CAPITOLUL I.

DREPTUL INTERNAȚIONAL PUBLIC ȘI DREPTUL UE

1. Cauza Burgoa

Starea de fapt:

- Pescarul spaniol Burgoa este prins în 1979 pescuind fără autorizație și cu plase de pescuit
interzise în zona de pescuit exclusivă a Irlandei *(pescarul e prins la 20 de mile marine de la linia
de bază);
- Fapta lui Burgoa contravine unui regulament european din 1978 care a instituit obligativitatea
obținerii prealabile a autorizației și interzicea folosirea anumitor tipuri de plase de pescuit;
- Burgoa invocă în apărarea sa o convenție internațională privind pescuitul semnată în 1964 la
Londra atât de către Irlanda, cât și de Spania *(convenția permitea pescuitul navelor aflate sub
pavilionul statelor semnatare în zona situată între 6 și 12 mile marine de la linia de bază).
Conform convenției, Burgoa nu avea nevoie de autorizație și nu era interzisă folosirea plasei
utilizate de către el.
- Împotriva lui Burgoa se pornește acțiune penală, iar instanța națională competentă sesizează
CJCE cu o acțiune preliminară unde întrebările formulate de instanță vizau regimul aplicabil
zonei exclusive de pescuit a Irlandei în contextul conflictului existent între reglementările
europene și conținutul Convenției de la Londra privind pescuitul

Hotărâre/Comentariu

- drepturile statelor terțe( în speță, Spania) obținute în urma tratatelor încheiate de statele
membre anterior aderării acestora la CEE/UE, nu vor fi afectate de aderare;
- instituțiile CEE/UE nu vor împiedica respectarea acestor obligații de către statele membre
semnatare ale acestor convenții și nici nu vor afecta drepturile persoanelor private câștigate în
urma acestor convenții;
- în cazul în care vor exista incompatibilități între tratatele încheiate de statele membre cu state
terțe anterior aderării, statele trebuie să depună toate diligențele pentru înlăturarea
incompatibilităților (renegocierea tratatelor sau renunțarea la calitatea de stat semnatar) cu
promptitudine - în caz contrar se poate porni împotriva statului acțiune în constatarea încălcprii
tratatelor unionale;
- semnarea tratatelor internaționale contrare dreptului UE, ale căror semnare ar avea loc ulterior
aderării statului la UE nu poate avea loc.

2. Cauza Kupferberg

Starea de fapt:

- Import de vinuri lichioroase (vin de Porto) realizat de societatea germană Kupferberg în 1976;
- Conform reglementării naționale în vigoare societatea a fost obligată să plătească o suma de
cca. 18.000 de mărci, contravaloarea suprataxei pe alcool percepută în cazul băuturilor alcoolice
sau alcoolizate importate cu un conținut de alcool mai mare de 14%;

1
- O taxă similară (denumită drept compensatoriu de monopol) a fost percepută și în cazul
băuturilor alcoolice sau alcoolizate de origine națională care aveau un conținut de alcool mai
mare de 14%, cu mențiunea că distileriile cooperativelor fructifere care produceau maxim 3
hectolictri de vin pe an primeau o reducere de 21% din valoare taxei datorate;
- Decizia de impozitare a fost atacată de Kupferberg în fața instanței naționale pe considerente
legate de o presupusa discriminare fiscală existentă importatorii de băuturi alcoolice sau
alcoolizate și producătorii autohtoni, măsură interzisă de un acord internațional încheiat între
CEE și Portugalia (ca stat terț, la acel moment)
- Instanța națională competentă a formulat o acțiune preliminară în care întrebările formulate au
vizat intepretarea acordului internațional invocat de societate și a prevederilor incidente din
tratatele UE.

Hotărâre/Comentariu

- Acordurile încheiate de CEE/UE cu state terțe pot produce efect direct (se pot invoca de către
particulari în fața instanțelor și autorităților naționale), în funcție de prevederile și conținutul
acestora;
- Statele membre nu pot ridica piedici în calea executării acestor tratate, pentru că acestea vor
obliga atât Uniunea, cât și statele membre;
- Tratatele încheiate de CEE/UE cu state terțe nu pot contraveni dreptului primar (verificarea
conformității lor cu dreptul UE se efectuează de către Curtea de Justiție, anterior semnării lor);
- Acordul încheiat de CEE cu Portugalia produce efecte direct, dar Curtea nu a constatat existența
unei discriminări fiscale în cauză, având în vedere că vinurile de Porto și cele pentru care se
acordă reducerea în dreptul intern sunt diferite ca și mod de producție și caracteristici.

3. Cauza Demirel

Starea de fapt:

- În 1979 doamna Demirel își vizitează soțul care lucrează în Germania cu o viză de turist și se
stabilește acolo;
- Pe timpul șederii doamnei Demirel în Germania se înăspresc condițiile în care muncitorii străini
pot câștiga dreptul la reînregirea familiei (se mărește perioada obligatorie de reședință
neîntreruptă și legală de la 3 la 8 ani);
- Doamna Demirel este descoperită de autorități și neavând drepturi legale de ședere și pentru că
soțul ei nu îndeplinea condițiile pentru a beneficia de reîntregirea familiei, este expulzată și
trimisă înapoi în Turcia;
- Doamna Demirel atacă decizia de expulzare și invocă o prevedere cu conținut general din
Acordul de asociere dintre Turcia și CEE (1963), privind realizarea treptată a liberei circulații a
cetățenilor turci pe teritoriul CEE;
- Instanța națională sesizează Curtea cu o acțiune preliminară având ca obiect clarificarea
existenței efectului direct în cazul dispozițiilor acordului de asociere dintre Turcia și CEE.

2
 Hotărâre/Comentariu

- dispozițiile acordului de asociere dintre Turcia și CEE nu au efect direct, pentru că nu sunt
suficient de clare, precise și necondiționate, având nevoie de intervenția ulterioară a
autorităților europene pentru clarificarea condițiilor în care se poate exercita dreptul la liberă
circulație a cetățenilor turci;
- tratatele internaționale semnate de CEE/UE se încorporează automat în dreptul UE, dar nu
produc efect direct, decât dacă îndeplinesc condițiile legate de claritate și caracter
necondiționat;
- acordurile de asociere, de regulă, conțin dispoziții cu caracter general și programatic, prin care
se trasează scopurile asocierii și acțiunile destinate realizării lor.

CAPITOLUL II. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE UE

P. ATRIBUIRII

4. Cauza Regatul Unit vs. Consiliul UE

Starea de fapt

- în 1994 Regatul Unit formulează o acțiune în anulare împotriva unei directive a Consiliului UE
privind organizarea timpului de lucru din 1993 pe motiv că temeiul juridic ales de Consiliu este
inadecvat, pentru că CEE ar avea competențe doar în ceea ce privește adoptarea
reglementărilor privind asigurarea securității și sănătății la locul de muncă;
- directiva ava ca scop armonizarea legislațiilor naționale privind condițiile de muncă, în special
privind durata zilei de muncă, odihna zilnică, săptămânală, concediu anual etc.)

Hotărâre/Comentariu

- acțiunea Regatului Unit se admite doar parțial, referitor la art. 5 din conținutul regulamentului
care stabilea zilele de duminică ca zile libere (nu s-a putut constata o legătură cu asigurarea
securității și sănătății la locul de muncă);
- potrivit principiului atribuirii acțiunile UE trebuie să aibă un temei legal expres indicat, UE având
doar competențele expres și limitativ atribuite de statele membre;
- temeiul juridic al reglementării trebuie ales în funcție de scopul acesteia, iar măsurile trebuie să
fie proporționale cu obiectivul avut în vedere (să reprezinte acțiunea minim-invazivă necesară
pentru realizarea scopului);
- sancțiunea pentru alegerea greșită a temeiului juridic constă în anulabilitatea actului;
- noutățile aduse de Tratatul de la Lisabona în materie (împărțirea competențelor UE în 3
categorii – exclusive, partajate și de sprijinire a statelor membre – cu exemple).

5.Cauza Germania c. Parlamentului European și Consiliului UE

Starea de fapt

3
 - în 1998 Germania formulează o acțiune în anulare împotriva unei directive a parlamentului și
Consiliului privind armonizarea legislațiilor naționale în materia publicității și sponsorizării
produselor din tutun, prin care se interzice publicitate în CEE pentru aceste produse, cu excepția
publicității la locurile special destinate vânzării acestora;
- motivul formulării a constituit alegerea greșită a temeiului juridic al directivei (funcționarea
adecvată a pieței interne), precum și încălcarea principiului subsidiarității și proporționalității,
scopul real al adoptării reglementării fiind considerat protejarea sănătății publice;
- potrivit Germaniei publicitatea pentru produsele din tutun este individualizată și se pretează
caracteristicilor și tradițiilor specifice fiecărui stat membru.

Hotărâre/Comentariu

- definiția principiului atribuirii (vedeți cauza anterioară);

- adoptarea actelor legislative ale UE nu poate avea loc fără indicarea unui temei juridic;
- alegerea greșită a temeiului juridic va duce la anularea integrală a actului, ceea ce s-a întâmplat
și în speță;
- Curtea după constatarea lipsei temeiului juridic al actului nu a mai analizat respectarea
principiului subsidiarității, având în vedere că acest principiu se referă la modul exercitării
competențelor UE, or în această situație era clară lipsa atribuirii competențelor de către statele
membre în favoarea UE.

P. ÎMPUTERNICIRII IMPLICITE

6. Cauza Comisia c. Consiliu

Starea de fapt

- în 1970 Comisia formulează o acțiune în anulare în fața CJCE împotriva deciziei Consiliului
privind semnarea unui acord internațional elaborat în cadrul ONU (Acordul European privind
Transporturile Rutiere – AETR) pentru lipsa existenței unui competențe a CEE/UE în domeniu;

Hotărâre/Comentariu

- Curtea respinge acțiunea Comisiei și formulează în premieră principiul împuternicirii implicite,

conform căruia UE poate dobândi competențe de acționare și în domenii unde nu i-au fost
acordate expres competențe de către statele membre, cu condiția să fie nevoie de o acțiune în
plan extern a UE pentru realizarea obiectivelor prevăzute în tratatele unionale, cu condiția ca UE
să fie exercitat competențe în acel domeniu pe plan intern, adică în relațiile dintre statele
membre (cum a fost și în speță, unde UE deținea competențe interne de reglementare în
domeniul politicii comune a transporturilor);

Condițiile pentru extinderea competențelor UE în acord cu acest principiu sunt:

- Lipsa competențelor expres alocate UE pe plan extern;

4
 - Necesitarea acțiunii UE în vederea realizării unui obiectiv unional (constituie și limita exercitării
principiului);
- Exercitarea prealabilă a competențelor în domeniu, pe plan intern;

P.SUBSIDIARITĂȚII ȘI PROPORȚIONALITĂȚII

7. Cauza Regatul Țărilor de Jos c. Parlamentului și Consiliului

Starea de fapt

- În 1998 Olanda formulează o acțiune în anulare împotriva unei directive a Parlamentului și

Consiliului privind armonizarea reglementărilor naționale privind invențiile biotehnologice
pentru alegerea greșită a temeiului juridic (asigurarea bunei funcționări a pieței interne) și
pentru nerespectarea principiului subisidiarității.

Hotărâre/Comentariu

- Curtea a respins acțiunea în anulare considerând reglementarea adoptată ca fiind necesară

realizării obiectivelor UE;
- La determinarea necesității intervenției UE se va verifica eficiența intervenției legiuitorilor
naționali, precum și eficiența și necesitatea intervenției UE;
- Intervenția UE va fi justificată doar în ipoteza în care acțiunile la nivel național nu ar fi suficiente
în vederea realizării obiectivului unional, în ideea protejării suveranității naționale a statelor
membre;
- Jusitificarea în speță pentru adoptarea reglementării a fost reprezentată de posibilitatea
apariției diferențelor de reglementare între statele membre în cazul unor standarde de
reglementare diferite în domeniu.

8. Cauza Vodafone și alții

Starea de fapt

- În 2008, Vodafone și alte societăți de telecomunicații din statele membre formulează o acțiune
în anulare împotriva reglementării naționale care permitea aplicarea la nivel național a
dispozițiilor unui regulament unional din 2007 privind serviciile de roaming, care stabilea
plafoane tarifare pentru serivciile de roaming furnizate de operatorii de telefonie mobilă;
- Reclamanții au contestat validitatea regulamentului în cauză, iar instanța națională a formulat o
acțiunea preliminară în fața Curții având ca obiect stabilirea validității regulamentului.

Hotărâre/Comentariu

- Curtea a constatat validitatea regulamentului contestat de reclamanți;

5
 - Adoptarea reglementărilor privind armonizarea legislațiilor naționale poate fi justificată de
necesitatea înlăturării obstacolelor actuale sau potențiale în calea funcționării bunei funcționări
a pieței interne, în interesul consumatorilor europeni;
- În speță adoptarea regulamentului privind armonizarea prețurilor pentru serviciile de roaming a
fost justificată riscul apariției reglementărilor divergente la nivel național care ar fi dăunat
intereselor consumatorilor și de presiunea exercitată asupra instituțiilor unionale în vederea
adoptării acestor măsuri de armonizare;
- Legiuitorul unional dispune de o discreție pronunțată în privința alegerii mijloacelor adecvate
pentru realizarea armonizării necesare pentru buna funcționare a pieței interne;
- Forma acțiunii alese de UE trebuie să fie proporțională cu obiectivul urmărit, adică atât de
simplă cât o permite realizarea obiectivului avut în vedere;
- Având în vedere că statele membre singure nu ar fi putut adopta măsuri de armonizare în
domeniu, intervenția UE a respectat principiul subsidiarității și cel al proporționalității;
- Orice măsură vădit neadecvată va fi considerată proporțională.

P. RANGULUI PRIORITAR AL DREPTULUI UE FAȚĂ DE CEL NAȚIONAL

9. Cauza Costa c. ENEL

Starea de fapt

- Naționalizarea în 1962 a tuturor unităților de producere e energiei electrice din Italia, în vedere
înființării companiei naționale de electricitate ENEL, printre care și a societății de electricitate
deținute de avocatul Flaminio Costa (Edison Volta);
- Neachitarea facturilor de electricitate emise de ENEL de către avocatul Costa, în semn de protest
și invocarea incompatibilității dintre legea de naționalizare și dreptul primar al UE (prevederile
tratatului CEE privind regimul monopolurilor naționale, ajutoare de stat etc.);
- Instanța națională competentă să judece procesul intentat de ENEL împotriva lui Costa pentru
plata datoriilor de cca. 1900 de lire italienești sesizează Curtea de Justiție cu o acțiune
preliminară având ca obiect stabilirea existenței efectului direct al dispozițiilor tratatului;

Hotărâre/Comentariu

- Hotărârea pune bazele principiului rangului prioritar al dreptului UE față de cel național;
- nicio măsură națională unilaterală nu poate beneficia de prioritate în aplicare față de dreptul UE,
aceasta nefiind opozabilă UE;
- dispozițiile tratatului sunt direct aplicabile și produc efect direct față de particulari, aceștia
având posibilitatea să invoce drepturile personale rezultate din acele prevederi în fața
instanțelor și autorităților naționale, pe care acestea din urmă sunt obligate să le protejeze;
- tratatele unionale au creat o ordine de drept care s-a integrat în ordinea juridică a statelor
membre și care se impune jurisdicțiilor naționale, ca urmare a limitării drepturilor suverane ale
statelor odată cu aderarea la structurile europene;
- obligativitatea reglementărilor unionale nu poate varia de la un stat membru la altul, fără să fie
pusă în pericol funcționarea UE și existența ei însăși;

6
 - principiul lex posterior derogat priori nu își găsește aplicabilitatea în relația dintre dreptul UE și
cel național;

10. Cauza Internationale Handelsgesellschaft

Starea de fapt

- conform unui regulament al CEE din 1967 privind piața cerealelor, exportatorii erau condiționat
în desfășurarea activității lor de obținerea prealabilă a licențelor de export care se obțineau în
schimbul plății unei cauțiuni calculate în funcție de volumul mărfurilor destinate exportului.
Sancțiunea în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate prin licența de export, avea ca și efect
pierderea cauțiunii;
- societatea IH a solicitat o licență de export pentru 20.000 de tone de mălai (cu valabilitate în
perioada august-decembrie 1967) și pentru că nu a reușit să exporte toată cantitatea de marfă
prevăzută în licență, a pierdut o cauțiune de cca. 17.000 de mărci germane;
- societatea a contestat în instanță măsura de nerestituire a cauțiunii, invocând lipsa conformității
regulamentului european cu prevederile constituției naționale privind dreptul la desfășurarea
activităților economice;
- instanța națională a sesizat cu o acțiune preliminară Curtea, având cu obiect stabilirea validității
regulamentului unional;

Hotărâre/Comentariu

- Curtea a confirmat validitatea prevederilor regulamentului contestat;

- Hotărârea a completat definiția principiului rangului prioritar al dreptului unional, confirmând
aplicarea prioritară chiar și a dreptului secundar față de reglementările legii fundamentale;
- Chiar și reglementările adoptate de instituțiile UE își găsesc aplicarea cu prioritate față de
dispozițiile naționale de orice rang;
- Drepturile fundamentale protejate de constituțiile naționale fac parte din principiile generale ale
dreptului UE;
- Reglementarea cauțiunii pentru acordarea licențelor de export nu contravine drepturilor
omului, aceasta constituind o garanție pentru executarea unei obligații asumate în mod
voluntar, cauțiunea fiind un instrument adecvat pentru asigurarea funcționării optime a pieței
cerealelor.

11. Cauza Simmenthal

Starea de fapt

- Societatea S. importa carne de vită din Franța în Italia și a fost obligată să plătească cca. 600.000
lire italiene pentru un control sanitar-veterinar obligatoriu, conform reglementărilor interne;
- Societatea a solicitat în fața instanței restituirea taxei considerată a fi contrară dreptului unional,
fiind o măsură echivalentă unei restricții cantitative la import;

7
 - Potrivit dreptului italian, reglementările contrare dreptului unional erau considerate
neconstituționale, aplicarea prioritară a relgementărilor UE fiind condiționată de constatarea
prealabilă a neconstituționalității de către Curtea Constituțională;
- Instanța națională a formulat o acțiune preliminară, având ca obiect interpretarea dispozițiilor
unionale invocate și stabilirea necesității pronunțării prealabile a Curții Constituționale;

Hotărâre/Comentariu

- Judecătorul național are obligația asigurării aplicării prioritare a reglmentărilor unionale față de
cele naționale contrare, fără a solicita sau aștepta pronunțarea prealabilă a vreunei instanțe
naționale în acest sens;
- Judecătorii naționali au obligația să ignore reglementările naționale contrare, care vor rămâne în
continuare în vigoare, dar vor deveni inaplicabile în situațiile în care vor veni în conflict cu
reglementările unionale;
- Reglementările unionale direct aplicabile fap parte integrantă cu rang de prioritate din ordinea
juridică națională;
- Statele membre au obligația să nu creeze un drept contrar dreptului UE sau să adopte
reglementări în domeniile de competență rezervate instituțiilor UE;
- Totuși, aplicarea principiului rangului prioritar al dreptului UE față de cel național nu poate
periclita interesele vitale ale statelor membre.

12. Cauza Factortame

Starea de fapt

- În 1988 se modifică Legea navigației naționale din Regatul Unit, iar conform noii legi, în noul
registru naval britanic pot fi înregistrate doar navele aflate în proprietatea unui cetățean
britanic, exploatate în Regatul Unit și doar dacă o parte din personalul navei deținea cetățenia
britanică;
- În acord cu reglementările nou introduse, societatea Factortame reușește să înscrie în noul
registru naval doar 42 din cele 95 de nave deținute, pe motiv că o parte din nave a fost anterior
înregistrată în trecut în Registrul naval spaniol;
- Ținând cont de caracterul discriminatoriu al dispozițiilor noii legi ai navigației, Comisia pornește
împotriva Regatului Unit o acțiune în constatarea încălcării tratatelor unionale, în timp ce
societatea Factortame a inițiat în fața instanței naționale un proces în care a contestat
valabilitatea reglementărilor naționale;
- Insanța de fond a admis solicitarea societății Factortame și a suspendat aplicarea legii navigației
naționale, decizia fiind contestată de autoritățile naționale care au obținut o hotărâre favorabilă
în apel, pe motiv că în dreptul britanic instanțele nu ar avea dreptul să adopte măsuri provizorii
contrare Coroanei și guvernului;
- Instanța supremă sesizată în recurs a formulat o acțiune preliminară având ca obiect
compatibilitatea dreptului procesual național cu dreptul unional.

Hotărâre/Comentariu

8
 - În cazul în care singurul obstacol în calea adoptării unor măsuri provizorii conforme dreptului
unional este formată dintr-o reglementare națională, aceea reglementare trebuie ignorată;
- Principiul aplicării prioritare a dreptului unional are aplicabilitate și în cazul normelor
procedurale;
- Starea de fapt a generat trei decizii ale Curții de Justiție:
 Factortame I – obligația instanțelor naționale să protejeze drepturile garantate de
dispozițiile unionale având efect direct și să ignore orice reglementare națională
contrară ; sunt contrare dreptului UE reglementările naționale care împiedică adoptarea
măsurilor interimare conforme cu dreptul UE;
 Factortame II – reglementările noii legi ai navigației au fost considerate discriminatorii și
contrare dreptului de stabilire prevăzut în dreptul UE;
 Factortame III – particularii prejudiciați de legea nouă a navigației au posibilitatea
solicitării de despăgubiri, indiferent de natura organului căruia ar fi imputabilă
nerespectarea principiului aplicării prioritare a dreptului unional (cu condiția ca
încălcarea să fie suficient de serioasă – după intenție, durată etc., să fie încălcate
drepturi atribuite particularilor și să existe o relație de cauzalitate între încălcare și
prejudiciu).

13. Cauza Ciola

Starea de fapt:

- În 1990 Erich Ciola cetățean austriac încheie un contract de concesiune cu autoritățile locale
privind concesionarea unui teren de pe malul unui lac, în vedere instalării unor locuri de
ancorare pentru bărci;
- Printr-o decizie administrativă a autorităților locale se limitează numărul locurilor închiriabile
cetățenilor străini nerezidenți la 60 de locuri din 200;
- Cioal este condamnat la plata unei amenzi de cca. 75.000 șilingi austrieci pentru nerespectarea
deciziei privind limitarea închierierii locurilor de ancorare;
- Instanța care a judecat apelul formulat împotriva deciziei administrative de condamnare a
formulat o acțiune preliminară având ca scop determinarea compatibilității deciziei
administrative în cauză cu dreptul unional.

Hotărâre/Comentariu

- Decizia administrativă contravine obligației de nediscriminare din dreptul UE, precum și

principiului libertății de furnizare a serviciilor;
- Deciziile administrative definitive contrare dreptului UE trebuie lăsate la o parte de judecătorul
național care soluționează contestația formulată împotriva acesteia;
- Principiul rangului prioritar al dreptului UE se aplică și față de autoritățile administrative;
- Dreptul UE se va aplica cu prioritate și față de actele administrative individuale, nu numai față
de relglementări naționale;

9
 - Actele administrative în cauză nu vor fi anulate, ci vor fi lăsate la o parte la soluționarea
constestației.

14. Cauza Kühne și Heitz

Starea de fapt

- Societatea K&H exportă în perioada dec.1986 – dec. 1987 carne de pasăre clasificată în
categoria ”pulpe și bucăți de pulpe de alte păsări” beneficiind de o reducere din tariful de
export;
- În urma unei decizii de reclasificare a mărfurilor, societatea pierde primele de care a beneficiat;
- Societatea contestă decizia autorităților administrative în fața organelor de control, dar
contestația ei este respinsă pe considerentul că marfa exportată nu poate fi considerată
”pulpă”, conform nomenclatorului vamal ;
- Ulterior adoptării deciziei de respingere a contestației Curtea de Justiție a adoptat o hotărâre
preliminară prin care a interpretat dispozițiile incidente din nomenclatorul vamal într-un mod
care ar fi fost favorabil societății;
- În contestația formulată împotriva deciziei administrative de clasificare a mărfurilor, societatea a
solicitat restituirea tarifului vamal pe care nu l-ar fi plătit în ipoteza clasificării corecte a
mărfurilor;
- Instanța națională competentă a formulat o acțiune preliminară având ca obiect clarificarea
necesității reexaminării unei decizii administrative definitive în vederea asigurării conformității
acesteia cu interpretarea normelor UE dată în jurisprudența Curții.

Hotărâre/Comentariu

- Principiul coperării loiale a statelor membre cu UE impune reexaminarea deciziilor

administrative luate în baza unei interpretări greșite a dreptului UE (aspect relevat de o hotărâre
preliminară ulterioară a Curții), dacă autoritatea administrativă are competenţa reveniri asupra
deciziilor sale, dacă decizia autorităţii a fost confirmată de o decizie a unei instanţe naţionale şi
dacă persoana interesată s-a adresat organului administrativ emitent imediat după ce a luat la
cunoştinţă caracterul eronat al interpretării;
- Autorităţile naţionale trebuie să depună toate diligenţele pentru a modifica sau abroga după caz
legislaţia naţională contrară dreptului UE şi respectiv ca să corecteze deciiziile administrative
eronate.

10
11