Sunt de asemenea scutite de raport fructele sau veniturile scadente bunurilor care au format obiectul

donatiilor supuse raportului pana in momentul deschiderii mostenirii. Deci cu alte cuvinte, pana la data
deschiderii mostenirii, cel gratificat se bucura de toate avantajele calitatii lui de proprietar deplin asupra
bunurilor respective, efecte care tin de institutia raportului donatiilor se produc doar dupa data
deschiderii mostenirii. Nu e obligat donatarul, supus obligatiei de raport sa faca raportul fructelor si
veniturilor pe care le-ar fi obtinut pe durata de timp de la data donatiei la data deschiderii mostenirii. De
asemenea nu sunt supuse raportului, in principiu, donatiile care desi erau raportabile sau ar fi
raportabile in situatia in care beneficiarul liberalitatii renunta la mostenirea legala a defunctului. Sigur,
ati retinut ca raportul opereaza in cadrul mostenirii legale si in situatia in care beneficiarul liberalitatii,
liber sa o faca, renunta la mostenirea legala nu se mai poate pune in principiu problema raportului
donatiei. Sub vechea reglementare, singura problema care se putea pune era aceea ca donatia prin
renuntarea donatarului devenea una preciputara deci contrar vointei dispunatorului, adica a donatorului
devenea preciputara pe cotitatea disponibila si putea surveni doar reductiunea in ipoteza in care era
depasita limita maxima a cotitatii disponibile. NCC inspirandu se din dispozitiile codului civil francez a
introdus o dispozitie care nu exista in vechiul cod si anume cea cuprinsa la art. 1147 alin 2 NCC care
spune ca “prin stipulatie expresa in contractul de donatie, donatarul poate fi obligat la raportul donatiei
si in cazul renuntarii la mostenire, caz in care donatarul va readuce la mostenirea doar valoarea bunului
donat care depaseste partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca mostenitor legal.” Deci
pt a asigura ca vointa dispunatorului sa nu fie contrazisa printr-o astfel de renuntare iata ca legea ii
permite donatorului, daca cunoaste aceasta dispozitie la momentul cand face actul de donatie, sa
includa in actul de liberalitate aceasta obligatie in sarcina donatarului care chiar daca a renuntat la
mostenire, deci nu e mostenitor legal, sa fie obligat sa raporteze ceea ce dobandete peste ceea ce i s-ar
fi cuvenit ca mostenitor legal, deci sa nu obtina beneficii peste ceea ce a putut sa conceapa dispunatorul
la data cand a facut actul de dispozitie. In fine, donatia nu e raportabila in cazul in care bunul a pierit
fortuit fara culpa donatarului, ipoteza in care sigur ca bunul ar fi pierit si la proprietar deci bunul nu ar fi
putut face parte din mostenire, prin urmare nu e obligatie de raport. In ceea ce priveste persoanele
tinute la raport si persoanele la care raportul e datorat, prevede expre codul, sotul mostenitor si
descendenti, persoanele acestea sunt si beneficiare si obligate la raport in functie daca sunt beneficiare
ale unor liberalitati de acest gen. Bineinteles ca, au obligatia de raport daca vin la mostenire in calitate
de mostenitor legali. Daca renunta la calitatea de mostenitor legal, atunci doar in conditii exceptionale.
Retinem, ca in principiu sunt obligate la raport si au dreptul la raport sotul supravietuitor si
descendentii. Principiul e ca sunt raportabile doar donatiile primite personal de mostenitori de la
donator. In principiu, donatarul nu poate fi obligat sa faca raportul unei anumite donatii la mostenirea
unei alte persoane. Raportul poate fi facut doar la mostenirea celui care a facut donatia. 2 exceptii.
Prima, 969 alin 1. “Copii nedemnului conceput inainte de deschiderea mostenirii de la care nedemnul a
fost exclus vor raporta la mostenirea acestuia din urma bunurile pe care le-au mostenit prin
reprezentarea nedemnului daca vin la mostenirea lui in concurs cu alti copii ai sai conceputi dupa
deschiderea mostenirii de la care a fost inlaturat nedemnul. Raportul se face numai in cazul si in masura
in care valoarea bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depasit valorea pasivului succesoral
pe care reprezentantul a trebuit sa-l suporte ca urmare a reprezentarii. Legiuitorul in dorinta de a nu-I
prejudicia pe copii nedemnului conceputi dupa data la care s-a deschis o mostenire la care nedemnul nu
a putut veni, dar copii conceputi inainte au putut veni la mostenire prin reprezentare si pt a asigura
egalitatea intre copii nedemnului, cei conceputi inainte sa fie obligati sa faca raportul pt a asigura
echilibrul cu cei conceputi ulterior. De asemenea, alta exceptie, in conditiile in care sunt indeplinite
conditiile reprezentarii, reprezentantul are obligatie de a raporta nu doar donatiile pe care le-a primit de
la defunct ci si cele pe care le-a primit reprezentatul, caci vine la mostenire in numele si pe seama
acestuia. Il mosteneste in nume propriu, dar beneficiaza de pozitia reprezentatului. Prin urmare va fi
obligat la raport si pt ce a primit personal si pt ce a primit reprezentatul. Deci acestea sunt persoanele
intre care functioneaza obligatia de raport. In ceea ce priveste modalitatile de executare a raportului, in
NCC spre deosebire de cel vechi in care bunurile imobile, raportul se facea in natura, regula e ca raportul
se face prin echivalent. Raportul prin echivalent conform art. 1151 alin. 3 se poate face prin preluare,
prin imputatie sau bani. Prin preluare, daca valorea donatiei e de 20 000 de euro, mostenitorii care au
dreptul la raport fata de cel obligat la raport, vor prelua din masa partajabila bunuri, fiecare cu valorea
corespunzatoare valorii pe care a primit o cel gratificat. Daca unul din copii a fost gratificat cu 20 000 de
euro si celalalt nu a fost gratificat, atunci cel din urma, va prelua din mostenire bunuri in limita valorii de
20 000 de euro. Se realizeaza astfel un echilibru, ce a primit cel gratificat prin donatie a preluat cel care
nu a primit donatia, si restul ce ramane se imparte in cote egale de ½. Raportul prin imputatie, valoarea
donatiei pe care a primit-o se include in cota care-i revine din mostenire, deci va primi mai putin din
mostenire cu echivalentul donatiei pe care a facut-o si in rest se imparte mostenirea dupa regula
mostenirii legale. In cazul raportului in bani, se procedeaza la indemnizarea celor indreptatiti la raport cu
plata unor sume de bani. Aceasta se face atunci cand valoarea donatiei e mai mare decat ceea ce s-ar fi
cuvenit donatarului din mostenirea respectiva. Deci atunci el va face raportul prin plata efectiva a unor
sume de bani. Punandu-se problema raportului prin echivalent, trebuie sa vedem care sunt valorile la
care ne referim atunci cand se face rapotul. Art. 1153 alin. 1 NCC, stipuleaza ca se va lua in considerare
valorea bunului donat la momentul judecatii tinandu-se insa cont de starea lui in momentul donatiei din
care se scade valoarea la momentul judecatii a sarcinilor asumate prin contractul de donatiei. Textul se
refera la judecata, dar partajul se poate face si amiabil. Deci fie ca e judecata, fie ca e amiabil momentul
la care trebuie sa ne referim e acela al partajului. Elementele care sunt luate in considerate sunt
valoarea bunului la momentul partajului, mai mare sau mai mica pe durata de timp de la data donatiei la
durata partajului si ceea ce se ia in considerea e valoarea bunului la momentul partajului, dar avand in
vedere starea bunului de la momentul actului de donatie. In cazul, de exemplu a unei reconditionari,
bunul si-a sporit valoarea in urma investitiei facute de donator, acele valori nu vor fi luate in considerare,
sau invers daca donatarul a distrus in parte bunul, atunci conteaza starea bunului de la momentul
donatiei. Mai precizeaza textul ca se scad sarcinile asumate prin contracul de donatie, daca a fost obligat
donatarul sa plateasca o renta viagera in favoarea unui tert, ideea e ca va fi obligat la raport numai in
raport cu folosul pe care l-a tras efectiv, ceea ce s-a dus in sarcina unui tert, nu e in sarcina donatarului.
Exceptie de la aceasta regula, mai intai daca bunul donat a fost instrainat de donatar anterior raportului.
In aceasta situatie, valoare la care se va face referire e aceea bunului de la momentul instrainarii. A nu se
confunda valoarea bunului de la momentul instrainarii cu pretul bunului. Trebuie sa avem in vedere
faptul si ca instrainarea se poate face si cu titlu gratuit, donatarul are proprietatea deplina a bunului deci
il poate instraina si cu titlu de donatie. Deci ceea ce se ia in consideratie e valoarea bunului cand se face
instrainarea. Daca s-a facut instrainarea cu titlu de vanzare, ceea ce conteaza nu e pretul, ci valoarea
bunului la acel moment. Daca bunul donat a fost inlocuit cu altul, in principiu valoarea care se ia in
considerare e valoarea bunului cu care a fost inlocuit bunul celalalt, in afara de situatia in care bunul cu
care e inlocuit bunul care a format obiectul donatiei e unul care prin natura lui e supus devalorizarii (ex
automobil). In aceasta situatie, nu se ia in considerare valoarea bunului, ci valoarea bunului donat pe
care ar fi avut-o daca ar fi ramas in patrimoniul donatarului. Cand e vorba de raport prin plata unor
sume de bani, se are in vedere indicele inflatiei intre data donatiei si partaj. Regula e aceea a raportului
prin echivalent, dar se poate face si in natura. Potrivit NCC, raportul in natura se face atunci cand
donatarul, deci beneficiarul liberalitatii opteaza pt aceasta solutie, situatie in care donatia se
desfiinteaza cu efecte de la data deschiderii mostenirii si bunul care a format obiectul donatiei, din
proprietatea exclusiva a donatarului intre momentul donatiei si momentul deschiderii mostenirii,
automat devine proprietate indiviza intre care functioneaza obligatia de raport. De exemplu, un fiu a
fost gratificat cu un imobil, a optat pt raportul in natura, in aceeasta situatie, in urma optiunii
donatarului cu efecte de la data deschiderii mostenirii, imobilul din proprietatea lui A care e beneficiarul
donatiei, devine proprietatea indiviza a lui A si lui B.

Caile de realizare a raportului donatiilor. Discutia e daca actiunea in raportul donatiilor e supusa
prescriptiei extinctive. Trebuie sa stiti ca inaintea intrarii in vigoare a NCC, actiunea in raport era supusa
presciptiei extinctive cu rationamentul ca daca bunul care a format obiectul donatiei s-a instrainat unui
tert, beneficiarii obligatiei de raport nu au drept de urmarie. S-a tras concluzia ca nu e drept real, daca
nu au drept de urmarie, deci e supus prescriptiei extinctive, deci e raport personal. Nu e corect, cu atat
mai mult ca sub regimul codului civil vechi, daca obiectul donatiei era un bun imobil, automat deci fara
sa ceara nimeni, bunul care a format obiectul donatiei, din proprietatea exclusiva a donatarului cu
efecte de la data deschiderii mostenirii devenea proprietate indiviza a celor intre care functiona obligatia
de raport. Unde e obligatia extinctiva aici? Presupunand si ca se prescrie, ce se intampla, ce facem cu
donatia? Nu mai e supusa raportului, devine preciputara, nu mai conteaza? Si in aceasta situatie, retineti
ca obligatia de plata care decurgea din obligatia de raport, era o datorie fata de mostenire si o sa vedem
cand vom discuta despre raportul datoriilor ca pe perioada de timp de la data deschiderii mostenirii si
pana la partaj acea creanta nu e supusa prescriptiei. Debitorul poate face plata daca vrea, dar nu poate
fi silit. In forma initiala a NCC, s-a mentinut ideea ca e prescriptibila in termenul general de 3 ani. Dar
pana la urma cu ajutorul lui Dumnezeu, in art. 1152 NCC, se stipuleaza ca raportul se realizeaza in cadrul
partajului prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca si ca raportul cerut de unul din mostenitori
profita si celorlalti mostenitori. Deci spre deosebire de actiunea in reductiune, aici efectele sunt fata de
toti mostenitorii. Daca raportul se realizeaza in cadrul partajului, si partajul e imprescriptibil rezulta ca e
imprescriptibil si raportul!! Practic, actiunea in raport e o actiune in constatare, sa se constate ca exista
obligatia de raport, dar nu obligatie in sens de raport personal. Cei care sunt indreptatiti la raport nu
sunt obligati. Si in cazul reductiunii, care se spune ca o chestiune de ordine publica, dar e o chestiune de
ordine publica obligatia de a nu incalca cotitatea disponibila pt dispunator nu pt beneficiarii reductiunii.
Si in cazul raportului se poate intamapla ca cei care ar putea invoca partajul sa se faca tinandu-se cont
de obligatia de raport sa nu solicite lucrul asta. Nu sunt obligati sa-si valorifice drepturiile. Daca le
solicita, e vorba de o actiune In constarare, operatiune care se transeaza cu ocazia partajului. Cand
zicem ca raportul se face prin preluare sau imputatie. Preluarea sau imputatie se face cu ocazia
partajului deci cand e vorba de raportul datoriilor, o sa vedem ca NCC emite ideea ca se poate face
raportul datoriilor si inainte si dupa partaj. Dar ce preiei si ce imputi daca nu se face imputarea?
Raportul datoriilor, pomenea si codul vechi la art. 738 unde se spunea ca fiecare erede raporteaza la
masa succesiunii donatiile pe care le-a primit si sumele ce e dator catre succesiune. Fiind amintite
ambele institutii am putea crede ca sunt acelesi lucru. Raport al donatiilor, raport al datoriilor ar fi
acelasi lucru. Defapt raportul datoriilor functioneaza nu doar intre mostenitorii intre care functioneaza
obligatia de raport al donatiilor, deci nu doar intre sotul supreavietuiotr si decendenti, ci fata de orice
mostenitor intre care se creeaza o situatie in care unul dintre acestia care sunt….poate fi vorba si de
legatari universali sau cu titlu universal. Daca vin la mostenire 2 legatari universali si unul din ei are o
datorie fata de mostenire. In aceasta ipoteza, mostenirea nu e legala, e testamentara, dar raportul
datoriilor functioneaza in aceasta ipoteza pt ca legatarului care are o datorie fata de mostenire i se va
atribui in lotul care i se cuvine din patrimoniul succesoral acea creanta. I se atribuie acea creanta care pt
mostenire este element activ, dar pt el e element pasiv. El va deveni din obligat la plata datoriei
respective va deveni si titular al creantei deci al elementului activ si atunci are loc confuziunea si se
stinge datoria. Acesta e mecanismul raportului datoriilor, de a preveni o situatie in care cel obligat la o
datorie catre mostenire sa fie obligat sa faca plata si ce a platit el sa se imparta intre ceilalti mostenitori.
E mai simpu, mai direct si mai eficient ca celui care are datorie fata de mostenire sa i se atribuie in lot
ceea ce datoreaza. Pe de o parte datoreaza, pe de alta parte i se atribuie ca element activ si atunci
opereaza confuziunea si aia e. In acest sens, art. 1158 alin. 1 “daca la data partajului succesoral, un
mostenitor are o datorie certa si lichida fata de mostenire, aceasta se lichideaza prin luare mai putin”.
Deci vedeti ca textul zice ca un mostenitor, orice mostenitor, nu doar legal. Din art. 1158 alin. 3 reiese ca
raportul opereaza doar in privinta datoriilor, nu si a creantelor pe care un comostenitor le-ar avea fata
de succesiune in privinta carora creditorul care e si debitor al mostenirii s-ar prevala de compensatie
legala. Deci exista alte solutii juridice pt astfel de situatii. In ceea ce priveste persoanele retinute la
raportul datoriilor, orice persoana intre care exista starea de indiviziune si are o obligatie fata de partea
indiviza, exista posibilitatea de a se face raportul datoriilor. In ceea ce priveste regimul juridic al
raportului datoriilor pana la partaj, problema care se pune e daca raportul datoriilor opereaza de drept
fara ca sa solicite cineva sau nu mai daca solicita cineva. Trebuie sa solicite cei care beneficiaza de
raportul datoriilor, cei care nu sunt debitori, sau opereaza de drept? 1158 alin. 1 zice ca atunci cand un
comostenitor are o datorie, opereaza raportul datoriilor. In curs, am sustinut ca ar trebui doar ca urmare
a solicitarii celor interesati. Nefiind vorba de un text imperativ, de ordine publica si nu se poate deroga
de la el, daca partile interesate nu solicita, nimic nu impiedica pe comostenitor sa accepte ca sa se
rezolve problema respectiva. Poate fi chiar si o iertare de datorie sau o compensatie. Ideea e ca textul
nu e imperativ si la solicitarea celor care ar fi in drept sa invoce raportul datoriei, atunci ar opera aceasta
institutie. O problema care se pune cu aceste datorii care sunt supuse raportului, e aceea ca pe durata
de timp dintre deschiderea mostenirii si a partajului, obligatiile respecive sunt supuse prescriptiei
extinctive. Conform codului francez, pe durata aceasta, prescriptia nu curge, dar asta nu inseamna ca
debitorul nu poate face plata voluntar, dar nu poate fi constrans. In dreptul nostru, e imprescriptibil
raportul datoriilor pt ca e operatiune de partaj propriu-zisa, deci nu exista nici o ratiunea ca aceasta
institutie sa fie supusa prescriptiei extinctive, si ca efect al raportului datoriei opereaza confuziunea, deci
se stinge datoria cel care era dator devenind si creditor se ajunge la 0 deci nimeni nu mai datoreaza
nimic.