Ce sunt liberalitatile excesive?

Sunt acelea care incalca limita maxima a cotitatii

disponibile deci, intra pe rezerva. Discutam despre consecintele incalcarii rezervei si
depasirea implicita a limitelor cotitatii disponibile.

Asa cum ati retinut, normele referitoare la rezerva succesorala sunt norme de ordina
publica din punct de vedere al dispunatorului prin urmare, acesta este obligat sa le repecte.
Sigur, in ideea in care a facut liberalitati in timpul vietii, decedeaza si se constata facand
operatiunile pe care le cunoasteti ca a fost incalcata rezerva atunci, se pune problema
reductiunii care e o sanctiune specifica. Nu se confunda nici cu nulitatea, nici cu alte sanctiuni
deci, este o salnctiune specifica care asigura in conditiile legii restrangerea liberalitatilor
pentru a se incadra in limitele maxime ale cotitatii disponibile.

Ceea ce trebuie sa retinem si este important este faptul ca problema reductiunii, deci
propriu-zisa a reductiunii, se pune atunci cand liberalitatile depasesc cotitatea disponibila a
mostenirii. Exista si situatii in care nu depasesc aceasta limita ci intr-o forma sau alta decuius
in timpul vietii a grevat partea rezervata mostenirii. Un drept de uzufruct cum a fost cazul
intr-o speta solutionata de Casatia Franceza: A dispus de uzufructul intregii mosteniri in
favoarea unei anumite persoane care nu era ruda si a lasat si un fiu si a dispus prin testament,
dispunatorul, ca beneficiarul uzufructului sa ii plateasca fiului pe toata durata acelui drept, a
dreptului de uzufruct o redeventa, o anumita suma de bani care reprezenta exact profitul care
putea fi obtinut de pe urma dreptului de uzufruct. In aceasta situatie, fiul - mostenitor din
clasa I, a cerut reductiunea. Si se pune problema daca este posibila reductiunea in aceasta
ipoteza cand din punct de vedere valoric nu era incalcata rezerva pentru ca practic
uzufructuarul nu beneficia de nimic pentru ca tot castigul care il obtinea din valorificarea
uzufructului il dadea fiului. Cu toate acestea a fost admisa actiunea reclamantului pe
considerentul ca partea rezervata a mostenirii trebuie sa revina destinatarilor fara a fi grevata
de nici un drept. Nu conteaza doar valoarea ci conteaza si ca partea rezervata a mostenirii sa
nu fie grevata de sarcini sau de dezmembraminte cum era cazul in speta aceasta.

Intr-o astfel de ipoteza ceea ce se face nu e reductiunea ci e o actiune specifica in

inlaturarea sarcinilor. In limita in care in speta respectiva rezerva era jumatate, pentru
jumatate din mostenire s-a admis actiunea pentru reducerea sarcinii care greva si partea
rezervata. Partea rezervata a mostenirii trebuie sa revina rezervatarilor fara nici o restrictie.
Nu poate fi grevata chiar daca valoric li se asigura destinatarilor ceea ce li s-ar cuveni.

Ceea ce mai trebuie sa retinem este faptul ca rezerva succesorala sau reductiunea nu se
confunda cu raportul donatiilor.

Intrebare: Prin ce s-ar deosebi reductiunea de raportul donatilor?

Raspuns: Reductiunea e o etapa anterior partajarii, reductiunea pregateste, prin reductiune se

asigura reintregirea partii cuvenite rezervatarilor, amputarea liberalitatilor pentru a asigura
efectiv elemente patrimoniale active care sa asigure ceea ce se cuvine rezervatarilor pe cand,
prin raportul donatiilor avem de-a face, in cazul raportului donatiilor, avem de-a face cu o
actiune de partaj, de impartire a mosteirii. E ultima faza, cand mostenitorii intre care s-a
nascut starea de indiviziune la data deschiderii mostenirii, la un moment dat dupa ce s-au
lamurit lucrurile, care e rezerva, care sunt mostenitorii, lichideaza patrimoniul succesoral are
loc partajul. Cu ocazia partajului se apeleaza la operatiunea de raport care in esenta este o
obligatie. Trebuie retinut ca este vorba despre reducerea valorica, nu in natura, a
donatiilor care au fost facute fara scutire de raport, e vorba de mostenitorii legali, rezervatari,
intre acestia functioneaza obligatia de raport ceea ce inseamna ca cel care a fost beneficiarul
donatiei din momentul deschiderii mostenirii nu mai este singurul beneficiar al donatiei ci
fiecare ditre cei care sunt mostenitori legali rezervatari au dreptul la cota parte de mostenire
legala si in privinta bunului sau bunurilor respective. Si treaba asta o sa vedem ca se rezolva
cu ocazia partajului nu inainte sau dupa cum crede legiuitorul. In esenta e o operatiune de
partaj.

Nu se confunda reductiunea nici cu reunirea pentru calcul a valorii donatiilor.

Aceea e o operatiune contabila care nu presupune nici amputare, nici mutari de drepturi dintr-
un patrimoniu sau altul, este o operatiune de calcul.

Sa vedem cine sunt persoanele care pot solicita reductiunea. Sigur, in principiu,
reductinea asigurand mostenitorilor rezervatari partea rezervata a mostenirii conform
dispozitiilor legale, primii indreptatiti la a solicita reductiunea sunt rezervatarii. Ei sunt
titularii acestui drept, ei sunt cei interesati, prin urmare, ei sunt cei care pot solicita
reductiunea. Art. 1093 Cod Civil stipuleaza in mod expres cine sunt persoanele, caci pe langa
rezervatari textul mai vorbeste si despre succesorii rezervatari precum si de creditorii
chirografari ai mostenitorilor rezervatari. Aceste trei categorii de persoane au dreptul sa
solicite reductiunea.

In ceea ce priveste rezervatarii nu avem ce discuta, este limpede. Ei sunt cei protejati,
ei au dreptul sa solicite acest lucru. Se poate intampla insa ca inainte de a-si exercita dreptul
de reductiune, cel care ar avea dreptul – un fiu al defunctului, se afla in interiorul termenului
prevazut de lege de a solicita reductiunea, termen general de 3 ani, si decedeaza in intervalul
de timp de la data deschiderii mostenirii si inainte de implinirea termenului. In aceasta ipoteza
dreptul de a solicita actiunea, care e unul cu continut patrimonial, se transmite la mostenitorii
universali sau cu titlu universal. Acestia au dreptul de a exercita acest drept de reductiune
pentru ca li s-a transmis pe cale succesorala.

De asemenea, se poate intampla ca o persoana care este rezervatar sa transmita

drepturile sale succesorale printr-un contract de vanzare, printr-un act intre vii inainte de a
solicita dreptul de a solicita reductiunea. In aceasta ipoteza si cesionarul acestui drept poate
solicita reductiunea. Sigur ca articolul din Noul Cod Civil nu stipuleaza in mod expres. El
vorbeste de rezervatar, succesor sau creditor chirografar.

Intrebare: Am putea accepta ideea ca au dreptul si cesionarii? Neincadrandu-ne in litera

textului.

Raspuns: La vanzarea mostenirii vanzatorul garanta doar calitatea sa de mostenitor nu ar

garanta si continutul. (acolo este vorba despre o eventuala evictiune). Aici s-ar transmite si
drepturile in temeiul transmiterii cu titlu particular, ca accesoriu al mostenirii.
 Dreptul de reductiune? Asta e intrebarea, daca textul care nu prevede poate fi
interpretat in sensul ca s-ar permite si cesionarilor

Raspuns:Cand se transmite dreptul cu valoare patrimoniala ambele parti au in considerare ca

el vine cu toate drepturile care insotesc respectiva valoare patrimoniala. Altfel ar iesi in
pierdere cesionarul si practic s-ar ajunge intr-o situatie in care daca nu ar putea sa invoce
reductiunea, ar putea, uneori genul asta de conventie nici nu ar avea sens.

Nu ar putea fi o actiune strict personala cu rezerva sa dea bunul mostenitorilor

rezervatari? Daca ar fi strict personala nici nu s-ar transmite la rezervatari nu? Obiectul
cesiunii sunt toate drepturile care i se cuvin mostenitorului prin cesiune, asta transmite el
cesionarului nu? Si in acel patrimoniu - un ansamblu de elemente si obligatii, acolo nu este si
dreptul de a cere si reductiunea? Sunteti de parere ca legiutorul a fost perfect lucid cand a spus
ca numai aceste trei categorii sau nu a fost nici de aceasta data lucid si mai putem sa spunem
cate ceva dar avand argumente?

Cesionarul nu e cu titlu particular, deoarece el dobandeste prin acte intre vii. Ori
articolul 1093 se refera la transmisiunile succesorale nu la cele prin acte intre vii.

In esenta nu exista nici o ratiune care sa justifice ideea ca cesionarul nu ar putea sa

exercite dreptul de a cere reductiunea. El a primit un patrimoniu, in ala se afla printre alte
elemente si dreptul de a cere reductiunea pe care nu a solicitat-o. Sigur ca alta e situatia in
care rezervatarul inainte de a face cesiunea intr-o forma sau alta a renuntat la dreptul de a cere
reductiunea nu? In acea ipoteza evident ca cesionarul nu poate solicita, sa spuna ca uite eu am
dobandit patrimoniul eu vreau sa solicit. Daca titularul dreptului de a cere reductinea la
momentul cand era activ dreptul lui, a renuntat intr-o forma sau alta atunci cesionarul nu
dobandeste dreptul respectiv dar in ipoteza in care nu a exercitat dreptul respectiv, dreptul e
activ, e unul cu continut patrimonial, nu e nici o ratiunea in afara de ideea unei interpretari
strict literale a art. 1093 dar ideea in cazul asta nu ar avea nici un fundament. Cum am putea
justifica din punct de vedere logic si juridic: domnule! cesionarul nu are dreptul? Sigur, ati
adus argumentul ca de ce sa profite un tert care e cesionarul de dreptul de a solicita
reductiunea impotriva beneficiarilor liberalitatilor care sunt excesive.

Nu exista nici un argument juridica sau de alta natura care sa ne poata duce la
concluzia ca in momentul transmiterii prin cesiune s-a stins dreptul de reductiune, nu rezulta
din nici o regula ca reductiunea ar putea-o solicita numai si numai rezervatarii. Daca pot
solicita succesorii atunci si cesionarii ar putea sa solicite lucrul asta si eu cred ca pot sa
solicite, nu comitem o erezie juridica daca nu tinem seama strict de litera articolului 1093 din
NCC. De altfel, ati vazut ca exista exemple si in Noul Cod si in cel anterior. Exemplul ala
celebru cu ordinea operatiunilor pentru stabilirea masei de calcul din art. 849 cand textul
spunea una si toata lumea a fost de acord ca daca se aplica regulile asa cum spunea articolul
se ajungea la concluzii absurde si atunci s-a adaptata interpretarea textelor, practic s-a facut o
interpretare contra textului.

Avem si astfel de situatii. Si aici nu suntem obligati sa interpretam in contra textului.

Completam textult, nu se poate gandi legiutorul la absolut toate ipotezele dar nu vad nici un
argument care sa justifice ideea ca cesionaru nu ar avea dreptul sa ceara reductiunea deci ARE
DREPTUL.

In ceea ce priveste creditorii personali ai rezervatarilor neglijenti, cei care nu isi

exercita dreptul de a cere reductiunea desi au dreptul si au un debit fata de un tert care este
nesatisfacut, in aceasta situatie pe calea actiunii oblice creditorii mostenitorilor pot exercita
reductiunea. Iata ca nu e o actiune strict personala din moment ce creditorii pot sa o exercite.
Iata un argument in sprijinul ideii ca si cesionarii pot exercita lucrul asta.

In ceea ce priveste donatarii si legatarii defunctului in principiu, acestia nu solicita un

interes pentru a solicita reductiunea pentru ca ea se indreapta impotriva lor, impotriva celor
care au beneficiat de liberalitati. Si aici ideea trebuie nuantata pentru ca sunt situatii in care
donatarii sau legatarii pot justifica un interes. De pilda, in ideea in care s-a solicitat
reductiunea unei anumie donatii fara sa se respecte ordinea imputarii liberalitatii, s-a sarit
peste o donatie care ar fi trebuit ea redusa inainte, sigur ca donatorul cu o donatie cu data mai
veche poate invoca faptul ca nu s-a respectat ordinea imputarii si ordinea reductiunii. Deci, in
aceasta situatie iata ca si un donatar ar justifica interesul de a actiona.

De asemenea, in cazul in care este vorba de legate, si in aceasta situatie daca nu se

respecta regula potrivit careia legatele se reduc toate deodata si in mod proportional si se
solicita reductiunea impotriva unora dintre legatari nu si impotriva altora care ar trebui si ei sa
suporte reductiunea atunci cei actionati in judecata pot solicita reductiunea fata de ceilalti
pentru ca nu s-a respectat o norma imperativa. Iata ca sunt si astfel de situatii si aici. Textul
articolului 1093 nu prevede in mod expres dar logica si regulile aplicabile in materie ma duc
la aceasta concluzie.

In ceea ce priveste situatia creditorilor defunctului principiul este ca nu pot invoca

reductiunea. E vorba despre creditorii mostenirii. In pricipiu ei nu pot solicita. Cand e vorba
de donatii ce interes ar putea justifica pentru ca din punctul lor de vedere drepturile respective
nu se gasesc in patrimoniul succesoral, nu justifica un interes sa exercite un astfel de drept.

In privinta platii legatelor, intrucat nu se poate executa inaintea platii creantelor

succesorale, deci, exista principiul potrivit carora legatele trebuie sa fie platite dupa ce s-au
platit creditorii succesorali. Se poate intampla in practica sa se faca predarea legatelor si
executarea legatelor si ulterior sa se descopere ca exista o creanta sau un creditor care nu si-a
satisfacut creanta respectiva. S-a incalcat principiul potrivit caruia in primul rand, trebuie
satisfacuti creditorii mostenirii si abia ulterior legatarii si atunci se pune problema cum se
solutioneaza aceasta situatie. Noul Cod Civil la art. 1067 alin. (2) spune ca daca legatele
particulare depasesc activul net al mostenirii ele vor fi reduse in masura depasirii la cererea
creditorilor mostenirii sau a celui care este obligat sa le execute.

Citind acest text de lege putem sa credem cum au si crezut de altfel unii autori care au
comentat textul asta, ca actiunea in reductiune ar putea fi exercitata si de persoanele la care se
referea art. 1067 alin. (2) din NCC. Sigur ca ideea legiuitorului de a folosi aici termenul de
reductiune e cu totul nefericita pentru ca in esenta aici este vorba de o reductiune chiar daca
spune textul ca pot cere reductiunea. E reductiune asta? Este vorba de o plata nedatorata, a
fost platit legatarul desi preferat era creditorul mostenirii. Si in aceasta situatie problema care
se pune in esenta nu e aceea a reductiunii ci a restituirii platii nedatorate. Cel care a beneficiat
fara sa aiba dreptul, legatarul, fiind platit inainte de a fi platit creditorul mostenirii atunci in
mod logic i se permite creditorului sa solicite lucrul asta sau creditorului care nu a fost platit.
Se poate intampla ca plata legatelor sa fi fost facuta de cei care sunt tinuti la plata. Vom vedea
cine sunt tinuti la plata. In principiu sunt mostenitorii legali dar pot fi tinuti si legatarii
universali, cu titlu universali chiar si cei particulari pot fi obligati, cu titlu de sarcina, sa
execute o anumita prestatie ceea ce reprezinta in esenta un legat in favoarea altuia. Se poate
intampla ca unii dintre acestia care sunt tinuti la plata legatelor sa fi facut aceasta plata si pe
urma sa fie pusi in fata creditorilor care invoca dreptul lor preferential. In aceasta ipoteza
sigur ca mostenitorii vor fi obligati sa ii plateasca pe creditori pentru ca ei trebuie sa suporte
plata pasivului si atunci dupa ce au platit au dreptul de a solicita de la legatarii care au
beneficiat de plata legatului sa restituie ceea ce au primit fara drept.

In aceasta situatie va rog sa retineti ca impotriva literei art. 1067 alin. (2) nu avem de-a
face cu o reductiune ci cu restituire a imbogatirii fara justa cauza. Este gresit ceea ce spune la
art. 1067, rezulta din dispozitiile art. 565 alin (1) Codul Civil Elvetian care referindu-se la o
situatie de genul aceasta spune ca mostenitorii care dupa predarea legatelor platesc datorii
ereditare necunoscute lor, inainte au dreptul de a exercita o repetitiune proportionala contra
legatarilor in masura in care ar fi putut reclama reductiunea legatului. Daca ar fi cunoscut
existenta creantelor respective ar fi putut solicita reductiunea. Textul acesta este coerent si
logic iar cel din Codul Civil i-a si derutat pe unii autori care spun ca prin exceptie reductiunea
poate fi exercitata de orice persoana interesata.

Sa vedem care sunt caile si modalitatile prin care se poate efectua reductiunea. Din
acest punct de vedere trebuie sa retinem, mai intai la nivel de enunt ca reductiunea poate fi
obtinuta pe cale conventionala, prin intelegerea celor interesati, poate fi solicitata pe cale de
exceptie sau pe cale de actiune.

1. Reductiunea conventionala:
In ipoteza in care facandu-se operatiunile de calcul de imputare a liberalitatilor se
ajunge la concluzia ca acestea depasesc limita maxima a cotitatii disponibile, deci este
incalcata rezerva si intre legatari si beneficiarii liberalitatilor excesive survine o intelegere,
evident ca o astfel de intelegere poate fi realizata. Reductiunea se poate realiza fara actiune in
justitie fara razboi, fara alte eforturi daca toate partile implicate sunt rezonabile si cunosc si
regulile de drept aplicabil, reductiunea poate fi facuta pe cale amiabila.

In esenta, aici avem de-a face cu un contract, un acord de vointe care poate fi desfiintat
in conditiile dreptului comun. Poate fi afectat consimtamantul unuia sau altuia de vicii de
consmintamand sau pot exista motive de nulitate absoluta, clauza imorala. In situatia in care
nu exista astfel de motive intelegerea ramane valabila si produce efecte.
 2. Reductiunea pe cale de exceptie:
La ce situatie se refera reductiunea pe cale de exceptie? S-a deschis mostenirea,
mostenitorii legali sunt solicitati sa faca predarea legatelor si sa execute legatele si facand
calculele constata ca legatele respective incalca limitele cotitatii disponibile, in aceasta
ipoteza, pe cale de aparare pot invoca reductiunea. O a doua posibilitate e ca in actiunea
beneficiarilor liberalitatilor sa se invoce pe cale de aparare si pe cale de exceptie cu titlu de
aparare reductiunea. Solicita mostentorii care trebuie sa faca plata legatelor ca intai sa faca
reductiunea si ulterior sa mai predea daca este cazul.

3. Reductiunea pe cale de actiune:

Este vorba de situatia in care intre cei indreptatiti sa ceara reductiunea si cei obligati sa o
suporte nu se realizeaza o intelegere si nici nu suntem in situatia de a fi fost invocata
reductiunea pe cale de exceptie. In aceasta situatie reductiunea poate fi realizata pe calea unei
actiuni in justitie introdusa de titularii despre care am discutata. Sa vedem care sunt
caracterele juridice ale actiunii in reductiune:

a) Un drept propriu al rezervatarilor

Nu este un drept care face parte din mostenire si care se transmite pe care succesorala ci e
vorba de un drept care se naste direct in persoana lor dupa data deschiderii mostenirii.

Care sunt consecintele practice care decurg din aceasta caracteristica a actiunii in
reductiune? Exceptiile care putea fi opuse lui decuius nu pot fi opuse rezervatarilor.

De plida, s-a incheiat o vanzare care ascunde o donatie, fata de decuius dobanditorul
dreptului putea sa invoce garantia pentru evictiune, sa i se respinga actiune din start pentru ca
cel care a instrainat este tinut sa garanteze pentru evictiune pe cumparator. Aceasta exceptie
nu o pot opune beneficiarii unei presupuse donatii deghizate fata de mostenitori pentru ca
dreptul lor este unul distinct care nu le-a fost transmis pe cale succesorala. Ei au dreptul de a
solicita sa se constate ca exista simulatie, ca in realitate operatiunea nu e o vanzare ci e o
donatie si daca administreaza probele pe care stiti ca trebuie sa le administreze intr-o astfel de
situatie, operatiunea va fi recalificata ca o liberalitate.

b) Este vorba despre o actiune personala

Nu este vorba despre una reala desi principiul este ca rezervatarii nu au un simplu drept de
creanta impotriva mostenirii ci au un drept de plina proprietate asupra partii care le revine din
mostenire dar cu toate acestea actiunea e una personala si e supusa prescriptiei extinctive in
termenul general de 3 ani.

c) Actiunea este una divizibila

Desi spuneam ca rezerva este colectiva, se atribuie tuturor rezervatarilor si pe urma isi
impart intre ei pe cote de mostenire legala ceea ce reprezinta partea rezervata a mostenirii
cand este vorba de exercitarea actiunii in reductiune, actiunea e divizibila ceea ce inseamna ca
mostenitorii rezervatari nu se repreinta unul pe altul deci, cand se solicita reductiunea nu se
solicita reductiunea in limitele rezervei globale ci in limitele cotei de rezerva care revine
reclamantului. E logic acest lucru pentru ca numai in masura in care poate beneficia
reclamantul de reductiune in acea masura are dreptul sa si actioneze. Ceilalti rezervatari pot sa
renunte expres, implicit sau sa nu exercite actiune in dreptul prevazut de lege.

Prin urmare, principiul este ca actiune este divizibila. De aici decurge si consecinta ca
rezervatarii pot renunta la reductiune. Pot sa renunte expres printr-o declaratie expresa sau pot
sa renunte implicit prin neinvocarea reductiunii in stiatuata in care ar avea dreptul sa solicite
lucrul acesta.

In ceea ce priveste efectele actiunii in reductiune:

In dreptul nostru principiul este acela ca reductiunea se face in natura. In alte sisteme
de drept cum e la ora actuala in cazul Codului Civil Francez - sistem de drept in care
reductiunea se face prin echivalent, in dreptul nostru s-a pastrat regula care era valabila si sub
regimul Codului anterior, regula potrivit careia reductiunea se face in natura. Sigur ca exista si
exceptii despre care am mai vorbit.

In ceea ce priveste reductiunea in natura ea se face diferit in privinta legatelor fata de

donatii pentru ca legatele sunt acte juridice mortis causa – produc efecte de la data deschiderii
mostenirii, in timp ce donatiile sunt acte juridice intre vii – produc efecte in timpul vietii
dispunatorului, produc efecte chiar si in situatia in care ar fi afectata de un termen care sa zic
ca, de pilda, proprietarul bunului care formeaza obiectul donatiei se va transmite la donatar la
decesul dispunatorului. Putem spune in ipoteza asta ca donatia respectiva produce efecte in
timpul vietii dispunatorului? Este irevocabila, inseamna ca donatorul este legat definitiv. Nu
poate sa revina in nici un fel.

In cazul actelor mortis causa poate reveni. Acolo confera doar drepturi eventuale,
poate interveni oricand pana la data decesului. In cazul donatiilor chiar daca ele produc efecte,
afectate de o conditie, de un termen suspensiv, ele produc efecte din timpul vietii
dispunatorului, ele nu pot fi revocate, efectele sunt imediate. Drepturile care formeaza
continutul donatiei sunt active chiar din momentul incheierii actului desi nu sunt efective
numai la data decusului, e stipulat un drept suspensiv.

Datorita faptului ca legatele sunt acte juridice mortis causa, reductiunea in natura se
realizeaza de cele mai multe ori prin invocarea exceptiei de reductiune. Asta e situatia
obisnuita. Daca totusi, prin exceptie, legatarii se afla pe un temei sau altul in posesia bunurilor
la data deschiderii mostenirii atunci sigur ca reductiunea se realizeaza, si in aceasta situatie,
pe cale de actiune.

Potrivit dispozitiilor art. 1097 alin. (6) NCC in cazul intregirii rezervei in natura,
gratificatul pastreaza fructele partii din bun care depasteste cotitatea disponibila perceputa
pana la data la care cei indreptatiti au solicitat reductiunea pentru ca pana la momentul
respectiv ei sunt posesori de buna-credinta, pentru ca se poate intampla ca cei indreptatiti sa
ceara reductiunea s-au sa nu o ceara, sa ramana cu bunul respectiv beneficiarul legatului.
 In ceea ce priveste reductiunea donatiilor, care sunt acte care produc efecte in timpul
vietii dispunatorului, daca la data deschiderii succesiunii aplicand regulile de stabilire a masei
de calcul a imputarii liberalitatilor si a oridinii reductiunii liberalitatilor donatiile se dovedesc
excesive ele urmeaza sa fie desfiintate in tot sau in parte.

Deci, in cazul donatiilor care au produs deja efecte, in orice situatie, ele sunt supuse
desfiintarii in masura in care incalca fiecare dintre ele rezerva. Desfiintarea poate fi toatala
sau partiala. Daca numai in parte o anumita donatie incala rezerva facand reductiunea in
oridinea inversa a imputarii, mai intai cele mai recente si mergand din donatie in donatie pana
la cele mai vechi se poate ajunge la o reductiune toatala sau partiala.

Ora a doua

In ipoteza in care bunul donat piere fortuit, adica fara culpa donatarului, inainte de
data deschiderii mostenirii, in aceasta ipoteza reductiunea nu mai poate fi ceruta. De ce nu
mai poate fi ceruta? -urmeaza un raspuns din sala care nu se aude si profu continua cu: deci si
daca ramanea in patrimoniul dispunatorului. Si de altfel, va amintiti ca nu este luata in calcul
la stabilirea activului brut al mostenirii.

Intrebare din sala: Daca am inteles bine, pe perioada dintre momentul donatiei si
momentul la care se exercita reductiunea, donatarul este posesor de buna-credinta (iar profu’
raspunde ca da!). Voiam sa va intreb de ce pe aceasta perioada nu ar fi proprietar sub conditie
rezolutorie, in conditiile in care reductiunea nu afecteaza validitatea titlului, adica a donatiei,
ci afecteaza numai faptul ca ea are caracter excesiv? Cu atat mai mult cu cat reductiunea nu
opereaza decat pana la momentul deschiderii succesiuni retroactive, nu si pana la momentul
donatiilor propriu-zise.

Prof: Pai da, dar daca ar fi sub conditie rezolutorie..

Colegul din sala: conditia neexercitarii de catre rezervatar a dreptului la reductiune).

Prof: Deci o conditie implicita.

Coleg: Dar asta nu ar insemna ca ar trebui sa existe conditia la momentul cand e facuta
donatia? Si atunci nu are de unde sa stie.

Prof: Pai da, deci ar fi numai o speculatie, pentru ca in realitate partile nu se gandesc.
Partile trebuie sa aiba in vedere, contractual este in principiu o proiectie in viitor. Ori daca ele
nu au proiectat ca fiind un contract afectat de o conditie, indiferent care ar fi asta, ar fi fortat
sa spunem ca e sub conditie rezolutorie. Si care ar fi consecintele? Ce beneficii am trage de
aici din punct de vedere practice sau teoretic?

Coleg: Pai in legatura cu cartea funciara.

Prof: Ah, da, pai atunci nu s-ar putea intabula donatarul, ar putea face numai o
inscriere provizorie. Deci dificultatile ar fi si mai mari. Ori principiul este ca pana la data
decesului defunctului, donatarul are drepturi depline, poate chiar sa instraineze bunul, poate sa
il greveze. SI pentru astfel de ipoteze, se prevede posibilitatea reductiunii prin echivalent. Ori
daca spunem ca e sub conditie rezolutorie, atunci nu ai mai putea face reductiunea prin
echivalent. Deci sa excludem aceasta interpretare!

Deci sa retineti va rog, ca daca bunul piere fortuit, fara a fi imputabil motivul
respective donatarului, reductiunea nu poate fi facuta, nu isi are ratiunea. Deci principiul este
ca reductiunea se face in natura, deci actul de donatie este amputat in masura in care este
necesar pentru a asigura rezerva, dar prin exceptie, reductiunea poate fi facuta si prin
echivalent, in urmatoarele situatii:

1.Donatarul, care e titular al dreptului de proprietate, care este un drept deplin, intre
momentul donatiei si momentul deschiderii mostenirii, daca instraineaza bunul sau il
greveaza, sigur ca in aceasta situatie nu se poate pune problema desfiintarii actului de
instrainare, cu atat mai mult daca tertul este de buna-credinta si oricum, chiar daca stie ca ar fi
supus reductiunii, in timpul vietii dispunatorului, donatarul poate dispune de bun, daca nu s-a
stipulat o interdictie de instrainare. SI in aceasta ipoteza, sigur ca reductiunea se va face prin
echivalent.

2.Cand bunul a pierit inaintea deschiderii mostenirii, dar din motive imputabile
donatarului. Deci aici nu mai putem aplica regulile pieirii fortuite a bunului. In aceasta
ipoteza, valoarea bunului este luata in considerare la stabilirea drepturilor succesorale si la
reductiune. In aceasta situatie, donatarul va fi obligat la reductiune in echivalent.

3.Cand donatarul este un rezervatar obligat la raportul donatiei, iar partea supusa
reductiunii reprezinta mai putin de jumatate din valoarea bunului donat. Aici, din ratiuni
practice. Intr-o astfel de ipoteza de admite ca reductiunea sa fie facuta prin echivalent,
nepunandu-se in discutie intreaga donatie sau intreaga valoare a donatiei.

Intrebare din sala: In prima situatie, instrainarea fata de tert trebuia sa aiba loc inaintea
deschiderii succesiunii?

Prof: Da, inainte de deschiderea succesiunii. Haideti sa vedem ce se intampla daca

face instrainarea dupa data deschiderii mostenirii.

Coleg: Atunci ar fi de rea-credinta…

Alt coleg: Nu neaparat, daca e cu titlu oneros, nu e neaparat de rea-credinta, ca exista

o subrogatie, ca intra bani sau alte bunuri de aceeasi valoare.

Prof: Rea-credinta donatorul sau cine?

Coleg: Tertul

Prof: Pai tertul poate fi de rea-credinta, daca cunoaste. Daca e un bun mobil si tertul
nu stie care e situatia lui, ca a fost primit prin donatie, ca e supus reductiunii…

Coleg: Pai oricum reductiunea retroactiveaza pana la momentul deschiderii mostenirii

si acopera si ipoteza in care el ar instraina dupa aceasta data.
 Prof: Da, dar daca tertul este de buna-credinta, nu poti desfiinta actul de dobandire si
atunci sigur ca se face prin echivalent, ca alta solutie nu exista. Daca tertul este de rea-
credinta, atunci sigur ca se poate pune in discutie nevalabilitatea actului si aduce bunul inapoi
si avem reductiunea in natura.

Dar acestea sunt chestiuni de detaliu. In principiu retinem ca reductiunea se face in

natura si ca exista aceste 3 situatii de exceptie, cand reductiunea se face prin echivalent. SIgur
ca daca partile se inteleg, chiar daca regula supletiva este ca intr-o situatie sau alta trebuia
aplicata reductiunea in natura, se pot intelege rezervatarii cu beneficiarul donatiei ca
reductiunea sa se faca prin echivalent. Deci nu e o erezie juridica, nu e nimic sa se procedeze
in acest fel.

In ceea ce priveste ordinea reductiunii liberalitatilor, ati retinut ca mai intai sunt
supuse reductiunii legatele (pentru ca ele sunt acte care produc efecte de la data deschiderii
mostenirii, in timp ce donatiile, chiar si atunci cand sunt afectate de modalitati, produc efecte
in timpul vietii dispunatorului, prin urmare legatele sunt cele care sunt supuse mai intai
reductiunii). Regula reductiunii legatelor inaintea donatiilor este una imperativa, deci nu poate
dispunatorul sa instituie o regula inversa, sa zica ca mai intai se reduc donatiile. De ce nu ar
putea stipula asa ceva? Pentru ca ar fi vorba de o revocare unilaterala a donatiilor, principiu
care nu poate fi acceptat!

De asemenea, regula este ca legatele se reduc toate deodata si in mod proportional.

Deci indifferent de natura legatelor (universale, cu titlul universal, particulare), ele se reduc
deodata si in mod proportional. De ce? Pentru ca toate legatele produc efecte de la data
deschiderii mostenirii in principiu.

Intrebare din sala: Daca ar fi o donatie intre soti, s-ar putea stipula sa se faca invers?

Prof: La donatiile intre soti se poate, pentru ca alea sunt revocabile potrivit art. 1031
NCC si fiind revocabile, atunci sigur ca se poate deroga de la regula. Dar donatiile obisnuite,
care sunt irevocabile, in privinta lor nu se poate deroga!

Coleg: Deci in cazul asta nu ar mai fi de ordine publica norma?

Prof: Pai e de ordine publica pentru donatiile obisnuite, dar la donatiile intre soti, de
principiu sunt revocabile. Deci aici e o exceptie pe care o prevede legea. Deci donatiile intre
soti nu intra sub incidenta principiului ca sunt irevocabile, ci din contra, ca sunt revocabile.
Exista ratiuni de ordin istoric, de ordin rational, care justifica aceasta solutie, care este
traditionala. Prin exceptie, donatiile intre soti pot fi supuse unei alte ordini de reductiune, deci
chiar daca e o donatie mai veche intre soti, sotul poate sa spuna, daca e cazul de reductiune, sa
fie redusa inaintea celorlalte. Deci e vorba despre o revocare implicita intr-o astfel de ipoteza.

In ceea ce priveste acest principiu al reducerii concomitente si proportionale, aici sigur

ca la examen de multe ori exista probleme, pentru ca atunci cand sunteti pusi in fata unui caz
concret, unii au dificultati. Aveti aici exemplu in carte, care este cel mai simplu pentru a-l
putea intelege, dar o sa-l mai complicam un pic, ca sa il intelegeti si mai bine.
 Exemplul din carte este acela cand activul net al mostenirii este de 100 000 euro,
exista un legat particular de 30 000 euro si un legat universal si la mostenire vine si un fiu
al defunctului. Problema este cum se procedeaza la reductiune in aceasta ipoteza?

Colega din sala: legatul particular reprezinta 1/3 din activul net….

Profu: Pai concret, care e prima operatiune, la ce trebuie sa ne gandim mai intai?

Coleg: Cotitatea disponibila

Prof: Bun, acuma ordinea poate fi modificata, dar ce este mai important decat
stabilirea cotitatii disponibile? Aceasta este ½ in toate ipotezele, aia e clar, nu mai trebuie sa
stabilim.

Coleg: Sa vedem care e rezerva? Sa vedem daca avem rezervatari..

Profu: Daca e rezerva de jumatate, oricati rezervatari ar fi, nu conteaza.

Coleg: Se stabilieste proportia la legate

Profu: Da! Proportia in care legatarii ar fi beneficiat de legate in ipoteza in care nu ar

fi existat rezervatari! In exemplul dat, mostenirea ar fi de 100 000 euro, legatarul particular ar
fi luat 30 000, celalalt (legatarul universal) ar fi luat 70 000. Deci prima operatiune este sa
stabilim cat ar fi primit beneficiarii legatelor, daca nu ar fi existat mostenitori
rezervatari! Pe urma sigur, rezerva e de ½ in exemplul dat, deci inseamna ca trebuie sa
reducem legatele in proportie de ½. Si atunci inseamna ca ala care avea dreptul la 30 000,
adica legatarul particular, va primi o jumatate, adica 15 000 si celalalt care avea dreptul la 70
000, va primi 35 000. Deci s-a rezolvat problema!

Dar sa presupunem ca mai exista si un donatar, care a primit o donatie in timpul vietii,
care sa zicem ca e de 30 000 euro. Cum procedam in aceasta ipoteza?

Coleg: Pai prima oara vedem tot care e proportia la legate, pentru ca mai intai se reduc
legatele. Dupa aceea verificam daca dupa reducerea legatelor mai e depasita cotitatea
disponibila si ulterior reducem si donatia pana la cat e necesar.

Profu: Deci va rog sa retineti ca intr-o astfel de ipoteza, nu luam in considerare

donatia, cand se pune problema reductiunii legatelor concomitente si proportional! De
ce nu are importanta? Deci donatia produce efecte din timpul vietii dispunatorului, legatarii
nu au dreptul decat la bunurile care sunt in activul net al mostenirii. Deci numai de acolo pot
sa primeasca legatarii ceea ce li se cuvine, deci nu ne intereseaza donatia! Donatia este
indiferenta, cel putin in faza asta cand analizam reductiunea legatelor. Deci facem abstractie
de donatie si calculam cum am vazut inainte care ar fi fost drepturile legatarilor daca nu ar fi
existat rezervatari si dupa aceea inseamna ca reducem concomitant si proportional legatele.
Deci aceasta e regula pe care trebuie sa o retinem!

De la regula reductiunii proportionale a legatelor exista exceptii pt ca dispunatorul

poate sa instituie o alta regula. Deci aici nu exista restrictiile care exista in materie de donatii
care sunt irevocabile, aici dispunatorul poate sa stabileasca el o anumita ordine sa spuna
Legatul lui X sa fie redus mai intai daca este cazul de reductiune. Deci, intre legatari se poate
stabili o anumita ordine de catre dispunator. De asemenea, legatarii care sunt tinuti la
reductiune sau ar putea fi tinuti la reductiune pot realiza intre ei o intelegere cel putin teoretic
(in practice desigur ca nu se ajunge decat de putine ori la un acord de vointa intre ei) sa
stabileasca cum cred ei de cuviinta ca le convine sa opereze reductiunea. O astfel de
intelegere este valabila doar intre ei, nu si in raporturile cu mostenitorii rezervatari care daca
au interesul pot sa accepte intelegerea respectiva, sa ii dea efecte, daca nu, nu.

In ceea ce priveste donatiile, spre deosebire de legate, fiind acte intre vii, reductiunea
lor se face in ordinea inversa datei lor. Mai intai sunt reduse donatiile mai recente, ca astea
sunt cele care au incalcat rezerva si se procedeaza in ordine cronologica inversa la reductiune
pana in momentul in care se asigura rezerva care se cuvine mostenitorilor rezervatari. In
situatia insolvabilitatii unuia intre donatari, sa zicem ca sunt 3 donatii supuse reductiunii in
ordinea inversa a datei lor, si a doua donatie este facuta in favoarea unui donatar care este
insolvabil. In aceasta ipoteza, sub vechea reglementare s-a admis ca se poate proceda la
reductiunea donatiei urmatoare, deci, in exemplul dat se reduce a patra donatie care in mod
normal nu ar fi fost supusa reductiunii, pentru ca e insolvabil al doilea se trece la al patrulea.
Al treilea insolvabil, se poate trece la al patrulea.

Regula este consacrata acum in mod expres in NCC, la art. 1096 al. 5, deci discutia
este incheiata. Inainte s-au purtat unele discutii, unii au fost de acord cu solutia pe care acum
o consacra legea in mod expres, altii nu, acum lucrurile sunt clare. Asa este, spune Codul,
deci, este si o regula care de-a lungul timpului a fost recunoscuta. Aceste reguli in privinta
donatiilor sunt de ordine publica, deci aici nu se poate deroga ca in cazul legatelor, pentru ca
aici s-ar contrazice principiul care este esential al irevocabilitatii. Sigur ca exceptia donatiile
intre soti, care fiind revocabile, dispunatorul poate sa dispuna cum crede de cuviinta.

Exista si liberalitati care sunt hibride, deci, intrunesc conditii ale unor acte diferite, si
atunci sigur ca se pot pune unele probleme. In legatura cu donatiile intre soti am discutat deja,
in legatura cu clauza de preciput, unde, va amintiti ca in NCC se stipuleaza in mod cu totul
eronat ca reductiunea se face conform regulilor de la Legate, ceea ce duce la consecinte
inacteptabile, revocarea donatiei pe cale unilaterala, ceea ce nu este acceptabil.

In dreptul francez, lucrurile sunt clare, la noi inca nu sunt clare. Exista si aceasta
institutie a trust-ului anglo-american, institutie specifica, ce imbina elemente ale donatiei si
ale legatului, in dreptul american, trust-ul poate fi revocat, deci nu se aplica regula
irevocabilitatii care se aplica in dreptul continental european, si date fiind aceste reguli
diferite care se aplica si reguli de la donatie si reguli de la legate, intr-o speta care a fost
solutionata de Casatia franceza era vorba de un trust din acesta facut de un dispunator care
cunostea bine institutia, a facut mai multe operatiuni in temeiul trust-ului respectiv, si in fata
Casatiei franceze, pt ca se aplica legea franceza, s-a pus problema : ce reguli se aplica
reductiunii cand este vorba de o liberalitate facuta printr-un trust.
 Trust-ul in esenta, sigur ca se apropie foarte mult de fiducie, dar stiti ca in dreptul
nostru, legiuitorul a interzis in mod bizar posibilitatea de a se face liberalitati prin fiducie, deci
aceste probleme nu se pun in dreptul nostru.

Coleg : Legat de liberalitati, legiuitorul nostru a interzis liberalitatile indirecte prin

fiducie. In masura in care se face un trust... (intervine)

Prof : a interzis orice liberalitate nu doar cele indirecte

Coleg : era un articol ca se pot face numai prin donatii sau legate

Coleg : 775 zice ca “contractul de fiducie este lovit de nulitate absoluta daca prin el se
realizeaza o donatie indirecta in folosul beneficiarului”.

Prof : si atunci se pot face directe ?

Coleg : asta voiam sa intreb, tehnic, in sistemul anglo-saxon exista trust-ul pe care ei il
numesc trust specific donatiilor.

Prof : specifica, donatii, liberalitati se fac de obicei

Coleg : acolo chiar e vorba de o liberalitate propriu-zisa si directa. Sa zicem ca daca s-

ar incheia o fiducie intre 2 romani, poate s-ar putea aplica regula asta, dar daca ar fi un
contract cu elemente de extraneitate, incheiat in Marea Britanie de un cetatean roman, si
bunurile ar fi in Romania si s-ar deschide succesiunea in Romania...(intervine)

Prof : si s-ar aplica legea romana

Coleg : s-ar putea eluda norma asta ca trust-ul in sistemul anglo-american nu e o

fiducie propriu-zisa cum e la noi, ci acolo chiar e liberalitate directa in conditiile in care codul
interzice...(intervine)

Prof : da, dar problema este : ce este , donatie sau legat ?

Coleg : si acolo daca acceptam ca s-ar putea constitui o astfel de actiune si in dreptul
nostru am putea aplica regulile folosite de instanta din Franta. Ar avea un caracter
intermediar.

Prof : deci, Casatia franceza a ajuns la concluzia care era singura logica : este supus
reductiunii imediat dupa legate si inaintea donatiilor, pentru ca este intre cele doua. Asta este
regula de reductiune in privinta unor astfel de liberalitati

Sigur, in dreptul nostru, fiducia din dreptul nostru nu se confunda cu institutia trust-
ului, exista numeroase deosebiri, si oricum exista aceasta interdictie : textul se refera la
donatiile indirecte, si atunci s-ar admite ca pot fi facute direct.

Coleg : oricum prevederea asta nu prea are sens... Adica putem sa interpretam sa
produca anumite efecte in anumite operatiuni juridice care in alte sisteme de drept (intervine)
 Prof : oricum, solutia a fost preluata din dreptul francez, unde legiuitorul francez e
foarte circumspect in legatura cu operatiunile astea temandu-se ca se fac fraude fiscale, si asta
a fost ratiunea pt care s-a interzie.

Coleg : in dreptul nostru oricum orice (nu inteleg) trebuie inregistrata fiind chiar
conditie de validitate.

Prof : ar trebui liberalizata putin pana la urma orice fiducie ca poate fi vb de un obiect
nesemnificativ, unul cu valoare redusa sa fii obligat sa il inregistrezi, sa inchei actul in forma
autentica si asa mai departe. Dar acolo sunt alte discutii...

Retineti ca exista si aceste liberalitati cu elemente si de la donatii si de la legate, si

solutiile sunt acestea care sunt, intermediare.

In legatura cu reductiunea liberalitatilor de uzufruct si renta viagera, e vorba despre

liberalitati in care nu se poate sti foarte exact care este valoarea lor reala, pentru ca aici
valoarea lor reala depinde de durata vietii beneficiarului care poate sa traiasca mai putin sau
mai mult, si atunci legiuitorul a adoptat si sub vechea si sub noua reglementare o solutie care
este cat se poate de rationala, dar solutia practic nu se refera la reductiune ci la optiunile pe
care le au cei care trebuie sa suporte liberalitatea. O optiune este aceea sa execute uzufructul
sau renta viagera asa cum a fost stipulata de dispunator, o a doua optiune este aceea sa
abandoneze intreaga cotitate disponibila deci tot ceea ce ar fi putut dobandi prin liberalitati
beneficiarii unei astfel de liberalitati, si a treia optiune ar fi sa se solicite reductiunea in
conditiile dreptului comun procedandu-se la evaluarea lor (care nu poate fi decat
aproximativa). Practic ,nu discutam despre reductiune, ca in primele doua ipoteze practic nu e
reductiune, e o optiune pe care o au cei supusi la plata liberalitatilor respective. In ceea ce
priveste aceste chestiuni...

Coleg : cand abandoneaza proprietatea intregii cotitati disponibile ii revine uzufructul

rezervei ?

Prof : beneficiarului uzufructului ii revine dar in deplina proprietate.

Coleg : ii revine cotitatii, are o cotitate, si uzufructul ii revine rezervatarului care a

optat pentru ...(intervine)

Prof : pai nu ca este uzufructul intregii cotitati disponibile

Coleg : deci, de a abandona proprietatea cotitatii disponibile

Prof : abandoneaza intreaga cotitate disponibila deci ii da toata valoarea respectiva dar
nu mai executa uzufructul, deci nu mai functioneaza. Uzufructul inceteaza in aceasta ipoteza
si ii da contraechivalentul cotitatii disponibile, deci tot ce ar fi putut primi cu titlu de
liberalitate. In aceasta ipoteza beneficiarul liberalitatii nu se poate plange pentru ca el
primeste maximul, deci, intreaga cotitate disponibila, dar sigur ca aceasta solutie nu e
practicabila daca exista si alte liberalitati. Atunci nu ai cum sa ii dai toata cotitatea
disponibila, ci doar o parte, nu functioneaza solutia. Numai in ipoteza in care e singura
liberalitate. Poate sa o execute sau poate sa solicite sa se calculeze. Un calcul aproximativ,
daca e mai batran beneficiarul liberalitatii sa se spuna o valoare mai mica, daca e mai tanar,
mai mare. E o chestie teoretica, pana la urma, ca si daca e tanar poate fi calcat de masina, sa ii
cada o piatra in cap, sau mai stiu eu ce... Dar, repet, in aceste situatii, practic nu e vorba
despre reductiune, ci despre solutionarea unor chestiuni care sunt discutabile oricum, pentru
ca depinde de hazard si nu ai cum sa stabilesti, la momentul cand se pune teoretic in discutie
problema reductiunii sau nereductiunii, cu certitudine si atunci se aproximeaza in felul acesta.

De aceea s-au reglementat acele 3 posibilitati, prima : sa se execute uzufructul asa

cum a stabilit dispunatorul, deci nu are de ce sa se planga beneficiarul uzufructul sau rentei
viagere,

a doua : sa i se abandoneze proprietatea intregii cotitati disponibile, deci tot ce ar fi putut

primi in deplina proprietate, ca primeste in deplina proprietate, ipoteza in care nu se mai
executa uzufructul sau renta viagera,

a treia : daca e suspicios cel care trebuie sa execute legatul sau liberalitatea ca pierde, poate
solicita sa se calculeze, fie si aproximativ, si atunci se procedeaza dupa regulile dreptului
comun. La valoarea stabilita (prin expertiza), se va face sau nu reductiunea daca se incalca
cotitatea disponibila.

Ceea ce trebuie sa retinem este ca acest drept de optiune apartine numai rezervatarului,
nu beneficiarul liberalitatii este cel care solicita sa se aplice una sau alta dintre cele 3 solutii,
ci rezervatarul, cei care sunt tinuti la plata legatelor.

Trecem sa discutam despre dreptul de optiune succesorala. Am epuizat notiunile legate

de rezerva si cotitate.

Dreptul de optiune succesorala

Ati retinut ca mostenitorii, fie ei legali, fie testamentari, sau instituitii contractuali au
dreptul de a opta intre a accepta ceea ce li se cuvine cu titlu de mostenire, indiferent de titlul
de mostenire (legala, testamentara sau contractuala) sau sa renunte. Au drept de optiune.

Si sub regimul codului civil anterior, si sub regimul NCC, principiul este ca cei care
sunt succesibili, deci ar avea dreptul pe temei succesoral, pot opta intre a accepta sau a
renunta la mostenire. Deci, principiul este ca au libera optiune, nu sunt obligati sa accepte
mostenirea.

In ceea ce priveste natura acestui drept, dreptul de optiune, discutam in principiu

despre 2 optiuni acceptare/renuntare care exista la ora actuala. Sub regimul codului civil
anterior, existau 3 posibilitati : acceptare pur si simplu, acceptare sub beneficiu de inventar, si
renuntare. Acceptare pur si simpla ducea la confuziunea patrimoniului succesoral cu
patrimoniul succesoral al mostenitorului astfel incat, daca succesiunea era insovabila, adica
pasivul era mai mare decat activul putea ajunge mostenitorul sa fie tinut la plata datoriilor si
sarcinilor mostenirii si cu bunurile proprii. In cazul acceptarii sub beneficiu de inventar, se
facea inventarul mostenirii, se separa patrimoniul succesoral de patrimoniul mostenitorului,
astfel incat, daca mostenirea era insolvabila, mostenitorul nu putea fi tinut la plata datoriilor si
sarcinilor mosteniri decat in limita activului din mostenirea respectiva, deci nu opera
confuziunea celor doua patrimonii. A treia optiunea, care este functionala si in prezent era a
renuntarii la mostenire.

Sa vedem cine sunt titularii dreptului de optiune. In principiu, toti succesibilii, deci
toate persoanele care ar avea dreptul la o anumita mostenire sunt titulari ai dreptului de
optiune. In ipoteza in care, de pilda, cel care a decedat lasa mostenitori in toate cele 4 clase de
mostenitori si, si mostenitori testamentali, toti acesti mostenitori, deci si cei din intai, clasa a
doua, a treia si a patra, si mostenitorii testamentali, toti trebuie sa opteze in interiorul
termenului de optiune care in prezent este de un an.

In regimul codului civil in forma sa initiala, dreptul de optiune era de 30 de ani, pe

urma s-a modificat aceasta regula, in 1954, si de la 30 de ani a fost scurtat la 6 luni :). Si
acum, in NCC, termenul este in principiu de 1 an. Oricum nu e 30 de ani. :))

Va rog sa retineti ca indiferent de clasa din care fac parte mostenitorii sau daca sunt
mostenitori legali testamentari sau contractuali, trebuie sa isi exercite dreptul de optiune in
interiorul acestui termen de un an. Deci sa nu ne gandim ca ar trebui intai sa treaca un an ca sa
aleaga cei din clasa intai, pe urma inca un an pentru cei din clasa a doua si asa mai departe.
Va dati seama ca s-ar intinde lucrurile mult prea mult, si atunci toti trebuie sa opteze. Daca
presupunem ca accepta toti, din toate clasele si mostenitorii testamentari, dupa ce a expirat
termenul de optiune se stabileste cine are drepturi efectife. Daca sunt mostenitorii de clasa 1 ,
cei din clasa 1 in concurs cu sotul supravietuitor si eventual cu mostenitorii testamentari sau
contractuali.

In ceea ce priveste capacitatea pe care trebuie sa o aiba cel sau cei care exercita
dreptul de optiune, exista o discutie. Unii zic ca este act de dispozitie, noi suntem de aceasta
parere ca este un act de dispozitie, altii zic ca nu e act de dispozitie. Nu stiu ce ar fi, de
administrare sau de conservare :)). Dar daca este de dispozitie, trebuie intrunite conditiile din
dreptul comun, deci nu poate fi exercitat dreptul decat de catre cei care au capacitatea, sau cei
care nu au in conditiile prevazute (asistati de parinti, incuviintarea instantei de tutela, samd).

In ceea ce priveste posibilitatea sau imposibilitatea acceptarii pe cale oblica de catre

creditorii succesibililor, sub regimul VCC, a existat o disputa pe aceasta problema, noi am
sustinut ca nu s-ar putea exercita pe cale oblica, pentru ca este vorba despre chestiune strict
personala, daca accepti sau nu mostenirea, deci nu este o chestiune neutra in care nu
conteaza pe cine mostenesti, si cum. Si atunci, daca este o actiune strict personala, un s-ar
putea exercita dreptul de optiune pe cale oblica. Altii au sustinut ca poate fi exercitat, si a
triumfat acest din urma punct de vedere, si articolul 1907 NCC, spune in mod expres ca
“creditorii succesibililor pot excercita dreptul de optiune pe cale oblica” deci pot accepta in
locul debitorului lor care nu accepta.
 De pilda poate exista o situatie in care fiul care il mosteneste pe tata sa fie in relatii
atat de proaste cu tatal, incat personal nu ar accepta, nu ar vrea sa mai auda de el. Dar iata ca
pe cale oblica, li se permite creditorilor fiului respectiv sa exercite actiunea, adica dreptul de
optiune :).

In ceea ce priveste caracterele juridice ale dreptului de optiune : in esenta este un act
unilateral, pentru ca aici, ati retinut ca acceptarea mostenirii nu inseamna ce inseamna
acceptarea unei oferte in cazul actelor incheiate intre vii, nu se leaga un raport juridic bilateral
intre vointa dispunatorului sau vointa legii. Cand e mostenirea legala si cel care accepta, aici o
sa vedem ca acceptarea are alte efecte, si institutia este cu totul alta decat aceea a acceptarii in
cazul contractelor. Va spuneam insa ca, este vorba de un act juridic unilateral, si atunci
trebuie sa evidentiem cateva din caracteristicile acestuia :

-in primul rand : act care este la libera alegere a succesibilului. Sigur ca libera alegere
in afara de situatia in care creditorii acestuia exercita pe cale oblica. E un drept potestativ, ca
orice drept de optiune, nu e nici real, nici de creanta, e un drept care confera titularului un
drept de a stapani o anumita situatie si de a impune anumite consecinte prin manifestarea lui
unica de vointa. Deci, in principiu, este un act liber. Succesibilul poate sa accepte sau sa
renunte. Asta este principiul, pentru ca exista si exceptii. Prima exceptie : ipoteza sustragerii
sau ascunderii unor bunuri succesorale, ori a unei donatii de catre succesibil. Aceasta
posibilitate sau aceasta institutie era reglementata si in VCC la articolul 703 si 712 si o
regasim si in NCC la articolul 1119. In situatia in care au loc astfel de operatii de ascundere,
sustragere a unor bunuri succesorale, ori de ascundere a unor donatii care au fost primite de
succesibil...

Coleg : se pot ascunde donatii in conditiile in care se scriu in registru ?

Prof : cum ? donatiile in forma darului manual ? Daca e vorba de un imobil, care s-a
inscris in CF, atunci mai putin. Teoretic, ar putea fi ascuns ca au fost situatii in practica in
care la o mostenire ar fi trebuie sa vina 3 mostenitori, si 2 s-au inteles sa discute doar ei la
notar situatia respectiva, trecand sub tacere ca mai exista si un al treilea mostenitor. In dreptul
francez, constatandu-se in practica astfel de situatii si jurisprudenta si doctrina franceza au
admis ca in aceasta situatie, chiar daca textul din Codul civil Napoleon, nu prevedea aceasta
ipoteza, ca se aplica sanctiunile sau remediile care sunt remediile stabilite de textele care se
refereau doar la ascunderea si sustragerea unor bunuri, si in noua forma a acestei institutii in
dreptul francez s-a stipulat in mod expres ca o forma de ascundere a existentei unor
succesibili, in dreptul nostru, legiuitorul a ignorat aceasta situatie, deci nu se incadreaza in
cele spuse de art. 1119 NCC, si se poate pune intrebarea daca nu s-ar putea accepta in dreptul
nostru cum s-a acceptat si in dreptul francez, fara text. Nu exista ratiunea ca atunci cand unul
sau mai multi mostenitori ascund ca mai exista si alti mostenitori si beneficiaza in acest mod
fraudulos de mostenire, nu ar trebui sa fie sanctionati tot asa cum sunt sanctionati ca si cei
care ascund bunuri ?

Coleg : nu e cumva si responsabilitatea celorlalti mostenitori sa iasa in fata ? Fiind

vorba si de potentiale afaceri ale lor. De pilda, 2 mostenitori ascund ca este si un al treilea
mostenitor, si al treilea nu face niciun demers ca sa iasa in fata.
 Prof : ipoteza este ca al treilea e plecat in Spania sau Noua Zeelanda si nu stie ca a
murit parintele si astia tac si nu spun. Despre situatia asta este vorba, nu despre situatia in care
a stiut sau ar trebui sa stie succesibilul. Ca daca al treilea era in tara, se presupune ca a
cunoscut sau trebuia sa cunoasca faptul ca a decedat cel pe care trebuia sa il mosteneasca, si
nu va fi iertat.

Coleg : Daca mostenitorul e de rea cretinta, si stie intentia lor, consider ca ar fi OK sa

fie sanctionati.

Prof : da, solutia ar trebui sa fie identica. Desi legiuitorul avea posibilitatea, daca se
uita prin dreptul francez cu atentie sa reglementeze cum reglementeaza codul civil francez la
ora actuala.

Coleg : in acest caz ar putea primi despagubiri ?

Prof : aici nu e abuz, e frauda. E mai mult decat abuz de drept

Coleg : ca temei juridic ar fi abuz de drept..

Prof : de ce abuz ?! e frauda, inselaciune frontala. Abuzul de drept e discutabil, ai un

drept. Ai dreptul sa ascunzi ?!

Coleg : raspundere delictuala ?

Prof : sigur ca da ! e raspundere delictuala, inselaciune. Sanciunea este ca tocmai

analizam acest text, 1119 NCC, ca fiind o reglementare care este o exceptie de la regula de
drept comun, ca aici una dintre sanciuni este ca cel care a comis astfel de fapte e considerat ca
fiind acceptant al mostenirii. Si unii dintre dumneavoastra ati spune : bine, inseamna ca
primeste ceva. A doua sanctiune : cand nu are dreptul la bunurile pe care le-a ascuns sau le-a
gasit, chiar daca e mostenitor rezervatar si sa zicem ca bunurile respective ar reprezenta
echivalentul partii care i s-ar fi cuvenit lui din rezerva, nu primeste nimic, si a treia sanctiune
va fi obligat la plata datoriilor si sarcinilor mostenirii ca si cand ar fi mostenit, deci va plati
proportional, dar nu va primi nimic din ceea ce a ascuns si a (nu inteleg). Sanctiunile sunt
logice, deci iata ca acceptarea nu ii aduce niciun beneficiu, ci ii aduce numai de serviciu.

Coleg : o donatie deghizata care ar fi supusa reductiunii si nu a fost recunoscuta, ar fi

intotdeauna sanctionata in acest mod ?

Prof : nu, admitem principiul ca deghizarea poate fi facuta din N motive, deci trebuie
dovedit ca s-a facut. Se poate intampla ca sa se fi deghizat in scop de frauda, cu participarea
dispunatorului, dar trebuie dovedit pt ca sunt doua conditii care trebuie intrunite : una –
ascunderea sau sustragerea unor bunuri care ar fi trebuit sa revina tuturor mostenitorilor care
ar fi coproprietari asupra patrimoniului succesoral, si a doua – operatiunile astea care pot fi
indeplinite in orice forma ... (intervine)

Coleg : poate fi cu rea credinta ?

 Prof : cu rea credinta, adica cu intentie ! deci trebuie intentie directa de a insela. Se
poate intampla ca unul sa uite sa declare un bun la inventar, fiind zapacit, era bun cu valoare
redusa, sau chiar daca e valoare mai mare, e reputat ca fiind cu capul in nori nu declara bunul.
Simplul fapt ca nu a declarat, nu atrage sanctiunile. Pentru asta trebuie dovedit ca a fost facut
cu intentie de a frauda.

Retineti, in aceasta ipoteza, principiul libertatii de optiune nu mai opereaza. Opereaza

sanctiuni, cele 3, despre care v-am vorbit. Sigur ca ascundere, sustragerea pot fi facute in cele
mai diferite moduri, nu declara de pilda o donatie pe care a primit-o in timpul vietii. Textul
spune ca donatiile care sunt supuse raportului sau reductiunii, si intrebarea este daca e vorba
despre o donatie care nu ar fi supusa sanctiunii reductiunii pt ca nu incalca rezerva.

Coleg : nu are de unde sti ca va fi sau nu supusa reductiunii anterior actinii. (cred)

Prof : ascunderea o face dupa data deschiderii mostenirii, deci cam stie care

Coleg : cum se poate raporta la imbogatirea fara justa cauza ? Nu s-ar putea interpreta
ca e prea oneroasa ? (nu inteleg bine - 46:00-49:00)

Prof : pai daca e frauda oricat e de oneroasa trebuie sa platesti

In ipoteza in care se demonstreaza ca donatia nu ar fi supusa reductiunii, ar fi una mai

veche, ar fi altele supuse. Opereaza sanctiunea ? Cu intentia de a-i insela pe ceilalti.

Coleg : nu exista interes

Prof : de ce?

Coleg : nu se produce acea donatie si atunci nu se incalca rezerva, s-a redus din
(intervine)

Prof : nu influenteaza stabilirea valorii masei de calcul ?

Coleg : se calculeaza fictiv

Prof : ca donatia este supusa reductiunii nu trebuie interpretata afirmatia din text strict
literal, daca e supusa reductiunii efective, nu mai atunci aplic sanctiunile, si daca a scos o
donatie care ar fi putut fi supusa reductiunii in principiu, pt ca si in ipoteza in care nu e supusa
efectiv aplicam regulile de imputare si de reductiune, totusi influenteaza drepturile
succesorale, pt ca nu este luata in calcul, de pilda, daca e o donatie valoroasa, sa zicem,
100.000 euro, si ce a ramas din mostenire e 10.000. E tot una ca masa de calcul e 10.000 sau
100.000? Trebuie aplicata sanctiune si in ipoteza in care nu este efectiv supusa reductiunii,
deci cred ca asa trebuie interpretat textul. Ideea este ca orice frauda de genul acesta care poate
fi conturata, si intentia, si toate elementele care trebuie intrunite trebuie sanctionate.

Coleg : daca ducem mai departe acest rationament ar putea sa fie intr-un caz
asemanator un legatar universal care ascunde bunul si atunci respectivele bunuri nu o sa mai
fie calculate
 Prof : legatarul e in posesia bunurilor ?

Coleg : da, nu le declara ca si cum ar fi

Prof : depinde ce fel de legatar este

Coleg : universal, in sensul in care are donatie in universalitatae (??)

Prof : si cu cine vine in concurs la mostenire ? singur ?

Coleg : e particular (intervine un coleg)

Coleg : cu rezervatar

Prof : cu rezervatar. Nu se aplica sanctiunea ? Ideea este ca trebuie facuta operatiunea

in frauda celorlalti. De pilda la mostenire vin 2 legatari universali si unul dintre ei ascunde ca
a primit o donatie in timpul vietii nu influenteaza cu nimic drepturile celuilalt pt ca ei impart
doar ceea ce ramane, activul net al mostenirii decedatului, deci in aceasta ipoteza nu se aplica
sanctiunile. Dar in ipoteza ca in exemplul dumneavoastra, e legatarul universal si vine la
mostenire cu un mostenitor rezervatar, deci se naste intre ei starea de indiviziune si legatarul
universal ascunde anumite bunuri in ideea ca sa profite numai el, in aceasta ipoteaza se aplica
sanctiunile prevazute de lege. E frauda, exista, e clar, sunt indeplinite conditiile prevazute de
art 1119.

Coleg : si daca nu s-ar putea dovedi intentia, de exemplu se dovedeste culpa lui ca a
uitat sa declare, se poate merge in ipoteza cu imbogatire fara justa cauza ? Fiindca el a ramas
cumva cu bunul, mostenirea s-a impartit...

Prof : nu, se procedeaza la impartire suplimentara, deci nu ramane : daca s-a facut
partajul azi, si se descopera ulterior alte bunuri, nu ramane situatia la momentul initial. Se
procedeaza la un partaj suplimentar, aceasta e solutia, deci nu are rost sa discutam despre
imbogatirea fara justa cauza.

Data viitoare : discutam despre formele optiunii (acceptare / renuntare) si

transmisiunea activului si pasivului. Pag 480-521.