PARTAJUL DE ASCENDENT

Partajul de ascendent este actul prin care tatal sau mama ori alt ascendent face in
avans, in timpul vietii, repartizarea bunurilor sale intre copiii sau descendentii lui (art. 794
C. civ.). Este un act a carui carcteristica principala este ca ascendentul imparte bunurile
sale, inainte de a fi indivize intre mostenitorii sai .
Partajul de ascendent se poate realiza atat prin donatie (donatie-partaj), adica
printr-un contract, act juridic intre vii de formatie bilaterala, cat si prin testament
(testament-partaj), adica printr-un act juridic unilateral mortis causa (art. 795 alin. 1 C.
civ.). In ambele sale forme, partajul de ascenedent este un act mixt, care combina regulile
partajului cu cele ale donatiei sau testamentului.
Daca ambele forme au in comun efectul de a atribui individual comostenitorilor
bunurile dispunatorului asemenea unui partaj la data decesului acestuia, ele difera insa
esential prin faptul ca in timp ce donatia-partaj, fiind un contract, pe de o parte, se poate
realiza numai cu acordul donatarului, iar pe de alta parte, nu poate fi revocata unilateral de
donator, testamentul-partaj este un act de formatie unilaterala esentialmente revocabil.
Spre deosebire de partajul obisnuit, care se realizeaza fie prin acordul coindivizarilior, fie
prin hotarare judecatoreasca, partajul de ascendent se realizeaza sub autoritatea si cu
vointa ascendentilor despre a caror mostenire este vorba.
Dispozitiile legale referitoare la partajul de ascendent (art. 794 si urmat. C. civ.) sunt
de exceptie, in lipsa lor un asemenea partaj neputand fi facut intrucat s-ar contraveni
regulilor de drept comun care prohibesc pactele asupra succesiunilor nedeschise (art. 965
alin. 2 C. civ.) si partajarea bunurilor care fac parte din rezerva succesorala prin vointa
dispunatorului . Ele isi au originea in dreptul roman, dreptul cutumiar francez si in
legiuirile premergatoare Codului civil roman , justificandu-se prin necesitatea de a elimina,
pe cat este posibil, neintelegerile dintre mostenitori sau inconvenientele partajului judiciar.
Dat fiind caracterul de exeptie al partajului de ascendent, acesta trebuie sa rezulte in mod
neechivoc din actul care se pretinde ca il contine. Uneori, in practica noastra judiciara si in
doctrina, acest element este cu totul neglijat, simplul fapt ca parintii au inzestrat pe fiecare
din copiii lor cu ocazia casatoriei neputand duce la concluzia existentei unei donatii-partaj,
asa cum s-a facut, ci cel mult a existentei unor donatii ordinare .
DONATIA-PARTAJ
Donatia-partaj este un contract (act juridic intre vii) prin care un ascendent dispune
irevocabil cu titlu gratuit in timpul vietii de toate sau o parte din bunurile sale prezente in
favoarea tuturor copiilor sau descendentilor sai in considerarea drepturilor succesorale ale
acestora, realizand un partaj anticipat intre acestia. Cu alte cuvinte, este vorba de un act
care in forma este o donatie (art. 795 alin. 1 C. civ.), dar care nu comporta doar o simpla
liberalitate, ci mai cu seama elemente de anticipatie succesorala care isi vor produce toate
efectele la data decesului dispunatorului. Elementul de liberalitate nu poate lipsi,
procurand un avantaj descendentilor. Astfel, o donatie-partaj cu sarcini intruneste aceasta
conditie, dar numai in masura in care sarcinile nu sunt mai oneroase decat emolmentul.
Succesiunea nu se poate deschide decat la decesul lui de cujus. De aceea, copiii
gratificati prin donatia-partaj nu pot fi in timpul vietii dispunatorului decat donatari, nu
mostenitori . Este vorba despre un partaj care nu poarta asupra unei succesiuni deschise, ci

doar anticipeaza asupra succesiunii viitoare a dispunatorului, in cadrul careia va fi luat in

considerare ca atare.
Donatia-partaj este asadar un act cu natura mixta, bivalenta, care in esenta sa este
un partaj, dar care sub anumite aspecte apare ca o liberalitate (donatie).
Primordiala in cazul donatiei-partaj este vointa ascendentului sub autoritatea caruia se face
repartizarea bunurilor succesorale, iar nu vointa descendentilor, care, in masura in care nu
li se incalca rezerva, nu pot decat sa se supuna celei dintai, daca vor sa mosteneasca, sau sa
renunte la mostenire. Asadar, partajul il face insusi ascendentul, iar nu descendentii
mostenitori sub medierea acestuia .
1. Conditiile de validitate. Acestea trebuie privite din perspectiva partilor (A), a
bunurilor (B), a repartizarii acestora (C), precum si a formelor pe care trebuie sa le
respecte (D).
A. Partile
Persoanele care pot face o donatie-partaj. Pot face donatii-partaj doar tatal, mama si
ceilalti ascendenti (art. 794 C. civ.), nu si alte persoane cum ar fi descendentii sau
colateralii. Este indiferent daca legatura de rudenie este legitima (din casatorie), nelegitima
(dinafara casatoriei) sau din adoptie. Dispunatorul trebuie sa aiba capacitatea de a face
liberalitati conform dreptului comun.
Beneficiari ai donatiei-partaj nu pot fi decat copiii sau ceilalti descendenti ai
dispunatorului (art. 794 C. civ.), indiferent daca rudenia rezulta din casatorie, din afara
casatoriei sau din adoptie. Desi, in limitele cotitatii disponibile, ascendentul poate favoriza
pe unul sau altul dintre descendentii sai facandu-i liberalitati preciputare, fie chiar prin
donatia-partaj, fie separat - donatia-partaj are ca finalitate sau functie principala
repartizarea bunurilor dispunatorului intre descendentii sai care pot si vor sa vina la
mostenirea sa legala, avand asadar vocatie utila, nefiind nedemni sau renuntatori. Ea
presupune cu necesitate cel putin doi descendenti care vin efectiv la mostenire, o donatiepartaj intre un descendent si un tert (fie el descendent in grad mai indepartat, fie o
persoana fara legatura de rudenie cu dispunatorul) este de neconceput.
Destinata sa inlocuiasca partajul care ar fi trebuit facut dupa decesul ascendentului,
donatia-partaj trebuie sa se refere chiar la cei care au dreptul de a participa la partajul pe
care il inlocuieste, motiv pentru care actul prin care ascendentul imparte bunurile sale
intre fiii sai si copiii acestora fara a fi intrunite conditiile reprezentarii nu este decat o
donatie
ordinara.
.
Persoanele din afara sferei descendentilor dispunatorului, nu pot fi beneficiare ale
donatiei-partaj, dar, in limitele cotitatii disponibile, pot fi beneficiare ale donatiilor
ordinare.
Donatia-partaj care nu cuprinde pe toti descendentii cu vocatie utila la mostenire la
momentul deschiderii acesteia este nula. Este vorba atat de descendentii care vin la
mostenire in nume propriu, cat si de cei care mostenesc prin reprezentare, fara luarea in
considerare a nedemnilor sau renuntatorilor, momentul la care se raporteaza indeplinirea
acestei conditii fiind acela al deschiderii mostenirii. Constarea nulitatii poate fi ceruta nu
numai
de
descendentul
omis,
ci
chiar
si
de
ceilalti
descendenti.
Nulitatea pentru omisiunea unui descendent este incidenta chiar daca la data
deschiderii mostenirii masa succesorala, pe langa bunurile care au format obiectul
donatiei-partaj, cuprinde bunuri care prin natura si valoarea lor ar asigura drepturile
succesorale ale mostenitorului omis. Pentru a putea beneficia de donatia-partaj,

descendentii trebuie sa aiba capacitatea de a primi liberalitati la momentul incheierii

actului.
B. Bunurile putand face obiectul donatiei-partaj
Donatia-partaj poate avea ca obiect doar bunurile asupra carora ascendentul
dispunator este unic proprietar la momentul incheierii actului, iar nu si bunurile viitoare.
Aceasta dispozitie legala se explica prin incompatibilitatea care exista intre caracterul
irevocabil al oricarei donatii, deci si a donatiei-partaj, si bunurile viitoare intrucat nu
depinde decat de vointa donatorului sa manevreze de o asemenea maniera incat sa nu
dobandeasca aceste bunuri si in acest fel sa revoce donatia.
Imparteala poate avea ca obiect toate bunurile dispunatorului sau doar o parte. In
acest din urma caz, bunurile neincluse in actul de partaj se vor transmite in indiviziune la
mostenitori urmand a fi impartite intre acestia potrivit regulilor dreptului comun.
Donatia-partaj poate cuprinde nu numai cotitatea disponibila, cum se intampla in cazul
donatiilor obisnuite, ci si rezerva mostenirii, respectand partea ce revine fiecarui
descendent din aceasta.
Practica judiciara si doctrina admit posbilitatea ca o donatie-partaj sa fie facuta
impreuna de mama si tata in favoarea copiilor comuni, act care este cunoscut sub
denumirea de donatie-partaj conjunctiva. Avantajul incontestabil al donatiei-partaj
conjunctive este acela ca parintii pot dispune nu numai de bunurile proprii, ci si de cele
comune, lucru pe care nici unul nu l-ar putea face fara acordul celuilalt. Ca urmare a acestei
operatiuni, fiecare parinte este considerat a fi contribuit la formarea loturilor copiilor in
proportie egala din ansamblul bunurilor distribuite, chiar daca un anume copil a primit
bunuri numai de la mama, iar un altul numai de la tata. Daca exista copii care nu sunt
comuni, donatia-partaj conjunctiva facuta de cei doi soti in favoarea acestora nu poate sa
aiba ca obiect decat bunuri care apartin parintelui sau, iar nu si celuilalt sot, fata de care nu
are
vocatie
succesorala
.
Donatia-partaj conjunctiva cu rezerva dreptului de uzufruct in favoarea sotului donatar si
cu clauza continuarii uzufructului in persoana sotului supravietuitor este valabila, caci nu
este vorba de transmiterea unui uzufruct viager stins prin moartea titularului sau, ci despre
un al doilea uzufruct, distinct de cel dintai, care se naste la data decesului primului titular si
care constituie o donatie de bunuri viitoare (valabila intre soti) .
Adesea, dupa decesul mamei sau tatalui, averea succesorala ramane in indiviziune
intre parintele supravietuitor si copiii sai. Parintele supravietuitor nu va putea face o
donatie-partaj in privinta acestor bunuri intrucat nu-i partin in exclusivitate. Practica
judiciara franceza si doctrina admit insa validitatea unei asemenea operatiuni cu conditia
de a fi acceptata de toti copiii, aceasta incluzand, pe de o parte, un partaj amiabil (in
privinta bunurilor provenind din patrimoniul parintelui predecedat), iar pe de alta parte o
donatie-partaj (in privinta bunurilor apartinand parintelui supravietuitor), aceasta fiind
cunoscuta sub denumirea de donatie-partaj cumulativa. Actul in discutie alcatuieste un
ansamblu indivizibil, astfel incat daca acesta nu este valabil in privinta partajului
succesiunii deschise, cade intreaga operatiune, fara ca partajul anticipat al mostenirii
parintelui supravietuitor sa ramana in vigoare. Donatia-partaj cumulativa poate fi facuta nu
numai de parintii casatoriti, ci si de cei necasatoriti (divortati sau care nu au fost casatoriti
niciodata) .

Bunurile care au format obiectul unor donatii anterioare pot forma in anumite
conditii obiectul unei donatii-partaj. Astfel, bunurile care au format obiecul unei donatii
raportabile (nepreciputare) pot forma obiectul unei donatii-partaj, dar numai intrucat sunt
facute in favoarea donatarului si cu acordul acestuia. Prin natura lor donatiile raportabile
sunt destinate sa se reintoarca in masa succesorala la decesul dispunatorului, fiind supuse
impartelii conform regulilor mostenirii ab intestat. Nu exista insa nici o piedica legala ca
ascendentul sa includa bunul formand obiectul unei asemenea donatii intr-o donatie-partaj
ulterioara, cu consecinta ca prin aceasta descendentul-donatar va fi scutit de raport, la data
deschiderii mostenirii bunul revenindu-i ca efect al partajului facut de ascendent in timpul
vietii prin donatia-partaj .
C. Repartizarea bunurilor
Divizarea reala prin vointa donatorului. Donatia-partaj, asa cum o arata chiar denumirea ei,
implica in mod necesar o impartire a bunurilor intre descendenti facuta de donatorulascendent cu acordul acestora. Actul prin care ascendentul dispune in favoarea
descendentilor sai cu titlu gratuit in ideea de a-i gratifica, dar lasand grija impartelii in
seama acestora, nu este o donatie-partaj, ci, in lipsa repartizarii specifice partajului, o
donatie ordinara. De asemenea, actul prin care parintele se limiteaza sa gratifice pe fiecare
din copiii sai cu o cota-parte indiviza dintr-un imobil, in lipsa repartizarii individuale, nu
poate fi o donatie-partaj, ci o donatie ordinara.
Criteriul de delimitare a donatiei-partaj fata de donatia ordinara este intentia
ascendentului de a proceda la un aranjament de familie global, chiar daca nu se face expres
referire la dispozitiile art. 794 C. civ. si chiar daca nu este cuprins intr-un act unic, ci in acte
distincte, cu conditia ca din acestea sa rezulte vointa ascendentului de a le privi ca
indisociabile si deci indivizibile.
Compunerea loturilor. In privinta componentei loturilor atribuite descendentilor, donatorul
nu este constrans de regula care rezulta din dispozitiile art. 741 alin. 1 C. civ., conform
careia la partaj (este vorba de partajul obisnuit facut dupa deschiderea mostenirii) trebuie
sa se dea aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi
natura si valoare, recunoscandu-i-se dreptul de a alcatui loturile cum crede de cuviinta.
Modelul partajului de ascendent este partajul voluntar, iar nu partajul judiciar, astfel
incat, lasand la o parte faptul ca si in cazul partajului judiciar principiul egalitatii in natura
este susceptibil de nuantari, ascendentul are libertate in fixarea componentei loturilor,
admitandu-se ca atribuirea in intregime a unui domeniu agricol unuia dintre copii cu
obligatia de a plati celorlalti copii ai dispunatorului sultele corespunzatoare -; stabilite de
dispunator, indiferent daca sunt platibile in timpul vietii acestuia sau dupa decesul lui - este
o donatie-partaj, iar nu o donatie ordinara cu sarcini . Solutia nu poate fi insa dusa pana la
extrem, in sensul ca atunci cand interesul economic al pastrarii integritatii imobilelor ori
exploatatiilor agricole sau comerciale nu este in joc, iar ascendentul detine mai multe
imobile, principiul egalitatii partajului in natura redevine aplicabil. Ascendentul donator, in
limitele cotitatii disponibile a mostenirii, poate favoriza pe unul sau altul dintre copiii sai
atribuindu-i bunuri de valoare mai mare decat celorlalti. Daca limitele cotitatii disponibile
sunt depasite, ceilalti copii pot cere reductiunea liberalitatii in conditiile dreptului comun.
D. Conditiile de forma
Donatia-partaj trebuie sa intruneasca din punctul de vedere al formei conditiile si
regulile prescrise pentru donatiunile intre vii. Asadar, in principiu, sub sanctiunea
nulitatii, ea trebuie sa fie incheiata in forma autentica (art. 813 C. civ.), iar daca se refera si

la bunuri mobile, trebuie sa fie intocmit si un stat estimativ semnat de donator si donatari.
Acceptarea donatarilor trebuie sa fie expresa si facuta prin act autentic notificat
donatorului inaintea deschiderii mostenirii. Prin exceptie, in cazurile si conditiile admise in
dreptul comun, forma autentica nu este ceruta daca este vorba de donatii sub forma darului
manual, a donatiei deghizate si a donatiei indirecte. In cazul in care un partaj de ascendent
nul absolut pentru vicii de forma este executat in cunostinta de cauza de descendenti,
acestia nu mai pot reveni cerand constatarea nulitatii absolute, actul nul fiind ratificat
conform dispozitiilor C. civ.
2. Efectele donatiei-partaj
Donatia-partaj produce anumite efecte imediat ce a fost incheiata (A), iar altele numai dupa
data deschiderii mostenirii dispunatorului.
A. Inaintea deschiderii mostenirii dispunatorului
Dupa incheierea actului de donatie trebuie diferentiate, pe de o parte, raporturile dintre
donator si donatari (a), iar pe de alta parte raporturile dintre donatari (b).
a) Raporturile intre donatorul-ascendent si donatarii-descendenti
Efectele sunt cele ale unei donatii obisnuite. Donatia-partaj produce intre ascendentuldonator si descendentii-donatari efectele unei donatii obisnuite. Ea comporta in primul
rand transferul irevocabil al bunurilor care formeaza obiectul ei din patrimoniul
donatorului in patrimoniul fiecarui donatar, conform stipulatiilor actului. Transferul se
realizeaza in principiu imediat, dar el poate fi amanat prin stipularea unui termen
suspensiv. Descendentii donatari pot dispune liber de bunurile transferate prin donatiapartaj
in
patrimoniul
lor.
Afara de cazul unei clauze de reintoarcere conventionala stipulata in act, decesul unuia
dintre donatari inaintea donatorului nu atrage caducitatea atribuirii, drepturile acestuia
transmitandu-se pe cale succesorala la mostenitorii sai. Ca orice donatie, donatia-partaj
poate fi revocata pentru ingratitudine si pentru neindeplinirea sarcinilor. Revocarea pentru
survenienta de copii este exclusa intrucat chiar prin ipoteza doatia-partaj presupune ca
donatorul are descendenti la data incheierii actului. Transmisiunea este individuala,
donatia-partaj neantrenand in nici un fel deschiderea mostenirii. Ascendentul-donator,
chiar daca include in act toate bunurile care le detine la data incheierii acestuia, nu-si
instraineaza descendentilor patrimoniul sau, acesta fiind inalienabil prin acte intre vii,
ramanand tinut personal la plata datoriilor fata de creditorii sai actuali si viitori, chiar daca
a impus descendentilor sai plata lor cu titlu de sarcina a liberalitatii.
Donatia-partaj poate fi atacata cu actiune pauliana de creditorii ascendentuluidonator, fara a fi obligati a dovedi complicitatea descendentilor-donatari la frauda, sub
acest aspect actul fiind tratat ca o liberalitate si nu ca un partaj, acesta din urma neputand fi
atacat cu actiune pauliana.
b) Raporturile dintre desecendentii-donatari
Efectele sunt cele specifice unui partaj. Chiar din momentul incheierii actului, descendentiidonatari sunt considerati copartajanti, dar nu ai succesiunii, care inca nu s-a deschis, ci ai
bunurilor incluse in donatia-partaj.
In aceasta calitate, afara de cazul unei stipulatii contractuale contrarii, ei isi
datoreaza garantia pentru evictiune, astfel incat daca unul dintre ei este evins de catre un
tert, pierderea va fi suportata nu numai de catre donatarul evins, ci de toti (inclusiv
donatarul evins) in proportia drepturilor ce le revin din succesiune. De asemenea, plata
sultelor stipulate in actul de donatie-partaj sau a indeminizatiei de evictiune sunt garantate

intre donatarii-descendenti de privilegiul copartajantului asupra imobilelor cuprinse in

actul de dispozitie.
B. Dupa deschiderea mostenirii dispunatorului
Donatarii-descendenti devin mostenitori ai defunctului. Odata cu decesul
donatorului-ascendent, se deschide succesiunea acestuia, iar donatarii-descendenti devin
mostenitori ai acestuia, fiind considerati ca au mostenit direct de la acesta bunurile care leau fost atribuite prin donatia-partaj, fara sa fi fost nici un moment in indiviziune in privinta
lor. Bunurile care nu au fost incluse in donatia-partaj se transmit acelorasi mostenitori in
stare de indiviziune, fiind supuse partajului in conditiile dreptului comun.
Partajul de ascendent, care pana la data deschiderii mostenirii anticipa doar drepturile
succesorale ale descendentilor, devine din acest moment efectiv. Din aceasta situatie
decurg o serie de consecinte.
In primul rand, bunurile cuprinse in donatia-partaj nu sunt supuse raportului, caci
aceasta fiind o operatiune preliminara partajului prin faptul ca tinde la constituirea masei
partajabile, este lipsit de obiect in cazul analizat, partajul fiind deja realizat prin vointa
ascendentului.
.
In al doilea rand, bunurile donate, in lipsa de stipulatie contrara, sunt considerate ca
un avans in contul mostenirii viitoare, iar nu ca o liberalitate preciputara, astfel incat se
imputa mai intai asupra rezervei si numai pentru diferenta, daca exista, asupra cotitatii
disponibile a mostenirii.
In al treilea rand, ca mostenitori ai defunctului, descendentii-donatari sunt tinuti la
plata pasivului succesoral in conditiile dreptului comun. Donatarii-descendenti pot renunta
la mostenirea defunctului, caz in care pierd calitatea de mostenitori, nemaifiind tinuti la
plata pasivului, iar donatia primita se va imputa asupra cotitatii disponibile a mostenirii,
fiind supusa reductiunii in masura in care depasesete limitele acesteia.
3. Reductiunea donatiei-partaj
Din dispozitiile C. civ. rezulta ca in cazul in care la deschiderea mostenirii se
constata ca prin donatia-partaj sau printr-un alt act vreunul din acei intre care s-au
impartit bunurile s-ar gasi vatamat in partea sa legitima, imparteala de ascendent se
poate ataca. Avand in vedere dispozitiile de ordine publica referitoare la rezerva, textul
vrea sa spuna ca donatia-partaj este supusa actiunii in reductiune atunci cand la
deschiderea mostenirii se constata ca unuia sau altuia dintre descedentii copartajanti i s-au
incalcat drepturile referitoare la rezerva.
Ascendentul are libertatea deplina de a gratifica pe unul sau altul dintre
descendentii sai mai mult decat pe ceilalti, dar aceasta numai in limitele cotitatii
disponibile
a
mostenirii.
Calculul rezervei si al cotitatii disponibile se face prin raportare la masa de calcul unica
rezultata din reunirea fictiva a donatiei-partaj la activul net al mostenirii, alaturi de
celelalte donatii facute de defunct, nepunandu-se in nici un caz problema existentei a doua
mase de calcul (una incluzand bunurile cuprinse in donatia-partaj si alta cuprinzand
celelalte bunuri lasate de defunct) .
Dupa stabilirea masei de calcul in raport cu care se stabilesc rezerva si cotitatea
disponibila a mostenirii, problema care se pune este aceea a imputarii bunurilor donate,
adica daca se vor calcula asupra rezervei sau asupra cotitatii disponibile.
In principiu, bunurile donate se vor imputa asupra rezervei celor gratificati (supra nr. 768),
afara de cazul unei clauze de preciput, caz in care se vor imputa asupra cotitatii disponibile

a mostenirii. Daca un descendent-donatar renunta la mostenire, bunurile donate acestuia

se vor imputa asupra cotitatii disponibile a mostenirii, acesta pierzand calitatea de
mostenitor si, deci, si de rezervatar.
Daca unul sau altul dintre descendentii-donatari nu a primit prin donatia-partaj cota
corespunzatoare rezervei sale (lucru care, subliniem din nou, se poate stabili doar la data
decesului dispunatorului), pentru complinirea rezervei acesta are dreptul in primul rand la
un drept care se inrudeste cu un drept de prelevare asupra bunurilor ramase nepartajate
la decesul dispunatorului si numai daca acestea nu sunt suficiente poate solicita
reductiunea liberalitatilor preciputare facute prin donatia-partaj. Faptul de a fi participat si
el la donatia-partaj nu poate fi opus descendentului-donatar pentru a-i paraliza dreptul de
complinire a rezervei deoarece, pe de o parte, nimeni nu poate renunta la rezerva sa
inaintea deschiderii mostenirii, iar pe de alta parte rezerva nu poate fi stabilita decat in
raport cu situatia patrimoniului defunctului de la data deschiderii mostenirii, iar nu cu cea
de
la
data
donatiei-partaj.
Actiunea regelementata este o actiune in reductiune, care nu duce la anularea
donatiei-partaj, ci doar la retrangerea liberalitatilor care incalca rezerva descendentuluireclamant. Ea nu poate fi primita daca bunurile donate supuse reductiunii au pierit fara
culpa donatarului si acesta nu aprimit nici o indemnizatie care sa compenseze pierderea.
TESTAMENTUL-PARTAJ
Partajul de ascendent, asa cum rezulta din dispozitiile art. 795 C- civ., poate fi facut
nu numai prin donatii intre vii, ci si prin testament. Spre deosebire de donatia-partaj,
testamentul-partaj este un act juridic unilateral mortis causa, revocabil, prin care un
ascendent face intre copiii sai distribuirea si partajul bunurilor pe care le va lasa la moartea
sa. Testamentul-partaj se aseamana cu testamentul obisnuit pana la identificare in privinta
formelor si conditiilor de capacitate ale dispunatorului, dar se deosebeste de acesta in
privinta continutului sau intrucat menirea lui principala nu este de a institui legatari, adica
de a gratifica preciputar anumite persoane, ci de a repartiza bunurile ascendentului intre
descendentii sai care vin la mostenire in temeiul vocatei lor legale, iar nu testamentare.
Aceasta nu inseamna insa ca dispunatorul, in limitele cotitatii disponibile, nu ar putea
favoriza pe unul sau pe altul dintre descendentii sai in dauna celorlalti, ceea ce inseamna ca
nu i se poate nega radical posibilitatea de a constitui si un instrument devolutiv, iar nu doar
de repartizare a bunurilor succesorale. Ca si donatia-partaj, testamentul-partaj poate avea
o natura ambivalenta.
Testamentul-partaj poate fi facut de aceleasi persoane care pot face donatii-partaj,
iar beneficiari ai acestuia pot fi aceleasi persoane care pot primi donatii-partaj.
Testamentul-partaj poate avea ca obiect nu numai bunurile prezente ale dispunatorului, ci
si bunurile viitoare, pe care acesta le va dobandi pana la deschiderea mostenirii.
Testatorul poate imparti doar o parte din bunurile sale, cele neimpartite transmitandu-se
in indiviziune la descendentii sai, urmand a fi impartite potrivit dreptului comun.
Obiect al testamentului-partaj nu pot fi decat bunurile aflate in proprietatea exclusiva a
testatorului, nu si cele aflate in proprietate comuna, testatorul trebuind sa aiba libera
dispozitie asupra bunurilor pentru a putea face impartirea acestora. De aceea, testamentulpartaj cumulativ este nevalabil. Un asemenea act nu poate fi realizat nici prin acordul
ambilor soti, deoarece prohibitia testamenului conjunctiv (art. 857 C. civ.) se aplica si
testamentului-partaj.

Bunurile de care testatorul a dispus deja prin donatii preciputare nu pot fi incluse in
testamentul-partaj, lucru care insa este posibil in privinta donatiilor nepreciputare (supuse
raportului), care nu constituie decat avansuri in contul mostenirii.
Elementul caracteristic al testamentului-partaj este repartizarea bunurilor
succesorale intre descendentii defunctului prin vointa acestuia. La repartizarea bunurilor
ascendentul are libertate deplina in privinta repartizarii cutarui sau cutarui bun cutarui sau
cutarui descendent. Ascendentul poate repartiza unui descendent anumite bunuri in
natura, cu obligatia de a plati celorlalti sultele corespunzatoare. Sub sanctiunea nulitatii,
repartizarea trebuie sa cuprinda pe toti descendentii cu vocatie succesorala ai defunctului.
Fiind un act mortis causa, partajul de ascendent realizat prin testament nu produce efecte
decat la data deschiderii mostenirii, pana la acest moment putand oricand fi revocat sau
modificat de dispunator. Dupa decesul testatorului, descendentii defunctului culeg fiecare
individual lotul sau cu titlu de mostenire legala si nu de legat. Efectul fiind acela al unui
partaj, comostenitorii isi datoreaza garantia specifica pentru evictiune, iar daca este cazul
platii unor sulte, creditorii acestora beneficiaza de privilegiul prevazut la art. 1737 pct. 3 C.
civ.
Daca testamentul-partaj (sau altul ordinar) contine si legate in favoarea unui
descendent inclus la partaj, acesta poate opta diferit, acceptand mostenirea legala si
repudiind legatul sau invers. De asemenea, el poate accepta atat mostenirea legala, cat si pe
cea testamentara. In privinta mostenirii care formeaza obiectul testamentului-partaj,
descendentii nu pot face un act de renuntare sub cuvant ca renunta la testament si,
pretinzand ca accepta mostenirea legala, sa ceara o alta impartire; ori accepta mostenirea si
se supun vointei defunctului in privinta partajului, vocatia lor la bunurile care compun
loturile formate de defunct fiind legala, ori renunta la mostenire si nu primesc nimic din
aceasta.
Mostenitorul care accepta mostenirea pur si simplu va fi tinut ultra vires hereditatis
la plata datoriilor, in timp ce acela care accepta mostenirea sub beneficiu de inventar va fi
tinut la plata doar in limita bunurilor primite de la defunct.
In cazul in care unul dintre descendentii defunctului primeste in lotul sau bunuri
care nu acopera rezerva sa, are dreptul la complinirea acesteia prin exercitarea actiunii in
reductiune prevazuta la art. 798 C. civ., regulile aplicabile donatiei-partaj in aceasta materie
fiind aplicabile si in cazul testamentului-partaj.

UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE- SECTIA DREPT

DREPT CIVIL- SUCCESIUNI

PARTAJUL DE ASCENDENT

Nea Georgiana
Anul III, FR