru că s-a sutras de la executare. Nu spune, nu pot fi grațiate
persoane care s-au sustras de la executare, ca să zici că așa la modul general. Ori în speță,
într-adevăr, pedeapsa amenzii, nu a început să se execute pentru că ele s-au sustras, spunem
așa, dar în cazul pedepsei închisorii, cu care a fost înlocuită, nu exista niciun act de sustragere.
Nu au fugit în munți cele două să le caute pe acolo să nu le găsească vreun an de zile
jandarmii. Prin urmare, nu există un act de sustragere raportat la pedeapsa închisorii și pe cale
de consecință nu văd de ce nu s-ar putea grația o asemenea pedeapsă. Repet, avem deja o
practică, în sensul că s-au grațiat astfel de pedepse și cred că pe bună- dreptate, deci din
punctul meu de vedere, președintele poate să grațieze.
Bun, un contraargument în legătură cu această discuție, se spune bun, dar cine mai
plătește amenda? Amenda nu i-o poate grația președintele, dar dacă mă sustrag de la
executare, o înlocuiește cu închisoarea și atunci mi-o grațiază. Deci atunci, de ce să o mai
plătesc. Totalmente fals. De ce? Numărul actelor de grațiere individual este, tinde spre 0. Este
foarte foarte rar să emit decrete grațiere individual. Prin urmare, nu este o chestiune care să te
încurajeze să te sustragi de la executarea amenzii, să o înlocuiască cu pedepasa închisorii,
sperând să te grațieze președintele. Poate dacă ai o vârstă de 85 de ani și ai pus fasole pe
terenul vecinului, dar alminteri numărul decretelor de grațiere este atât de mic, este mai
degrabă o șansă iluzorie de a obține această măsură de clemență. De aceea, după părerea mea,
răspunsul este da, se poate grația Închisoarea care înlocuiește pedeapsa amenzii.

 Conduita impusa condamnatului dupa condamnare:

Bun, haideți să mai vedem niște deosebiri și încet încet să ne apropiem de final. Un alt
criteriu care diferențiază cele două sau care poate diferenția cele două, este dat de conduita
impusă condamnatului după condamnare. Vă reamintesc cele discutate săptămâna trecută,
raportat la aceste idei de conduita, grațierea poate fi condiționată sau necondiționată. Din nou,
acest criteriu sau această distincție se mulează foarte bine pe forma grațierii colective, în
sensul că grațierea colectivă poate să fie condiționată sau necondiționată.
Este condiționată atunci când, după acordare, condamnatul nu trebuie să săvârșească o
nouă infracțiune, pe o anumită durată. Această perioadă se numește de încercare. Nu există

6
un termen general de încercare, ci el se stabilește prin fiecare lege de grațiere în parte. De
regulă, este de 3 ani, dar legiuitorul poate să stabilească cât dorește. Grațierea individuală
este întotdeauna necondiționată. Odată acordată, rămâne acordată indiferent de ce face
persoana care a beneficiat de actul de clemență.

 Posibilitatea revocarii:
Un alt posibil criteriu de diferențiere vizează posibilitatea revocării. Grațierea
individuală nu poate fi revocată. Nici ea ca măsură de clemență, nici ea ca act administrativ.
Acum avem și text expres care ne spune chestia asta, Legea 546. De ce? Pentru că în practica
legală am avut un astfel de incident, în sensul în care președintele în penultima zi a
mandatului a grațiat mai multe persoane, 50 și ceva la număr, printre alții și numitul Cozma
Miron. În momentul în care presa s-a prins despre cine este vorba, președintele a revocat
decretul de grațiere și s-au dus toți înapoi la închisoare. Evident, oamenii au contestat această
revocare, nu era o chestie de penal, ci de contencios administrativ și având în vedere pura
tradiție românească, unele instanțe sau unele completuri ale aceleași instanțe au spus da, nu se
poate revoca, prin urmare grațierea a rămas, alții au spus că președintele poate să revoce, prin
urmare înapoi la locul de executare a pedepsei și uite așa, în tradiția consistentă a practicii
unitare de la noi, unii au rămas liberi, alți s-au întors în penitenciar.
După părerea mea care nu mă pricep la contencios administrativ, era evident că nu
mai puteai să-l revoci, nu știu, principiul de bază, că dacă s-a produs efecte, nu mai poți să-l
revoci. Evident că produsese efecte, oamenii erau liberi la a doua zi, și după aceea trebuie să
reîncarcerezi, să reîncarcerezi nici măcar din punct de vedere procedural nu ai aveai cum,
pentru că trebuie să emiți un alt mandat de executare, da, mandatul anterior s-a încheiat tot
atât prin actul de grațiere, ori nu poți să emiți un mandat de executare a pedepsei în temeiul
unei decret prezidențial. E o imixtiune inacceptabilă în sfera atributelor puterii judecătorești,
apropo de seperația puterilor de stat. Prin urmare, era o chestiune după părerea mea că nu
puteai să-l revoci acel decret, dar iată că s-a putut, iată că s-a găsit și judecători care să spune
că bine, s-a întâmplat cum s-a întâmplat. Ei, după aceea în Legea 546 tot am modificat, am
prevăzut că decretul de grațiere nu poate fi revocat. Deci, dacă l-a grațiat, grațiat să rămână.
Bun, care e situația la grațierea colectivă? Păi, aici depinde dacă e condiționată sau
necondiționată. Dacă este necondiționată, evident că nu se poate revoca, că n-ai de ce, că n-
are nicio condiție care să nu îndeplinească, dacă este condiționată grațierea, evident că se
poate revoca. Din nou, nu avem o reglementare generală a revocării. Nu știu cu titlu general
pentru ce anume se revocă grațierea colectivă, de aceea prin fiecare lege de grațiere atunci
când se instituie o grațiere condiționată, se prevăd și cauzele de revocare.
În ce sens se prevăd cauzele de revocare? Legiuitorul poate să decidă, de pildă că
orice infracțiune care se comite în termenul de încercare atrage revocarea, alteori spune doar
infracțiunile intenționate săvârșite în termenul de încercare atrage revocarea, alteori spune că
doar dacă comit o infracțiune de aceeași fel cu ceea grațiată se dispune revocarea, și așa mai
departe. Prin urmare, atunci când stabilește cauza care atrage revocarea, da, o face nu pentru
act de ordin general, ci prin chiar legea de grațiere, mijlocul care suportă grațierea colectivă
condiționată.

Tratamentul sancționator în caz de revocare:

7
 Tratamentul sancționat în caz de revocare a grațierii condiționate: nu avem iarăși o
reglementare generală, dar aici soluția este destul de unitară să spunem de a lungul timpului,
a fost destul de unitară dealungul timpului la materia actelor de grațiere, în caz de revocare a
grațierii se aplică cumulul aritmetic. Ce înseamnă asta? Pedeapsa grațiată sau partea grațiată
din pedeapsă se adaugă la pedeapsa pentru infracțiunea care a tras revocarea.
Exemplu: Am avut o pedeapsă de doi ani, grațiată, în termenul de încercare
săvârșește încă una pentru care aplic 3 ani, după avea de executat 3+2, deci practic se adaugă
partea grațiată la ceea ce s-a aplicat pentru infracțiunea care a tras revocarea grațierii. Aici,
evident, nu se pune problema de tratament sancționator, deoarece nu se poate revoca.

O ultimă precizare de data asta cu titlu general, nu mai e niciun fel de diferențiere,
este valabilă pentru toate. Grațiere, indiferent de forma ei nu produce efecte asupra
măsurilor de siguranță. De ce? Este o cauză care înlătură executarea pedepsei, prin urmare
n-are treaburi cu măsurile de siguranță, nici măcar cu cele care depind de o condamnare.
Care-i cazul confiscării extinse? Acolo, grațierea nu produce efecte, chiar dacă
grațierea intervine antecondamnatoriu, fiindcă, am zis, continuăm procesul până la aplicarea
unei pedepse, putem dispune și confiscarea extinsă dacă este cazul, chiar dacă fapta a fost
grațiată.
Deasemnea grațierea nu produce efecte asupra drepturilor persoanei vătămate,
asupra obligațiilor civile. Din același motiv, fiindcă este o cauză care are ca efect stingerea
executării pedepsei. Vă reamintesc, o pedeapsă grațiată este echivalată cu o pedeapsă
executată, este considerată executată, cu toate consecințele care decurg de aici, de pildă
posibilitatea reținerii unor stări de recidivă dacă săvărșești o nouă infracțiune.
Intrebare: În cazul în care există o concurs de infracțiuni și pentru una dintre ele se
da o hotărâre, neștiind de cealaltă infracțiune, apoi se descoperă ulterior, se grațiază aceea
infracțiune, este legal?

 Cum opereaza in cazul concursului de infractiuni:

Bună întrebare, și dacă tot venit vorba, hai să vă mai zic o deosebire între ele și după
aceea vă răspund și la întrebare. Modul în care cele două forme de grațiere colectivă sau
individuală operează diferit în materia concursului de infracțiuni sau materia pluralității dacă
vreți. Modul de operare, la concurs.
Grațierea colectivă operează asupra pedepselor individuale. Deci practic, chiar dacă
omul nostru a fost condamnat pentru un concurs de infracțiuni, să spunem că intervine
postcondamnatoriu lege de grațiere, instanța urmează să dezcontopească, să le repune în
individualitatea lor, să vadă care anume dintre ele sunt grațiate, și dacă nu-s grațiate toate,
sigur, să recontopească ce rămâne. Dar, ideea este că grațierea colectivă produce efecte
asupra pedepselor individuale, deci asupra pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente.
În schimb, grațierea individuală produce efecte asupra pedepsei rezultante. De ce?
Ne întoarcem la rațiunea umanitară care stă la baza acestei instituții. Prin urmare, pe
președinte nu interesează când vede că persoana noastră are de executat patru ani de
executare, și e în vârstă și așa mai departe. Pe președinte nu-l interesează dacă aceea pedeapsă
a fost aplicată pentru o (sancțiune, pedeapsă,) faptă unică sau pentru concurs de infracțiuni.
El grațiază pedeapsa rezultată, pedeapsa de patru ani, grațiază ceea ce ar trebui să se execute,

8
nu contează cum s-a ajuns la aceea pedeapsă. Prin urmare, aici efectele se produc pe
pedepsele individuale, dincoace pe rezultanta (la individuala).
Raspuns: Și acum să reîntoarcem la întrebarea colegei. Ce se întâmplă dacă
președintele, avea un concurs de infracțiuni, președintele a grațiat o pedeapsă, nu contează că
e una individuală sau e o rezultantă parțială, ceea ce era executabilă la acel moment, și apoi se
dezcoperă o altă infracțiune concurentă cu ceea care e în concurs cu pedeapsa care a făcut
obiectul grațierii.
Să spunem că avem, ca să simplificăm lucrurile, avem două infracțiuni, avem I1
pentru care s-a stabilit o pedeapsă de 4 ani, și Președintele l-ar grația. După care se descoperă
I2-ul, (concurentă cu I1) care se judecă si se aplică să spunem o pedeapsă de trei ani, și
întrebarea este ce facem? Le contopim și o să zicem 4+1(3/3), constatăm că e grațiat 4, și
omul nostru mai execută un an, sau, nu le mai contopim?
Răspuns corect, varianta B, nu mai facem contopire într-o asemenea situație. De
ce? Pentru că știm noi, contopim pedepse executabile, ca atare, daca și într-o situație de genu
ăsta pedeapsa de 4 ani rămâne grațiată, pedeapsa de 3 ani până la proba contrarie va fi
executabilă. Evident, nimic nu-l împiedică pe Președintele să grațiază și pe cealalta. Că dacă
există aceleasi rațiuni umanitare pt aia de 4, probabil că vor exista și pentru asta de 3. Dar
dacă președintele nu emite un nou decret de grațiere pentru a doua, asta va rămâne să se
execute. Deci nu facem contopire între pedeapsa inițial și cealaltă și să scădem ceea ce s-a
grațiat, ceea grațiată rămâne așa, și cealaltă e executabilă până la eventuală emitere a unui
decret de grațiere în ceea ce o privește.