17.12.

19

Curs 12 – Contracte speciale

Seria 1

Contractul de antrepriză

Art. 1851. Noţiune

(1) Prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să execute o
anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar,
în schimbul unui preţ.
(2) Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi antreprizei
pentru lucrări de construcţii, dacă sunt compatibile cu regulile particulare prevăzute pentru
acest contract.

Ce elemente remarcați în această definiție? Care sunt trăsăturile care trebuie remarcate în
ceea ce privește contractul de antepriză?
• Executarea unei lucrări/prestarea unui anumit serviciu
• Risc asumat de antreprenor
• Plata unui preț în schimbul lucrării/serviciului prestat.
Eu, ca avocat, închei un contract de antrepriză cu clientul? Avocatul reprezintă clientul,
prestează servicii… înseamnă că se pune semnul echivalenței între contractul de antrepriză și cel
de asistență juridică pe care îl încheie de fapt avocatul atunci când reprezintă un client? În fond,
prin contractul de asistență juridică mă oblig să fac o consultanță, o analiză juridică, să-i creionez
variante posibile de acțiune, dacă e cazul, să semnez cererea de chemare în judecată, să-l
reprezint în fața instanței. Toate aceste lucruri intră la antrepriză?
Student: La antrepriză și la mandat.
Profesor: Consultanța ar intra la antrepriză, la efectuarea unei lucrări sau la executarea
unui serviciu?
Student: La executarea unei lucrări intelectuale.

1
Seria 1
 17.12.19

Profesor: Oare ar fi o diferență între regimul care se aplică antreprizei de lucrări și

prestării unui serviciu?
Colegul meu, Răzvan Dincă, face o disociere care ar duce la contrazicerea exemplului
nostru. Colegul vostru a spus că e lucrare intelectuală. Domnul prof. Răzvan Dincă ne spune că
atunci când e vorba de antrepriza de lucrări, contractul ar fi cumva translativ de proprietate și că
ar fi uno ictu executarea contractului, chiar dacă prepararea acelei lucrări durează în timp, în
timp ce antrepriza care are ca obiect un serviciu se întinde și se execută pe o durată de timp, fără
să aibă loc un efect translativ, diferența interesând inclusiv din perspectiva terminologiei care s-
ar putea utiliza în momentul în care se impune desființarea contractului ca urmare a neexecutării
lucrării de către antreprenor, caz în care ar trebui să utilizăm termenul de rezoluțiune în cazul
lucrărilor și termenul de reziliere în cazul serviciilor.
Să spunem că aveți un serviciu de abonament furnizat de compania X de telefoane, dacă
la un moment dat sunteți nemulțumiți de calitatea semnalului, vreți să “puneți capăt relației”, poți
să găsești un motiv care să justifice rezilierea contractului, în timp ce la antrepriza de lucrări,
chiar dacă edificarea unei case durează 2 ani, tu ai încheiat contractul de antrepriză azi,
antreprenorul lucrează 2 ani, deci nu e o chestie uno ictu (dintr-o dată) și, totuși, se va considera
că e o executare uno ictu pentru că abia în momentul în care ți se livrează casa pe care ai
comandat-o este considerat executat contractul. La antrepriza de servicii eu închei contractul pe 2
ani, dar timp de 1 an se execută serviciile, dacă mai rămâne de executat pentru 1 an de zile, se
desființează de aici pentru viitor.
În exemplul pe care l-am dat, până la urmă, și aici poate să constea consultanța într-o
furnizare a unei consultanțe periodice, ceea ce e clar că intră la o chestiune de serviciu, la
furnizarea unei prestări de serviciu, în timp ce, în măsura în care urmează să-i predau un
document, un raport care să conțină 100 de pagini în care să analizez toate indicațiile juridice
posibile sau îi fac un audit juridic pentru o societate comercială la care urmează să achiziționeze
cumpărătorul pachetul de acțiuni, eu deja aici, chiar dacă durează în timp, voi preda raportul la
momentul la care îl finalizez și atunci tu ești tentat să spui că transmiți un drept de proprietate,
chiar dacă nu e vorba de un contract translativ de proprietate aici. Nu poate fi vorba despre un
contract de genul tocmai pentru că nu contează suportul material pe care l-am scris, ci analiza pe
care o creez. Aici vom vedea la opționalul de proprietate intelectuală că beneficiarul, dobândind
suportul material al analizei făcute, nu devine proprietarul dreptului intelectual asupra creației
2
Seria 1
 17.12.19

încorporată în material, după cum să știți, în momentul în care cumpărați un tablou nu deveniți
decât proprietarul suportului material în care este încorporat tabloul/opera respectiv/ă, în timp ce
drepturile de autor rămân în continuare ale pictorului. Numai în măsura în care le preluați prin
contract, în mod distinct, aveți posibilitatea să-i faceți poze, să o publicați, să o reproduceți, altfel
rămâne la autor. Dvs. aveți cel mult dreptul de a participa la expoziții cu tabloul respectiv, dar o
serie de alte aspecte de ordin patrimonial rămân la autor dacă nu se preiau distinct de contractul
de vânzare asupra bunului. Am făcut această paranteză ca să sugerez că această diferențiere –
antrepriza care are ca obiect o lucrare și antrepriza care are ca obiect un serviciu – se poate
traduce în ceea ce spunea colegul meu, că în cazul lucrării se produce un efect translativ, iar în
cazul serviciilor nu există un asemenea efect, într-un caz folosim termenul de reziliere, într-un alt
caz folosim termenul de rezoluțiune; iată că această argumentare nu se aplică întotdeauna, grație
exemplului dat de colegul dvs. am putut să scot în evidență că aici e o antrepriză de lucrări
pentru că mi se cere un raport, dar în realitate aici nu poți vorbi de un efect translativ de drepturi.
De regulă, atunci când auzi contract de atrepriză te gândești la cei care construiesc, cel
puțin asta fac eu, dar nu, sfera contractului de antrepriză este extrem de vastă. Dacă vă duceți la
medic, într-o unitate privată și îți cere o sumă de în schimbul consultului, vorbim despre un
contract de antrepriză.
Dacă luați un bilet ca să circulați cu mijlocul de transport în comun, e un contract de
antrepriză? Da, face parte din marea familie a contractului de antrepriză, doar că s-a ajuns la
nisțe reguli speciale în materia contractelor de transport, dar la origine transportul ținea și era
considerat contract de antrepriză, între timp s-a desprins ca o ramură autonomă a dreptului
transportului, tocmai ca o normă particulară.
Contractul de asistență juridică e contract de antrepriză? Dacă obiectul de asistență
juridică este strict o activitate de analiză, de consultanță, de redactare a unor documente, practic
obiectul e o antrepriză, în timp ce dacă îi dau și mandat de împuternicire să mă reprezinte în fața
instanței, să semneze în locul meu, deja ofer un mandat de reprezentare avocatului, iar acolo
stabilesc limita, prețul, ș.a.m.d. Deci s-ar putea ca un contract de asistență juridică să cuprindă 2
contracte: o antrepriză și un mandat.
Ceea ce ne interesează atunci când definim obiectul contractului de antrepriză, deci să
execute lucrări și servicii, este că nu putem încheia acte juridice. Pentru a face asta îi dai un
mandat și atunci trebuie să diferențiem între contractul de antrepriză și cel de mandat.
3
Seria 1
 17.12.19

Obiectul contractului de antrepriză reprezintă operațiunile tehnice, materiale pe care i

le ceri antreprenorului să le facă, în timp ce obiectul unui contract de mandat este considerat a fi,
în mod tradițional, încheierea de acte juridice.
Prețul este un element esențial al contractului de antrepriză. Asta înseamnă că dacă
execut o lucrare sau prestez un serviciu, dar nu am stabilit un preț, ce am? De ex., mă roagă
vecinul să-l ajut să pună gardul și lucrez o zi întreagă, iar el nu-mi dă nimic. Ce fel de contract ar
fi? Este un contract dezinteresat. Nu este o liberalitate pentru că aceasta presupune o creștere a
patrimoniului și o scădere a celuilalt. Liberalitățile sunt legatele și donațiile. Prin faptul că mă
duc să-l ajut nu se realizează o modificare patrimonială, nu există o creștere a unui patrimoniu în
detrimentul scăderii celuilalt patrimoniu, plus că nu există intenția de a gratifica. Actul
dezinteresat nu are un asemenea transfer. Sigur că dacă aș fi lucrat pentru mine puteam să mă
îmbogățesc, dar asta nu transformă actul într-o liberalitate.
Spuneam că trebuie să ai un preț, un preț care, dacă e să mă raportez la 1854, îmi spune în
felul următor:
Art. 1854. Preţul
(1) Preţul antreprizei poate consta într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii.
(2) Preţul trebuie să fie serios şi determinat sau cel puţin determinabil.
(3) Atunci când contractul nu cuprinde clauze referitoare la preţ, beneficiarul datorează preţul
prevăzut de lege ori calculat potrivit legii sau, în lipsa unor asemenea prevederi legale, preţul
stabilit în raport cu munca depusă şi cheltuielile necesare pentru executarea lucrării ori
prestarea serviciului, avându-se în vedere şi uzanţele existente.
Prețul este o condiție de validitate a contractului de antrepriză, iar dacă mă uit la alin. (2)
observ că prețul trebuie să fie:
1. Serios,
2. Determinat/determinabil.
Prețul serios este prețul care reprezintă o cauză suficientă pentru dvs. să vindeți. Tocmai
de aici e ideea că prețul serios nu înseamnă o echivalență valorică totală a bunului cu valoarea.
Pot să jonglez în jurul prețului respectiv. Văzând prevederile alin. (3), mai credeți că prețul este o
cerință de validitate a contractului de antrepriză? Alin. (3) îmi spune că lipsa unei mențiuni
referitoare la preț din partea părților nu înseamnă că nu am un preț pentru că acesta poate să fie
determinat de lege, poate să fie determinat de uzanțe, și ajungi la concluzia că oricând trebuie să
4
Seria 1
 17.12.19

ai un preț și oricând trebuie să fie determinat, luând în considerare munca depusă și cheltuielile
necesare. Deci, cu alte cuvinte, acest preț poate fi determinat chiar și ulterior.
De ex., mă duc la croitor și îl rog să-mi facă o haină și nu-l întreb câți bani îmi cere, iar la
final îmi spune un preț care mie mi se pare enorm și zic că din moment ce n-am stabilit prețul e
lovit de nulitate contractul, pentru că spunea alin. (2) că prețul trebuie să fie determinat sau
determinabil. Adică eu vreau haina, dar nu vreau să-i dau banii. Într-o asemenea situație,
uzanțele joacă un rol important, în sensul că se consideră că părțile au contractat prin raportare la
prețurile practicate de respectiva persoană care, in extremis, se va determina de instanța
judecătorească. Ideea este că într-un contract în care n-am preț, legea permite stabilirea acestuia
în raport cu munca depusă și cheltuielile necesare pentru executarea lucrărilor/prestarea
serviciului. Deci dacă n-ai stabilit un preț ab initio, vei avea un preț stabilit de instanță
raportându-se la uzanțe, iar dacă nu am uzanțe, deși antreprenorul este persoana care își
desfășoară în mod profesional activitatea, atunci poate să fie determinat de către instanță pe baza
muncii.
Ce vreau să sugerez este faptul că, uitându-mă pe alin. (2) referitor la condițiile prețului și
completându-l cu alin. (3), ajung la concluzia că oricând prețul este determinat. Oricând se va
putea stabili, chiar și post factum, care a fost valoarea cheltuielilor și valoarea prețului muncii
prestate. Aici mi se pare că legiuitorul nu e prea coerent, dar cred că voia să mențină același
regim ca la vânzare. Același lucru a vrut să-l transmită și aici, a dat o libertate totală ca de fapt tu
nu lucrezi pe gratis, iar prețul se determină in extremis de către instanță, chiar dacă părțile nu au
la momentul încheierii contractului nici măcar reprezentarea determinabilității prețului. La
concluzia asta ajungi după ce alin. (3) spune clar că dacă părțile n-au stabilit nimic cu privire la
preț, voi determina prețul cu privire la munca prestată și cheltuieli; lucrul ăsta e întotdeauna
posibil.
Până la urmă, cred că e o reglementare care vine să salveze un contract de la aneantizare,
de la desființare, pornind de la ideea că chiar dacă nu era determinabil, va fi determinat după
încheierea contractului.
Există varii modalități de a determina prețul în contractul de antrepriză. E vorba de
reglementarea de la 1865, 1866, 1867.

5
Seria 1
 17.12.19

Art. 1865. Preţul estimat

(1) Atunci când, cu ocazia încheierii contractului, preţul lucrărilor sau al serviciilor a făcut
obiectul unei estimări, antreprenorul trebuie să justifice orice creştere a preţului.
(2) Beneficiarul nu este ţinut să plătească această creştere decât în măsura în care ea rezultă
din lucrări sau servicii care nu puteau fi prevăzute de către antreprenor la momentul
încheierii contractului.

Art. 1866. Preţul stabilit în funcţie de valoarea lucrărilor sau serviciilor

Dacă preţul este stabilit în funcţie de valoarea lucrărilor executate, a serviciilor prestate sau
a bunurilor furnizate, antreprenorul este ţinut, la cererea beneficiarului, să îi dea socoteală
despre stadiul lucrărilor, despre serviciile deja prestate şi despre cheltuielile deja efectuate.

Art. 1867. Preţul forfetar

(1) Atunci când contractul este încheiat pentru un preţ global, beneficiarul trebuie să
plătească preţul convenit şi nu poate cere o diminuare a acestuia, motivând că lucrarea sau
serviciul a necesitat mai puţină muncă ori a costat mai puţin decât s-a prevăzut.
(2) Tot astfel, antreprenorul nu poate pretinde o creştere a preţului pentru motive opuse
celor menţionate la alin. (1).
(3) Preţul forfetar rămâne neschimbat, cu toate că s-au adus modificări cu privire la
condiţiile de executare iniţial prevăzute, dacă părţile nu au convenit altfel.

Bun, vedem că sunt 3 modalități de determinare a prețului:

• Prețul să fie estimat
• Preț pe deviz
• Preț forfetar/global

Să vedem dacă modalitatea de determinare a prețului poate favoriza pe una sau pe alta
din părțile implicate (beneficiar/antreprenor) și cum îi convine domnișoarei A. (denumită
student A mai jos) să stabilească prețul în calitate de beneficiar al unei lucrări și pe
domnișoara C. (denumită student C mai jos), în calitate de antreprenor, să stabilească prețul.

6
Seria 1
 17.12.19

Student A (beneficiar): Cred că mi-ar conveni prețul pe serviciile prestate.

Profesor: Deci prețul pe deviz, un preț pe o unitate de măsură, cam asta ar însemna. De
ce v-ar conveni această formulă? Articolul 1866 îmi oferă posibilitatea de a stabili prețul pe
deviz, în funcție de valoarea lucrărilor/serviciilor, stabilesc unitatea de măsură, prețul/unitate de
măsură și vedem câte unități de măsură sunt. Eu spun că edific construcția asta pe prețul de 300
euro/mp, în funcție de câți mp s-au edificat, atât trebuie să plătești; sau stabilim un preț pe tona
de beton folosită în construcție, câte tone de beton am folosit, ăsta e prețul pe care trebuie să mi-l
plătești. De ce credeți că ăsta e un preț care vă avantajează ca beneficiar?
Student A: Pentru că nu risc să plătesc mai mult decât ceea ce s-a executat.
Profesor: Până la urmă, dvs. veți plăti unitățile de măsură care se găsesc acolo, cu bune,
cu rele. Să vedem, din perspectiva antreprenorului care credeți că e situația mai bună?
Student C (antreprenor): Prețul global.
Profesor: Să determinați un preț global, deci stabilesc de la început un preț forfetar, este
problema mea cum mă încadrez în prețul respectiv, câte lucrări trebuie să execut. Până la urmă,
la prețul pe valoare e simplu, număr câte unități de măsură sunt și plătesc conform lucrării
executate.
Art. 1867 (1) ne spune că beneficiarul nu poate să ceară o reducere a prețului, dar nici
antreprenorul nu poate să ceară un preț suplimentar pentru că a trebuit să execute și alte lucrări.
Alin. (3) al aceluiași articol ne spune că prețul forfetar rămâne neschimbat în ciuda modificărilor
cu privire la condițiile de executare inițial prevăzute, doar dacă părțile n-au convenit altfel; adică
eu îi dau un proiect în care am o construcție care are la sol 120 mp, stabilim prețul forfetar, dar
pe parcurs m-am gândit totuși să te duci mai pe la dreapta 130 mp, dacă prețul a fost stabilit
global, poate antreprenorul să modifice prețul? Poate în momentul acela, dar să-mi spună că
prețul nu poate să fie același, din momentul în care îmi cere o amprentă la sol de 130 mp, ăsta e
prețul. Dacă nu spune nimic, înseamnă că a acceptat să execute și nu poate să vină la finalul
contractului să-mi ceară în plus niște bani. Deci în momentul în care eu îi cer o modificare
referitoare la obiectul lucrării, antreprenorul trebuie să mă notifice cu privire la schimbarea
prețului.
Gândiți-vă că pot fi în situația în care bun, (antreprenorul) vrea pe terenul acesta să
edifice o construcție, (eu, beneficiarul) îi dau proiectul și am convenit cu el un preț global. Poate
terenul meu nu-i chiar stabil, poate ar trebui făcute niște lucrări care să consolideze terenul, or
7
Seria 1
 17.12.19

toate chestiile astea, dacă prețul e determinat global, ar putea să cadă în sarcina antreprenorului și
eu tot același preț îl plătesc pentru că n-avea decât în momentul în care mi-a făcut oferta prețului
global să-mi spună că trebuie luate măsuri pentru stabilizarea terenului. Nu mi-a zis, e problema
lui. Mie trebuie să-mi construiască clădirea aia cu caracteristicile conform proiectului. Dacă el
are nevoie de lucrări suplimentare pe care nu le-a avut în vedere, să fie sănătos. N-am modificat
eu obiectul, nu i-am cerut modificarea lui, eu tot obiectul ăla îl vreau, dar dacă pentru realizarea
obiectului respectiv e nevoie ca el să realizeze lucrări suplimentare atunci suportă costurile. Iată,
deci, uneori și prețul forfetar poate să fie favorabil beneficiarului.
Student: Ar putea antreprenorul să introducă aici o acțiune în anularea contractului?
Profesor: Într-o asemenea situație, antreprenorul nu va putea introduce o acțiune în
anularea contractului tocmai pentru că e un profesionist care trebuia să facă exploatări ale zonei
terenului… eu v-am dat un exemplu în care am sugerat că poate să apară necesitatea executării
unor lucrări suplimentare neavute în vedere de fapt de părți la momentul la care au încheiat
contractul și nu este o lucrare suplimentară generată de faptul că am modificat eu obiectul
lucrării, ci e vorba de niște lucrări preparatorii de care antreprenorul trebuia să-și dea seama și n-
avea decât să-și fi acoperit astfel calculele, în momentul în care mi-a făcut oferta. La momentul
inițial se face o estimare a prețului pentru anumite lucrări și orice creștere a prețului va trebui să
fie justificată, îmi spune și 1865. Ideea este că nu pot stabili a priori dacă una sau mai multe
dintre aceste modalități de determinare a prețului sunt în favoarea/defavoarea antreprenorului sau
a clientului, deci e o chestiune de oportunitate și nu poți să spui că una dintre aceste modalități
avantajează pe una sau pe alta din părți, dar asta nu înseamnă că am de-a face cu un contract
aleator aici.
În general, am văzut, și mai ales în cursul prof. Răzvan Dincă, ideea că un contract de
antrepriză este comutativ, dar poate să fie și aleator dacă depinde de un element viitor și incert.
Atenție, nu e așa. Nu orice contract condițional este un contract aleator. Contractul aleator
înseamnă echivalența șanselor de câștig și pierdere la momentul încheierii contractului. Știți
exemplele-tip; prin faptul că unul va avea un câștig mai mare sau mai mic nu ajung să calific un
contract ca fiind aleator. Contractul de antrepriză este un contract comutativ, întinderea
prestațiilor se cunoaște, o parte trebuie să execute o lucrare, cealaltă să plătească un preț, deci
faptul că nu există o echivalență valorică neapărat nu înseamnă că voi putea califica contractul ca
fiind aleator.
8
Seria 1
 17.12.19

Ce înseamnă că se execută contractul pe riscul antreprenorului? Mai întâi trebuie să

vedem ce limite de putere are antreprenorul în realizarea lucrării sau efectuarea serviciilor. Este
el dependent de client, de beneficiar sau nu? Ceea ce caracterizează contractul de antrepriză, spre
deosebire de contractul de mandat, de contractul de muncă unde există o subordonare a
mandatarului sau a celui angajat față de mandant sau față de angajator, unde el trebuie să urmeze
strict instrucțiunile pe care le primește de la angajator sau de la mandant, în cazul antreprizei
antreprenorul beneficiază de o autonomie în stabilirea mijloacelor pe care le utilizează pentru
ajungerea la rezultat. Așadar, este firesc ca riscul să fie suportat de el. Ce înseamnă asta?
Înseamnă că dacă înainte de predarea lucrării, bunul/lucrarea respectiv/ă n-ar putea fi predat/ă
chiar și din motive neimputabile antreprenorului, atâta timp cât țin de cazurile de forță majoră
sau caz fortuit, antreprenorul trebuie să refacă lucrarea fără să pretindă o nouă plată de la
beneficiarul lucrării. Deci, nu poate cere o remunerație suplimentară.
Situație de excepție: Antreprenorul lucrează cu materialele furnizate de către client și
distrugerea bunului sau imposibilitatea executării lucrării este datorată clientului. Într-o
asemenea situație el va fi ținut la o nouă execuție a lucrării, dar numai în măsura în care primește
o remunerație suplimentară.
Apropo de independența antreprenorului, vreau să scot în evidență faptul că uneori
antreprenorul poate primi instrucțiuni de la clienți. În măsura în care aceste instrucțiuni n-ar
permite executarea întocmai pentru a se ajunge la rezultatul scontat, el are obligația de a-l
informa pe client pentru faptul că ordinele date/materialele furnizate nu sunt corespunzătoare.
Dacă beneficiarul insistă pentru continuarea executării lucrării în pofida informării, antreprenorul
are posibilitatea fie să invoce rezoluțiunea, fie să treacă la executarea antreprizei, însă, în măsura
în care datorită instrucțiunilor neconforme sau a materialelor furnizate, prin punerea în aplicare
s-ar ajunge la o vătămare fizică sau a sănătății beneficiarului, antreprenorul are obligația de a
refuza executarea lucrării.
Atunci când vorbim de riscul contractului de antrepriză mai trebuie să vorbim despre un
lucru: trebuie să diferențiem riscul antreprizei de riscul pieirii materialelor. De pildă, vă spuneam
că dacă intervine pieirea fortuită a materialelor (și regula este că antreprenorul lucrează cu
materialele sale), în condițiile în care acestea au fost furnizate de către beneficiar, dar anterior
recepției lucrării, riscul contractului într-o asemenea situație tot de antreprenor va fi suportat, dar

9
Seria 1
 17.12.19

riscul pieirii materialelor nu-i mai aparține lui, ci beneficiarului dacă acesta a fost cel care a
furnizat materialele.
Deci, cu alte cuvinte, întotdeauna riscul contractului de antrepriză este suportat de
antreprenor, în sensul că pentru imposibilitatea fortuită de executare a lucrării el nu poate
pretinde remunerația decât o dată (în afară de situația de excepție de mai sus), riscul pieirii
materialelor, chiar fortuită, va fi suportat fie de antreprenor, fie de beneficiar, în funcție de
persoana care a furnizat materialele.
Student: În ipoteza în care în contractul de antrepriză s-ar spune că materialele urmează
să fie cumpărate de către antreprenor, ele intrând în proprietatea beneficiarului prin acea
cumpărare, în această situație vom avea un mandat?
Profesor: Dacă spuneți că el (antreprenorul) le cumpără, dar intră în proprietatea
beneficiarului atunci e un mandat cu reprezentare. Efectele se produc cu privire la materialele
achiziționate, devin proprietatea beneficiarului din momentul achiziției lor, înseamnă că lucrarea
este efectuată cu materialele beneficiarului. Am un mandat cu privire la materiale și o antrepriză
cu privire la lucrare.
Student: Deci am 2 contracte.
Profesor: Nu trebuie 2 contracte, eu în același act pot să am zeci de contracte. E un act
juridic pe care-l închei, fiecare dintre acte este supus regulilor care le reglementează, nu mi se dă
o sumă de bani, și mai ales că ați precizat că devin proprietatea beneficiarului din momentul
cumpărării. Altfel, îmi dă o sumă de bani în avans cu care să cumpăr materiale, dar dacă nu am
mențiunea că devine proprietar, atunci poate să intre la categoria contractului de antrepriză.
Am avut o speță în care obiectul contractului era edificarea unei clădiri importante în
Cluj, în care antreprenorul nu avea, după estimările clienților, capacitatea financiară să ducă
contractul de antrepriză la bun sfârșit, în sensul că după ce s-a semnat contractul de antrepriză
trebuiau bani mulți pentru deschiderea frontului de lucru, deja au început să pună tot felul de
piedici, de la faptul că era prevăzut că plata se face în raport de nivelele terminate sau în vreo 3
etape, a început să pretindă bani în momentul în care a făcut lucrări parțiale în fundație. Am
realizat că dacă nu-i dau bani n-o să pot duce contractul de antrepriză la capăt, deja era important
să respect termenul de executare decât să preiau o nouă licitație, i-am dat bani în continuare. Poți
să invoci anularea contractului pentru dol pentru faptul că el te-a indus în eroare cu privire la
capacitatea sa financiară? În opinia mea, cred că da, am atacat un asemenea contract pentru
10
Seria 1
 17.12.19

eroarea pe care mi-a provocat-o, lăsând impresia că are capacitatea să ducă la bun sfărșit un
contract de antrepriză care, nota bene, executarea pe riscul său înseamnă inclusiv să execute prin
mijloacele sale, or din moment ce mi-a dat impresia că poate să execute prin mijloacele sale și eu
îi plătesc numai când ajunge la anumite stadii, din moment ce începea pretenția de plată a
sumelor de bani chiar înainte de ajungerea la acele stadii, evident că nu putea să ducă la bun
sfârșit. Mi s-a respins orice solicitare de acest gen pentru că am cerut efectuarea unei expertize
financiare prin care să se constate care era situația financiară, care erau proiectele antreprenorului
la acel moment, deci să se vadă în câte proiecte era implicat, deci astea puteau fi stabilite simplu
printr-o expertiză.
De ce mă interesa să invoc nulitatea unui contract de antrepriză care a și ajuns la final?
Pentru că, la un moment dat, antreprenorul a venit pe o clauză contractuală cu niște pretenții, în
sensul că plata prețului în contract era prevăzută să se facă parțial prin transmiterea dreptului de
proprietate a unei părți din imobil care s-a edificat. Aici o parte din prețul antreprizei urma să fie
suportat de către antreprenor și în contul acelui preț eu urma să-i transmit dreptul de proprietate
asupra a două nivele din clădirea respectivă. În contract s-a prevăzut că pentru partea aceea de
preț pe care a suportat-o urma să-i transmit X mp, spațiul de birou din clădire sau spațiul de birou
din clădire reprezentând etajul X și Y. Ce înțelegi prin spațiu de birou? Înțelegi spațiu de birou
care este utilizat exclusiv ca spațiu de birou, adică scaun, masă și atât sau înțelegi și holul care
deservește nivelul respectiv, și baia și bucătăria din nivelul respectiv? Era problema dacă îi dau 2
sau 4 nivele. Susțineam că în speță este vorba de spațiul de birou care arată destinația generală a
clădirii, că e vorba de destinația imobilului respectiv de spațiu de birou. [mai discută până la min.
33 din partea 2 de alte probleme ridicate în speță, încă nu există o hotărâre definitivă.]
Antreprenorul își asumă o obligație de rezultat sau de mijloace? E greu să generalizăm și
nici nu se poate să o facem tocmai datorită multitudinii de forme pe care o poate îmbrăca
obiectul contractului de antrepriză. Dacă ne gândim la activitatea derulată de un avocat sau de un
medic, el își asumă obligația de a depune toate diligențele pentru a executa cât mai bine actul
medical sau analiza aceea juridică. Chiar și atunci când ajungi să-l reprezinți în instanță evident
că nu-ți asumi câștigarea procesului, poți să-ți asumi doar obligația de a depune diligențele
necesare pentru câștigarea procesului. Pe de altă parte, sunt situații în care ar putea să apară ca
obligație de rezultat executarea unei lucrări; dacă mă plătește pentru executarea unui tablou mă

11
Seria 1
 17.12.19

oblig nu doar la a depune diligențele necesare pentru realizarea acestuia, ci și la execuția

acestuia.
Ce mai vreau să punctez e faptul că în momentul în care se realizează predarea lucrării se
întocmește un proces-verbal numit recepție. Acest proces-verbal joacă rolul unui act juridic care
este recepția unei lucrări, important fiind ca la recepția unei lucrări să fie invocate viciile
aparente, cele ascunse urmează regimul din materia vânzării, cu specificarea că în materia
construcțiilor am niște termene speciale în ceea ce privește perioada în care funcționează
garanția.
Contractul de antrepriză are un caracter intuitu personae. Contează calitățile celui pe
care l-am angajat ca antreprenor. Acest caracter, uneori, se poate traduce în faptul că efectiv
lucrarea să fie executată de către antreprenor, dar chiar și atunci când antrepriza ar fi executată
de altcineva decât de antreprenor, dar pentru că antreprenorul a apelat la serviciile respective, a
încheiat un contract de subantrepriză, în principiu, el are această facultate de a executa printr-un
subantreprenor dacă nu i s-a interzis. Chiar și într-o asemenea situație contractul de antrepriză își
păstrează caracterul intuitu personae, reducându-se însă la faptul că antreprenorul pe care l-am
contactat rămâne persoana care se ocupă de coordonarea, de organizarea derulării contractului.
Ceea ce interesează în cazul antreprizei este că, în conformitate cu art. 1852, antreprenorul
răspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria sa faptă. De asemenea, prin
contractul de subantrepriză pot să cedezi executarea unei părți sau a unor elemente, dar nu a
lucrării în totalitatea sa către subantreprenor.
Art. 1852. Contractul de subantrepriză
(1) Prin contractul de subantrepriză antreprenorul poate încredinţa unuia sau mai multor
subantreprenori executarea unor părţi ori elemente ale lucrării sau serviciilor, afară de
cazul în care contractul de antrepriză a fost încheiat în considerarea persoanei sale.
(2) În raporturile cu beneficiarul, antreprenorul răspunde pentru fapta subantreprenorului
la fel ca pentru propria sa faptă.
(3) Subantrepriză este supusă dispoziţiilor prevăzute pentru contractul de antrepriză.

În conformitate cu art. 1856, există o acțiune directă care este recunoscută chiar și în
favoarea subcontractanților și a angajaților care sunt utilizați pentru derularea activității,

12
Seria 1
 17.12.19

împotriva beneficiarului pentru plată, numai în măsura în care nu a făcut plata către antreprenor,
angajați sau subantreprenorul și-a executat lucrările.

Art. 1856. Acţiunea directă a lucrătorilor

În măsura în care nu au fost plătite de antreprenor, persoanele care, în baza unui contract
încheiat cu acesta, au desfăşurat o activitate pentru prestarea serviciilor sau executarea
lucrării contractate au acţiune directă împotriva beneficiarului, până la concurenţa sumei pe
care acesta din urmă o datorează antreprenorului la momentul introducerii acţiunii.

Legat de încetarea contractului de antrepriză să rețineți că decesul beneficiarului, în

principiu, nu atrage încetarea contractului, în schimb decesul antreprenorului da. Decesul
antreprenorului îi obligă totuși pe moștenitori să predea lucrarea executată și pot chiar pretinde o
parte a prețului în măsura în care beneficiarul se poate folosi de lucrarea parțial executată de
antreprenor. Incapacitatea antreprenorului de asemenea determină încetarea. E posibilă
rezoluțiunea/rezilierea.
Există și o garanție, o ipotecă legală imobiliară a antreprenorului în temeiul dispozițiilor
lui 1869 și 2386 punctul 6.

Art. 1869. Ipoteca legală

Pentru garantarea plăţii preţului datorat pentru lucrare, antreprenorul beneficiază de o

ipotecă legală asupra lucrării, constituită şi conservată în condiţiile legii.

Art. 2386. Creanţele care beneficiază de ipotecă legală

În afara altor cazuri prevăzute de lege, beneficiază de ipotecă legală:
1. vânzătorul, asupra bunului imobil vândut, pentru preţul datorat; această dispoziţie se
aplică şi în cazul schimbului cu sultă sau al dării în plată cu sultă în folosul celui care
înstrăinează, pentru plata sultei datorate;
2. promitentul achizitor pentru neexecutarea promisiunii de a contracta având ca obiect un
imobil înscris în cartea funciară, asupra imobilului respectiv, pentru restituirea sumelor
plătite în contul acestuia;

13
Seria 1
 17.12.19

3. cel care a împrumutat o sumă de bani pentru dobândirea unui imobil, asupra imobilului
astfel dobândit, pentru restituirea împrumutului;
4. cel care a înstrăinat un imobil în schimbul întreţinerii, asupra imobilului înstrăinat, pentru
plata rentei în bani corespunzătoare întreţinerii neexecutate; dreptul de proprietate al
debitorului întreţinerii nu se va înscrie în cartea funciară decât odată cu această ipotecă,
dispoziţiile Art. 2249 aplicându-se în mod corespunzător;
5. coproprietarii, pentru plata sultelor sau a preţului datorat de coproprietarul adjudecatar
al imobilului ori pentru garantarea creanţei rezultând din evicţiune, asupra imobilelor ce au
revenit coproprietarului ţinut de o atare obligaţie;
6. arhitecţii şi antreprenorii care au convenit cu proprietarul să edifice, să reconstruiască
sau să repare un imobil, asupra imobilului, pentru garantarea sumelor datorate acestora,
însă numai în limita sporului de valoare realizat;
7. legatarii cu titlu particular, asupra imobilelor din moştenire cuvenite celui obligat la
executarea legatului, pentru plata acestuia.

14
Seria 1