E o norma supletiva.

Se poate deroga de la ea, dar desigur se putea pune urmatoarea problama: daca e
dispozitie facuta prin testament ala e esentialmente revocabil putem fi de acord ca putem zice ca testatorul
are voie sa dispuna si prin testament. Cand liberalitatea este facuta prin donatie si stim ca este irevocabila,
cum stam atunci? Poate zice testatorul : poate sa dispuna prin testament. Nu se contrazice regula
irevocabilitatii care este esentiala in materie de donatie. Ganditi-va la ce se refera irevocabilitatea, principiul
irevocabilitatii donatiilor. Deci nu are voie cine? Doanatorul nu are voie sa revina. Aici daca ar zice
dispunatorul: ii dau liberalitatea prin donatie si il las sa faca testament. Se contrazice principiul irevocabilitatii?
(aici vorbeste despre punctele de pe lucrari)

Principalele dispozitii testamentare

Deci am vorbit despre testament in general ca act juridic si am vazut care sunt caracteristicile acestuia,
am analizat conditiile de forma aplicabile testamentelor si azi urmeaza sa discutam despre continut.
In esenta ce contine testamentul? Care sunt dispozitiile esentiale si fara de care nu exista testament?
(sala) legatele. Deci sunt dispozitiile cu privire la patrimoniul succesoral, deci dispozitiile cu privire la
patrimoniu pot fi cu referire la intregul patrimoniu, legatele universale, pot fi cu privire la o fractiune dintr-un
patrioniu, legatele cu titlu universal, sau pot fi dispozitii particulare care se refera la unul sau la altul sau la
anumite bunuri privite individual. Din punctul de vedere al obiectului legatelor, deci retinem, ca acestea sunt
de trei feluri: legate universale, legate cu titlu universal si legate particulare .
In ceea ce priveste legatul universal, art. 1055 NCC spune ca legatul universal este dispozitia
testamentara care confera uneia sau mai multor persoane vocatie la intreaga mostenire. Sigur ca definitia din
art. 1055 NCC nu difera de ceea ce era valabil sub reglementarea codului civil anterior si atunci ca si acum,
ceea ce conferea legatul universal este o vocatie la universalitatea bunurilor succesorale. A nu se confunda
vocatia, adica chemarea la intregul patrimoniu succesoral cu dreptul de a dobandi proprietatea tuturor
bunurilor facand parte din patrimoniul defunctului la data decesului. O sa vedem ca exista posibilitatea ca un
legatar universal sa ajunga in situatia sa nu primeasca nimic din mostenire, dar asta nu inseamna ca legatul lui
nu este universal, ca nu ar fi valabil. Cand se poate intampla lucrul acesta? Adica sa avem de a face cu un
legatar universal, adica cu chemare la intregul patrimoniu succesoral dar care sa nu primeasca toate bunurile
succesorale sau chiar sa nu primeasca nimic. Cand se poate intampla acest lucru care la inceput pare ciudat, ce
vocatie la intregul patrimoniu si sa nu primesti nimic? (sala) Cand pasivul este mai mare decat activul, cand
testatorul dispune prin legate cu titlu particular sau (ceva despre rezerva).
Asa deci, sunt situatii in care, de pilda, este instituit un legartar universal, sa zicem A este instituit de
dispunator ca fiind legatar universal, dar de-a lungul vietii dispunatorul face acte de dispozitie cu titlu
particular cu privire la bunuri: autoturismul il las lui B, apartamentul il las lui C, mobilierul lui D, deci astfel de
dispozitii cu titlu particular. Intr-o astfel de situatie, cel putin teoretic, este posibil ca dispunatorul sa dispuna
de bunurile sale unul cate unul astfel incat la data decesului legatarul universal sa poata fi pus in situatia de a
nu primi nimic. De aceea spuneam ca este esential sa retineti faptul ca legatatul universal primeste doar
vocatie, adica chemare la patrimoniul succesoral dar nu primeste efectiv emolumentul, putandu-se intampla
sa aiba vocatie la intreg si emolumentul sa fie egal cu 0.
Sub vechea reglementare, cand acceptartea mostenirii putea fi facuta si pur si simplu, iar nu numai sub
beneficiul de inventar cum se poate acuma. Ce inseamna acceptarea pur si simplu? Inseamna ca accepta
mostenitorul, opera o confuziune intre patrimoniul defunctului si patrimoniul mostenitorului astfel incat se
putea vedea pus mostenitorul in situatia sa fie obligat sa plateasca datoriile si sarcinile mostenirii si cu bunurile
proprii nu numai cu bunurile succesorale. In prezent o sa vedem ca NCC stipuleaza ca mostenitorii care sunt
tinuti la plata pasivului nu pot fi tinuti decat in limita activului mostenirii, deci nu mai pot fi pusi in situatia de a
plati cu bunurile proprii datoriile defunctului. Acceptarea sub beneficiul de inventar este asta. Sigur ca sub
vechea reglementare trebuia o declaratie expresa si publicata in registrele de publicitate ca s-a acceptat sub
beneficiul de inventar, trebuia facut un inventar al patrimoniului succesoral, asta asigura separarea
patrimoniului defunctului de patrimoniul propriu al mostenitorului, dar se putea ajunge in situatia ca
mostenitorul daca accepta pur si simplu sa plateasca cu bunurile proprii. In prezent nu se mai poate ajunge
intr-o astfel de situatie codul stipuland ca mostenitorii tinuti la plata pasivului vor raspunde numai cu bunurile
succesorale, dar se poate intampla ca pasivul sa fie atat de mare incat sa consume tot activul, astfel incat un
legatar universal, deci cu vocatie la universalitate sa ramana doar cu vocatia, fiind obligat fie sa plateasca
legatele, o sa vedem ca spre deosebire de legatarii universali cei cu titlu universali care nu dobandesc efectiv
proprietatea bunurilor succesorale la data deschiderii mostenirii, legatarii particulari devin proprietarii acelor
bunuri cu efecte de la data deschiderii mostenirii. Deci chemarea este una care poate fi la intereg, dar
beneficiul sau emolumentul poate fi mult mai redus decat primesc legatarii particulari sau decat primesc
creditorii mostenirii carora trebuie sa li se plateasca datoriile pe care le avea defunctul la data deschiderii
mostenirii. Deci va rog sa retineti acest lucru care este foarte important: legatul universal confera vocatie, nu
dreptul la proprietatea tuturor bunurilor succesorale.
Vedeti ca chiar din textul art. 1055 NCC care defineste legatul universal, rezulta ca pot fi instituiti ca
legatari universali doua sau mai multe persoane. Sigur ca daca sunt doi sau mai multi legatari universali, in
practica ce se intampla? Ei vor imparti patrimoniul succesoral in functie de numarul lor. Deci daca sunt 3
legatari universali toti au vocatie la universalitate deci ar putea primi fiecare dintre ei intreaga mostenire, dar
pentru ca vin impreuna la mostenire vor imparti mostenirea in trei parti egale. Vocatia le da insa dreptul ca in
ipoteza in care unul sau altul din cei 3, in ipoteza noastra, nu poate veni la mostenire, fie ca e nedemn, fie ca a
renuntat, sau legatul lui este ineficace, in astfel de situatie, vocatia aceea la universalitate le da posibilitatea
celor doi care raman si vin efectiv la mostenire sa beneficieze de partea celui care din unul din motivele
expuse nu vine la mostenire. Deci in loc ca mostenirea sa se imparta la trei se va imparti in doi, deci fiecare din
cei doi va primi ½ din mostenire. Deci iata ca vocatia serveste la ceva, deci in masura in care sunt ineficace alte
legate vor beneficia legatarii universali, deci ei sunt in pozitia unui fel de aspirator care pot sa aspire intregul
patrimoniu succesoral in anumite conditii, dar ceea ce primesc ei este vocatia.
In ceea ce priveste formulele de desemnare a unor astfel de legatari ele pot fi foarte diferite. Daca
dispunatorul este informat sau se adreseaza unui notar sau specialist cand redacteaza testamenul, si el ii
explica terminologia, sigur ca poate spune cat se poate de juridic: “institui ca legatar universal pe X, pe Y, deci
se poate exprima in termeni cat se poate de tehnici. Alteori insa, daca este vorba despre un testament olograf,
facut de un om nespecialist are in minte ideea ca vrea sa ii lase cuiva, in principiu, intreaga lui avere, si poate
zice “ las lui X toate bunurile mele mobile si imbile”, or in conditiile in care bunurile nu pot fi decat mobile sau
imobile, atunci inseamna ca vocatia este la intregul patrimoniu succesoral. De asemenea cand obiectul
legatului se refera la nuda proprietate a intregii mosteniri este vorba tot despre un legat universal. De ce este
vorba despre un legat universal si nu unul cu titlu universal? O sa vedem ca in principiu legatele care au ca
obiect dezmembraminte ale dreptului de proprietate sunt legate cu titlu universal. De ce spunem aici ca
legatul nudei proprietati a intregii mosteniri este unul universal? [(sala) nuda proprietate, pe viitor, cand vor
muri uzufructuarii, adica beneficarii tu vei dobandi deplina proprietate]. Deci cand exista nuda proprietate
inseamna ca altcineva are uzufructul bunurilor din mostenire. Uzufructul stim ca este un drept temporar care
se stinge la decesul beneficiarului si atunci nudul proprietar dobandeste toate atributele dreptului de
proprietate. Deci iata ca nuda proprietate a intregii mosteniri, da posibilitatea beneficiarului unui astfel de
legat de a dobandi proprietatea intregii mosteniri.
De asemenea este tot universal legatul cotitatii disponibile a mostenirii. Nu e contradictie aici, pentru
ca daca vorbim despre cotitatea disponibila a mostenirii inseamna ca exista rezerva, exista mostenitori
rezervatari. Atunci unde e vocatia la universalitate daca cel putin o parte, care la ora actuala este e jumatate
din mostenire indiferent de numarul rezervatarilor. In cazul in care se renunta la rezerva, se poate intampla sa
fie nedemn sau renuntator rezervatarul sau rezervatatii si atunci cotitatea disponibila poate ajunge sa fie
intreaga mostenire. Deci exista vovatia de a dobandi intreaga mostenire. Vocatia la cotitatea disponibila a
mostenirii nu se confunda cu vocatia numai la cota parte care reprezinta intr- ipoteza sau alta cotitatea
disponibila. Cotitatea disponibila poate ajunge in unele ipoteze pana la intreaga mostenire, deci e susceptibila
extensie, daca dintr-un motiv sau altul rezervatarii nu primesc sau in situatia in care desi vin rezervatarii la
mostenire se descopera ulterior alte bunuri care fac parte din masa succesorala si atunci cota parte respectiva
le revine legatarilor respectivi. Deci exista vocatie la universalitate.
In fine tot legat universal este acela care se refera la surplusul sau restul bunurilor ramase dupa plata
legatelor particulare sau cu titlu universal si as mai adauga si a datoriilor si sarcinilor mostenirii ca si alea
trebuie platite. Deci un legat care suna in felul acesta: “ tot ce ramane dupa ce se platesc legatele particulare
sau cu titlu universal si dupa ce sunt platiti creditorii”, inseamna ca beneficiarii unui astfel de legat dobandesc
vocatia de a deveni proprietarul intregului patrimoniu succesoral. Ca de fapt ce este patrimoniul succesoral in
final? Ceea ce ramane dupa sunt platiti toti care au dreptul: legatarii particulari si creditorii. Dupa ce s-au platit
acestia, in unele sisteme de drept trebuie sa stiti, mostenirea nu se transmite direct la mostenitori asa cum se
intampla in dreptul nostru, sau cel putin teoretic se considera ca instantaneu la data decesului s-a transmis la
mostenitori, exista sisteme de drept in care exista o perioada de tranzitie in care patrimoniul succersoral este
gestionat de un administrator care incaseaza elementele de activ, creantele, stie elementele de pasiv si
transmite mostenitrilor ceea ce ramane dupa ce s-au incheiat toate socotelile. Si in sisteme de drept de
inspiratie franceza, cum este si cazul dreptului nostru, tot cam asta se intampla dar prin acel artificiu teoretic
ca s-a transmis proprietatea la data deschiderii mostenirii, dar in esenta, in final, cu ce raman mostenitorii cu
vocatie universala, raman cu ceea ce ramane dupa ce sunt platiti legatarii particulari si creditorii mostenirii.
In ceea ce priveste efectele: confera vocatie la universalitate. Sigur in ipoteza in care vine la mostenire
un singur legatar universal, vocatia lui este la intregul patrimoniu, deci nu se pune problema de a fi proprietate
pe cote parti. Bineinteles ca se poate intampla ca la mostenire sa vina de pilda un fiu al defunctului care este
rezervatar si un legatar universal. In acea ipoteza, bineinteles ca se naste starea de indiviziune intre cei doi,
ficare are dreptul la ½ din mostenire, dar in ipoteza in care nu exista mostenitori rezervatari, legatarul
universal devine unicul titular al dreptului de proprietate asupra patrimoniului succesoral. Sigur ca se poate
intampla ca la mostenire sa nu vina si rezervatari, ci numai legatari universali, atunci se naste intre ei starea de
indiviziune care se transeaza prin partaj in final. In limita cotelor, sau cotei parti ce revine unui legatar
universal dintr-o mostenire dispunatorul, adica de cuius, viitorul de cuius poate sa atribuie individual anumite
bunuri beneficiarului legatului, deci e posibil o astfel de situatie in care se instituie legatul universal, confera
vocatia la universalitate si in contul a ceea ce ii revine din mostenire in temeiul vocatiei respective
dispunatorul sa zica ii las bunurile cutare si cutare respectand limita valorica care I se cuvine acelui legatar, sau
e posibila si situatia in care dispunatorul zice ii dau dreptul beneficiarului legatului sa isi aleaga el din masa
bunurilor care raman la data decesului, bunurile pe care le vrea in limita cotei care ii revine din mostenire.
Deci e legala o asemenea dispozitie.
Intrebare: in prima situatie o sa avem un legat universal si un legat particular pentru acelasi beneficiar?
Sau in contul legatului universal desemnez anumite bunuri?
Raspuns: in contul legatului universal dar o sa vedem ca e compatibila situatia in care se instituie
legatul universal in contul unei persoane si aceleiasi persoane sa I se confere si anumite drepturi cu titlu de
legat particular, dar aceea inseamna practic o atribuire de bunuri, dar nu intotdeauna atribuirea de bunuri se
face prin legat particular.
Deci cam acestea sunt elementele esentiale ale legatului universal, deci vocatia la universalitate nu se
confunda cu folosul care il culege efectiv pentru explicatiile pe care le-am dat.
O a doua categorie de legate este aceea a legatelor cu titlu universal. Legatele cu titlu universal
potrivit art. 1056 alin. 1 NCC, sunt legatele prin care exista dispozitie testamentara care confera uneia sau mai
multor persoane vocatia la o fractiune a mostenirii. Deci iata ca spre deosebire de legatarii universali carora li
se confera o vocatie la intregul patrimoniu succesoral, in cazul legatelor cu titlu universal vocatia conferita este
numai la o fractiune din mostenire. Si vine acelasi text de lege in continuare la alin. 2 si precizeaza ce se
intelege prin fractiune din mostenire si spune asa la litera a) proprietatea unei cote parti din mostenire, deci o
cota parte aritmetica din patrimoniul succesoral. La litera b) un dezmembramant al dreptului de proprietate
asupra totalitatii sau a unei cote parti din mostenire. Un dezmembramant, adica nu nuda proprietate care am
vazut ca este…nuda proprietate a intregii mosteniri, ca daca este nuda proprietate a unei cote din mostenire,
in acea situatie este vorba despre un legat cu titlu universal care confera vocatie numai la cota respectiva, dar
poate fi vorba despre legatul uzufructului intregii mosteniri. Intr-o astfel de ipoteza avem de a face cu un legat
titlu cu universal pentru ca beneficiarul legatului uzufructului intregii mosteniri nu are nuda proprietate. Deci
nu are numai uzul si flosinta bunurilor facand parte din mostenire, sigur dupa plata legatelor particulare si a
datoriilor mostenirii, dar intr-o astfel de ipoteza, un astfel de dezmembramant reprezinta o fractiune din
mostenire. Sigur ca sub vechea reglementare au existat discutii in legatura cu natura juridica a unei astfel de
dispozitii. Unii spuneau ca un asemenea legat al uzufructului intregii mosteniri, de pilda, pentru ca nu se
includea in definitia pe care o dadea codul anterior legatului cu titlu universal si anume ca e vrorba despre
legatul unei cote parti din mostenire, unii spuneau ca uzufructul intregii mosteniri nu e cota parte din
mostenire. Si sigur ca intr-un anume sens nu e cota parte dar e o parte din mostenire. Sigur ca legiuitorul
nostru aici, foarte corect a precizat in mod expres ca un astfel de legat este unul cu titlu universal. O sa vedeti
ca unii autori dupa ce citeaza textul din NCC care a transat aceasta problema cand trec sa explice, copiind din
ce s-a spun inainte de adoptarea NCC, contrazic ceea ce spune textul la ora actuala, deci se intampla si astfel
de lucruri. Deci va rog sa retineti ca legatul care are ca obiect un dezmembramat al indregii mosteniri sau a
unei cote parti din mostenire este un legat cu titlu universal. Si la litera c) se spune ca tot legat cu titlu
universal este legatul care se refera la proprietatea sau un dezmembramant asupra totalitatii sau unei cote
parti din universalitatea bunurilor determinate dupa natura sau provenienta lor. Aici sigur ca legiuitorul nostru
a citit si a luat din codul Quebec unde lucrurile sunt ceva mai explicite, se explice despre ce e vorba, adica ce
bunuri sunt acelea care dupa natura sau provenienta lor pot forma obiectul unor astfel de legate. In esenta
este vorba de asa zisele patrimoni de afectatiune, adica la ora actuala NCC recunoaste ca exista psibilitatea ca
in cadraul patrimoniul general a unei persoane sa exista mai multe patrimonii de afectatiune. Exista
posibilitatea asta si sub vechea reglementare, ca de pilda patrimoniul comun al sotilir, sau cota parte din
patrimoniul comun al sotilor nu era un patrimoniu de afectatiune? Era. La ora actuala lucrul acesta este
recunoscut in mod expres de dispozitiile NCC. De asemenea poate exista un patrimoniu fiduciar, o masa de
bunuri este afectata unui anumit scop si acea masa de bunuri in patrimoniul tituraluilui este un patrimoniu de
afectatiune, sau patrimoniul profesional a unui cabinet medical, a unui cabinet de avocat, reprezinta o
proprietate care e afectata unui anumit scop. Sigur ca exista si in esenta patrimniile de afectatiune sunt
universalitati de drept care se diferentiaza de asa-zisele universalitati de fapt. Care e diferenta dintre o
universalitate de drept si una de fapt? Deci cum vrea titularul, poate zice cartile dintr-o biblioteca sau, toate
autoturismele e o masa de bunuri, e o universalitate de fapt, asta ce inseamna? Contine numai elemente
active, si tot o universalitate de fapt este si fondul de comert, ca unii autori exemplificand ce ar putea constitui
obiecte ale legatelor cu titlu universal spun ca si fondul de comert ar putea constitui obiectul unui astfel de
legat. Este profund eronat pentru ca fondul de comert contine numai elemente de activ si natura juridica a
bunului respectiv este, chiar daca contine si folosinta unor imobile se zice este vorba de un bun mobil
incorporal, asta este natura juridica a fondului de comert si ceea ce este foarte important este ca nu contine
un pasiv care sa fie atasat fondului respectiv. Cel care este titularul dreptului de proprietate asupra fondului de
comert este tinut la plata datoriilor legate de activitatea comerciala respectiva cu toate bunurile sale, deci
numai cu elementele facand parte din fondul de comert. Pe cand in cazul patrimoniilor de afectatiune, cand e
vorba de patrimoniul profesional principiul este ca titularul patrimoniului respectiv raspunde pentru datoriile
contractate in activitatea profesionala numai cu bunurile care fac parte din patrimoniul de afectatiune. De ce?
Pentru ca patrimoniul de afectatiune contine si elemente de activ si elemente de pasiv. Deci exemplul acesta
dat de unii autori este perfect eronat, deci nu poate fi sustinut.
(se intreaba ceva din sala ce nu inteleg… codul civil Quebec este foarte explicit, explica despre ce
bunuri e vorba, bunurile comune, bunurile achizite, proprietatea profesionala, s.a.m.d., deci intelegi exact de
la primul moment despre ce este vorba, pe cand, sigur ca nu e gresit in principiu ce spune noul cod, preluarea
aceasta, nu e gresita, e buna, dar vedeti ca unii dintre comentatori sunt bulversati, iau de bun ceea ce nu este
bun. )
O discutie a existat sau de fapt o schimbare de paradigma, deoarece sub regimul codului civil anterior,
de pilda legatul care avea ca obiect o succesiune nedeschisa, cand decedeaza parintele, fiul il mosteneste si nu
dezbate mostenirea, deci nu lighideaza activul si pasivul si vinde mostenirea ca atare. Va amintiti de la
cntractul de vanzare ca poate forma obiect al contractului de vanzare si un patrimoniu succesoral. Ei daca se
vinde un astfel de patrimoniu, sub regimul codului civil anterior care suna cum v-am spus ca legatul cu titlu
universal este acela unde conte parti din proprietatea succesorala nu se putea incadra acolo si atunci concluzia
era ca legatul care avea ca obiect un astfel de bun este un legat cu titlu particular pentru ca ceea ce era valabil
si este valabil si sub noua reglementare, este faptul ca in cazul acesta al legatelor cu titlu universal
interpretarile sunt foarte stricte. Deci legatele care nu se incadreaza nici in categoria legatelor universale, deci
a celor care confera vocatie la universalitate, nici in categoria celor care confera vocatie la o fractiune din
patrimoniul succesoral, automat sunt incluse in categoria reziduala a legatelor cu titlu particular. Sigur ca si
legiuitorul mai calca in stachini pentru ca o sa vedeti ca la art. 1114 alin. 3 teza a doua din NCC unde se
vorbeste de obligatia de plata a datoriilor si sarcinilor mostenirii ne spune legiuitorul ca legatul care are ca
obiect o mostenire nelichidata ar fi un legat particular. Profund eronat. Vine in contradictie cu dispozitiile art.
1056 NCC care ne explica ce inseamna legatul cu titlu universal. Va rog sa retineti ca chiar daca spune art. 1114
ce v-am spus ca spune, nu putem lua in considerare pentru ca este in mod evident eronat. E vorba despre un
patrimoniu de afectatiune, patrimoniul suceesoral este un patrimoniu in cadrul patrimoniului mostenitorului,
deci are elemente de activ, are elemente de pasiv. Sigur ca potrivit principiului conform caruia datoriile si
sarcinile mostenirii se achita cu bunurile succesorale este corect, sigur ca asa e, de acolo trebuie achitate nu
din bunurile facand parte din patrimoniul mostenitorului, dar includerea, sau exprimarea ca un astfel de legat
ar fi un legat particular este eronata, e un legat cu titlu universal, este vorba de fractiune din patrimniul
mostenitorului care a dobandit acel patrimoniu.
Deci, ati retinut care este diferenta esentiala intre legatele universale si cele cu titlu universal:
vocatia la intreg patrimoniul, vocatia la o parte din patrimoniu.

In ceea ce priveste legatele particulare (cu titlu particular), aici, vocatia este la un anume bun. Poate fi
un bun individual determinat, poate fi vorba despre bunuri de gen, corporale, incorporale, orice bun care are
un continut patrimonial poate forma obiectul legatului particular.

In principiu, daca e vorba de un act de dispozitie mortis causae, testatorul trebuie sa fie proprietar al
bunului respectiv, cel putin la momentul la care se deschide mostenirea. VCC si NCC reglementaeaza legatul
bunului altuia. Exista situatii in care se demonstreaza ca bunul care formeaza obiectul unui legat particular nu
apartine dispunatorului. In aceasta situatie care sunt regulile? Atunci cand se dovedeste ca in cunostinta de
cauza a facut dispozitia respectiva, stiind ca bunul nu-i apartine sau ca nu ii va apartine la momentul
deschiderii mostenirii, atunci legatul e valabil, cei tinuti la plata legatului, in principiu, au obligatia de a procura
bunul respectiv si de a-l preda legatarului. Prevede codul ca cei tinuti la plata unui astfel de legat au dreptul de
a opta intre a executa in natura ( a procura bunul si a-l preda legatarului) sau sa platessca echivalentul valorii
corespunzatoare datei deschiderii mostenirii. In esenta, se considera ca e vorba despre un drept de creanta
care creeaza o obligatie pentru cei care sunt tinuti la plata legatelor respective.

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul legatelor universale sau cu titlu universal în cazul
cărora este vorba despre vocația la întregul patrimoniu sau la o fracțiune din patrimoniu, în cazul legatelor cu
titlu particular beneficiarul legatului devine proprietar al bunurilor respective cu efecte de la data deschiderii
moștenirii, cu condiția să accepte. Au drept de opțiune succesorală și legatarii cu titlu particular. Nu sunt
obligati sa primeasca legatul dar, în principiu, cu efecte de la data deschiderii moștenirii legatul se transmite
de la cel decedat la beneficiarul legatului respectiv atunci când își exercită opțiunea. Dacă renunță, atunci cu
efecte de la data deschiderii moștenirii, beneficiarul legatului nu primeste nimic, se consideră a fi străin de
moștenire. Dacă acceptă este proprietar de la acel moment.

Intrebare: in carte spuneati ca nu ai putea sa cumulezi, referitor la acelasi beneficiar, un legat cu titlu universal
cu un legat universal. Nu s-ar aplica aceeasi ratiune pentru care poate cumula un legat universal cu un legat
particular? In sensul in care efectiv determini acea cota-parte, acea universalitate de drept din care va fi
atribuita. Nu va fi tot o varianta de atribuire?

Raspuns prof: sunt compatibile un legat universal cu un legat cu titlu universal? Am afirmat ca un legat
universal e compatibil cu un legat particular, adica poate fi desemnat legatar universal si, in acelasi timp, sa fie
beneficiarul unui legat cu titlu particular. De ce nu este acelasi lucru in cazul in care o persoana e desemnata
legatar universal si legatar cu titlu universal, in acelasi timp?

Raspuns student: in al 2-lea caz, ambele confera doar vocatia, iar in celalalt caz, legatul cu titlu particular iti
confera proprietatea de la momentul deschiderii mostenirii.
Raspuns student:este cumva o atribuire, ai vocatie la tot, dar, in special, ai vocatia la … patrimoniul de
afectatiune.

Prof:aceeasi vocatie, deci vocatia e tot vocatie, numai ca una e la intreg si una e la cota-parte, nu se contrazic?
Poti fi in acelasi timp titularul dreptului in intregime si titularul dreptului in cota-parte? O instanta asa a zis, ca
ar fi compatibile, dar mie mi se pare ca sunt perfect incompatibile. Daca are vocatia la intreg cuprinde si
vocatia la cota-parte, e inclusa acolo.

Student: m-am gandit ca ar fi tot o varianta de atribuire.

Prof: pai nu este. Un legat cu titlu universal nu e atribuit, e doar vocatie, sunt doua vocatii numai ca una e mai
larga si una e mai restransa, dar natura lor este aceeasi, pe cand legatul particular este un lucru diferit. Acolo
poate fi proprietar direct. Deci nu sunt compatibile si va dati seama ca se pun probleme de interpretare. Care
e intinderea vocatiei? E una sau alta? Sau ambele? Daca zici ca are vocatie si la intreg si la o fractiune atunci
inseamna ca intregul e mai mare decat intregul, nu. Este ilogic.

Intrebare: deci, un legat care confera vocatie la intregul patrimoniu e revocat de un legat ulterior care confera
vocatie doar la o parte?

Raspuns Prof: este incompatibil. Cand zice prin primul legat ,,iti las proprietatea intregii mosteniri" si dupa
vine si zice ,,iti las numai 1/3", deci este incompatibilitate, executa ultima dispozitie. Daca zice in cuprinsul
aceluiasi testament ,,iti las intreaga mostenire si iti las 1/3", care e solutia? Ganditi-va la regulile de
interpretare a testamentului.

Raspuns: prima regula de interpretare este in sesnul de a produce efecte, dar in privinta intinderii efectelor,
regula este ca interpretarea se face in favoarea celui care trebuie sa plateasca, a debitorului, deci, valoarea cea
mai mica, prin urmare, concluzia este ca primeste efecte legatul cu titlu universal. Exista reguli clare de
interpetare.

Vă spuneam că desemnarea legatarului adică a beneficiarului liberalităților mortis causae trebuie să fie
făcută de către testator și vă amintiți că testamentul este un act juridic care nu se poate încheia decât
personal, nu se poate face testament prin mandatar și atunci concluzia este că desemnarea beneficiarului
legatului sau legatelor trebuie să fie făcută de către testator. Dacă zice, cum a fost cazul într-o speță
soluționată de casația franceză. A zis ,,las concubinei nu știu ce și restul bunurilor să le distribuie notarul în
care am eu deplină încredere". In privința concubinei lucrurile erau clare dar în privința dispoziției prin care a
zis ca notarul să facă dispoziția bunurilor, testamentul a fost considerat ca nefiind valabil. Deci nu poate
împuternici, în principiu, dispunătorul ca liberalitatea propriu-zisă să o facă altă persoană decât el. Sigur că
sunt situații în care există o marjă de interpretare în sensul de a se da efecte, de pildă, dacă zice ,,las legatul
care are ca obiect un autoturism unuia dintre fiii fiului meu", în această ipoteză legatul este valabil. Poate fi
împuternicit fiul ca să desemneze pe cel care este nepotul cel mai în drept să primească. Se consideră că în
această ipoteză, sfera persoanelor din rândul cărora va fi desemnată beneficiarul este restrânsă deci practic
există o persoană determinabila care poate să primească legatul respectiv. Sigur că desemnarea poate fi
făcută nominal ,,las legatul lui X" sau poate spune ,,las domnului primar al municipiului …" fac legatul astăzi si
mor peste 20 de ani- nu știu acum cine va fi primarul, dar cine va fi atunci primar în funcție va primi legatul.
Legatul este valabil nu este ca în dreptul roman.
 Va rog sa retineti că principiul este că beneficiarul legatului trebuie să fie stabilit de către dispunator. De
aceea nu este valabil legatul secret prin care spune testamentul ,,i-am comunicat lui X cine este beneficiarul
legatului o să vă spună el după data decesului meu cine este beneficiarul". O astfel de desemnare nu este
valabilă pentru că nu e determinat beneficiarul legatului din punctul de vedere al modalităților de desemnare
a beneficiarului legatului. Aceasta poate fi directă, prin nominalizări sau poate fi indirectă, implicită. Pot să
spun funcția sau ,,profesorului fiului meu", arăt calitățile sau ce funcție are, dar, de asemenea, se poate
admite și posibilitatea desemnării indirecte sau implicite și aici vă reamintesc discuția în legătură cu așa-zisa
posibilitate a moștenirii în același timp a doua clase de moștenitori diferite. Discuția era în legătură cu situația
în care dispunatorul zice ,,exheredez pe moștenitorii mei rezervatari" și nu mai zice nimic altceva, cine să
beneficieze de cotitatea disponibilă. Sigur că primește eficiență dispoziția de exheredare și după unii, în
această ipoteză vin la moștenire moștenitorii din clasa subsecventa, adică moștenitorii din clasa a doua -frații
defunctului sau părinții, susținând că ar exista aceasta posibilitate de a veni la moștenire moștenitorii din două
clase diferite. Alții susțin și mi se pare că aceasta este părerea corectă, că în această ipoteză avem de-a face pe
de-o parte cu o exheredare în privința cotității disponibile, sunt exheredati cei doi fii ai defunctului în exemplul
dat, dar în măsura în care există moștenitori în clasele subsecvente sau chiar dacă nu există poate veni statul
dar într-o astfel de ipoteză eu cred că vin nu vin la moștenire cu titlu de moștenitori legali sau statul de
beneficiar al moștenirii vacante, ci vin la moștenire cu titlul de moștenitori testamentari instituiti implicit sau
indirect pentru că ceea ce primesc acești moștenitori din clasa subsecventa sau statul este cotitatea
disponibilă. E o dispoziție cu privire la cotitatea disponibila a moștenirii, sigur că joacă un rol și vocația legală la
moștenire că pe astia ii aduc aici și le dau dreptul asupra a ceea ce rămâne din moștenire dar ceea ce
prevalează și declanșează tot mecanismul acesta este manifestarea de vointa a dispunatorului, deci mi se pare
că moștenirea într-o astfel de ipoteză este testamentară. Dacă o persoană decedează, lasă doi fii și zice ,,il
exheredez pe A", in această ipoteză rezerva moștenirii este de ½ din mostenire, fiecare dintre cei doi fii are
dreptul la rezerva, exheredarea nu poate fi decât parțială, în limita părții din cotitatea disponibilă care ar fi
revenit celui exheredat și pentru celălalt fiu, B, are dreptul la rezerva care este un sfert din moștenire și pentru
restul de un sfert, pentru ca pentru restul de jumatate e mostenitor legal, care este rezultatul exheredarii, este
beneficiarul unei dispozitii testamentare fiind implicit desemnat ca beneficiar al legatului respectiv.

Vă rog să rețineți că desemnarea poate fi făcută și implicit. O speță interesantă a fost cea soluționată de
instanța noastră supremă în care o doamnă care era foarte în vârstă și care avea o pisică protejată,
pregătindu-se pentru deces a lăsat un testament și a zis ,,las averea mea, care era un apartament, persoanei
care va îngriji pisica" și ce a zis ICCJ: aici nu e desemnat beneficiarul legatului, nu se știe la data deschiderii
moștenirii cine l-a moștenit și au venit și autori de calibrul profesorului Francisc Deak care au zis ca soluția este
corectă că nu este desemnată persoana a zis profesorul Deak și nu poate fi desemnată ca beneficiar al
legatului pisica. Ce parere aveti?

Raspuns:similar cu exemplul cine vine primul la funeraliile mele.

Prof:nu e similar pentru ca venitul la funeraliile mele e o chestie instantanee, care se produce atunci.

Student:legat cu sarcini si cine venea primul la ingrijirea pisicii acela era beneficiarul.

Prof:si daca veneau mai multi? De unde rezulta ca numai primul?

Student:se impartea, ca nu spunea primul, spunea cine ingrijea pisica.

Prof:deci, in principiu, oricate persoane sunt dispuse sa o ingrijeasca. Sigur, se pune problema ca rebuie sa si
manance pisica, dar sigur ca doamna s-a gandit la o vecina care putea avea grija de pisica numai ca nu a
desemnat-o. Intr-o astfel de ipoteza, nu e desemnata persoana beneficiarului, dar persoana poate fi
desemnata si de aceasta maniera, adica cel/cea/cei care vor ingriji pisica si toti cei care dovedesc ca au ingrijit
pisica sunt beneficiari ai legatului. Vedeti ca s-a pus problema ca nu se stie la momentul deschiderii mostenirii
cine va ingriji pisica. Este vorba despre un legat sub conditie suspensiva potestativa, cand se dovedeste ca s-a
indeplinit conditia cu efecte de la data deschiderii mostenirii. Nu ramane niciun moment mostenirea fara
titular. Sigur ca la momentul deschiderii mostenirii nu se stie exact cine va ingriji pisica dar ulterior se poate
dovedi lucrul acesta si ingrijind pisica inseamna ca s-a indeplinit conditia suspensiva si atunci mecanismul
conditiei duce la concluzia ca cu efecte de la data deschiderii mostenirii proprietatea s-a transmis la cine a
ingrijit pisica. Deci aici va dati seama ca interpretarea data de instanta si de acesti autori a fost complet pe
langa subiect, sa va feriti de astfel de intereptari. Daca avem oarecare dificulati in a stabili cine este
beneficiarul legatului trebuie sa facem efortul necesar sa vedem daca totusi nu exista o interpretare rationala
care sa ne duca la solutie.

Student:dar legatul era universal?

Prof: nu are importanta. Era universal pentru ca a zis ,,intreaga mea avere".

Deci vă rog să rețineți că desemnarea beneficiarului se poate face în diferite maniere. Sigur că în ipoteza în
care nu se poate stabili cine e beneficiarul atunci, de pildă, zice cineva ,,las averea mea unui om", sigur că nu
produce efecte. Au existat anumite discuții și anumite evoluții în practica judiciară și în doctrină în legătură cu
situațiile în care se pune problema gratificarii unor persoane defavorizate. Se face, de pildă, un legat în
favoarea săracilor de undeva.E valabil un legat care suna ,,las averea mea saracilor"?

Raspuns:nu s-ar interpreta ca si cum las averea saracilor dintr-o anumita unitate administrativ-teritoriala?

Prof:daca rezulta de acolo:din judetul meu, din satul natal. Dar daca zic numai ,,saracii"? Retineti, cand e asa
de general, cand e vorba despre saracii din intreaga tara, cine e beneficiarul legatului cu sarcina de a
transmite? Statul. Va dati seama, sa nu dai efecte unui legat facut in favoarea saracilor pe chestii teoretice.

Student:dar daca spun saraci, de ce interpretam ca e vorba despre saracii de pe teritoriul Romaniei? De ce nu
interpretam saracii lumii?

Prof:presupunem.

Student: daca spun ca las averea mea saracilor, se va interpreta chiar daca nu am niciun indiciu ca este vorba
despre saracii din tara?

Prof: presupunem, mai ales daca este vorba despre cineva din Romania.

Ineficacitatea legatelor

Atunci când am vorbit despre condițiile de validitate de fond si de formă am văzut că există sancțiuni
care duc la ineficacitatea testamentelor și, implicit, a legatelor. Despre acele chestiuni nu mai discutam, acum
discutăm despre alte cazuri de ineficacitate a legatelor și aici avem în vedere mai întâi revocarea legatelor. Ați
reținut că, in esenta sa, testamentul este un act revocabil, dispunătorul poate reveni asupra sa. Acum, ceea ce
discutăm este cum anume poate să revina asupra unei dispozitii testamentare anterioare.

1. O primă formă este aceea de revocare expresă. Deci, există o dispoziție prin care revine asupra uneia sau
mai multor dispoziții anterioare. Revocarea expresă este un act solemn, deci trebuie să îndeplinească ad
validitatem anumite cerințe de formă și se poate face potrivit noului cod civil și codului civil anterior în două
modalități: fie printr-un alt testament, fie printr-un act autentic care poate să nu fie un testament. Revocarea
printr-un alt testament se poate face indiferent de forma testamentară, de pildă, un testament autentic poate
fi revocat printr-un testament olograf sau invers.

Student:daca acel testament, prin care revoci un testament anterior, nu respecta conditiile de forma, poate sa
fie confirmat pe baza art. 1010? In sensul sa se dea efect revocarii.

Prof:daca se admite principiul ca mostenitorii legali pot sa dea efecte, de ce nu s-ar putea? Care ar fi
obiectiunea? Ideea este ca revocarea se produce printr-o dispozitie verbala, fara respectarea formei si vin
mostenitorii si spun ca ei recunosc dispozitia verbala. Intrebarea este daca se aplica regulile care se aplica
atunci cand e vorba despre a da efecte unui testament verbal? Aceleasi reguli se aplica revocarii ca si actului
de dispozitie testamentara.

Student:aici e problema ca nu pe mostenitorii universali ii protejeaza norma respectiva. Adica nu ei ar putea sa

vina sa confirme din moment ce norma respectiva il protejeaza pe alt beneficiar, pe cel al legatului anterior,
care ar fi revocat prin legatul verbal.

Prof:deci, spuneti ca persoanele protejate in aceasta ipoteza nu ar mai fi mostenitorii care confirma vointa
dispunatorului ci ar fi beneficiarii legatului. E un argument foarte serios. Asa cum poate un colegatar, cand e
vorba despre un legat conjunctiv, sa invoce motive de nevalabilitate daca a dispus testatorul in stare de
insanitate de spirit, am admis ideea ca cel care a fost instituit inainte poate sa invoce insanitatea de spirit, deci
ca nu numai dispunatorul sau mostenitorii lui legali ar putea invoca nulitatea relativa in privinta
discernamantului ci si cel care ar fi beneficiat de legatul respectiv si atunci pe linisa acelui rationament si aici
sunt beneficiarii legatului facut initial, manifestarea de vointa subsecventa care nu indeplineste formele nu
mai poate fi acoperita de catre mostenitori pentru ca nu ei sunt cei prejudiciati. Asta este solutia!

Ati retinut ca revocarea poate fi facuta expres prin act autentic, altul decât testamentul sau în una din formele
testamentare.

2. O a doua formă de revocare este aceea tacita sau implicită și aici este vorba despre contrarietate și
incompatibilitate potrivit NCC si VCC. In masura in care un legat este incompatibil sau in contrarietate cu un
legat anterior sau cu un testament anterior, in acea masura, el este considerat revocat.

Ce este incompatibilitatea si ce este contrarietatea?

Student:incompatibilitatea poate fi absoluta, obiectiva, contrarietatea depinde de la caz la caz.

Prof:deci poate fi interpretat. De pilda, in ipoteza in care e vorba de testamente diferite ca daca e unul si
acelasi testament si dispunatorul zice ,,las apartamentul meu lui A si lui B", in aceasta ipoteza au drept la
intregul bun pentru ca este un legat cu titlu particular, conjunctiv, deci cand dispunatorul nu spune cat ii
revine fiecaruia dintre cei 2 in exemplul dat, atunci au vocatie la intregul bun. Daca unul sau altul dintre cei 2
nu accepta legatul sau fata de unul dintre ei este ineficace din orice alt motiv, cel care poate veni la mostenire
va primi proprietatea intregului bun. Dar cand printr-un testament zice ,,las apartamentul lui A" si printr-un
testament ulterior ,,las apartamentul lui B", aici deja problema care se pune e de intereperate. Care a fost
vointa dispunatorului? Sa revoce legatul initial, sa nu il mai lase lui A sau si lui A, sa il lase numai lui B sau sa il
lase si lui A si lui B? Aici se spune ca este vorba despre contrarietate, sustine majoritatea autorilor. Deci, este o
situatie in care instanta e pusa sa interpreteze care a fost vointa dispunatorului. Unii zic ca intr-o astfel de
situatie daca nu rezulta din cuprinsul testamentului ca a dorit ca ambii sa vina la mostenirea respectiva, se
considera ca a revocat primul legat. Altii zic ca nu, e posibil sa fie vorba despre un legat conjunctiv.

In cazul incompatibilitatii este vorba despre dispozitii care nu se pot concilia fie material, fie juridic. De
pilda, face un testament si zice ,,il iert de datorie pe Y" si pe urma face un testament prin care zice ,,las creanta
respectiva unei alte persoane". Aici nu mai e loc de interpretare. E clar ca a revocat legatul care continea
iertarea de datorie. E vorba despre o revocare tacita a testamentului sau a legatului. Sigur ca vorbim despre
revocare tacita in modalitatile astea cand cel de-al doilea testament este valabil. Daca nu era valabil, era intr-o
stare de insanitate de spirit, atunci nu e valabil testamentul revocatoriu si produce efecte primul testament.

O a 2-a situatie de revocare tacita este aceea care se refera la instrainarea obiectului bunului legat. Este vorba
despre situatia in care, cu intentie, dupa ce a facut un act de dispozitie in favoarea lui A, ulterior instraineaza
bunul (il doneaza, il vinde, etc.). Daca a instrainat bunul, l-a scos din patrimoniul lui, inseamna ca nu mai vrea
sa faca legatul, deci e interpetarea logica ca si-a revocat legatul initial. Sigur ca s-a pus problema in ipoteza in
care face un testament, lasa legatul care are ca obiect un imobil si dupa face o donatie in favoarea aceleiasi
persoane. Intr-o astfel de ipoteza,este vorba despre doua liberalitati de aceeasi natura, nu se pune problema
revocarii pentru ca vointa de a-l gratifica e clara. Nu se considera ca este incompatibilitate, sunt ambele de
aceeasi natura. Problema este insa, asa cum a fost cazul intr-o speta solutionata de Curtea de apel Cluj:s-a
facut un testament, a fost instituit ca legatar A si ulterior dispunatorul a incheiat un contract de vanzare cu
clauza de intretinere cu aceeasi persoana. S-a pus problema daca avem d-ea face cu o revocare a legatului
initial. Curtea de apel Cluj si cativa autori au zis ca nu s-a revocat disppzitia testamentara initiala pentru ca
dispunatorul a dorit sa il faca proprietar pe acelasi. Are natura juridica diferita. Sunt lucruri esential diferite.
Ori iti daruiesc si nu iti cer nimic, ori iti vand si atunci inseamna ca iti cer ceva in schimb. Sunt acte de natura
diferita, nu se pot combina cele 2 categorii de acte, mie mi se pare ca in ipoteza respectiva avem de-a face cu
o revocare implicita. Sustinerea ca a vrut sa il faca proprietar nu e corecta, a vrut, dar depinde vectorul,
depinde cum il face proprietar. Argumentul care s-a mai adus a fost ca prezumtia de revocare a liberalitatii
este una relativa. Este relativa, dar nu atat de relativa incat sa admit ideea ca o donatie devine compatibila cu
o vanzare cu clauza. Un legat e compatibil cu o donatie ca sunt liberalitati numai ca se devanseaza momentul
cand se transfera proprietatea. In speta respectiva dispozitia s-a facut in favoarea unuia dintre fiii
dispunatorului si o sa vedem ca in ipoteza in care se instraineaza cu rezerva uzufructului sau contra platii unei
intretineri sau a unei rente viagere, exiata prezumtia ca e vorba despre o donatie, nu despre un act cu titlu
oneros. Nu s-a discutat in speta aceasta ipoteza, dar ar fi trebuit. Daca era fiul, opera prezumtia legala, deci nu
una simpla, judecatoreasca, pe care ar fi dedus-o de-a lungul timpului jurisprudenta, ci este vorba despre o
prezumtie legala. In ipoteza in care se demonstra ca erau intrunite conditiile, era vorba de un act de dispozitie
care e considerat de lege, atunci insemana ca era donatie, deci intram cu discutia pe terenul acela, dar daca
discutia se poarta pe terenul pe care s-a purtat, ca un testament este urmat de un act de dispozitie care este
oneros (vanzare cu clauza de intretinere in favoarea beneficiarului legatului), ar fi vorba de acte de naturi
diferite, cu totul incompatibile, asa ca avem de-a face cu o revocare a liberalitatii facute inainte.

3. O a treia situatie pe care NCC o reglementeaza expres, situatia pe care VCC nu o reglementa dar o admitea
practica judiciară și doctrină, aceea a distrugerii voluntare a obiectului legatului de către testator. A nu se
confunda distrugerea voluntară cu distrugerea involuntară:dacă obiectul legatului era un autoturism și
conducând imprudent testatorul distruge autoturismul atunci nu avem de-a face cu o revocare pentru că
revocarea este rezultatul manifestării de voință și implicit a dispunatorului. Avem de- a face cu caducitate în
ipoteza în care se demonstrează că intentionat a distrus banul. Este vorba despre o revocare.

4. De asemenea, asimilat în practica judiciară, în vechiul cod civil nu exista text, acum există, distrugerea
voluntară a testamentului. Art. 1052 zice ca ,,testatorul poate revoca testamentul olograf si prin distrugerea,
ruperea sau stergerea sa. Stergerea unei dispozitii a testamentului olograf de catre testator implica revocarea
acelei dispozitii. Modificarile realizate prin stergere se semneaza de catre testator." Pai distrugerea e un fapt
juridic. Stergerea inseamna distrugere. L-am distrus deci, inseamna un fapt juridic, nu trebuie sa semnez ca
daca trebuie sa il semnez trebuie sa il si datez, deci inseamna ca este vorba despre o revocare expresa. E o
neintelegere profunda. Distrugerea e un fapt juridic si prin orice modalitate se realizeaza nu trebuie semnat. E
un fapt si gata. Cand ma apuc de semnat inseamna ca am de-a face cu un codicil, deci cu o dispozitie noua,
deci trebuie sa semnez si sa datez, deci nu numai sa semnez.

Data viitoare: dezmostenire, executiune testamentara, instituirea constractuala si interdictia in privinta actelor
asupra succesiunilor nedeschise.