Sunteți pe pagina 1din 1

IUBIȚI CONCETĂȚENI,

Ziua naţională este mare zi de sărbătoare, fiind şi zi de pomenire şi amintire a celor care
au fost şi care, într-un fel sau altul, au contribuit la înfăptuirea idealului național.
Un popor care nu își cunoaște istoria este ca un copil care nu își cunoaște părinții.
Trecutul istoric tinde a fi lăsat deoparte, uitându-se cât de însemnate pot fi învăţăturile acestuia,
cu iluzia că nu ne mai este de folos şi că poate fi înlăturat ca o piesă veche, depăşită, uzată! Ori,
de prezentul nostru depinde viitorul nostru şi al urmaşilor, şi întreaga viaţă a umanităţii se
întemeiază pe fundamentul unei evoluţii neîncetate, a unor succesivi paşi înainte.
Ziua naţională trebuie să exprime simţăminte profunde ale fiecărui locuitor al ţării, să fie
prilej de afirmare a dragostei pentru o patrie comună cu ceilalţi şi, totodată, o zi în care răutățile
gratuite şi duşmăniile ar trebui să fie izgonite din suflet.
Ziua de 1 Decembrie 1918 reprezintă un mare moment al devenirii noastre. Deosebindu-
ne de vecini de-ai noştri, sub vitregia vremurilor, noi n-am reuşit să întemeiem statul nostru
unitar, timp de veacuri, deşi am fost statornici pe un teritoriu dăruit de Dumnezeu.
Anul 1918 a fost un an deosebit, căruia românii îi datorează veşnică neuitare. A fost un an
de înfrângere şi durere, când, părăsiţi de un mare aliat şi izolaţi de ceilalţi, neîndeajuns ajutaţi în
greaua noastră luptă de rezistenţă, am fost siliţi să semnăm pace separată, în grele condiţii; din
fericire, nedeplin perfectată, dar, în acelaşi an, avea să fie marele moment istoric de neuitare,
când aveam să ne împlinim năzuinţele prin exprimarea succesivă de către fiecare provincie
frăţească din afara statului a dorinţei unităţii depline.
Ca într-un frumos basm al copilăriei, a avut loc atunci adevărata minune a înfăptuirii
strângerii într-o singură entitate statală a întregului spaţiu dacic îmbrăţişat de cursurile noastre de
apă. Neuitatul an 1918!
Trecutul trebuie să ne înveţe, şi ceea ce s-a înfăptuit cu 100 de ani în urmă se cuvine să ne
fie şi astăzi mare clipă trezitoare a simţămintelor, pe care să le aibă locuitorii unei ţări că
adevăraţi fii ai ei, dar şi ai umanităţii.