Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Partajul de ascendent este actul juridic intre vii (donatie) sau din cauza de moarte
(testament) prin care un ascendent divide, in tot sau in parte, bunurile sale intre
eventualii sai mostenitori din clasa descendentilor, creand intre ei, raporturi de
imparteala.
Ascendentii pot face partajul bunurilor lor intre descendenti. prevede art. 1160
C.civ.
Partajul de ascendent trebuie sa respecte atat normele care reglementeaza donatiile sau
testamentele, cat si normele care reglementeaza impartelile succesorale.
1. Conditii de forma
2. Conditii de fond
Pe langa acestea legea impune indeplinirea unor conditii speciale pentru validitatea
partajului de ascendent care privesc persoanele intre care intervine, bunurile care se
impart si modul in care se face imparteala:
a) Numai parintii si ceilalti ascendenti pot sa-si imparta bunurile
intre mostenitorii lor prezumtivi, cu efectele unei imparteli de
ascendent.
Ascendentii pot fi din casatorie, din afara casatoriei ori din adoptie.
Rudele colaterale si strainii nu pot face o imparteala de ascendent, dar ei pot obtine
rezultate asemanatoare, pe calea unor legate, in asa fel ca eventualii mostenitori sa primeasca
ceea ce le-ar fi revenit in cazul impartirii unei mosteniri legale.
Descendentii intre care se face partajul de ascendent trebuie sa aiba vocatie utila la
mostenirea dispunatorului, sa nu fie nedemni si sa fi acceptat succesiunea expres sau
tacit.
Nu are importanta daca ei vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare.
In cazul nulitatii partajului pentru omiterea unor descendenti, actul de partaj poate
produce efectele legatului testamentar, respectiv ale donatiei in care a fost imbracat
partajul nul, daca sunt insa indeplinite conditiile prevazute de lege pentru validitatea
acestor acte.
Daca partajul de ascendent a fost facuta prin donatie, donatarul (sau succesorul sau
daca a murit) va pastra donatia chiar si in cazul in care nu va veni la mostenire, in
conditiile dreptului comun.
Cat priveste capacitatea ceruta descendentilor intre care partajul este facut se va aplica
dreptul comun, adica ei vor trebui sa existe la data donatiei sau, in cazul partajului
testamentar, la data deschiderii mostenirii, sau cel putin sa fie conceputi la aceste date, sub
conditia ca sa se nasca vii.
Fireste, sotul supravietuitor omis de la partaj va putea, prin petitia de ereditate, sa ceara
mostenitorilor portiunea sa ereditara, iar daca prin partajul de ascendent defunctul i-a
avantajat pe descendenti in detrimentul sotului supravietuitor, stirbindu-i rezerva, acesta va
putea pretinde prin actiunea in reductiune reintregirea rezervei la care are dreptul potrivit
legii.
Bunurile asupra carora ascendentul nu are decat un drept in indiviziune nu pot face
obiectul unui partaj de ascendent, caci actul de imparteala nu ar face sa inceteze
coproprietatea si prin urmare nu ar putea constitui decat o donatie ordinara sau un legat, dupa
caz.
Nu mai putin, un astfel de partaj nu poate fi facut valabil decat prin donatie, caci
daca ar fi facut prin testament, el ar fi nul absolut, testamentul reciproc fiind interzis de
lege (art. 1036 C.civ.).
Partajul de ascendent testamentar poate avea ca obiect intreaga masa succesorala (adica
toate bunurile pe care ascendentul le lasa la moartea sa) sau numai o parte din bunurile
cuprinse in aceasta. In cazul in care imparteala testamentara este partiala, bunurile
succesorale necuprinse in ea se vor mosteni in indiviziune, urmand a fi partajate intre
coindivizari potrivit dreptului comun.
Partajul de ascendent facuta prin donatie nu poate avea ca obiect decat bunurile
prezente ale dispunatorului, nu si cele viitoare.
Daca ascendentul a dispus prin donatie imparteala atat de bunuri prezente, cat si de
bunuri viitoare, partajul-donatie va fi nul in intregime, numai daca imparteala bunurilor
viitoare nu ar putea fi despartita de cea a bunurilor prezente.
In caz contrar, partajul va fi valabil pentru bunurile prezente si nul doar pentru bunurile
viitoare (nulitate partiala).
Partajul de ascendent trebuie sa fie facuta cel putin sub aspect volitiv printr-un
singur act si sa fie facut de ascendent sau cel putin cu concursul sau.
Un act prin care ascendentul indica numai cotitatea cuvenita fiecarui descendent nu
este un partaj de ascendent pentru ca in acest caz indiviziunea va continua sa existe.
Intrucat partajul de ascendent este in cele din urma o lichidare a succesiunii, ascendentul
trebuie sa respecte rezerva succesorala a fiecarui descendent. Ascendentul ii poate favoriza pe
unii dintre descendenti, dar numai in limitele cotitatii disponibile si cu respectarea rezervei
succesorale a descendentilor defavorizati. In consecinta, loturile descendentilor nu trebuie sa
fie egale valoric.
Efectele partajului de ascendent difera dupa cum el a fost facut prin donatie sau
prin testament.
1. Efectele partajului-donatie
Creditorii ascendentului pot ataca donatia, daca considera ca a fost facuta in frauda
drepturilor lor, prin actiunea revocatorie, fara a dovedi complicitatea la frauda a
descendentilor.
Valoarea donatiei va trebui reunita fictiv la activul net al mostenirii pentru calculul
cotitatii disponibile.
Daca inegalitatea in natura a loturilor a fost compensata prin sulta, neplata sultei nu da
dreptul descendentului creditor sa ceara rezolutionarea partajului de ascendent, afara numai
daca ascendentul donator nu a dispus contrariul in actul de imparteala-donatie.
La moartea ascendentului donator, partajul prin act intre vii devine o adevarata
imparteala succesorala, iar descendentii donatari devin succesibili, ramanand insa in
continuare donatari.
Din faptul ca donatarii devin succesibili rezulta ca pentru a veni la mostenire acestia
trebuie sa existe la deschiderea ei si sa aiba o vocatie succesorala utila, adica sa nu fie
nedemni sau renuntatori.
Daca prin partajul-donatie rezerva unui descendent a fost incalcata, el va putea intenta
actiune in reductiunea liberalitatii excesive facute celuilalt descendent.
Testatorul poate pana la sfarsitul vietii sale revoca sau modifica oricand dispozitiile
sale testamentare.
In consecinta, descendentii pot sa accepte mostenirea sau sa renunte la ea astfel cum le-a
fost transmisa, adica impartita de ascendent in virtutea dreptului pe care i-l confera legea.
La moartea testatorului, testamentul va da nastere intre descendentii care vin la mostenire
numai unor raporturi de imparteala.
Ei isi datoreaza reciproc garantie pentru evictiune si pentru vicii ascunse, sunt obligati la
raportul donatiilor preciputare primite de la defunct si se vor bucura de privilegiul
copartasului.
Daca testatorul a instrainat in timpul vietii toate bunurile care potrivit testamentului
alcatuiau lotul (partea) unuia dintre descendenti, acel descendent este omis de la partaj si prin
urmare va putea cere anularea partajului de ascendent testamentar.
Daca insa numai o parte din bunurile din lot au fost instrainate in asa masura, incat el ar
fi vatamat in partea sa legitima (adica in rezerva), partajul este valabil, dar descendentul va
putea cere prin actiunea in reductiunea loturilor copartasilor favorizati reintregirea rezervei
sale succesorale.
Partajul de ascendent poate fi ineficace din cauze prevazute de dreptul comun sau
din cauze de ineficacitate specifice acestui act.
Potrivit art. 1163 alin. (1) C.civ. este lovit de nulitate absoluta partajul in care nu s-
au cuprins toti descendentii care indeplinesc conditiile pentru a veni la mostenire, fie in
nume propriu, fie prin reprezentare succesorala.1
In cazul in care imparteala de ascendent a fost facuta prin act intre vii de catre ambii
parinti, dreptul la actiunea in reductiune se va naste numai la moartea parintelui
supravietuitor, intrucat prin efectul unui asemenea partaj, bunurile celor doi parinti alcatuiesc
o singura masa, impartita printr-o operatiune cu caracter indivizibil.
1 Parintii, in viata fiind, pot proceda la o imparteala a averii lor catre descendenti, dar pentru ca o
astfel de imparteala sa fie valabila, se cere ca ea sa fie facuta prin acte juridice sub forma de
donatii sau testamente, cu respectare, conditiilor cerute e lege pentru asemenea acte. In ceea ce
priveste donatia, aceasta se face prin act autentic, cu exceptia cazului cand cuprinde bunuri
mobile, cand se poate face si sub forma de dar manual, iar cu privire la testament, numai in
formele prevazute de Codul civil. Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 362 din 26 februarie 1987 in
Revista romana de drept nr. 12 / 1987, p. 73.
1 Pentru a fi valabila, imparteala de ascendant trebuie sa cuprinda numai pe toti copiii si ceilalti
descendenti si disparutului, dar nu si pe ceilalti mostenitori rezervatari. Astfel, faptul ca sotul
supravietuitor este rezervatar nu are nicio relevanta din acest punct de vedere. Acesta nu isi va
avea drepturile sale incalcate, deoarece poate sa-si ocroteasca rezerva pe calea actiunii in
reductiune. Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 1444 din 1 iulie 1972 in Revista romana de
drept nr. 3 / 1973, p. 158.
In partajul de ascendent nu au fost cuprinsi toti descendentii, deci imparteala este lovita nulitate, iar
reclamantul (in actiunea in revendicare) apare doar ca un legatar cu titlu universal, de vreme ce i s-a testat
terenul revendicat si toate bunurile mobile. De aceea, el era in drept sa pretinda bunurile ce constituie obiectul
legaturilor numai in cadrul dezbaterii succesorale, la decesul dispunatorului (in speta, defunctul, prin testament,
dispusese doar cu privire la o parte din bunurile sale numai in favoarea sotiei lui si a reclamantului - unul dintre
fiii sai - omitand pe ceilalti sase descendenti, dintre care unul este paratul). C.S.J., Sectia civila, decizia nr. 33
din 11 ianuarie 1990, in Dreptul nr. 9-12 din 1990, p. 237.
Pentru ca un partaj de ascendent sa poata fi considerat valabil si in consecinta sa produca toate efectele, este
necesar, sub sanctiunea nulitatii, sa cuprinda toti copiii in viata ai dispunatorului precum si pe descendentii
copiilor predecedati, iar imparteala sa se faca fara incalcarea rezervei. Imprejurarea ca prin testamentul
autentificat lasat de defunct unuia din descendenti se face mentiunea ca ceea ce se testeaza, reprezinta cotitatea
disponibila a averii sale, ceilalti copii fiind inzestrati cu ocazia casatoriei lor nu este de natura sa caracterizeze
testamentul ca din partaj de ascendent atat timp cat pretinsul act de imparteala nu face mentiunea despre
bunurile cu care au fost inzestrati ceilalti descendenti; si daca acestia din urma au participat efectiv la
donatiune si au acceptat-o. C.A. Bacau, decizia civila nr. 663 din 21 iunie 1996 in Jurisprudenta Curtii de
Apel Bacau 1996 nr. 1997, p. 20.
N.A. Actualul cod civil prevede in art. 1163 alin. (1) ca: Este lovit de nulitate absoluta partajul in care nu s-au
cuprins toti descendentii, care indeplinesc conditiile pentru a veni la mostenire, fie in nume propriu, fie prin
reprezentare succesorala.
1 Partajul de ascendent isi produce efectele pe data decesului ascendentului, respectiv, adica pe data
deschiderii succesiunii. La aceasta data fiecare dintre ascendentii in cauza devine, in temeiul impartelii de
ascendent, proprietarul bunului sau bunurilor anume determinate, ca urmare a impartelii de ascendent,
mostenirea transmitandu-se divizata pe mostenitori, potrivit celor dispuse de ascendent prin testament. In
consecinta, intre mostenitori nu mai exista o stare de indiviziune ci, dimpotriva, din momentul deschiderii
succesiunii, fiecare dintre mostenitori dobandeste un drept de proprietate exclusiv, asupra bunurilor cuprinse in
lotul ce i-a fost atribuit, fara a mai fi cazul de a se efectua un alt partaj succesoral, care ar fi fost necesar numai
daca nu ar fi intervenit partajul de ascendent, iar mostenitorii s-ar fi aflat, dupa deschiderea succesiunii, in stare
de indiviziune. Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 108 din 19 ianuarie 1980, in Culegere de decizii ale
Tribunalului Suprem pe anul 1980, p. 91-93.
1 In cazul in care un descendent a fost omis de la partajul de ascendent, dar nu face nici un act de
acceptare expresa ori tacita a mostenirii, el nu se mai poate plange de neregularitatea partajului de
ascendent, intrucat prin neacceptarea mostenirii a inteles sa renunte la ea si nu mai are niciun
drept. Trib. Suprem, Sectia civila, decizia nr. 1403 din 12 iunie 1974, in Revista romana de drept
nr. 1/1975, p. 64.