PRINCIPALELE DISPOZIŢII TESTAMENTARE

LEGATELE

Prin definitie, testamentul este „un act revocabil prin care testatorul
dispune, pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau o parte din avutul sau”
(art. 802 C. civ.). Dispozitiile testamentare referitoare la patrimoniul succesoral
(ca intreg, ca o cota-parte din intreg sau ca dispozitie referitoare la cutare sau
cutare bun) se realizeaza prin intermediul legatelor
Legatele trebuie sa aiba desemnate un obiect si un beneficiar. Ele pot fi afectate
de anumite cauze de ineficacitate, care atunci cand survin pun problema
destinatiei bunurilor care au format obiectul lor (dreptul de acrescamant).
Legatele constituie dispoziţii de ultimă voinţă ale testatorului prin care
acesta desemnează persoana sau persoanele care la moartea sa urmează să
primească universalitatea întregului patrimoniu succesoral, universalitatea unei
frecţiuni din acesta sau anumite bunuri determinate din moştenire.
Desemnarea legatarului poate fi făcută direct (fie prin nominalizare, fie prin
arătarea calităţilor care îl individualizează pe acesta : fiu, frate, nepot, etc.) sau
indirect (cazul exhederării moştenitorilor nerezervatari sau a moştenitorilor
rezervatari în limitele cotităţii disponibile. Desemnarea legatarului trebuie să fie
făcută prin testament şi să fie făcută personal de testator.

Clasificarea legatelor după criteriul modalităţilor care afectează voinţa

testatorului
Legatul pur şi simplu este legatul neafectat de modalităţi. Transferă
proprietatea de la testator la legatar deîndată ce intervine moartea lui de cujus,
deci de la deschiderea succesiunii.
Legatul cu termen legatul poate fi supus de testator unui termen, adică să se
stipuleze că executarea sau stingerea lui va depinde de un eveniment viitor şi
sigur în ceea ce priveşte producerea lui.
Legatul sub condiţie este cel a cărui naştere sau stingere depinde de un
eveniment viitor şi nesigur în ceea ce priveşte producerea lui.
Condiţia suspensivă face ca dreptul cuprins în legat să nu ia naştere de la data
decesului lui de cujus ci numai de la data împlinirii sale, efectele împlinirii ei
urcând până la data deschiderii succesiunii.
Condiţia rezolutorie face ca dreptul formând obiectul legatului să se nască pe
data decesului lui de cujus, dar existenţa acestuia atârnă de îndeplinirea sau
neîndeplinirea condiţiei
Legatul cu sarcină presupune stipularea transmiterii unor drepturi cu obligarea
legatarului de a îndeplini ceva (să dea, să facă) sau de a nu face ceva. Sarcinile
pot fi stipulate în interesul unei terţe persoane, în interesul testatorului sau în
interesul legatarului.
Intocmit: Borsan Luminita Carmen
Universitatea Bogdan Voda – DREPT an 3 fr

Clasificarea legatelor după obiectul lor:

Legatul universal este dispoziţia prin care testatorul lasă după moartea sa la
una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale. Sunt considerate
legate universale:
- Legatul tuturor mobilelor şi imobilelor testatorului.
- Legatul nudei proprietăţi a întregii moşteniri.
- Legatul cotităţii disponibile a moştenirii.
- Legatul prisosului succesoral rămas după plata tuturor celorlalte legate.
Legatul cu titlu universal este acela care conferă legatarului vocaţie la o
fracţiune din moştenirea testatorului.
Sunt legate cu titlu universal:
- Legatul unei fracţiuni din moştenire.
- Legatul tuturor bunurilor imobile.
- Legatul tuturor bunurilor mobile.
- Legatul unei fracţiuni din totalitatea bunurilor imobile.
- Legatul unei fracţiuni din totalitatea bunurilor mobile.
Legatul cu titlu universal, chiar daca are aceeasi natura cu legatul universal,
ambele conferind doar o vocatie eventuala, iar nu emolumentul efectiv, se
deosebeste de acesta prin faptul ca vocatia pe care o confera nu este niciodata
la intreg, cum se intampla in cazul legatului universal, ci numai la o parte din
mostenire (la o cota-parte din intreg, la toate imobilele sau la toate mobilele, ori
la o cota-parte din acestea)
Legatul particular este acela care are ca obiect unul sau mai multe obiecte
determinate. Legatul particular conferă vocaţie doar la anumite bunuri
succesorale. Poate avea ca obiect atât bunuri corporale (individual determinate
sau de gen), cât şi bunuri incorporale.

INEFICACITATEA LEGATELOR

1. Nulitatea este sancţiunea civilă prin care actele juridice încheiate cu

încălcarea condiţiilor de validitate (de fond sau de formă) sunt lipsite de efecte.
Se întemeiază pe motive anterioare sau concomitente actului. Cauzele de
nulitate a legatelor pot fi atât din rândul celor comune tuturor actelor juridice
(incapacităţi, vicii de consimţământ, cauză ilicită, etc.), cât şi din cele specifice
actelor mortis causa (nerespectarea interdicţiei testamentului conjunctiv,
nerespectarea interdicţiei substituţiei fideicomisare, lipsa formelor anume
prevăzute de lege). Termenul de prescripţie a acţiunii în anulare nu curge de la
data întocmirii testamentului, ci de la data când acesta urmează să producă
efecte, adică de la data deschiderii succesiunii.
2. Revocarea legatelor există situaţii în care legatele iau naştere în mod valabil,
dar datorită unor împrejurări intarvenite ulterior sunt desfiinţate. Este chiar cazul
revocării.
Intocmit: Borsan Luminita Carmen
Universitatea Bogdan Voda – DREPT an 3 fr

A. Revocarea legatelor prin manifestarea de voinţă a testatorului

Revocarea voluntară
Testamentul fiind un act revocabil, până la ultima clipă a vieţii, testatorul poate
reveni oricând asupra dispoziţiilor sale testamentare anterioare.
a. Revocarea voluntară expresă în cazul în care rezultă dintr-o declaraţie
anume a testatorului în acest sens. Nu se poate face decât fie printr-un act
autentic, fie printr-o formă de testament prevăzută de lege. Este un act solemn,
iar lipsa formei este sancţionată cu nulitatea absolută.
b. Revocarea voluntară tacită revocarea tacită a unui testament anterior
intervine numai dacă între acesta şi cel posterior există incompatibilitate sau
contrarietate. Incompatibilitatea presuoune imposibilitatea absolută materială sau
juridică de a aduce la îndeplinire două legate din două testamente succesive.
Contrarietatea presupune o imposibilitate de executare concomitentă a două
dispoziţii testamentare succesive, dar această imposibilitate nu este una
absolută, ci doar una relativă, deductibilă după intenţia subiectivă a testatorului

Revocarea voluntară tacită prin înstrăinarea sau distrugerea voluntară a

bunului care formează obiectul legatului
Orice înstrăinare a obiectului legatului, făcută cu orice mod sau condiţie, revocă
legatul pentru tot ce s-a înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă, sau când
obiectul legat va fi reintrat în starea testatorului. Înstrăinarea obiectului legatului
de către testator relevă implicit intenţia acestuia de a-l revoca.Esenţială este nu
atât înstrăinarea bunului în sine, cât intanţia exteriorizată a testatorului de a
dispune altfel decât prin legatul iniţial de bunul respectiv
Revocarea (voluntară) tacită prin distrugerea voluntară a testamentului de
către testator
Distrugerea materială a testamentului de către testator sau de către un terţ la
ordinul acestuia echivalează cu o revocare voluntară tacită.
Retractarea revocării voluntare a legatului
Revocarea unui testament sau a unei dispoziţii testamentare, fiind o dispoziţie de
ultimă voinţă ca şi testamentul însuşi, poate fi revocată sau retractată.
Retractarea expresă a revocării testamentului nu se poate face decât prin act
autentic distinct sau printr-un testament posterior.

B. Revocarea judecătorească a legatelor

Legatele sunt revocabile pe cale judecătorească pentru neîndeplinirea sarcinilor
şi pentru ingratitudine.
Revocarea judecătorească pentru neîndeplinirea sarcinilor
La deschiderea succesiunii legatarul este în drept să opteze între acceptarea
legatului şi renunţarea la acesta. Odată acceptat legatul, sarcinile instituite de
Intocmit: Borsan Luminita Carmen
Universitatea Bogdan Voda – DREPT an 3 fr

testator devin obligaţii pentru legatar. Potrivit art.930 şi 830 C.civ. neîndeplinirea
sarcinilor impuse de testator atrage revocarea legatului. Neîndeplinirea sarcinilor
atrage revocarea legatului doar în cazul în care aceasta este culpabilă, deci
imputabilă legatarului, iar nu şi atunci când se datoreşte unui caz fortuit sau de
forţă majoră.
Revocarea judecătorească pentru ingratitudine
Revocarea judecătorească pentru ingratitudine intervine pentru:
- Atentat la viaţa testatorului.
- Delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa testatorului.
- Injurie gravă la adresa memoriei testatorului.

3. Caducitatea legatelor presupunând că testamentul este valabil încheiat,

este totuşi posibil ca din pricina unor împrejurări survenite independent de voinţa
testatorului să existe imposibilitatea de executare a legatelor la data deschiderii
succesiunii.
Cazurile de caducitate
a. Predecesul legatarului orice dispoziţie testamentară devine caducă, când
acela în favoarea căruia a fost făcută a murit înaintea testatorului.
b. Incapacitatea legatarului de a primi legatul survenită ulterior datei
testamentului.
c. Neîndeplinirea condiţiei suspensive sub care a fost stipulat legatul.
d. Refuzul legatarului de a primi legatul.
e. Pieirea în întregime a lucrului legat.
f. Dispoziţiile testamentare în favoarea ospiciilor, săracilor dintr-o comună sau
stabilimente de utilitate publică nu pot produce efecte decât dacă sunt autorizate
de şeful statului la propunerea Guvernului.

Destinaţia bunurilor care au format obiectul legatelor ineficiente dreptul de

acrescământ
În caz de ineficacitate a legatelor, bunurile care formează obiectul acestora vor
reveni persoanelor cu vocaţie succesorală din a căror parte urmau să se execute
acele legate, adică, după caz, moştenitorilor legali, legatarilor universali şi în mod
excepţional, legatarilor particulari.
Legatul conjunctiv este legatul al cărui obiect este lăsat la mai mulţi legatari
fără a se preciza partea ce revine fiecăruia, situaţie în care toţi legatarii au
vocaţie eventuală la întregul obiect al legatului. În cazul în care legatul este
ineficace în raport cu unul sau altul dintre legatari, dar valabil în raport cu cel
puţin unul dintre ei, în lipsă de prevedere testamentară contrară, legatul va reveni
legatarului sau legatarilor în raport cu care el este eficace. Acesta este aşa-
numitul drept de acrescîmânt sau drept de creştere.