Curs 9

REZERVA SUCCESORALĂ

Știm că principiul este că titularul unui patrimoniu poate să facă în

mod liber acte de dispoziție, deci poate dispune în mod liber de bunurile
care fac parte din patrimoniul său. Sigur că poate dispune prin acte
juridice între vii sau acte juridice mortis causa, dar din punctul de vedere
al liberalităților, această libertate este îngrădită prin reglementările legale
privitoare la rezerva succesorală. În esență, rezerva succesorală este o
anumită cotă-parte din patrimoniul succesoral ( o să vedem când
discutăm despre patrimoniul succesoral, a nu se confunda patrimoniul la
care ne referim, deci patrimoniul defunctului cu bunurile pe care efectiv
le lasă la data deschiderii moștenirii; pentru ca o sa vedem ca - si am
amintit lucrul asta si pana acuma cu diferite ocazii - patrimoniul pe care il
avem in vedere din punctul de vedere al drepturilor succesorale nu este
doar cel efectiv care este lasat la data decesului, ci este patrimoniul pe
care l-ar fi lasat daca nu ar fi facut donatii in timpul vietii. Prin urmare, o
sa vedem ca toate donatiile facute de defunct de-a lungul vietii sunt luate
in considerare din punct de vedere al patrimoniului succesoral, se reunesc
pentru calcul; adica nu se desfiinteaza toate donatiile facute, ci pentru
calcul se iau in considerare. Prin urmare, patrimoniul la care ne referim
este acela pe care l-ar fi lasat defunctul daca nu ar fi facut donatii. Prin
urmare, sa nu confundam patrimoniul succesoral cu ceea ce lasa
defunctul efectiv la data decesului).

Revenind la rezervă. Rezerva, în esență, este o anumită cotă-parte din

patrimoniul de referință care revine anumitor categorii de moștenitori,
moștenitorii rezervatari (o să vedem că în această categorie se includ
moștenitorii din clasa I, adică descendenții, mostenitorii din clasa a II-
a, adică ascendenții privilegiați - stiti ca in clasa a II-a sunt incluși și
colateralii privilegiați, dar aceștia nu sunt rezervatari - și soțul
supraviețuitor.) Moștenitorilor rezervatari le revine o anumită cotă-
parte din moștenire, chiar pese voința defunctului. Prin urmare, de cuius
poate face liberalități, prin acte între vii sau mortis causa, dar după data
decesului său, liberalitățile făcute, în măsura în care depășesc limita
maximă a cotitiății disponibile, deci încalcă rezerva succesorală, sunt
supuse unei sancțiuni specifice - reducțiunea, adică amputarea pentru a fi
înscrise în limitele maxime ale cotității disponibile. Deci in esenta aceasta
este rezerva. Sigur ca exista sisteme de drept, cum sunt cele anglo-
saxone, in care aceasta institutie nu exista. In dreptul anglo-saxon,

1
titularul patrimoniului poate dispune cum crede el de cuviinta (dă bani cui
și cum vrea el).
În dreptul nostru, deci în sistemele de inspiratie franceză (ideea nu
aparține dreptului francez, ci urcă până la dreptul roman), există instituția
rezervei. Și despre această instituție vom discutra acum.
În privința rezervei, codul civil anterior, spre deosebire de
reglementarea din NCC, suna cam in felul următor (articolele care se
refereau la rezervă - art. 841 - 843 și art. 2 din legea 319/1943 referitoare
la drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor): nu spuneau “rezerva
este de x din mostenire”, ci spuneau ceva de genul: in situatia in care vin
la mostenire un descendent, de pilda spunea art 841, liberaliatile nu pot
trece de cota de 1/2 din mostenire; sau daca veneau 2 copii nu putau trece
de 1/3. deci nu se spunea ce rezerva este x, ci se spunea care este limta
maxima a cotitatii disponibile, ceea ce insemna implicit ca rezerva era
ceea ce trecea peste limita aceea maxima a cotitatii disponibile.

În reglementarea NCC, textul care se refera la rezervă sună puțin

diferit, în sensul că rezerva moștenitorilor rezervatari este de jumătate din
ceea ce li s-ar fi cuvenit cu tiltu de moștenitori legali. Deci s-ar părea că
s-a schimbat ceva, cel puțin la nivel de enunț lucrurile stau puțin diferit.
Dar o să vedem că, în esență, în realitate, lucrurile stau cam la fel. NCC
conține texte care definesc rezerva. Art. 1086 spune că rezerva este
“partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul
în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin
liberalități ori dezmoșteniri”. Deci iată că din punctul de vedere al
dispunătorului există anumite restricții. Sigur că ceea ce se ia în
considerare și ceea ce contează din punctul de vedere al rezervei și al
cotității disponibile este situația patrimoniului celui decedat de la data
decesului. Deci nu i se cere dispunătorului pe parcursul vieții să facă
calcule să vadă dacă încalcă rezerva sau depășește limita maximă a
cotității disponibile - ar fi și inutil pentru că ceea ce contează nu este
situația patrimoniului dispunătorului de la momentul actului de
liberalitate, ci situația patrimoniului lui de la data decesului. Și situația
patrimoniului lui de la data decesului depinde de elemente dintre cele mai
diferite, inclusiv de faptul dacă moștenotorii rezevatari au acceptă
moștenirea - dacă nu au acceptat moștenirea nu au dreptul la rezervă,
deci nu se aplică restricțiile acestea. De aceea vă spuneam data trecută
lcă cele susținute de unii autori în sensul că încălcarea limitelor rezervei
ar însemna un fapt ilicit, o conduită condamnabilă din punctul de vedere
al titularului patrimoniului este o susținere ce nu poate fi acceptată. Nu
este vorba aici de niciun fapt ilicit, e vorba de reglarea problemei prin

2
sancțiunea specifică - reducțiunea liberalităților excesive. Dar nu se
sancționează o faptă ilicită, ci faptul că nu se asigură, într-un caz sau
altul, rezerva pe care legea o acordă rezervatarilor. Prin urmare, în timpul
vieții, titularul patrimoniului poate face oricâte liberalități dorește el. Din
punctul de vedere al actelor cu titlu oneros, o să vedem că acelea nu au
nicio legătură cu reglementările referitoare la dreptul succesoral, deci nu
influențează drepturile de moștenire. Prin urmare, în principiu, actele cu
titlu oneros nu sunt luate în considerare atunci când trebuie să stabilim
care este rezerva și cotitatea disponibilă într-o situație sau alta. Există
însă anumite reglementări care prezumă cu titlu relativ că anumite acte
sunt liberalități (o să vorbim puțin mai încolo despre această categorie de
acte).
Ceea ce mai trebuie să reținem e că partea de moștenire care se deferă
rezervatarilor, deci care li se cuvine cu titlu de rezervă, le revine cu titlu
de moștenire legală. Restul le revine moștenotorilor cu titlu de moștenire
testamentară sau dacă e vorba despre donații, vorbim despre contract de
donație. Dar partea care e rezervată de lege, deci rezerva succesorală,
revine întotdeauna moștenitorilor rezervatari cu titlu de moștenire legală.
Ceea ce mai trebuie să precizăm este faptul că este posibil ca titularul
dreptului de proprietate să facă liberalități care să nu consume întreaga
cotitate disponibilă. De pildă, să facă liberalități care..., într-o situație în
care vine la moștenire un fiu al defunctului care o să vedem că are o
rezervă de 1/2 din moștenire, [defunctul] să dispună prin liberalități
numai de un sfert din moștenire, deci nu de toată cotitatea disponibilă
care, în exemplul dat, ar fi de 1/2. Și atunci sigur că moștenitorii legali
care au vocație la moștenire vor moșteni, în exemplul dat, 3 sferturi din
moștenire cu titlu de moștenire legală; pot fi mai mulți moștenitori, poate
fi și un soț supraviețuitor, 2-3 sau mai mulți descendenți, deci toți cei
care au vocașie la moștenire într-o astfel ipoteză, pentru ceea ce nu a fost
consumat, să zicem, de către de cuius prin liberalități, le revine cu titlu de
moștenire legală. Deci la rezervă se adaugă și partea respectiva și, sigur,
cotele de moștenire legală se vor aplica la toată această parte, în exemplul
dat la 3 sferturi din moștenire (nu e jumătate cu titlu de rezervă și un sfert
cu ce titlu? Tot cu titlu de moștenire legală ). Deci există și astfel de
situații.

Să vedem care sunt CARACTERELE JURIDICE ALE REZERVEI

SUCCESORALE pentru a putea înțelege mai bine această instituție:

3
 1. Ați reținut, mai întâi că este o parte a moștenirii care se deferă
conform regulilor moștenirii legale, deci rezerva revine
rezervatarilor cu titlu de moștenire legală, nu cu alt titlu.
2. Reglementările referitoare la rezervă sunt de ordine publică. Dar
aici, vă rog să rețineți, că sunt de ordine publică dispozițiile
referitoare la rezervă în ceea ce îl privește pe dispunător.
Deci el nu poate să spună că nu mai acordă rezerva moștenitorilor pe
care îi indică legea ca fiind moștenitori rezervatari, deci în sensul ăsta
este de ordine publică. De asemenea, dispunătorul nu poate zice că sunt
moștenitori rezervatari și alții decât cei pe care îi indică legea. Prin
urmare, ceea ce trebuie să reținem este că dispozițiile referitoare la
rezervă sunt de ordine publică din punctul de vedere al dispunătorului,
dar nu și din punctul de vedere al rezervatarilor. Rezervatarii, într-un caz
sau altul, choar dacă s-au încălcat limitele maxime ale rezervei care li se
cuvine, ei pot să dea eficiență actelor de liberalitate făcute de defunct,
indiferent dacă au fost făcute prin acte între vii sau mortis causa. Deci
iată că pentru rezervatari, dispozițiile legale referitoare la rezervă
nu sunt de ordine publică, deci pe ei nu îi obligă așa cum îl obligă pe
dispunător. Din punctul de vedere al dispunătorului, intangibilitatea
rezervei nu trebuie însă înțeleasă în sensul că încă din timpul vieții
persoana respectivă ar avea anumite obligații. Să zicem că bunurile ar fi
indisponibile sau că ar putea moștenitorii rezervatari să atace actele
antecesorului lor. Nu există astfel de posibilități. Deci chiar dacă o
persoană face, în timpul vieții, acte prin care își înstrăinează întregul
activ al patrimoniului, deci toate bunurile (face donații în dreapta și-n
stânga), nici în această ipoteză moștenitorii rezervatari nu ar putea
solicita nici măcar măsuri conservatorii. Drepturile moștenitorilor se
nasc doar după data decesului lui de cuius , deci doar atunci pot ataca
actele de liberalitate care încalcă limitele maxime ale cotității
disponibile. În timpul vieții titularului nu pot lua nici măcar măsuri
conservatorii.
3. Rezerva este colectivă. Adică revine moștenitorilor rezervatari
colectiv. Aici există anumite discuții. Trebuie să știți că sub regimul
codului civil anterior, se admitea în principiu, așa cum se considera și se
consideră și în prezent în dreptul francez că rezerva este colectivă - că
ideea de rezervă succesorală se întemeiază pe ideea de coeziune a
familiei și că moștenitorilor rezervatari le revine, peste voința
dispunătorului, o anumită cotă-parte din patrimoniul celui decedat cu
titlu de proprietate. O să vedem că în dreptul nostru, chiar și în prezent
sub regimul NCC, în principiu rezerva se cuvine în natură moștenitorilor

4
rezervatari; deci rezerva nu este un simplu drept de creanță asupra
patrimoniului succesoral, ci este în principiu un drept de proprietate.
Deci revine moștenitorilor rezervatari în deplină proprietate o anumită
cotă-parte din ceea ce lasă de cuius. Vă spuneam că în dreptul francez a
fost și este considerată colectiva, deci că revine moștenitorilor rezevatari
în comun. În dreptul nostru, spre deosebire de dreptul francez, sub
reglementarea anterioară...sigur că până la acordarea de drepturi
succesorale soțului supraviețuitor prin legea 319/1943, vechiul cod civil
în varianta inițială spunea că soțul supraviețuitor, când venea la
moștenire, avea drepturi foarte restrânse. Prin legea 319/1943 i s-au
acordat drepturi similare celor pe care le găsim și în reglementarea NCC,
deci drepturi în deplină proprietate asupra moștenirii, drepturi care
diferă în funcție de clasa de moștenitori cu care vine în concurs. Și atunci
după adoptarea legii 319/1943, unde de pildă când soțul supraviețuitor
venea în concurs la moștenire cu un descendent al defunctului, legea asta
spunea că soțului supraviețuitor îi revine, cu titlu de moștenire legală, un
sfert din moștenire, rezultând implicit că descendetului îi reveneau 3
sferturi, unii autori susțineau că rezerva este colectivă pentru toți ceilalți
moștenitori rezervatari, deci descendenți și pentru ascendenții
privilegiați, dar că pentru soțul supraviețuitor ar fi fost individuală,
pentru că rezerva soțului supraviețuitor, potrivit art. 2 din legea
319/1943, era de 1/2 din cota de moștenire legală, deci în exemplul dat,
ar fi fost de 1/8 din moștenire. Noi am criticat această concepție pentru
că rezerva era tot colectivă; deci rezerva revenea rezervatarilor,
incluzând-o și pe a soțului supraviețuitor. Și atunci această caracteristică
a rezervei de a fi colectivă nu cred că putea fi negată. Sub reglementarea
NCC, care spune că “rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar
este de jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților sau
dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal” (art 1088 NCC),
mulți autori susțin că rezerca succesorală nu mai este colectivă, ci este
individuală pentru că din dispozițiile textului de lege citat reiese că
rezerva se referă la “rezerva fiecărui moștenitor”, deci că s-ar referi la
rezerva individuală. În realitate, însă, dispozițiile textului sunt înșelătoare
pentru ca, în realitate, rezerva este tot colectivă. Pentru că dacă, de pildă,
la moștenire, vin 3 fii ai defunctului și soțul supraviețuitor, în această
ipoteză, rezerva succesorală este de 1/2 din moștenire și indifernet de
câți dintre cei 4 vin efectiv la moștenire, deci dacă acceptă și soțul și toți
cei 3 fii ai defunctului, rezerva rămâne tot jumătate. Dacă renunță soțul,
copiii tot jumătate primesc, dacă renunță toți 3 copiii, soțul tot jumătate
primește și așa mai departe. Deci dacă unii dintre rezervatari renunță,

5
rezerva va fi tot de 1/2 și va reveni moștenitorilor rezervatari care au
acceptat moștenirea. Deci o dovadă mai concludentă că rezerva este
colectivă cred cănu poate fi adusă, deci nu contează numărul
rezervatarilor care vin la moștenire, ci contează că sunt sau nu sunt
rezervatari cei care beneficiază de aceste drepturi. Deci vă rog să rețineți
că și sub reglementarea actuală, rezerva este tot colectivă și nu
individuală. Sigur că la ora actuală, importanța practică este mai redusă,
dar sub regimul codului civil anterior, unde existau complicații foarte
mari în legătură cu stabilirea drepturilor succesorale ale soțului
supraviețuitor în concurs cu ceilalți moștenitori rezervatari, unde erau
vreo 5-6 opinii în legătură cu modul de calcul... Dar din fericire pentru
dumneavoastră nu mai există această dificultate, pentru că reglementând
așa cum a facut-o NCC problemele referitoare la rezervă și la cotitatea
disponibilă , interesul practic ale acelor discuții a dispărut. Sigur că dacă
avem o moștenire care s-a deschis înainte de intrarea în vigoare a NCC,
atunci va trebui să faceți efortul să vedeți care au fost discuțiile și
opiniile care s-au înfruntat. Dar ceea ce trebuie să reținem este că rezerva
este colectivă, deci este acordată rudelor apropiate ale defunctului și
soțului supraviețuitor ca în familie, pentru că asta este ideea de rezervă
succesorală; și rădăcinile istorice ale acestei instituții tot în această
direcție ne duc. Prin urmare, în dreptul nostru, ați reținut, și lucrul ăasta
e foarte important, dreptul de rezervă succesorală nu reprezintă un
simplu drept de creanță asupra moștenirii, ci reprezintă un drept asupra
unei cote-părți în deplină proprietate asupra patrimoniului celui decedat.
4. În principiu, rezerva este datorată în natură. Există și
posibilitatea de a se și deroga de la această regulă, de pildă dispunătorul
sau de cuius, în timpul vieții, în măsura în care respectă valoric cota
parte de rezervă, poate să facă atribuiri de bunuri unuia sau altuia dintre
cei pe care îi preferă, deci poate face liberalități, spunând lui x îi revine
bunul cutare, lui y bunul cutare. Dar respectând dispozițiile legale
referitoare la rezervă, anumite bunuri pot să revină celor pe care de cuius
i-a indicat în timpul vieții. Deci se poate deroga de la această regulă,
deci nu este una imperativă.

Să vedem care sunt MOȘTENITORII REZERVATARI. Ei sunt

descendenții, ascendenții privilegiați și soțul supraviețuitor. Spre
deosebire de reglementarea anterioară, care la art. 841 VCC stipula în
favoarea descendenților cote-părți de cotitate disponibilă, deci implicit și
de rezervă, care difereau în funcție de numărul descendenților care
veneau la moștenire, NCC nu mai face astfel de diferențe. De pildă, art.

6
841 VCC spunea că liberalitățile nu pot depăși 1/2 din moștenire dacă de
cuius lasă un copil, 1/3 din moștenire dacă lasă 2 copii, 1/4 din moștenire
dacă lasă 3 sau mai mulți copii. Astea erau limitele maxime ale cotității
disponibile, deci implicit rezulta că rezerva era de 1/2 când era vorba de
un copil, 1/3 din moștenire când erau 2 copii și 3 sferturi din moștenire
când era vorba de 3 sau mai mulți copii.

În prezent, rezerva în nicio situație nu poate depăși 1/2 din

moștenire. Și o să vedem că, în urma unor analize mai recente, am
ajuns la concluzia că în toate situațiile rezerva este de 1/2 din
moștenire, chiar și atunci când vine la moștenire soțul supraviețuitor în
concurs cu acea clasă buclucașă, moștenitorii din clasa a II-a, cu
ascendenții privilegiați, care sunt și ei moștenitori rezervatari și atunci o
să vedem că se pun anumite probleme.

Deci reținem că moștenitorii rezervatari sunt descendenții,

ascendenții privilegiați și soțul supraviețuitor.
Ați reținut că, sub regimul NCC, indiferent de numărul descendenților
care vin la moștenire, rezerva este de 1/2, deci cotitatea disponibilă este
tot de 1/2.

Atunci când la moștenire vin ascendenții privilegiați, aici se pun

anumite probleme. Dacă avem în vedere ce se susținea sub regimul VCC
și ceea ce s-a susținut și am susținut și noi până anul trecut și anume că
atunci când la moștenire vin ascendenți privilegiați, care sunt și ei
rezervatari, cotele acestora diferă după cum vin sau nu la moștenire și cu
colateralii privilegiați. Vă amintiți că dreturile de moștenire legală ale
ascendenților privilegiați diferă, în funcție dacă vin la moștenirea sau nu
în concurs cu colateralii privilegiați (frații și surorile defunctului +
descendenții acestora până la gradul IV). Și atunci s-a susținut și am
susținut și noi (regăsiți aceste idei în cursul din 2014) că atunci când la
moștenire vin și ascendenți privilegiați și vin și colaterali privilegiați,
cotele de rezervă ale ascendenților diferă după cum vin sau nu în concurs
cu colateralii privilegiați. Deci că este rezerva de 1/8 dacă vin la
moștenire împreună cu ascendenții privilegiați, indiferent de numărul
acestora și așa mai departe. Deci cotele jumătate...dacă interpretăm textul
care spune că drepturile de rezervă sunt de 1/2 din moștenire, atunci
referindu-ne la cotele legale de moștenire la care au dreptul ascendenții
privilegiați în concurs cu colateralii privilegiați..33.08.și acolo vă amintiți
că acele cotele difereau după cum venea un singur ascendent, situație în
care avea dreptul la 1/4 din moștenire dacă ar fi vorba de rezervă și am

7
calcula, având în vedere ideea că se cuvine acestor moștenitori rezervatari
jumătate din ceea ce li se cuvine cu titlu de moștenire legală, atunci ar
rezulta că rezerva ar fi de 1/8. Dacă vin la moștenire ambii părinți ai
defunctului cu colateralii privilegiați, indiferent de numărul acestora,
atunci cota de rezervă ar fi de 1/4 din moștenire (deci 1/2 din 1/2 cât e
cota de moștenire legală).

!!! Dar analizând mai cu atenție textele și având în vedere mai ales
dispozițiile art. 1088 NCC, care spune așa: “Rezerva succesorală a
fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care,
în absența liberalităților, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal”. Din acest
text de lege rezultă că concursul dintre ascendenții privilegiați și
colateralii privilegiați este exclus, pentru că textul se referă la concursul
dintre ascendenții privilegiați și beneficiarii liberalităților, deci asta ne
interesează în principiu: dacă există beneficiari de liberalități sau nu. Și
dacă există, atunci cota de rezervă a ascendenților privilegiați, indiferent
de numărul lor, în toate situațiile, este de 1/2 din moștenire. De ce?
Pentru că colateralii privilegiați, fiind moștenitori nerezervatari, pot să fie
exeheredați în totalitate, deci ei pot să fie înlăturați de la moștenire în
totalitate. Și atunci, înseamnă că referindu-ne la rezervă și la cotitatea
disponibilă, trebuie să avem în vedere doar situația în care un moștenitor
rezervatar vine la moștenire și există acte de liberalitate prin acte între vii
sau legate făcute în favoarea oricărei persoane. Și atunci înseamnă că
drepturile de moștenire legală ale ascendenților privilegiați sunt de...la
întreaga moștenire...căci dacă nu ar fi existat aceste liberalități ar fi avut
dreptul la întreaga moștenire, și atunci rezultă că rezerva lor esye de 1/2
în toate situațiile, indiferent dacă au fost exheredați în totalitate sau nu
colateralii privilegiați. În ipoteza în care au fost exheredați în totalitate,
lucrurile sunt mai clare; dacă de pildă, defunctul făcut un legat prin care
a instituit un legatar universal și la moștenire vine un părinte al
defunctului, în această ipoteză colateralul/colteralii privilegiați nu mai
primesc nimic din moștenire, deci vocația părintelui este la întreaga
moștenire, prin urmare rezerva lui este de 1/2. Se poate întâmpla, însă, ca
liberalitățile să nu consume întreaga cotitate disponibilă, de pildă să
existe un legat cu titlu universal care reprezintă, să zicem un sfert din
moștenire, și dacă la moștenire să zicem că vine un părinte al defunctului
și un frate al acestuia, atunci avem rezerva părintelui care este de 1/2 din
moștenire (pentru că rezerva lui o calculăm având în vedere liberaliatea și
atunci e 1/2 din moștenire) și ceea ce depășește 1/2 din moștenire, în
exemplul dat, un sfert din moștenire, îi revine fratelui defunctului cu titlul

8
de moștenire legală. Deci cred că asta ar trebui să fie soluția în această
ipoteză, spre deosebire de ceea ce se accepta sub regimul VCC, s-a
acceptat și am acceptat și noi așa la prima vedere în privința cotelor de
moștenire care se cuvin cu titlu de rezervă ascendenților privilegiați. Deci
vă rog să rețineți că aici, ceea ce găsiți în curs e depășit, ideea fiind că în
toate situațiile rezerva este de 1/2, indiferent cine vine la moștenire. Deci
nu mai există acea diferență care se făcea între situația în care vin sau nu
vin colaterali privilegiați la moștenire în concurs cu ascendenți
privilegiați. Deci rețineți, ideea principală: colateralii privilegiați, nefiind
rezervatari, pot fi exheredați în totalitate, deci nu au importanță din
punctul de vedere al stabilirii drepturilor de rezervă. Potrivit art 1088
NCC trebuie să avem în vedere jumătate din ceea ce s-ar fi cuvenit
moștenitorului rezervatar dacă nu ar fi existat liberalități, deci asta este
ideea de bază, sistemul de referință și e logic așa. Atunci am scăpat de
toate complicațiile acelea despre cât și cum îi revine
ascendentului/ascendeților privilegiați în concurs cu colateralii
privilegiați. Scăpăm de anumite complicații și cred că asta e soluția
logică. Sigur că s-ar mai putea susține și o a treia opinie. Care ar fi
această a treia opinie care s-ar putea susține în legatură cu rezolvarea
acestei situații? Deci prima ar fi aceea cand rezerva ascendenților ar fi
jumătate din cotele din cotele de moștenire legală fără ale considerente, a
doua este aceasta în care în toate situațiile cota ascendenților este de 1/2
din moștenire, iar ce nu a fost consumat prin liberalități din ceea ce este
cotitatea disponibilă revine colateralilor privilegiați, în măsura în care nu
au fost exheredați. Care ar fi a treia posibilitate?
Sala: că rezerva e individuală, nu?
Prof: pai nu ca aia am spus ca e colectiva, nu e individuala
Sala: pai asta ar fi o a treia opinie
Prof: nu, nu asta ar fi. Care ar putea fi?
Sala: … (nu inteleg ce spune)
Prof: nu, s-ar putea sustine… ar fi o chestie combinata. Ar fi rezerva
ascendentului ar fi de jumatate de mostenire si ceea ce nu s-a consumat
din cotitatea disponibila prin liberalitati s-ar alipi la jumatatea care
revine…Sa luam un exemplu concret: sa zicem ca s-a facut cu titlu
universal care este de un sfert din mostenire; la mostenire vine un
ascendent privilegiat, deci un parinte si un frate al defunctului. In aceasta
ipoteza, rezerva ascendentului spuneam ca este de jumatate, deci a mai
ramas un sfert din cotitatea disponibila. In aceasta ipoteza, s-ar putea
sustine din punct de vedere logic ca sfertul acela din cotitatea disponibila
se adauga la jumatatea aceea si ca aceste 3 sferturi din mostenire s-ar
imparti intre ascendent si colateralul privilegiat conform cotelor de

9
mostenire legala. Deci in aceasta ipoteza, asendentul privilegiat nu ar
primi jumatate din mostenire ca ar primi mai putin.

Sala: nu ar insemna ca ii dai din rezerva colateralului?

Prof: asta este! foarte bine ati sesizat. In aceasta ipoteza, ar insemna
sa ii dai nerezervatarului ceva care ar reveni cu titlu de rezerva, ceea ce
este inacceptabil.

Deci de aceea spuneam ca cea de-a doua opinie, ca in toate ipotezele

asecendetului privilegiat ii revine o jumatate din mostenire si ceea ce
nu s-a consumat din cotitatea dispinibila ii revine colateralului
privilegiat cu titlu de mostenire legala. Cred ca asta trebuie sa fie
solutia, nu cea de-a treia si prima deja am combatut-o.
Deci va rog sa retineti aici la drepturile cu titlu de rezerva ale
ascendentilor privilegiati aceasta modificare care este importanta.

În fine, moștenitor rezervatar este și soțul supraviețuitor, care..sigur

că și în privința lui s-a susținut că, având în vedere, așa la prima vedere,
art. 1088 NCC ar avea dreptul la jumătate din cotele de moștenire legală
(deci 1/8 în cocnurs cu descendenții, 1/6 în concurs cu asendenții
privilegiați/colateralii privilegiați și așa mai departe). Or, ideea este că în
toate aceste ipoteze, dacă vine în concurs cu rezervatarul, de pildă vine
soțul supraviețuitor în concurs cu descendenții, rezerva colectivă
întotdeauna este de jumătate și ea se împarte între aceștia potrivit cotelor
de moștenire legală (deci soțul supraviețuitor 1/4, copilul/copii, indiferent
de numărul lor 3/4 ). Dacă la moștenire vine soțul supraviețuitor în
concurs cu ascendenții privilegiați, și în această ipoteză rezerva globală
este de jumătate și cotele de moștenire sunt cele pe care le stabilește
legea în moștenirea legală, dar cu privire la jumătatea aceea care este
rezerva succesorală, cotele de moștenire legală cuvenite soțului în
concurs cu ascendenții privilegiați. Deci vă rog să rețineți că și în aceste
cazuri, rezerva este de jumătate. Deci în toate situațiile, rezerva este de
1/2, ceea ce întărește ideea că rezerva este colectivă, indiferent de câți
moștenitori rezervatari vin la moștenire, rezerva este tot atât, de 1/2 (și
dacă vine unul, și dacă vin 7 și așa mai departe). Dacă vin mai mulți,
atunci împart între ei rezerva potrivit cotelor din moștenirea legală, dar
sistemul de referință fiind rezerva + ceea ce nu s-a consumat din cotitatea
disponibilă.

O instituție care văd că este menținută în NCC este cea a COTITĂȚII

DISPONIBILE SPECIALE A SOȚULUI SUPRAVIEȚUITOR ÎN

10
CONCURS CU DESCENDENȚII DINTR-O ALTĂ LEGĂTURĂ.
Exista o reglementare similară și în codul civil anterior, la art. 939, care
spunea, în esență că soțul supraviețuitor care venea la moștenire în
concurs cu descendenții defunctului (art 939 spunea “dintr-un alt
maritagiu”) dintr-o altă căsătorie (căci până la adoptarea Codului
familiei din 1954, copiii din afara căsătoriei nu aveau drepturi
succesorale și de aceea spunea lucrul acesta art.939, dar după adoptarea
codului familiei din 1954, situația s-a reglementat, în sensul că au
aceleași drepturi copiii, indiferent dacă sunt născuți în cadrul căsătoriei
sau în afara căsătoriei), soțul supraviețuitor nu putea primi cu titlu de
liberalitate mai mult decât partea copilului care a primit cel mai puțin
din moștenire (o să explicăm puțin mai încolo despre ce e vorba) și în
niciun caz mai mult de un sfert din moștenire. Să luăm un exemplu ca să
înțelegeți mai bine: sa presupunem ca la mostenire venea soțul
supraviețuitor în concurs cu 3 copii ai defunctului dintr-o alta legatura
decat cea cu sotul supravietuitor. Intr-o astfel de ipoteza, daca sa zicem de
cuius a facut un legat cu titlu universal in favoarea sotului supravietuitor,
deci i-a lasat intreaga cotitate disponibila (sigur ca exemplul nu e cel mai
bun daca ne referim la cotele de rezerva valabile sub regimul codului civil
anterior pt ca atunci cand veneau la mostenire 3 sau mai multi
descendent, cotitatea disponibila era de numai un sfert). Dar daca am
analiza exemplul in raport cu codul civl actual, in care rezerva este de 1/2
indiferent de numarul descendentilor, sotul supravietuitor in concurs cu 3
copii dintr-o alta legatura si instituirea sotului ca fiind legatar universal,
sotul supravietuitor nu putea si nu poate primi mai mult de un sfert din
mostenire, desi cotitatea disponibila in exemplul dat, potrivit codului civil
actual este de 1/2 din mostenire, sotul supravietuitor nu putea si nu poate
primi mai mult de un sfert din mostenire pt ca asta e limita maxima a
cotei de liberalitati pe care o poate primi sotul supravietuitor care vine in
concurs cu copiii din alta legatura. Sigur ca se poate intampla ca daca la
mostenire veneau, sa zicem, 7 copii ai defunctului nascuti dintr-o alta
legatura, in acesta ipoteza rezerva de 3 sferturi din 1/2 (=3/8) din
mostenire se impartea in 7 parti egale, iar sotul supravietuitor nu ar putea
primi cu titlu de liberaliate, indiferent ca e vorba de donatie sau de legat,
mai mult de 1/7 din 3/8, deci mai nimic. Restul, potrivit reglementarii din
art. 939 din vechiul cod civil si din art. 1090 NCC, ar putea fi dat orcui,
dar nu si sotului supravietuitor. Mie mi se pare ca e perfect absurd, mi se
pare ca e o discriminare evidenta, deci ar fi trebuit eliminat acest text; in
codul civil francez a si fost eliminat textul, in dreptul nostru vad ca
persista ideea ca trebuie sanctionat sotul intr-o astfel de ipoteza, putand fi
gratificat oricine altcineva, nu insa si sotul supravietuitor care vine in
concurs cu copiii, care sunt protejati de dispozitiile legale referitoare la

11
rezerva. De ce mai trebuie sa le dam drepturi in plus? Si mai mult decat
atat, in ipoteza in care, in exemplul dat mai sus, s-a facut legatul cu titlu
universal in favoarea sotului supravietuitor si ar veni in concurs la
mostenire cu un copil al defunctului dintr-o legatura anterioara, in aceasta
ipoteza sotul supravietuitor nu poate primi cu titlul de liberalitate decat un
sfert din mostenire si atunci sfertul acela care ramane din cotitatea
disponibila ordinara (deci vedeti ca exista cotitatea disponibila ordinara -
care se aplica oricui, numai sotului supravietuitor care vine in concurs cu
un copil dintr-o alta legatura), potrivit reglementarii actuale, dupa art
1090 (3) ar reveni copilului (atunci ar insemna ca dispozitia de
exheredare nu ar fi valabila) sau dupa art 964 NCC, acel sfert din
mostenire ar trebui sa se defere in clasa urmatoare de mostenitori, daca
exista clasa a II-a, daca nu chiar si in clasa a IV-a. Ce logica are textul
asta? Sa dai fratelui bunicului mostenitor de clasa a IV-a, si nu sotului
supravietuitor care a avut nefericirea sa vina la mostenire in concurs cu
un copil din alta legatura a defunctului? Deci nu are nicio logica textul
asta si, in plus, contravine art 14 din Conventia Drepturilor Omului. Mie
mi se pare ca e un text discriminatoriu, nu vad nicio logica in mentinerea
acestui text; sigur ca e reglementarea din NCC, trebuie sa o aplicam pana
cand domnul Nicolicea se va hotari sa o abroge ca doar el face legile in
tara asta si impreuna cu domnul Iordache.
Sala: se aplica doar in cazul donatiilor propriu-zise acest text?
Prof: nu. Se aplica la orice liberalitate
Sala: deci se aplica si in cazul unui dar manual?
Prof: orice liberalitate, indiferent de forma donatiei sau daca e vorba
de legat. Deci orice liberalitate este supusa acestor reglementari, deci
acestor restrictii. Sotul supravietuitor nu poate fi gratificat cu cotitatea
disponibila, ci numai cu ceea ce primeste copilul care ia cel mai putin.
Daca, de pilda,la mostenire vin mai multi copii, e de ajuns ca numai unul
dintre ei sa fie un copil dintr-o legatura anterioara si restul sa fie copii din
casatoria celor doi, in aceasta ipoteza daca unul sau altul dintre copii au
fost gratificati prin liberaliati, sotul supravietuitor nu poate primi mai
mult decat copilul care a primit cel mai putin, deci copilul care nu a
primit nimic. Si v-am dat exemplul cand vin la mostenire 3-4 sau mai
multi copii, e suficient ca unul sa fie dintr-o alta legatura, atunci sotul
supravietuotor ia aproape nimic. Deci daca sunt 7 copii, jumatate din 3
sferturi se imparte in 7 parti, deci e absolut infim.
Sala: intrebarea mea e daca se aplica si in cazul darurilor obisnuite si
donatiilor remuneratorii?
Prof: alea nu sunt donatii
Sala: deci nu se aplica.

12
 Prof: alea nu sunt donatii. Le spune donatii remuneratorii dar am
ajuns la concluzia ca nu sunt donatii si sunt execeptate de lege de la
regimul juridic al liberalitatilor. Practic, sunt altceva decat liberalitati.
Sala: atunci mai bine nu il gratifici pe sotul supravietuitor prin
liberaliati, nu?
Prof: pai da, daca stii textul. Daca nu stii…sigur ca se pot gasi alte
solutii, dar in orice caz persistenta asta in a-l pastra…desi a fost criticat art
939 si sub vechiul cod, aveam si exemplul drrptului francez care a
abandonat regelementarea similara din care noi ne-am inspirat. Si existau
si exista argumentele pe care vi le-am prezentat si care mi se par cat se
poate de puternice, cu toate astea ne mentinem pe o pozitia
ultraconservatoare. Initial, ati vazut ca erau sanctionate doamnele, ca
chipurile, ele faceau chestii dinastea, pe urma au zis ca nu, ca si domnii
fac asa ceva, nu numai doamnele. Dar acuma totusi mai mentinem vreo
50 de ani dispozitia asta ca sa….ca sa ce???
Sala: care a fost ratiunea introducerii a unui asemenea text profund
discriminatoriu in noul cod civil?
Prof: ignoranta, daca ma intrebati pe mine
Sala: si sub imperiul vechiului cod atunci?
Prof: sub imperiul vechiului cod, s-a copiat din codul francez, care
avea un tezt care reproducea o dispozitie de prin 1500 si ceva, deci din
plin Ev Mediu. De acolo s-a inspirat codul civil Napoleon. Francezii s-au
trezit si au eliminat textul , noi nu ne-am trezit inca, am adoptat NCC,
mergem inainte pentru ca asa a zis profesorul F. Deak ca e bine. Eu nu
vad unde e binele.
Sala: textul asta, in schimb, il obliga pe dispunator sa-i gratifice pe
toti copiii mai mult decat ar vrea in mod normal decat sa-l gratifice cu
ceva pe sotul supravietuitor. Nu la asta se refera? Chiar daca nu ar vrea sa
faca gratificari in favoarea celorlati copii, tot e obligat ca sa nu fie
desfiintat….(nu inteleg utimul cuvant)
Prof: pai bine, astea sunt paleative pe care le poate folosi
dispunatorul, dar eu cred ca trebuie abordata problema frontal. Textul nu
are ratiune. Care ar fi ratiunea acestei reglementari? Care? Puteti sa imi
spuneti care ar fi ratiunea? in afara ca, asa cum e la promisiunea
sinalagmatica care poate fi perfectata si daca nu a fost incheiata...ca asa
facem noi de nustiu cate secole. Pai daca le facem rau, trebuie sa ne
trezim si sa facem bine. Deci este un text cat se poate de criticabil. Se bat
cap in cap textele din cod, trebuie putin coerenta.
Sala: nu ar trebui sa se ridice o exceptie de neconstitutionalitate cu
privire la articlul asta?
Prof: ar trebui sa se ridice
Sala: dar cate cazuri apar pe textul asta?

13
 Prof: foarte putine. Si mai ales regulile de coptetenta materiala in
judecarea litigiilor succesorale stiti care sunt? Indiferent de valoare
litigiului, comptenta in prima instanta este a judecatoriei, deci nu ajunge
la ICCJ. Sigur ca se poate raspunde ca se poate da un recurs din acela prin
care se dezleaga o problema de drept…si se dezleaga asa cum ati vazut ca
se dezleaga….

Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca dispozitiilor art 1090 din

NCC sunt supuse doar donatiile sau liberalitatilor care nu sunt supuse
raportului. Pt ca atunci cand este vb despre donatiile care sunt supuse
raportului acelea sunt doar avansuri in contul dreptului de mostenire
legala asa incat beneficiarul liberalitatii se bucura de aceasta doar in
intervalul de timp de la data cand a fost facuta donatia si pana la
momentul cand se face raportul deci cand se readuce donatia la masa
partajabila, situatii in care valoarea donatiei respective se ia in
considerare si se aplica cotele de mostenire legala in favoarea tuturor
mostenitorilor intre care functioneaza obligatia de raport adica
rezervatarii. Prin urmare retinem ca doar liberalitatile definitive sunt
suspuse acelor dispozitii speciale si acelor cotitati disponibile speciale.
Nu putem spune in favoarea sotului supravietuitor pt ca de fapt sunt in
defavoarea sotului supravietuitor.
In ceea ce priveste persoanele care pot invoca aplicarea sanctiunii
care este reductiunea acestia sunt doar copiii care sunt nascuti dintr-o alta
legatura, deci copiii din casatorie nu pot invoca dispoziiitle art 1090 astfel
aceste dispozitii nu pot fi invocate decat de copiii pe care textul pretinde
ca ii protejeaza desi daca ne gandim bine in unele situatii chiar daca ei
solicita protectia respectiva in realitate vor beneficia altii. De pilda sotul
supravietuitor a fost instituit colegatar impreuna cu o terta persoana, un
legat conjunctiv care are ca obiect un imobil se solicita aplicarea disp
1090 poate sa ajunga sa profite de admiterea actiunii colegatarul
conjunctiv, care are vocatie la intregul bun, nu primeste sotul
supravietuitor ca i se aplica art 1090 ci primeste colgatarul. Deci oricum o
intoarcem consecintele sunt de neacceptat din pct de vedere logic.
Desigur asta e, exemplele pot continua. Deci va dati seama, invoca
copilul pe care textul pretinde ca il protejeaza si beneficiaza un tert care e
beneficiar a unui legat conjuctiv impreuna cu sotul supravietuitor care nu
poate beneficia de liberalitate ceea ce e complet lipsit de logica.
Trecem sa discutam acuma despre calculul rezervei si al cotitatii
disponibile. Adica cu alte cuvinte care sunt operatiunile care trebuie
facute ca intr-o situatie sau alta sa stabilim care este rezerva si care este
cotitatea disponibila pt ca asa cum am spus deja patrimoniul care se are in
vedere de sistemul de referinta nu este ceea ce lasa defunctul la data
decesului ci ceea ce ar fi lasat daca nu ar fi facut donatiile. Din acest

14
punct de vedere al operatiunilor care trebuie facute pentru a stabili
rezerva si cotitatea disponibila acestea sunt in nr de 3 la fel ca si in
vechea reglementare si anume:

1. Este vorba in primul rand de stabilirea activului brut al

mostenirii. Toate drepturile cu continut patrimonial care raman active
dupa data decesului lui de cuius. Exista drepturi care se sting de pilda
daca a fost beneficiarul unui drept de renta viagera. O data cu decesul
dr acestea se stinge. Toate elementele active deci dr de proprietate, dr
de creanta, deci orice dr cu continut atrimonial intra in activul brut al
mostenirii

2. Stabilirea activului net prin scaderea din activul brut a

datoriilor si sarcinilor mostenirii. In reglementarea anterioara art 849
care se referea la aceste probleme spunea ca a doua operatiune ar fi acea a
reunirii donatiilor facute de defunct in timpul vietii. Concluzia unanima
de la inceput a fost ca daca s-ar fi aplicat acest text asa cum zicea el s-ar
fi ajuns la consecinte absolut inacceptabile si anume daca s-ar fi reunit
donatiile, a doua operatiune ar fi fost aceea de reunire a donatiilor,
inseamna ca donatarii ar fi fost obligati sa plateasca datoriile si sarcinile
mostenirii fara niciun temei legal si atunci toata lumea a zis domle art
spune asa dar fiind absolut ilogic, nu se aplica. Deci vedeti ca exista
exemple de texte care sunt absolut inaplicabile din start. NCC nu a mai
preluat aceasta eroare, deci prima operatiune este stabilirea activului brut,
adica elementele active ale patrimoniului celui decedat deci cele care
exista in patrimoniul lui la data decesului, a doua operatiune este
stabilirea activului net adica deducerea din activul brut a datoriilor si
sarcinilor mostenirii. Adica obligatia de a platii despagubiri , de a platii
pretul , de a restitui un imprumut etc , deci tot ce intra la pasiv se deduce
din activul brut si rezulta o suma care poate fi pozitiva ,in ipoteza in care
mostenirea este solvabila ,activul fiind mai mare decat pasivul , dar se
poate intampla ca rezultatul sa fie negativ , datoriile si sarcinile mostenirii
sa fie valoric mai mari decat activul brut . In aceasta ipoteza activul net
este considerat ca fiind egal cu 0 indiferent cat e minusul 1000 , 100000 ,
ideea fiind aceea ca creditorii chirografari ai mostenirii suporta riscul
insolvabilitatii mostenirii .
3. Reunirea pentru calcul a valorii donatiilor facute de defunct
de-a lungul vietii. Deci a donatiilor propriu zise nu a donatiilor
remuneratorii a darurilor obsinuite care practic nu sunt liberalitati
Student: Voiam sa va intreb ce se intampla in cauzele in care avem o
clauza de preciput. Cum se stabileste activul net? Daca este o clauza de
preciput care acorda sotului supravietuitor un imobil

15
 Raspuns: Aia se transmite cu titlu de mostenire, deci legatele si ce se
transmite cu titlu de mostenire nu se ia in considerare. Se ia in
considerare cota parte care ii revine sotului decedat din bunurile comune.
Bunurile devalmase sau proprietate comuna. Aia este la activul brut deci
va rog sa retineti ca la activul brut nu reunim valoarea legatelor.
Alea sunt datorii, sarcini ale mostenirii care se iau in considerare numai
cand se pune problema suportarii cine si cum suporta pasivul mostenirii,
dar aici cand calculam activul net daca deducem din activul brut valoarea
datoriilor si sarcinilor care reveneau dispunatorului, deci care ii reveneau
lui personal, plata legatelor este o obligatie a mostenitorilor nu este o
obligatie a defunctului. Deci nu au relevanta din pct de vedere al
operatiunilor de calcul.
Student: o intrebare care nu se aude tot in legatura cu clauza de
preciput
Raspund: Ce se transmite cu titlu de mostenire nu o iau in considerare
ca donatie ca nu e donatie propriu - zisa e o donatie de bunuri viitoare
deci e o instituire contractuala, deci aia e institutie succesorala ca atunci
ar insemna sa luam in considerare si legatele ori nu legatele le luam in
considerare, ci luam in considerare ceea ce este in partea de activ a patr
imoniului celui decedat si ceea ce se va transmite cu titlu de clauza de
preciput se regaseste in patrimoniul defunctului la partea de activ nu?, e
jumatate din dr comune devalmase sau cote parti, deci nu iau valoarea
preciputului si il pun la activ, pun bunurile, adica cota parte din bunurile
comune, asta este operatiunea care trebuie facuta ca altfel ar insemna sa
pun acolo si legatele nu? ori valoarea legatelor nu pun la elementul de
activ ca n-are nicio legatura. Se poate intampla ca daca e o donatie a
bunului altuia, nici nu se gaseste in patrimoniul dispunatorului. Deci cum
sa-l pui pui la element activ? ca trebuie sa se regaseasca in patrimoniul
defunctului la data decesului, ori, in patrimoniul defunctului la data
decesului nu se regaseste preciputul, ala produce efecte dupa ce moare.
La data decesului se regaseste dreptul la cota parte din bunurile comune,
deci acolo intra.
A treia operatiune zicea ca era reunirea pt calcul a valorii
donatiilor, deci va rog sa retineti ca este o operatiune de calcul deci nu are
loc reductiune, anulare, este vb despre luarea in considerare a valorii
donatiilor facute de defunct de-a lungul vietii si prin reunirea donatiilor la
activul net, deci daca activul net este sa zicem 0 pt ca mostenirea este
insolvabila atunci inseamna ca masa de calcul e egala cu valoarea
donatiilor facute de defunct de-a lungul vietii. Daca activul este plus sa
zicem 100 000 euro, la valoarea activului net se adauga valoarea
donatiilor facute de defunct de-a lungul vietii si obtinem sistemul de
referinta la care calculam cotele de rezerva si de cotitate disponibila.
Deci asta este sistemul de referinta, nu bunurile pe care le lasa defunctul

16
la data decesului. va rog sa retineti aceste operatiuni care duc la stabilirea
sistemului de referinta care este masa de calcul. Sigur ca noul cod
foloseste oarecum imprecis terminologia, se refera cand discuta de
sistemul de referinta, vorbeste despre patrimoniul succesoral. Notiunea ne
duce cu gandul la ce a lasat defunctul la data decesului ori nu ala e sist de
referinta, ci masa de calcul care este rezultatul celor 3 operatiuni. Deci
asta este elementul la care raportam cotele de rezerva si cotitate
disponibila. In ceea ce priveste valoarea la care reunim donatiile regula e
ca se reunesc donatiile avand in vedere starea bunului care a format
obiectul donatiei la momentul la care s-a facut actul de donatie, de pilda
daca e vb despre un imobil darapanat, avem in vedere starea bunului la
momentul donatiei, avand in vedere valoarea de la data deschiderii
mostenirii. Daca intre timp donatarul a facut reparatii, a investit in imobil,
ceea ce luam in considerare nu e valoarea imobilului de la data
deschiderii mostenirii, ci valoarea imobilului in stare de paragina cum era
la mom cand s-a facut donatia. Va rog sa retineti ca in principiu in acest
fel se procedeaza.
Exista dispozitii speciale care existau si in VCC si anume disp art
1091 din NCC care in esenta se regaseau in dispoziitle art 845 VCC si se
refera la situatia in care un ascendent instraina unui succesibil cu titlu
oneros cu rezerva uzufrctului sau contra unei rente viagere un anumit bun
prezumandu-se ca de cele mai multe ori astfel de operatiuni in realitate
ascundeau liberalitati. Ideea in mod corect a fost pastrata si in NCC art
1091 care este mai bine conturat si se refera la instrainarea cu titlu oneros
catre un descendent/ ascendent privilegiat/ sot supravietuitor, deci
mostenitorii rezervatari, cu rezerva uzufructului, uzului, abitatiei sau in
schimbul intretinerii sau contra unei rente viagere. Deci astfel de acte desi
in aparenta sunt cu titlu oneros si n-ar trebui in principiu sa fie luate in
considerare la stabilirea drepturilor succesorale, legea prezuma ca e vb
despre donatii prin urmare le trateaza ca donatii. Prezumtia e relativa, in
dr francez e absoluta desi exista critici, in dr nostru se considera, si e
justificata aceasta opinie, ca prezumtia e relativa deci se poate dovedi ca
nu e act oneros. Deci materia succesiunilor prezuma relativ ca e vb despre
o donatie care nu e supusa raporului, donatie definitiva, si atunci daca nu
se face proba contrara i se aplica regimul liberalitatilor. Deci se ia in
calcul la stabilirea drepturilor succesorale potrivit regulilor aplicabile in
materie de donatii. Sigur ca in ipoteza, spune art 1091, in care
mostenitorii care ar putea invoca, cei rezervatari care nu sunt beneficiarii
actului respectiv deci nu sunt dobanditorii bunului respectiv, pot invoca
art 1091, inafara de situatia in care intr-o forma sau alta au fost de acord
cu instrainarea respectiva. Desi textul e oarecum bizar. Cum sa fie de
acord ceilalti mostenitori rezervatari cu ceea ce face parintele? Sigur ca
uneori mai intreaba parintii “ bai voi sunteti de acord?” si aia zic “da”, dar

17
lucrul asta se intampla mai rar. In mod obisnuit nu intreaba. Ca in
realitate ce vrea parintele ? Vrea sa-l favorizeze pe unul sau altul dintre
copii si atunci, fiind mai semidoct, deci nu informat definitiv, zice domle
inchei in act cu titlu oneros deci scap de reductiune si raport si celelalte
insitutii care ma deranjeaza si inchei act oneros. Dar vedeti ca legiutorul
avand experienta de milenii in spate, a reglementat aceasta posibilitate de
a fi declarat actul o simulatie si, desi in aparenta e act cu titlu oneros, el
va fi considerat act cu titlu gratuit.
Si in noua reglementare ca si in VCC trebuie sa fie vorba despre un
act de instrainare facut in favoarea unui succesibil. Codul anterior preciza
in mod expres, noul cod nu prevede dar regula e aceeasi. Instrainarea
trebuie facuta in favoarea unuia care in raport de data cand se incheie
actul ar fi fost mostenitor. Daca de pilda e facut actul de instrainare in
favoarea unui nepot de fiu la momentul cand fiul este in viata atunci
articolul 1091 nu se aplica pt ca in aceasta situatie nepotul nu este
succesibil. Daca ar fi decedat instrainatorul la momentul respectiv
mostenirea ar fi revenit fiului care este in viata. Deci va rog sa luati in
considerare aceste reguli. In ceea ce priveste efectele, am spus deja, e o
prezumtie cu titlu relativ si de asemenea a doua prezumtie se prezuma ca
e o donatie definitiva deci nu una supusa raportului.
Trecem acuma sa discutam despre imputarea liberalitatilor. Asa
cum vom vedea nu este suficient sa stabilim care este masa de calcul,
rezerva si cotitatea disponibila, pentru ca intr-un caz sau altul sa putem
stabili care sunt drepturile efective sau daca este cazul sau nu sa fie
supuse reductiunii. Pt aceasta trebuie sa aiba loc ceea ce se numeste
imputarea liberalitatilor. Inseamna luarea in considerare a liberalitatilor
dupa anumite reguli. O sa vedem ca unele dintre liberalitati se imputa pe
cotitate disponibila, situatie in care aceasta este consumata, de pilda daca
e vb despre liberalitati facute in timpul vietii defunctului, o sa vedem ca
donatiile se imputa in ordinea inversa a datei la care au fost facute. Intai
se imputa donatiile cele mai vechi si pe masura ce se vine la zi, de pilda
daca defunctul, sa zicem a facut 10 liberalitati, sa presupun ca cotitatea
disponibila are valoarea de 100 000 euro, cea mai veche liberalitate este
luata in considerare si imputata/dedusa din cotitatea disponibila mai intai.
deci daca cotitatea disponibila e 100 000 euro si prima donatie e in
valoare de 20 000 euro inseamna ca din cotitatea disponibila mai raman
80 000 euro. Trecem la a doua liberalitate sa presupunem ca e 50 000
euro care cu 20 000 euro sunt 70 000 euro inseamna ca au mai ramas 30
000 euro din cotitatea disponibila si daca a treia donatie e de 30 000 euro
inseamna ca cotitatea disponibila s-a epuziat si toate celelalte donatii care
in exemplul dat erau numai de 10 inseamna ca sunt supuse reductiunii.
Bineinteles ca si legatele care ar urma sa produca efecte dupa data

18
decesului defunctului. Deci iata la ce este utila aceasta institutie a
imputarii liberalitatilor
Student: Si in cazul in care activul brut efectiv nu acopera rezerva
care ar trebui sa revina, donatarii vor trebui sa dea inapoi bunurile sau
cum asiguram rezerva?
Raspund: Vom vorbi data viitoare. Deci vom vorbi despre
operatiunile propriu zise de reductiune. se rezolutioneaza donatiile care
trec peste limita respectiva, sunt desfiintate. Nu-si mai produc efectele
Dar in exemplul dat daca sunt si legate, evident ca acelea sunt supuse
reductiunii in intregime, nu produc niciun efect, dar exista situatii in care
legatele ajung sa produca efecte, deci nu se consuma intreaga cotitate
disponibila, ajung sa produca efecte legatele, dar daca s-ar achita toate
legatele si s-ar depasi cotitate disponibila, vor fi supuse reductiunii si
regulile reductiunii la legate sunt diferite de cele aplicabile donatiilor.
Donatiile sunt supuse reductiunii in ordinea inversa a imputarii lor, deci
cele mai noi sunt supuse reductiunii, tot reducem pana ajungem sa
acoperim limita maxima a cotitatii disponibile, si daca mai ramane ceva
din ea, si urmeaza sa produca efecte si legatele, ele vor fi reduse toate
deodata in mod proportional. O sa vedem cum se procedeaza in astfel de
situatii, dar aici cand discutam despre insitutia imputarii liberalitatilor
asta este problema care rezolva aceasta institutie, din ce parte a masei de
calcul deducem intr-un caz sau altul liberalitatile. Din rezerva sau din CD
(cotitate disponibila) sau si din rezerva si din CD si aici exista cateva
reguli pe care trebuie sa le avem in vedere.
In ceea ce priveste sectorul asupra caruia urmeaza sa fie facuta
imputarea adica asupra CD sau asupra rezervei. In principiu liberalitatile
se imputa asupra CD, este vorba despre liberalitatile obisnuite, de pilda
donatiile facute in favoarea tertilor, legatele facute in favoarea tertilor,
acestea intotdeauna se imputa asupra CD, tot astfel daca avem de-a face
cu mostenitori rezervatari care au fost instituiti ca beneficiari ai unor
liberalitati lucru care este posibil. Este posibil, fie ea donatie, fie ea legat.
Daca este vb despre o donatie supusa raportului, care trebuie adusa inapoi
la masa partajabila, fiind doar un avans in contul drepturilor de mostenire
legala, in acea ipoteza o sa vedem ca imputarea donatiei respective se
face pe rezerva celui gratificat. Dar daca este vb despre donatie definitiva
deci care nu e supusa raportului, atunci imputarea liberalitatii se face pe
cotitatea disponibila, este vb despre o gratificare diferita de ceea ce
beneficiaza ceilalti mostenitori legali sau rezervatari ai defunctului. De
asemenea pot fi instituiti ca beneficiari ai liberalitatilor care se imputa pe
CD si ceilalti mostenitori legali ai defunctului, care nu sunt rezervatari.
De asemenea este posibil ca o liberalitate, o donatie care este supusa
raportului, sa se impute pe CD lucru care se intampla atunci cand
beneficiarul donatiei renunta la mostenire si vrea sa pastreze. Daca ar

19
accepta mostenirea ar fi obligat la raport adica sa imparta ceea ce a primit
cu ceilalti mostenitori rezervatari si intr-o situatie sau alta poate nu ii
convine si poate renunta la mostenire atunci el va fi tratat ca un tert si
donatia respectiva care initial a fost supusa raportului va urma regimul
juridic al donatiilor care se imputa pe CD, deci in toate aceste situatii
dontiile respective se imputa pe CD. De asemenea si legatele se imputa
pe CD pt ca legatele nu sunt supuse raportului
O a doua categorie de liberalitati este a acelora care se imputa pe
rezerva celui gratificat si in acest sens art 1099 aliniat 3 teza 1 spune ca
daca gratificatul este mostenitor rezervatar si liberalitatea este supusa
raportului ea se imputa asupra rezervei celui gratificat. De ce? Pt ca este
vb despre o donatie nedefinitiva, deci se prezuma ca dispunatorul nu a
dorit sa il favorizeze pe cel gratificat in dauna celorlalti mostenitori
rezervatari, ca i-a acordat doar un avans in contul dr de mostenire legala
si atunci consecinta e ca imputarea acestei liberalitati se face pe rezerva
celui gratificat. Exista o a treia situatie a liberalitatior care se imputa
prioritar pe CD, iar pt diferenta pe rezerva celui gratificat. In acest sens
conform art 1099 al 2 teza 2 se refera la situatia in care daca ramane un
excedent , CD dovedindu-se insuficienta, aceasta se va imputa in
continuare pe rezerva celui gratificat, iar daca si aceasta e consumata
,diferenta ramasa e supusa reductiunii in favoarea celorlalti mostenitori,
deci exista si astfel de situatii cand e vb despre o lib care se imputa pe
CD, nu ajunge CD, se trece pe rezerva celui gratificat si in masura in care
nici CD impreuna cu rezerva nu sunt suficiente atunci inseamna ca
trebuie procedat si la reductiunea liberalitatii respective pt ca s-a incalcat
rezerva celorlalti mostenitori.
Student: Si in cazul asta excedentul asta il voi lua in considerare
atunci cand ma voi gandi cat ii cuvine rezervatarului ca rezerva, adica il
voi lua in considerare in calcului rezervei, adica tot la fel ca un avans nu?
R: Pai nu ca aici este vorba despre o liberalitate care se imputa pe CD
si nu ajunge CD si atunci trec pe rezerva celui gratificat,e vb despre o
gratificare facuta in favoarea unui mostenitor rezervatar deci beneficiaza
si de rezerva.
Si in fine a patra situatie e aceea a liberalitatilor care se imputa
prioritar pe rezerva celui gratificat, iar pentru diferenta pe cotitatea
disponibila, adica e vb despre donatiile care sunt supuse raportului, iar pt
diferenta, spune art 1099 al 3 teza 1 din NCC acestea se imputa pe CD.
Aici exista o problmea pt ca in dr francez pornindu-se de la ceea ce s-a
constat in practica adica se poate intampla ca intre mom deschiderii
mostenirii si momentul cand se face partajul, sa aiba loc variatii de
valoare, ori sa creasca ori sa scada. Daca aplicam regula care rezulta din
art 1099 atunci ar insemna ca de cresterea de valoare/ scadere ar beneficia
respectiv ar sferi numai mostenitorul care a fost gratificat. In dreptul

20
francez solutia, care mi se pare foarte rationala, este ca se imputa valoarea
donatiei pe rezerva celui gratificat si in momentul in care se constata ca s-
a ajuns la limita maxima a cotitatii disponibile se procedeaza la
reductiune. In acest fel de crestere/ scadere vor beneficia/suferi toti
mostenitorii rezervatari deci e mult mai rezonabila aceasta solutie, dar
legiutorul nostru nu a ajuns si a acolo, astfel incat a reglementat asa cum
era in VCC, solutia fiind insa criticata.
In ceea ce priveste modalitatile in care se procedeaza la imputarea
liberalitatulor, ati retinut ca atunci cand e vb despre donatii, se imputa in
ordinea cronologica. Nu este dispozitie expresa in acest sens in NCC, dar
avand in vedere ca exista o dispozitie care spune ca reductiunea donatiilor
se face in ordinea inversa a datei la care au fost facute rezulta implicit ca
imputarea liberalitatilor, adica deducerea se face invers, adica in ordinea
datei la care au fost facute. Atunci cand sunt mai multe donatii luam
donatia cea mai veche, o imputam pe partea de mostenire pe care se
imputa, iar daca aceea nu e suficienta trecem la reductiune, sau daca e
suficienta trecem la donatia urmatoare pana ajungem la limita maxima a
CD si atunci inseamna ca trebuie sa procedam la reductiune si o sa vedem
ca reductiunea se face in ordine inversa deci cea mai recenta este redusa
prima, daca nu e suficienta se trece la urmatoarea pana se asigura CD.
Cand este vb de donatii facute concomitent, deci in acelasi moment,
atunci se deduc toate deodata. Aici sigur ca exista posibilitatea pe care o
recunoaste legea ca donatorul sa indice care este ordinea reductiunii daca
va fi cazul sa fie reduse, deci aici poate sa impuna dispunatorul ordinea
reductiunii deci implicit a imputarii liberalitatilor dar atentie, nu poate
dispunatorul sa instituie o alta ordine de imputare respectiv de reductiune
decat aceea prevazuta de lege pt ca sunt norme imperative si pentru ca ar
contrazice regula ca donatiile sunt irevocabile. N-ar putea sa zica domle
daca se depaseste CD reduceti donatia cea mai veche pt ca atunci implicit
ar revoca donatia.
In ceea ce priveste legatele acestea se imputa dupa donatii si toate
deodata. Fiind acte juridice mortis causa, produc efecte doar de la data
deschiderii mostenirii si momentul la care produc efecte este cel al
deschiderii mostenirii deci inseamna ca trebuie imputate, respectiv reduse
toate deodata si in mod proportional. Deci va rog sa fiti atenti la aceste
probleme ca intr-o forma sau alta la examen vor fi probleme de felul
acesta, de stabilire a masei de calcul, de imputare a liberalitatilor deci va
rog sa acordati o atentie maxima ca in mod sigur va fi ceva de genul
acesta tot asa cum va fi ceea ce vom discuta data viitoare, reductiunea.
Vom mai vb si despre dreptul de optiune succesorala.

21