DISCIPLINA : 
DREPT CIVIL VI. SUCCESIUNI 

TEMA DE CERCETARE:
ACCEPTAREA PURĂ ȘI SIMPLĂ A
MOȘTENIRII
 

Introducere:
Acceptarea moştenirii este actul sau faptul juridic unilateral prin care
succesibilul îşi însuşeşte în mod definitiv moştenirea transmisă în mod provizoriu de la
deschiderea acesteia, consolidându-şi necondiţionat titlul său de moştenitor.
Altfel spus, acceptarea definitivează, consolidează, transmitera moştenirii realizată
de plin drept, cu titlu provizoriu, la data decesului.
Transmiterea moştenirii operează de drept prin efectul morţii defunctului şi de la
aceastădată. Acceptarea produce doar efectul de a atribui un caracter definitiv acestei
transmiteri operate anterior exprimării ei.
Acceptarea unei moşteniri este deci manifestarea voinţei de a păstra titlul de
moştenitor pe care îl conferă legea, cu alte cuvinte, renunţarea la dreptul de a mai
putea renunţa la moştenire. Potrivit adagiului latin "semel heres,semper heres",
odată ce eşti moştenitor,rămâi moştenitor. Acceptarea îşi produce efectele retroactiv
din ziua deschiderii moştenirii.
Acceptarea moștenirii poate fi de două feluri:
I. acceptarea voluntară – ce rezultă din manifestarea expresă sau tacită de voință a
succesibilului;
 II. acceptarea forțată – prevăzută de lege ca sancțiune pentru săvârșirea unor fapte
voluntare de către succesibil.

Acceptarea pură și șimplă a moștenirii

Acceptarea pură și șimplă constă în actul sau faptul juridic unilateral săvârșit de
succesibil prin care își consolidează calitatea de moștenitor.
Prin acceptarea pură și șimplă a moștenirii succesibilul nu dobandește nici un drept, ci
consolidează numai dobândirea care s-a produs de la data deschiderii moștenirii și pierde
posibilitatea de a renunța la ea sau de a o accepta sub beneficiu de înventar.
Prin acceptare pură și șimplă, transmisiunea succesorala se definitiveaza
neconditionat, astfel încât drepturile și obligațiile care rezultă din moștenire se contopesc cu
patrimoniul propriu al moștenitorului. În consecință, succesibilul va răspunde de datoriile și
sarcinile presupuse de moștenire.

Acceptarea pură și simplă a moștenirii poate fi extrem de dăunatoare, astfel încât legea
nu obligă pe nimeni să adopte aceasta formă. Astfel, în două cazuri prevăzute de lege această
variantă nu poate fi adoptată:

- în cazul minorilor sau a persoanelor puse sub înterdicție judecătorească, acceptarea

moștenirii se realizează numai sub beneficiu de înventar;
- în cazul retransmiterii prin moștenire a dreptului de opțiune, dacă există o
pluralitate de moștenitori care nu se înțeleg în privința opțiunii, succesiunea se va accepta sub
beneficiu de înventar.
Acceptarea pură și șimplă poate fi voluntară, rezultând din manifestarea expresă sau
tacită a voinței succesibilului și forțată, prevazută de lege ca sancțiune pentru săvârșirea unor
fapte voluntare de către succesibil.

I. Acceptarea voluntară
a. Acceptarea voluntară expresă
Conform art. 1108 alin. 2 Cod civil, „Acceptarea este expresă când succesibilul îşi
însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub
semnătură privată.”
Rezultă că acceptarea voluntară expresă trebuie să îndeplinească două condiții:
- voința succesibilului de a accepta expres moștenirea trebuie să fie manifestată în
formă scrisă, autentică sau sub semnătură privată;
 - pentru ca înscrisul să valoreze acceptare expresă, din conținutul lui trebuie să
rezulte că succesibilul și-a însușit în mod neechivoc calitatea de moștenitor.
În șituația în care acceptarea este făcută printr-un înscris autentic, declarația de
acceptare se va înscrie în RNNEOS, în format electronic, potrivit legii.
Înscrisul constatator al acceptarii pure și șimple nu trebuie sa fie redactat cu
respectarea unor formule speciale pentru a constata acceptarea succesiunii. El se poate
prezenta sub forma unei scrisori șimple, dacă are caracter juridic, forma unor acte adresate
înstantei pentru rezolvarea unor probleme în legatura cu moștenirea în cauza sau biroului
notarial (de ex. petitia de ereditate, cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale)
sau forma unei declaratii date la consiliul local prin care se îndica componenta patrimoniului
succesoral și calitatea de moștenitor, în vederea depunerii înscrisului la biroul notarial
competent pentru dezbaterea succesiunii. înscrisul trebuie redactat în termenul de prescriptie
a dreptului de opțiune succesorala. Acceptarea expresa a moștenirii poate fi facuta și prin
reprezentant, înclusiv printr-un mandatar imputernicit în forma scrisa și cu procura data
special pentru acceptarea pura și șimpla a moștenirii. Mandatarul imputernicit trebuie sa
accepte moștenirea în termenul de prescriptie și înainte de încetarea efectelor mandatului. în
caz de deces al mandantului, mandatorul poate accepta moștenirea întrucat întarzierea ar
provoca pagube moștenitorilor succesibilului-mandant.
b. Acceptarea voluntară tacită
Conform art. 1108 alin. 3 Cod civil, „Acceptarea este tacită când succesibilul face un
act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor.”
Rezultă că acceptarea voluntară tacită trebuie să îndeplinească două condiții:
 voința succesibilului de a accepta moștenirea;
 conduita lui (actele sau faptele săvârșite) din care să rezulte îndirect întenția de a
accepta moștenirea.
Ca și în cazul acceptării exprese, acceptarea tacită poate fi realizată prin reprezentant,
prin mandatar împuternicit sa facă acte de acceptarea tacită a moștenirii (de ex. vanzarea unor
bunuri din moștenire). Actele de acceptare tacită trebuiesc săvârșite de mandatar în termenul
de prescripție a dreptului de opțiune succesorală. Acceptarea tacită poate fi facută și printr-un
gestionar de afaceri, dacă succesibilul ratifică în termenul de opțiune gesțiunea, prefacând-o
într-un mandat.
Legea nu stabilește concret care acte savarșite de succesibil constituie manifestare a
intenției de a accepta tacit moștenirea însă precizează ca actele de conservare și de
administrare provizorie nu reprezintă acte de acceptare, dacă cel care le-a facut nu și-a însușit
calitatea de moștenitor1 și actele de dispoziție având ca obiect drepturile succesorale constituie
acte de acceptare, chiar dacă aparent îmbracă forma “renunțării” la moștenire. Revine în
sarcina instanțelor judecătorești să stabilească dacă actul săvârșit de succesibil reprezintă sau
nu o acceptare tacită a moștenirii. Pentru o apreciere corectă a semnificației juridice a actului
se face o distincție între diferitele categorii de acte după natura lor.
Actele materiale. Pot fi considerate ca acte de acceptare tacită a moștenirii, intrarea în
posesiunea și folosinta bunurilor succesorale, care prin natura lor exclude ideea unor amintiri
de familie. Fapte precum mutarea definitivă a succesibilului în casa moștenită, demolarea
unor constructii, efectuarea de lucrări ce nu reprezintă o urgență implică acceptarea moștenirii
deoarece succesibilul se comportă ca un proprietar. Nu constituie acte de acceptare tacită a
moștenirii luarea din patrimoniu a unor obiecte ca amintiri de familie, fotografii, bibelouri,
reparațiile urgente făcute unor bunuri succesorale, preluarea de catre succesibil a unor hârtii
de valoare pentru a le feri de pierdere sau furt, mutarea succesibilului într-un imobil
succesoral pentru a-l păstra în bune condiții.
Acte de dispoziție. Încheierea actelor de dispoziție indiferent de valoarea obiectului
actului juridic și de natura lui (vânzare, donație) presupune intenția succesibilului de a accepta
moștenirea pur și șimplu, indiferent dacă actul de dispoziție produce efecte sau nu. Actele de
dispoziție pot avea ca obiect bunuri singulare din moștenire sau sunt referitoare la moștenire
privită ca universalitate. Actele de dispoziție care au ca obiect bunurile succesorale singulare
sunt: acte de înstrăinare cu titlu oneros sau gratuit către un tert sau unui comoștenitor, acte de
constituire a unor drepturi reale asupra bunurilor de succesiune (ipotecă, gaj, uzufruct)
constituie acte de acceptare tacită. Totuși, există și anumite excepții. Succesibilul poate vinde
cu autorizația justiției obiecte ale moștenirii supuse stricăciunii sau a caror conservare ar fi
prea oneroasă. Nu reprezintă acceptare tacită înstrăinarea unui bun din masa patrimoniului
succesoral dacă succesibilul a acționat cu credință greșită că bunul este proprietatea sa. În
ceea ce privește actele de dispoziție având ca obiect moștenirea privită ca universalitate, legea
prevede ca donația, vinderea sau transportul drepturilor succesorale făcute de un erede
reprezintă acceptarea tacită a moștenirii.
Acțiuni în justitie și alte acte procedurale. Constituie acte de acceptare tacită a
moștenirii exercitarea de catre succesibil a unor acte în justitie precum: cererea de impartire a
bunurilor succesorale, cererea de anulare a testamentului, acțiunea în revendicare a bunurilor
succesorale, opozitia la vanzarea șilita a unui imobil succesoral.

1
 Acte de administrare definitive. Legea prevede care acte nu au relevanță în privința
exercitării dreptului de opțiune. Astfel, actele curat conservatorii, de îngrijire și de
administratie provizorie, nu sunt acte de primire a moștenirii, dacă cel care le-a facut nu a luat
titlul sau calitatea de erede.

II. Acceptarea forțată

Potrivit art. 1119 alin. 1 Cod civil, „Succesibilul care, cu rea-credinţă, a sustras ori a
ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului ori
reducţiunii este considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase la ea. El nu
va avea însă niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse şi, după caz, va fi obligat
să raporteze ori să reducă donaţia ascunsă fără a participa la distribuirea bunului donat.”
Acceptarea forțată a moștenirii este impusă de lege.
Pentru a se constata acceptarea forțată a moștenirii trebuiesc împlinite anumite
condiții:
- sustragerea sau ascunderea unor bunuri din moștenire de către succesibil;
Ascunderea materială a unor bunuri, confecționarea și prezentarea unui testament
falsificat sau a unui înscris doveditor al unei creanțe nereale către succesiune, omisiunea de a
trece anumite bunuri în înventar, nedeclararea unei donații reprezintă fapte comisive sau
omisive de sustragere sau ascundere a bunurilor succesorale.

- ințentia frauduloasă a moștenitorului de a nu aplica regulile dispozițiilor

succesorale, de a încalca principiul egalitații în cazul unei pluralități de
moștenitori, de a pagubi creditorii succesiunii prin diminuarea, ascunderea unei
părți din activul succesoral;
În ultima situatie se aplică pedeapsa decăderii din dreptul de a renunța la moștenire
sau de a o accepta sub beneficiu de inventar, nu și decăderea din drepturile succesorale asupra
bunurilor sustrase sau ascunse. De asemenea, frauda succesorală trebuie săvârșită cu rea-
credință.

- autorul faptei ilicite trebuie să aibă calitatea de moștenitor cu vocație concretă la

moștenire, fie de moștenitor legal, fie legatar universal.
Dacă autorul faptei ilicite a decedat înainte de lichidarea moștenirii, moștenitorii lui
vor suporta consecințele acceptării tacite, retransmiterea operând fără beneficiul dreptului de
opțiune. Sustragerea sau ascunderea constituie fapte ilicite în cazul în care autorul a avut
capacitate delictuală în momentul săvârșirii ei, lucrând cu discernamant.
 Efectele acceptării pure și simple a moștenirii

Efectul general al acceptarii pure și șimple a moștenirii constă în consolidarea titlului

de moștenitor. În corelație cu acesta se stinge dreptul de opțiune succesorală, el decăzând din
dreptul de a renunța la moștenire sau de a o accepta sub formă de inventar. Cel mai important
efect al acceptării pure și simple este contopirea patrimoniului succesoral cu patrimoniul
personal al moștenitorului. Astfel, moștenitorul va raspunde personal pentru pasivul
moștenirii peste limitele activului averii moștenite, adica și cu bunurile moștenite și cu cele
personale.

Efectele generale ale acceptarii pure și simple se produc atât în cazul acceptării
voluntare cât și în cazul acceptării forțate, însă, în cazul acceptării forțate legea prevede o
dublă decădere din drepturi. În primul rând, succesibilul este decăzut din dreptul de opțiune
succesorală, iar în al doilea rând este decăzut din drepturile succesorale asupra bunurilor
sustrase sau ascunse. Succesibilul vinovat deși păstrează calitatea de moștenitor, nu are nici
un drept asupra bunurilor sustrase sau ascunse. Legea prevede numai decăderea din drepturile
succesorale asupra bunurilor sustrase sau ascunse, nu și din obligatia de a suporta datoriile și
sarcinile moștenirii.
 BIBLIOGRAFIE

1. https://www.rasfoiesc.com/legal/drept/Acceptarea-pura-si-simpla-a-
mo54.php
2. https://notari.pro/dictionar-juridic-dex/acceptare-pura-si-simpla-mostenire
3. https://www.avocatmateigabriel.ro/codul-civil-acceptarea-mostenirii/
4. https://ro.scribd.com/document/248954571/Acceptarea-Mostenirii
5. https://www.codulcivil.ro/