Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2019
Am discutat tura trecută despre consimțământ, iar ora asta vom discuta despre promisiuni și
despre pacte.
Există un scurt interval de timp în care s-a unificat legea 7/1996 pentru terenurile din si
legea 7/2014 ce prevedea forma autentică pentru perfectarea unui antecontract. Am ridicat la un
moment dat problema la seminarii în ce măsură ar fi posibil să se invoce nulitatea unui cotract care
este constituit de o hotărâre judecătorească care să țină loc de contract. Aici una dintre probleme ar
fi aceea că judecătorul la momentul la are pronunță hotărârea care trebuie să țină loc de contract,
trebuie să verifice condițiile de valabilitate a promisiunii, iar dacă sunt îndeplinite condițiile legale
ale hotărârii, pronunță hotărârea și atunci s-ar putea vorbi de o autoritate de lucru judecat a hotărârii
ce pronunță hotărârea și atunci să nu mai poți pune în discuție vreodată valliditatea contractului
pronunțat de o hotărâre judecătorească ce ține loc de contract. Judedcătorul poate invoca motivele
de nulitate absolută și atunci actul e curățat de motivele de nulitate absolută.
Totuși, motivele de nulitate absolută încep să fie înlocuite cu cele de nulitate relativă,
deoarece nuliatatea relativă trebuie să fie invocată de o persoană în fața instanței. S-ar putea merge
pe ideea în care există autoritate de lucru judecat în privința viciilor ce atrag nulitatea absolută a
promisiunii și implicit a contractului, dar să rămână posibilitatea de a invoca nulitatea relativă( de
exemplu dacă există autoritate de lucru judecat cu privire la o vânzare, să fie lăsată posibilitatea de a
fi atacată promisiunea de vânzare invocând un motiv de anulare a actului, deci de nulitate relativă și
implicit de nulitate relativă a vânzării).
Aș putea și în ceea e privește nulitatea relativă să zică ”n-avea decât să le invoce”. Tu aveai
un mijloc de apărare, s-a pronunțat o hotărâre și tu nu ai uzat de acel mijloc de apărare, deci putem
găsi argumete prin care să considerăm că acest mijloc de contract devine clar valid, dar am putea
merge și pe ideea, cum am dat exemplul cu violența, dacă nu cumva ar trebui ca în cazul violenței
să mergi dacă nu pe dependeța contractului de antecontract pe ideea că pe perioada procesului erai
sub impreiul violenței și nu puteai să invoci motivele de nulitate, dar poate nu ca o dependență
distinctă pentru că nu invoc direct nulitatea contractului. Indubitabil, dacă nu sunt executate toate
S: Atunci când instanța verifică starea de fapt, verifică atât de amănunțit încât să descopere și o
fraudă de lege ce ar atrag nulitatea absolută?
P: În mod normal judecătorul e obligat să invoce motivele de nulitate absolută și cel puțin intr-o
manieră indirectă verifică validitatea antecontractului deoarece este obligația sa.
Motivele care țin de validitatea antecontractului in temeiul căruia s-a pronunțat hotărârea
implicit au fost verificate de judecator. Și atunci de aici e chestiunea că dacă poți doar pe căi
extraordinare de atac să desființezi hot. judecatoreasca sau poți pe o acțiune distinctă să te duci si să
invoci un motiv de nulitate a hotărârii, a contractului reprezentat de hotărâre datorat unui viciu
existent poate chiar la momentul in care s-a incheiat antecontractul?
Vedeți, este si aici o chestiune. Intr-adevar vânzătorul pentru prețul neplătit beneficiaza de o
ipoteca. S-ar putea sa aveți aici interes să nu cereți pronunțarea unei hotărâri care să nu țina loc de
contract. Sigur uneori s-ar putea sa aveți interes pentru că nu mai vreți să platiți impozite către stat
si atunci vreți să scăpați de proprietatea respectivă. Sau ați vândut un autoturism și nu vine să
radieze, in acest moment poate vânzătorul să se prezinte să ceara radierea doar prezentând
contractul. Pot exista varii ipoteze in care să se ajunga la promovarea unei actiuni de catre
promitentul vânzator, poate aici aveți doar interes să cereti când si pretul trebuie să vă fie platit, sa
cereți obligarea la incheierea contractului și obligarea la plata prețului, adică să nu il faceti
proprietar. Daca vreți să se pronunțe hotărârea atunci ar trebui sa cereti să se dispună si inscrierea
unei ipoteci legale până la momentul in care se face plata, dar nu vă obligă nimeni sa cereți
pronunțarea hotărârii.
In orice caz să nu uitați, termenul nu este de 3 ani ci este doar de 6 luni pentru pronunțarea
hotărârii. Asta nu inseamnă că dacă au trecut 6 luni și promitentul cumpărător nu a cerut
perfectarea contractului, el nu mai are mijloace juridice la indemână rezultate din acea promisiune.
El poate să ceară chiar și perfectarea contractului demonstrând ca a întrerupt termenul de
prescriptie( acel termen de 6 luni) sau să ceară rezoluțiunea promisiunii sinalagmatice de
înstrăinare. Chiar dacă era promisiune unilaterală prin ridicarea opțiunii de către beneficiar, practic
acea promisiune unilaterala a devenit una sinalagmatică, nu doar promitentul înstrăinător s-a obligat
in momentul in care s-a ridicat opțiunea implicit și promitentul cumpărător s-a obligat la incheiera
contractului și atunci devine un contract sinalagmatic și promisiunea din unilaterală a devenit
sinalagmatică, putând fi cerută rezoluțiunea acestei convenții in termenul general de prescripție de 3
ani.
Ce părere aveți, putem merge la notar să scriem in contract că oricare dintre parti se poate
dezice in termen de 10 zile de la data incheierii contractului, mi-ar perfecta un asemenea contract
notarul, ar fi valabil?
Profesor: Pai da, dar nu aș putea sa invoc faptul că acest contract este lovit de nulitate pentru
ca ea depinde de voința fiecaruia dintre noi. Ori noi știm că un contract afectat de o condiție pur
potestativă din partea celui care se obligă e lovit de nulitate. Ori aici daca am permis ambilor sa se
dezica de contract? E valabilă o astfel de operatiune. Adică contractual depinde de capriciul
fiecaruia aici.
S: Amândoi sunt.
Să ne uitam la
(1) Dacă dreptul de a denunţa contractul este recunoscut uneia dintre părţi, acesta poate fi
exercitat atât timp cât executarea contractului nu a început.
(2) În contractele cu executare succesivă sau continuă, acest drept poate fi exercitat cu
respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar şi după începerea executării contractului, însă
denunţarea nu produce efecte în privinţa prestaţiilor executate sau care se află în curs de executare.
(3) Dacă s-a stipulat o prestaţie în schimbul denunţării, aceasta produce efecte numai atunci
când prestaţia este executată.
Deci la art 1276 practic imi spune că dacă dreptul de a denunța contractul este recunoscut
uneia dintre parti, acesta poate fi exercitat atât timp cât executarea contractului nu a început. Acest
text prevede că chiar dacă am un contract valabil incheiat poate fi stipulat in favoarea parților sau a
unuia dintre ele dreptul de a denunța un contract valabil incheiat. Imi spune ,,atat timp cat
executarea contractului nu a inceput”. Oare la vânzare nu a inceput executarea contractului, din
moment ce dreptul de proprietate s-a transmis și prin ipoteza să fi amânat predarea ori plata preului,
proprietatea s-a transmis automat, pot spune ca nu a inceput executarea contractului? NU, pentru ca
deja acest contract a produs efecte și e clar că asta e vointa legiuitorului. Daca produce efecte
contractul nu te mai poti dezice.
Sigur se poate ridica intrebarea dacă e valabilă această prevedere legală? Oare nu ar trebui
admisă o astfel de clauza de dezicere daca am plati un preț pentru această dezicere si atunci nu ar
mai fi chiar pur potestativă pentru ca eu pentru denunțarea aceea am de platit o sumă de bani. Îți
recunosc dreptul de a denunța contractul dacă imi dai X lei. Oare nu doar in ipoteza asta ar trebui să
admitem valabilitatea clauzei de dezicere? Jurisprudența franceză confruntatată prin anii 2000 a
tranșat problema in sensul că și fără o contraprestație pentu dezicere, fără un echivalent se poate
admite valabilitatea clauzei de dezicere tocmai pentru ca părțile au admis o astfel de dezicere
Dacă a inceput executarea contractului mai poti sau nu să te dezici? Adică cu alte cuvinte
ceea ce ne spune art. 1276 oare este o norma imperativa in alin. 1 sau nu? Raspunsul il gasim in
ultimul alineat care spune ,,că dispozițiile prezentului articol se aplică in lipsă de stipulație
contrară”. Deci inseamnă că chiar dacă am inceput executarea obligațiilor din contract, dezicerea
este înca posibilă și este permisă. Cu alte cuvinte, dacă am o clauză de dezicere in contract in mod
indubitabil pot să mă dezic de contractul respectiv.
Pagina !4 din ! 11 seria 1
22.10.2019
Pot considera aceasta clauză de dezicere că este una penala? Care ar fi diferența dintre o
clauză penala si o clauză de dezicere?
Aș mai vrea să discutăm despre o clauză de arvună, într-un contract de vânzare sau într-o
promisiune de vânzare, în fond dumneavoastră ați mai discutat despre arvună în anul doi,
confirmatorie și de dezicere, care este diferența dintre acestea două? Haideți să vedem din
perspectiva formării și a exercitării, am ceva diferit? Categoric da! Convenția de arvună este o
convenție reală, care se constituie valabil doar la momentul predării bunului, al arvunei, arvuna
aceasta sigur poate să fie constituită de una dintre părți, poate să fie o sumă de bani sau un bun, în
favoarea unuia sau amândurora. Bun. Ceea ce trebuie să știm legat de arvună, sigur continuăm apoi
paralela cu clauza de dezicere, pentru că tipul de arvună va face să fie similar sau să nu fie similar
cu cea de dezicere.
Arvuna penalizatoare este după părerea mea o definire eronată, penalizare înseamnă să aplic
penalizarea cuiva care are o conduită imputabilă, ori din moment ce părțile convin să aibă rol de
dezicere, deci nu-i pot spune penalizatoare, plata unui preț al dezicerii nu înseamnă penalizatoare,
mai degrabă cea ce ar fi arvuna confirmatorie este mai aproape de ceea ce înseamnă penalizatoare.
Nu penalizezi când este vorba de un preț al dezicerii, penalizezi mai degrabă în cazul celei
confirmatorii, pentru că am nevoie de o conduită culpabilă din partea celui împotriva căruia invoc
clauza, o neexecutare care nu ține de conduita debitorului clauza nu funcționează. Deci pe lângă
faptul că arvuna este o convenție reală, adică funcționează la momentul remiterii sumei de bani
care face rolul arvunei, până la momentul remiterii nu vom avea convenție eficace, poate doar o
promisiune de arvună. Mai am un caracter important al arvunei, cel accesoriu, aceasta depinde de
Pagina !5 din ! 11 seria 1
22.10.2019
un contract principal. Dacă anulez contractul principal atunci clauza de arvună este și ea nulă.
Funcționează clauza de arvună dacă desființez contractul în urma neexecutării?
Ai o clauză penală, creditor cer rezoluțiunea, trebuie desființată și clauza penală? DA,
menirea clauzei penale este exact aceea de a avea efecte în momentul neexecutării și al desființării
contractului. Să facem diferența dintre arvună și avans, avansul este o parte din preț care se plătește
la momentul încheierii contractului, iar plata unei sume de bani care nu se face referire dacă ar avea
rol de avans sau de arvună va fi socotită cu titlu de avans, deci ca să fie și să joace rolul de arvună,
părțile trebuie expres să scoată asta în evidență. Sigur că și arvuna poate fi considerată parte din
preț, atunci când contractul se derulează, iar părțile își execută obligațiile, de exemplu am dat 10%
din preț cu titlu de arvună, la momentul la care se execută obligațiile nu trebuie să dau decât
diferența de 90. Nu dar caracterul de arvună trebuie scos în evidență, ci totodată părțile trebuie să
scoată în evidență dacă arvuna joacă rolul uneia penalizatorii, cu rol de dezicere. Dacă părțile nu
precizează caracterul arvunei, atunci arvuna va fi considerată confirmatorie.
Deci domnul coleg, vă rog să-mi concepeți o clauză de arvună într-o promisiune de vânzare,
deci cum începem dacă vrem să realiză convenția noastră cu privire la un imobil?
Art. 1544
Arvuna confirmatorie
(1) Dacă, la momentul încheierii contractului, o parte dă celeilalte, cu titlu de arvună, o sumă de
bani sau alte bunuri fungibile, în caz de executare arvuna trebuie imputată asupra prestaţiei
datorate sau, după caz, restituită.
(2) Dacă partea care a dat arvuna nu execută obligaţia fără justificare, cealaltă parte poate
declara rezoluţiunea contractului, reţinând arvuna. Atunci când neexecutarea provine de la partea
care a primit arvuna, cealaltă parte poate declara rezoluţiunea contractului şi poate cere dublul
acesteia.
(3) Creditorul obligaţiei neexecutate poate însă opta pentru executare sau pentru rezoluţiunea
contractului și repararea prejudiciului potrivit dreptului comun.
Deci hai să transcriem puțin. Daca promitentul cumpărător nu se prezinta la notar pentru
perfectarea contractului, contractul este rezolutionat de drept, fără nicio formalitate că să îi dam
putere, iar promitentul cumpărător vă pierde suma achitata cu titlu de arvuna. Daca promitentul
vânzător nu se vă prezenta la notar la data x pentru perfectarea contractului, vă restitui dublu sumei
plătite cu titlu de arvuna. Pot să scriu titlu sumei? Categoric că pot. Nu mă limitează nimic. Asta ce
fel de arvuna este? Arvuna confirmatorie. Și arvuna cu rol de dezicere cum suna? Și în cazul
arvunei cu rol de dezicere, daca permit ambelor parti să se dezică, tot așa, cel care a plătit pierde și
cel care a primit restituie dublu ( daca mi-a dat 10 lei, îi dau înapoi 20 lei). Trebuie scos în evidenta
că suma de bani plătita cu titlu de arvuna este conceputa de părți că fiind o arvuna penalizatoarea
sau o arvuna care să permită dezicerea parților sau uneia dintre părți, deci să subliniezi aceasta idee
că aș intra în câmpul art. 1545 NCC.
Art. 1545
Arvuna penalizatoare
Dacă în contract este stipulat expres dreptul uneia dintre părți sau dreptul ambelor părţi de a se
dezice de contract, cel care denunţă contractul pierde arvuna dată sau, după caz, trebuie să
restituie dublul celei primite.
Vorbim ora a doua despre vânzarea cu opțiune de răscumpărare, despre vânzarea pe încercate
și despre pactul de preferință.
Deci, mai util e să utilizez termenul de condiție rezolutorie, pentru că efectele se produc, în
timp ce la condiția suspensiva amân efectele până la realizarea evenimentului.
În ceea ce privește vânzarea cu pact de răscumpărare să știți că a fost reglementată și în
Codul Civil anterior, iar ulterior printr-o lege a cametei s-au abrogat dispozițiile din Codul Civil din
1864, pentru că ajunsese să fie folosit acest mecanism pentru a masca îmrpumutul cu dobânzi
exorbitante. Prevedeai într-un contract că vinzi bunul cu 100 de lei și dădeai un drept de
răscumpărare la 200 de lei, deci nu mai încheiam un contract de ipotecă.
În acest interval de valori erau dobânzile care se percepeau. Tocmai pe acest considerent s-a
interzis utilizarea acestui mecanism, dar după anii 90 deja în doctrină chiar în absența unei
prevederi legale se admitea vânzarea cu pact de răscumpărare. Este excepțional că avem
reglementare și aici legiuitotul pune o stavilă în ceea ce privește utilizarea vânzărilor cu pact de
răscumpărare pentru mascarea dobânzilor foarte mari și anume prin faptul că prețul răscumpărării
nu poate depăși cuantumul maxim : deci prețul din contract + cuantumul maxim al dobânzilor care
puteau fi percepute pentru exercitarea opțiunii.
Art. 1759 coroborat cu art. 1762
(1) Exercitarea opţiunii de răscumpărare de către vânzător se poate face numai dacă acesta
restituie cumpărătorului preţul primit şi cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare
şi realizarea formalităţilor de publicitate. iar art 1762 (1) În cazul în care diferenţa dintre
preţul răscumpărării şi preţul plătit pentru vânzare depăşeşte nivelul maxim stabilit de lege
pentru dobânzi, preţul răscumpărării va fi redus la preţul plătit pentru vânzare.
Cu alte cuvinte, prețul de răscumpărare nu mai poate fi stabilit în mod discreționar, ci nu
poate depăși prețul din contract + nivelul maxim al dobânzilor permise de lege pentru suma
respectivă.
Pe lângă acest preț, cel care dorește să exercite răscumpărarea va trebui să plătească și
cheltuielile la care face referire art.1758 : cheltuieli referitoare la încheierea contractului de vânzare
și formalitățile de publicitate, cheltuielile pentru predarea bunului și cheltuielile utile și necesare în
limita sporului de valoare a bunului. Pe lângă prețul răscumpărării trebuie plătite și aceste cheltuieli
care au fost efectuate de cumpărător.
Dacă am un contract de vanzare cu opțiune de răscumpărare în perioada în care vânzătorul ar
putea să exercite răscumpărarea, cumpărătorul poate vinde bunul ? Bineînțeles că poate ! În
măsură în care am un sistem de publicitate și este făcută opozabil dreptul vânzătorului la
răscumpărare, evident că dobânditorul subsecvent dobândește bunul afectat de condiția respectivă
astfel încât în momentul exercitării răscumpărării se produc efecte nu doar față de cumpărător, ci și
față de subdobanditor.
Poate vânzătorul să vândă dreptul lui la răscumpărare ? Bineînțeles. Dreptul poate fi cedat
de către titular.
Ceea ce trebuie să va spun din perspectiva mecanismelor și a efectelor acestei vânzări este că
odată cu exercitarea opțiunii de răscumpărare, practic vor trebui consemnate sumele care trebuie
Pagina !9 din ! 11 seria 1
22.10.2019
plătite cu titlu de răscumpărare : art. 1760(3) NCC : În termen de o lună de la data notificării,
vânzătorul trebuie să consemneze sumele menţionate la art. 1.759 alin. (1), la dispoziţia
cumpărătorului sau, după caz, a terţului subdobânditor, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a
exercita opţiunea de răscumpărare.
Comunici intenția de rascumparae, consemnezi suma și practic în acel moment își va
produce efecte răscumpărarea, efecte reglementate la art.1760 (sunt aplicabile efectele de la
condiția rezolutorie). Există o particularitate în ceea ce privește efectele față de terți, în sensul că noi
știm de la art. 1648-1649 NCC (textul general al desființării contractului- efectele restituirii față de
terți), că se prevede că, contractele cu exercitare succesivă trebuie respectate timp de 1 an de la data
desființării titlului constituitorului.
Când e vorba de vânzarea cu răscumpărare termenul nu mai e de 1 an așa cum prevede
art.1649, ci este de 3 ani dacă e vorba de un contract de locațiune din momentul exercitării opțiunii.
În rest rămân aplicabile regulile de la art.1648-1649.
Vânzarea pe încercate și vânzarea pe gustate. Reglementarea legală: art. 1681 și art. 1682
Ne punem problema momentului în care se încheie contractul de vânzare. În cazul vânzării
pe gustate (art.1681- Vânzarea este pe încercate atunci când se încheie sub condiţia suspensivă ca,
în urma încercării, bunul să corespundă criteriilor stabilite la încheierea contractului ori, în lipsa
acestora, destinaţiei bunului, potrivit naturii sale.
După încercare, cumpărătorul îi va comunica vânzătorului: ‘’Da, bunul corespunde așteptărilor
mele. Îl cumpăr.’’ Această înștiințare ține de consimțământul cumpărătorului ? Sau este un element
exterior ?
Am fi tentați să spunem că, comunicarea încercării ține încă de consimțământul
cumpărătorului care și-ar da în două etape acordul pentru încheierea vânzării : 1. Momentul în care
încheie vânzarea; 2.momentul în care spune ‘’îl vreau, e în regulă.’’
Aș crede că nu. De ce? Pentru că există de fapt obligații actuale ale promitentului din pact
chiar de la data pactului, printre ele, să nu golesc de conținut dreptul cu privire la care ți-am făcut
promisiunea, pentru că dacă eu, de pildă, știu că tu vrei terenul ăla ca să contruiești dar eu închei un
contract de arendă pe nu știu cați ani și în momentul în care ți-l transmit, de fapt ți-l transmit cu tot
cu arenda respectivă sau cu o locațiune, un imobil, ți l-am golit de conținut și ți-am pus un contract
de închiriere de jumătate din prețul pieței. Am deja niște obligații actuale, din chiar momentul în
care am încheiat pactul, sigur, n-am obligația să-ți vând dar există anumite obligații care sunt
actuale din chiar momentul la care s-a încheiat pactul.
Ca natură juridică, exista discuții că e drept de creanță, că e drept potestativ, cei cărora le
place teoria asta a drepturilor potestative sigur împărtășesc acest punct de vedere. Dar consecințe
practice nu sunt.
Este un drept netransmisibil. Este constituit practic pentru beneficiar, se stinge prin decesul
titularului, acuma, daca este însă constituit pe un anumit termen, se poate transmite către
moștenitori, dar nu mai mult de 5 ani de la data la care a fost constituit. Deci de 5 ani de la data
constituirii. Regula este: drept netransmisibil (titularul nu-l poate vinde,nu-l poate păstra), decât
dacă este pe termen se poate transmite către moștenitori.
Este un drept indivizibil, înseamnă că dacă, de pildă, este statul titular al unui drept de
preemțiune cu privire la un bun care-i monument istoric, și eu am o cladire cu 2 nivele, nu poate să
vină statul și să-mi spună că ”eu vreau să-mi exercit dreptul de preemțiune dar numai cu privire la
nivelul 1.Cu privire la etajul 1, etajul 2 vinde-l.”. Idivizibil, adică trebuie executat în întregime.
Durata de timp pentru care este constituit un drept de preemțiune pe cale convențională,
sigur, perfect dacă părțile arată, dacă parțile nu menționează nimic, trebuie să vedem dacă pactul
acela de preferință prin care s-a constituit preemțiunea, este un pact accesoriu, deci este o convenție
accesorie la un contract principal, de pildă: iți dau drept de preemțiune pe durata locațiunii, că am
un contract de locatiune, chiar dacă nu scriu nimic pot subînțelege că ai dreptul de preemțiune cât
timp e locațiunea în vigoare.