Sunteți pe pagina 1din 50

Unitatea de învăţare 8 LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE ASUPRA MOŞTENIRII

8.1.Introducere

85

8.2.Competenţe

85

8.3.Oprirea actelor juridice asupra moştenirii nedeschise

85

8.4.Substituţia fideicomisară

86

8.5.Legatul rămăşiţei (liberalităţile reziduale)

88

8.6.Substituţia ordinară (vulgară)

89

8.7.Rezumat - legislaţia anterioară……

90

8.8.Test de evaluare……………………

90

8.1. INTRODUCERE.

Această unitate de învăţare urmăreşte familiarizarea studenţilor cu aspectele teoretice şi practice ale limitelor dreptului de a dispune asupra moştenirii. Astfel, studenţii vor fi introduşi atât în studiul pactelor asupra unei moşteniri nedeschise cât şi în cel al liberalităţilor reziduale. De asemenea cursanţii vor fi familiarizaţi cu aspectele teoretice şi practice ale substituţiei fideicomisare şi a celei vulgare.

8.2. COMPETENŢE.

dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei noţiuni prezentate în această unitate de învăţare, cât şi de a decela raportul dintre acestea, precum şi de a explica corelaţia acestora cu restul materiei succesiunilor;

să explice şi să interpreteze regimul juridic al actelor juridice asupra unei moşteniri nedeschise, precum şi regimul juridic al substituțiilor (fideicomisare şi vulgare) şi al legatului rămăşiţei.

8.3. OPRIREA ACTELOR JURIDICE ASUPRA MOŞTENIRII NEDESCHISE.

- orice persoană fizică, în principiu, poate dispune moris causa aşa cum doreşte de bunurile sale

orice persoană fizică capabilă poate dispune de patrimoniul său mortis causa.

- limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile moştenirii (limite edictate de ordinea

publică succesorală):

- dispoziţia mortis causa este un act juridic ce poate îmbrăca numai forma unor testamente

esențialmente revocabile;

- actele juridice asupra moştenirilor viitoare, nedeschise, sunt interzise;

- în principiu, testatorul poate face orice liberalităţi, cu condiţia de a nu încălca rezerva succesorală

(parte a moştenirii pe care legea o atribuie moştenitorilor rezervatari, chiar împotriva voinţei lui de cuius) → de cuius, în prezenţa moştenitorilor rezervatari, nu poate dispune prin liberalităţi decât

de cotitatea disponibilă.

Oprirea actelor (pactelor) asupra moştenirii nedeschise (succesiunilor viitoare):

- justificarea interdicţiei:

- asemenea acte (pacte) trezesc dorinţa morţii lui de cuius (contravenind astfel regulilor de convieţuire socială);

- posibilitatea încălcării principiului revocabilităţii dispoziţiilor testamentare, în ipoteza în care

contractant este însuşi de cuius;

- insecuritatea circuitul civil (obiectul unor astfel de acte juridice este reprezentat de drepturi eventuale sau incerte, cel puţin din punctul de vedere al valorii lor).

- sunt interzise actele juridice având ca obiect drepturi eventuale asupra unei moşteniri nedeschise

încă, precum:

- actele prin care se acceptă moştenirea sau se renunţă la aceasta, înainte de deschiderea

moştenirii,

- actele prin care se înstrăinează sau se promite înstrăinarea unor drepturi care s-ar putea

dobândi la deschiderea moştenirii.

!!! deşi, în principiu, contractele pot purta şi asupra bunurilor viitoare, totuşi obiectul unui contract nu poate purta asupra bunurilor cuprinse într-o moştenire eventuală (nedeschisă). 1. Condiţii:

a. existenţa un act (act juridic bilateral sau unilateral) cu privire la o moştenire (inclusiv actele juridice unilaterale de acceptare sau renunţare asupra unei moşteniri viitoare) actul juridic să privească o moştenire (universalitatea moştenirii, numai o cotă-parte din universalitate sau chiar bunuri determinate din moştenire): la momentul contractării, nu se poate şti dacă dreptul eventual dobândit va deveni actual, existând riscul ca dobânditorul, respectiv renunţătorul să

LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE ASUPRA MOŞTENIRII

fie decedat la data deschiderii moştenirii şi/sau bunul asupra căruia s-a contractat să nu facă parte din masa succesorală.

b. obiectul actului să fie o moştenire nedeschisă (evident, după deschiderea moştenirii, moştenitorii pot dispune liber de drepturile dobândite prin succesiune → data deschiderii

moştenirii fiind momentul în raport cu care se apreciază valabilitatea actului);

- actul juridic încheiat cu privire la succesiunea persoanei dispărute (prezumată de lege a fi

în viaţă), nu este valabil, chiar dacă contractanţii au crezut că aceasta este moartă;

- actul juridic încheiat cu privire la moştenirea unei persoane declarată moartă pe cale

judecătorească, încheiat după data indicată în hotărârea judecătorească, ca fiind dată a deschiderii moştenirii, va fi considerat valabil, chiar dacă:

- data este ulterior rectificată;

- hotărârea judecătorească declarativă de moarte este anulată.

c. dreptul ce se dobândeşte sau la care se renunţă trebuie să fie un drept succesoral eventual

(adică acel drept succesoral căruia îi lipsesc atât obiectul, cât şi subiectul, neştiindu-se în viitor dacă obiectul va exista şi dacă dreptul va aparţine unei alte persoane), o simplă expectativă (simple nădejdi), iar nu un drept actual şi nenăscut.

d. actul juridic nu facă parte dintre cele permise, în mod excepţional, de lege, precum:

- împărţeala de ascendent făcută prin acte inter vivos (partajul de ascendent efectuat prin

donaţie);

- convenţia prin care asociaţii stipulează că societatea înfiinţată va continua de drept, la

moartea unuia dintre ei, cu moştenitorii acestuia;

adică

consimţământul succesibilului (rezervatar sau beneficiar al raportului donaţiilor) cu privire la donaţia, făcută de cel care va lăsa moştenirea, descendenţilor, ascendenţilor privilegiaţi sau soţului supravieţuitor, cu sarcina întreţinerii pe viaţă, a unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului, uzului ori abitaţiei.

- renunţarea

anticipată

Ia

acţiunea

în

reducţiune

sau

la

cererea

de

raport,

!!! declaraţia unui succesibil, scrisă în josul testamentului, înainte de deschiderea succesiunii, prin care recunoaşte a fi valabil acel testament, constituie un act juridic asupra unei moşteniri viitoare.

2. Nulitatea actelor asupra moştenirilor nedeschise - sunt nule absolut (nulitatea pactului asupra unei

succesiuni viitoare nu poate fi acoperită prin confirmarea sau ratificarea actului mortis causa de către moştenitori după moartea testatorului):

- cesiunea drepturilor succesorale ale unui eventual moştenitor făcută înaintea morţii lui de

cuius;

- împărțeala între moştenitori a unei succesiuni nedeschise;

- actul (pactul) prin care eventualii moştenitorii convin:

- fie nu vor aplica testamentul titularului lor;

- fie vor respecta testamentul titularului lor.

8.4. SUBSTITUŢIA FIDEICOMISARĂ.

Noul Cod civil reglementează substituţiile fideicomisare în Cartea a IV-a „Despre moştenire şi liberalităţi”, Titlul III „Liberalităţile”, Secţiunea a 3-a „Substituţiile fideicomisare, art. 993-1000. Substituţia fideicomisară este dispoziţia inserată într-o liberalitate, contract de donaţie sau testament, prin care o persoană, denumită instituit, este însărcinată să administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi să le transmită unui terţ, denumit substituit, desemnat de dispunător (art. 993 şi 994 Cod civil) o astfel de dispoziţie produce efecte juridice, numai în măsura în

care este permisă de lege.

- obligaţia de administrare a instituitului: persoana împuternicită cu administrarea simplă este ţinută să

efectueze toate:

- actele necesare pentru conservarea bunurilor,

- actele utile pentru ca acestea să poată fi folosite conform destinaţiei lor obişnuite, adică acte

de conservare şi acte de administrare.

!!! instituitul poate cere revizuirea sarcinii administrării bunului/ bunurilor dacă, din cauza unor

situaţii imprevizibile şi neimputabile instituitului, survenite ulterior acceptării liberalităţii,

executarea sarcinii care afectează liberalitatea a devenit extrem de dificilă ori excesiv de

oneroasă pentru acesta.

- regula: testatorul dispune printr-un singur legat încheiat în favoarea unuia sau mai multor legatari,

care, la momentul deschiderii moştenirii, produce efecte faţă de toţi legatarii.

- excepţia: testatorul poate lăsa moştenirea la doi sau mai mulţi legatari succesivi, legat prin care moştenirea este transmisă de la unul la celălalt, potrivit voinţei lui de cuius.

- în principiu, nu este valabilă (nu produce efecte) liberalitatea care constă în obligaţia celui gratificat

(instituit) de a administra bunurile lăsate cu titlu gratuit şi de a le transmite altei persoane desemnată

de dispunător (substituit) → astfel, este interzis legatul prin care testatorul dispune de patrimoniul său în favoarea succesivă a doi legatari, instituitul fiind obligat să administreze şi să le transmită, apoi în timpul vieţii, substituitului;

LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE ASUPRA MOŞTENIRII

- excepţie: substituţia fideicomisară este permisă de lege (ex. ipoteza în care testatorul lasă un bun fiului său, obligându-l pe acesta să-l păstreze şi să-l transmită, la rându-i, propriului său fiu).

Definiţie: substituţia fideicomisară este o dispoziţie (sarcină) cuprinsă într-o liberalitate (testament ori donaţie) permisă de lege, prin care dispunătorul obligă pe instituit să administreze bunurile primite şi să le transmită la moartea sa, altei persoane (desemnate tot de dispunător) numită substituit (ex. de cuius

lasă un imobil instituitului A, cu obligaţia pentru A de a păstra şi conserva imobilul, adică a nu-l înstrăina ori greva, şi apoi a-l transmite, la moartea sa, substituitului B, desemnat tot de către de cuius) substituţia fideicomisară presupune existenţa a trei persoane:

- un dispunător (testatorul sau donatorul) [în raport cu care se apreciază incapacităţile de a

dispune] dispunătorul trebuie să fie capabil de a gratifica, la data la care îşi exprimă

consimţământul (prin contract de donaţie sau prin testament);

- cel puţin doi legatari succesivi (instituitul şi substituitul) [în raport cu care se apreciază

incapacităţile de a primi]:

- instituitul trebuie să fie capabil de a primi, la:

- data la care acceptă donaţia (ipoteza în care substituţia fideicomisară este cuprinsă într-o liberalitate inter vivos);

- data deschiderii moştenirii dispunătorului (ipoteza în care substituţia fideicomisară

este cuprinsă într-o liberalitate mortis causa);

- substituitul-donatar trebuie să aibă capacitatea de a primi o donaţie la momentul

acceptării acesteia;

- substituitul-legatar trebuie să deţină capacitatea de a primi un legat, la data deschiderii

moştenirii lui de cuius.

- diferenţa dintre substituţia fideicomisară (permisă de lege) şi liberalitatea prevăzută de art. 993 Cod

civil (prohibită de lege) [dispoziția prin care o persoană, denumită instituit, este însărcinată să administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalității și să le transmită unui terț, denumit substituit, desemnat de dispunător, nu produce efecte decât în cazul în care este permisă

de lege]: momentul transferului bunului către substituit:

- fie în timpul vieţii instituitului;

- fie la moartea instituitului.

- testatorul, graţie substituţiei fideicomisare, dispune, adică stabileşte ordinea succesorală a

bunurilor sale: -

atât pentru propria sa moarte;

- cât şi pentru moartea instituitului.

- întrucât instituitului i se aplică dispoziţiile privitoare la fiduciar (are dreptul la remuneraţie), acesta trebuie să prezinte garanţiile legale pentru asigurarea administrării şi a transferului către substituit

→ instituitul este ţinut de:

care

a

îndeplinit

- obligaţia de a da socoteală (dispunătorului sau moştenitorilor acestuia) cu privire la modul în

substituţia

obligaţia

de

administrare

a

bunului/bunurilor vizate de

fideicomisară,

- obligaţia de a răspunde pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare şi de

administrare a acestor bunuri.

!!! substituţia fideicomisară poate fi doar unică, deci se poate stabili doar un singur substituit nu poate fi graduală: substituitul nu poate fi, la rândul său, supus obligaţiei de administrare şi de

transmitere a bunurilor în favoarea unui al doilea substituit ş.a.m.d. (ex. substituţia făcută în

folosul tuturor descendenţilor, la infinit) substituitul nu poate fi, la rândul său, supus obligaţiei de administrare şi de transmitere a bunurilor: substituţia fideicomisară poate fi decât unică

(simplă), dispunătorul putând desemna decât un singur substituit.

- sunt prohibite:

- substituţia graduală (dispunătorul desemnează un substituit al primului substituit, un alt substituit al celui de-al doilea substituit ş.a.m.d.);

- substituţia veşnică (substituţia de care pot beneficia descendenţii instituitului la infinit).

- condiţiile substituţiei fideicomisare:

a. dispunătorul să fi făcut două sau mai multe liberalităţi, ce urmează să fie executate succesiv,

având acelaşi obiect, către două sau mai multe persoane diferite;

- prima liberalitate se execută:

- la data încheierii contractului, dacă a fost realizată prin intermediul unei donaţii;

- la moartea dispunătorului, dacă a fost realizată prin testament.

- a doua liberalitate se execută, la moartea instituitului.

!!! cel care transmite obiectul liberalităţii atât faţă de instituit, cât şi faţă de substituit, este dispunătorul, întrucât substituitul dobândeşte bunurile care constituie obiectul liberalităţii ca efect al voinţei dispunătorului.

b. instituitul să fie obligat de dispunător a păstra şi conserva, deci a nu înstrăina ori a greva,

bunurile primite, pentru a le transmite apoi substituitului → să existe o dispoziţie prin care

instituitul este obligat să administreze bunul care formează obiectul liberalităţii şi să-l transmită substituitului: actul de liberalitate, care consacră substituţia fideicomisară, să conţină o clauză

de inalienabilitate a bunului legat sau donat (pactum de non alienando);

LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE ASUPRA MOŞTENIRII

c. dreptul substituitului se naşte numai la decesul instituitului, adică dispunătorul determină ordinea succesorală, nu numai pentru cazul morţii sale, ci şi pentru cazul morţii gratificatului

(instituitului). nu constituie substituţie fideicomisară, fiind prohibită de lege (art. 993 Cod

civil), dispoziţia prin care instituitul este obligat să transmită bunul substituitului, nu la data morţii sale, ci în timpul vieţii sale.

- efectele substituţiei fideicomisare:

- regula: sarcina (supusă notării în cartea funciară în cazul imobilelor) produce efecte numai cu privire la bunurile care:

- au constituit obiectul liberalităţii;

- pot fi identificate şi se află în patrimoniul institutului la data decesului său.

!!! dacă, la data decesului instituitului, parte din bunurile care au format obiectul liberalităţii vizate de sarcina în discuţie sau toate aceste bunuri, nu se mai regăsesc în patrimoniul

instituitului, substituitul nu le poate pretinde.

- excepţia: în cazul liberalităţii având ca obiect valori mobiliare, sarcina produce efecte şi asupra valorilor mobiliare care le înlocuiesc (operează o substituţie reală).

- liberalitatea are ca obiect drepturi supuse formalităţilor de publicitate, sarcina trebuie să respecte aceleaşi formalităţi (principiul simetriei formelor) → în cazul imobilelor, sarcina este

supusă notării în cartea funciară.

- drepturile substituitului se nasc la moartea instituitului, substituitul dobândind bunurile ca efect al voinţei dispunătorului şi putând dispune de acestea;

- substituitul dobândeşte bunurile care constituie obiectul liberalităţii, ca efect al voinţei dispunătorului;

- substituitul nu poate fi, la rândul său, supus obligaţiei de administrare şi de transmitere a

bunurilor (prohibirea substituţiile fideicomisare graduale şi veşnice);

- dispunătorul, în vederea executării sarcinii, poate impune instituitului (legiuitorului lăsă la latitudinea dispunătorului impunerea unei asemenea obligaţii):

- constituirea de garanţii;

- încheierea unor contracte de asigurare.

- instituitul (precum fiduciarul) are:

- obligaţia de a da socoteală cu privire la îndeplinirea obligaţiilor sale;

- obligaţia de a repara prejudiciile cauzate prin actele încheiate cu privire la bunurile

supuse administrării;

- dreptul la remuneraţie.

- în ipoteza în care instituitul este moştenitor rezervatar al dispunătorului, sarcina nu poate încălca rezerva sa succesorală → dacă instituitul este moştenitor rezervatar al dispunătorului, nu trebuie să predea substituitului decât ceea ce excede rezervei sale succesorale: sarcina instituitului se

impută numai asupra cotităţii disponibile; - ineficacitatea substituţiei fideicomisare: în ipoteza în care substituţia fideicomisară devine caducă:

- regula: bunul revine instituitului;

- excepţie: cazul când:

- fie s-a prevăzut că bunul va fi cules de moştenitorii substituitului;

- fie a fost desemnat un al doilea substituit.

!!! dispunătorul trebuie -l desemneze pe cel de-al doilea substituit, cu titlu de alternativă, pentru ipoteza predecesului primului instituit şi nu ca substituit al primului substituit (substituţie fideicomisară graduală – prohibită de lege).

- caducitatea substituţiei fideicomisare intervine atunci când:

- substituitul decedează mai înaintea instituitului (în persoana instituitului se consolidează

dreptul de proprietate asupra bunurilor care au format obiectul liberalităţii);

- substituitul renunţă la beneficiul liberalităţii:

- dacă substituţia fideicomisară este inserată într-o donaţie, neacceptarea donaţiei de către substituit atrage ineficacitatea substituţiei (oferta de donaţie făcută substituitului poate fi acceptată de acesta şi după decesul dispunătorului);

- dacă substituţia fideicomisară este inserată într-un testament, renunţarea la beneficiul acesteia de către substituit trebuie realizată în condiţiile dreptului comun, adică în

termen de 1 an de la data deschiderii moştenirii dispunătorului, în forma cerută de lege

(substituitul trebuie să accepte legatul în termen de 1 an de la data deschiderii moştenirii dispunătorului).

8.5. LEGATUL RĂMĂŞIŢEI (LIBERALITĂŢILE REZIDUALE).

Definiţie: liberalitatea reziduală reprezintă acea dispoziţie inserată în cuprinsul unui contract de donaţie sau al unui testament, prin care dispunătorul obligă pe instituit (gratificat) să transmită, la moartea sa, ceea ce a rămas din bunurile primite, unei alte persoane, desemnată tot de dispunător,

numită substituit.

LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE ASUPRA MOŞTENIRII

- legatul rămăşiţei (fideicomisul fără inalienabilitate) este liberalitatea prin care se stipulează ca

substituitul să fie gratificat cu ceea ce rămâne, la data decesului instituitului, din donaţiile sau legatele făcute în favoarea instituitului liberalitate care nu obligă legatarul să conserve bunurile,

putând în timpul vieţii să le înstrăineze însă, la moartea sa, este obligat să transmită acele bunuri (dacă mai există în patrimoniul său) unei terţe persoane desemnate de dispunător (nu operează

o subrogaţie, cuvenindu-se substituitului numai ceea ce a mai rămas din bunurile cu care

instituitul a fost gratificat de către dispunător).

- instituitul nu este ţinut să dea socoteală dispunătorului ori moştenitorilor acestuia de modul în

care a dispus de bunurile legatului (deosebire de instituitul din cadrul substituţiei fideicomisare);

- bunurile legate sau donate nu sunt indisponibilizate, putând forma, în principiu, obiectul actelor juridice, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, astfel că instituitul poate:

- să încheie acte cu titlu oneros;

- să reţină bunurile ori sumele obţinute în urma încheierii acestora.

- instituitul nu poate să dispună prin testament de bunurile care au constituit obiectul unei liberalităţi reziduale;

- dispunătorul poate interzice instituitului să dispună de bunuri prin donaţie excepţie: dacă instituitul este moştenitor rezervatar al dispunătorului, acesta păstrează posibilitatea de a dispune de bunurile care au constituit obiectul donaţiilor imputate asupra rezervei sale succesorale (adică

în limitele rezervei sale succesorale) prin:

- acte între vii (donaţii);

- acte pentru cauză de moarte (testament).

- prin urmare:

- instituitul poate dispune nelimitat de bunurile în discuţie, prin acte juridice cu titlu oneros;

- instituitul poate dispune prin donaţie, de bunurile cu care a fost gratificat (excepţie:

dispunătorul a interzis instituitului să dispună astfel, de bunurile în discuţie → excepţie:

instituitul păstrează dreptul de a dispune de bunurile care au constituit obiectul donaţiilor

imputate asupra rezervei sale succesorale, prin donaţie, în limitele rezervei sale succesorale,

chiar dacă dispunătorul i-a interzis acest lucru, în cazul în care cel dintâi este moştenitor rezervatar al dispunătorului);

- instituitul nu poate dispune, prin testament, de bunurile care au constituit obiectul unei liberalităţi reziduale (excepţie: instituitul-moştenitor rezervatar al dispunătorului - păstrează posibilitatea de a dispune prin testament de bunurile care au constituit obiectul donaţiilor, în

limita rezervei sale succesorale).

!!! a nu se confunda legatul rămăşiţei (fideicomisul fără inalienabilitate) cu:

- fideicomisul fără obligaţie (simplă rugăminte de a gratifica altă persoană şi numai dacă bunurile moştenirii vor mai exista la moartea legatarului): liberalitate făcută gratificatului fără

obligaţia de a conserva bunurile şi a le transmite la moartea sa altei persoane.

- dublul legat condiţional (legatul alternativ): dispoziţie a testatorului prin care acesta face două

liberalităţi sub aceeaşi condiţie şi având acelaşi obiect:

- condiţia impusă instituitului este rezolutorie,

- condiţia impusă substituitului este suspensivă.

8.6. SUBSTITUŢIE ORDINARĂ (VULGARĂ).

- substituţia ordinară (substituţie permisă de lege) este o dispoziţie cuprinsă într-o liberalitate (donaţie sau testament), prin care dispunătorul desemnează, în mod subsidiar, unul sau mai mulţi substituiţi

pentru ipoteza în care primul gratificat nu ar putea sau renunţă la beneficiul liberalităţii → măsură de prevedere a dispunătorului pentru cazul în care legatul devine ineficace;

- substituţia ordinară, în principiu, poate îmbracă trei forme:

- substituţia vulgară simplă: dispunătorul substituie legatarului principal un alt legatar (ex. testatorul

instituie legatar universal pe A, dar prevede totodată că, dacă A va predeceda, patrimoniul succesoral să revină lui B);

- substituţia vulgară multiplă: dispunătorul desemnează, pe lângă instituit, mai mulţi legatari în

subsidiar (ex. testatorul instituie legatar universal pe A, dar prevede că, dacă A nu acceptă moştenirea, patrimoniul succesoral să revină lui B şi C);

- substituţia vulgară reciprocă: în ipoteza în care au fost instituiţi mai mulţi legatari în cote diferite, se prezumă şi legatarilor substituiţi le vor reveni aceleaşi cote (ex. dacă testatorul instituie

legatari pe A cu 1/3 din moştenire şi pe B cu 2/3 din moştenire şi, în subsidiar acestora, pe C şi

D, în cazul în care A şi B nu pot primi moştenirea, aceasta se va transmite lui C şi D tot în cotele

de 1/3, respectiv 2/3 din moştenire).

- deosebire între substituţia fideicomisară şi substituţia vulgară: în cazul substituţiei ordinare cei doi

legatari vin alternativ la moştenire, nu succesiv → atât dreptul substituitului, cât şi dreptul instituitului se nasc la moartea dispunătorului iar dacă instituitul va primi legatul, dreptul substituitului nu se va

mai naşte datorită neîndeplinirii condiţiei suspensive.

LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE ASUPRA MOŞTENIRII

8.7. REZUMAT LEGISLAŢIA ANTERIOARĂ.

În cele ce urmează vom expune, pe scurt, instituţiile de drept succesoral prezentate în această unitate de învăţare aşa cum au fost reglementate sub imperiul Codului civil din 1864 şi tratate în doctrina anterioară intrării în vigoare a actualului Cod civil expunere pe care o considerăm a fi necesară şi prin prisma faptului că, potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, „Moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii”. Pactele asupra unei moşteniri nedeschise - alineatul 2 al articolul 965 Cod civil prevede că „nu se poate face renunţarea la o moştenire ce nu este deschisă, nici (nu) se pot face învoiri asupra unei astfel de succesiuni, chiar de s-ar da consimţământul celui a cărui moştenire este în chestiune”. Prin urmare succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul unei vânzări şi nici al vreunei alt act juridic. Justificarea prohibiţiei pactelor asupra succesiunilor:

considerentul de ordin moral că pactul ar naşte dorinţa morţii celui care lasă moştenirea; considerentul că ar încălca regulile moştenirii legale şi mai ales principiul egalităţii succesorale; necesitatea de a proteja moştenitorii contra abuzului de influenţă sau leziunii; libertatea de a testa nu poate fi alienată prin acte între vii. Interdicţia se referă la pactele încheiate cu privire la elementele unei succesiuni nedeschise (patrimoniul unei persoane care este încă în viaţă). Pactul poate avea ca obiect fie întreaga universalitate succesorală, fie o cotă- parte din aceasta. Excepţii: donaţia-partaj, prin care ascendenţii pot împărţi încă din timpul vieţii cu titlu de drepturi succesorale între descendenţii lor bunurile pe care le deţin la momentul actului; clauzele societare în societăţile civile sau de persoane prin care e stipulează continuarea societăţii cu asociaţii rămaşi în viaţă sau cu moştenitorii acestora (se reglementează în avans soarta drepturilor în societate ale asociatului predecedat). Substituţia fideicomisară constă în orice dispoziţie prin care autorul unei liberalităţi însărcinează persoana gratificată de a conserva întreaga sa viaţă bunurile donate sau legate pentru a le transmite la moartea sa unei alte persoane desemnate de dispunător: substituţia fideicomisară testamentară este o manifestare de voinţă care se referă la o dublă dispoziţie cu privire la acelaşi obiect, implicând indisponibilizarea obiectului legatului în patrimoniul instituitului pe tot parcursul vieţii acestuia; substituţia fideicomisară nu trebuie confundată cu substituţia vulgară care constă într-o singură liberalitate făcută în favoarea a doi gratificaţi, dintre care unul principal, chemat în primul rând să culeagă liberalitatea, iar celălalt subsidiar, chemat să culeagă liberalitatea doar dacă gratificatul principal nu vrea (fiind renunţător) sau nu poate (fiind predecedat) primi acea liberalitate. Substituţia vulgară este valabilă potrivit articolului 804 Cod civil. Condiţiile substituţiei fideicomisare: existenţa a două liberalităţi succesive; obligarea primului gratificat (instituitului) la conservarea şi transmiterea obiectul legatului celui de al doilea gratificat (substituitului); reportarea transmiterii legatului către substituit la momentul şi ca urmare a decesului instituitului. Situaţii asemănătoare substituţiei fideicomisare: legatul alternativ sau dublu condiţional (constă în instituirea de către testator a două persoane ca legatari sub una şi aceeaşi condiţie, însă pentru un legatar acea condiţie este rezolutorie, iar pentru celălalt suspensivă - nu există două transmisiuni succesive, ci doar una singură: atunci când condiţia nu se îndeplineşte, legatarul sub condiţie rezolutorie îşi vede dreptul consolidat definitiv, cu efecte de la data deschiderii moştenirii, în timp ce legatarul sub condiţie suspensivă este pentru totdeauna în situaţia unui străin de moştenire, atât pentru trecut, cât şi pentru viitor); legatul de residuo (al rămăşiţei sau a ceea ce va rămâne - legatul prin care un testator lasă bunuri unui prim legatar în ideea ca la decesul acestuia ceea ce va rămâne din aceste bunuri, numit reziduu, să fie cules de un terţ beneficiar ales de testator - nu există pentru primul legatar obligaţia de a conserva obiectul legatului primit de la testator, acesta având libertatea de a dispune de bunurile primite). Sancţiunea prohibiţiei substituţiilor fideicomisare - substituţia fideicomisară este nulă absolut atât în privinţa instituitului, cât şi în privinţa substituitului. Sancţiunea afectează întreaga operaţiune, nu doar cea de a doua liberalitate (cea făcută în favoarea substituitului).

8.8. TEST DE EVALUARE.

1. care sunt condiţiile substituţiei fideicomisare?

2. ce este fideicomisul fără inalienabilitate?

3. care sunt formele substituţiei vulgare?

Unitatea de învăţare 9 REZERVA SUCCESORALĂ ŞI COTITATEA DISPONIBILĂ

9.1.Introducere

91

9.2.Competenţe

91

9.3.Rezerva succesorală………

91

9.4.Cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor

94

9.5.Determinarea masei succesorale

95

9.6.Reducţiunea liberalităţilor excesive

97

9.7.Rezumat - legislaţia anterioară……

99

9.8.Test de evaluare……………………

100

9.1. INTRODUCERE.

Această unitate de învăţare urmăreşte familiarizarea studenţilor cu aspectele teoretice şi practice ale rezervei succesorale. Astfel, studenţii vor fi introduşi atât în studiul fundamentelor determinării masei succesorale şi al reducţiunii liberalităţilor excesive. De asemenea cursanţii vor fi familiarizaţi cu aspectele teoretice şi practice ale cotităţii disponibile.

9.2. COMPETENŢE.

dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei noţiuni prezentate în această unitate de învăţare, cât şi de a decela raportul dintre acestea, precum şi de a explica corelaţia acestora cu restul materiei succesiunilor;

să explice şi să interpreteze regimul juridic al rezervei succesorale şi al cotităţii disponibile, precum şi al reducţiunii liberalităţilor excesive.

9.3. REZERVA SUCCESORALĂ.

Legea nr. 287/2009 reglementează rezerva succesorală, limită a dreptului de a moşteni, în art.

1086-1099.

- regula: în timpul vieţii, în principiu, o persoană fizică poate dispune, liber şi neîngrădit de averea sa, nimeni nefiind obligat să lase o moştenire;

- excepţia: o persoană fizică nu poate dispune, liber şi neîngrădit de averea sa prin liberalităţi → drept îngrădit de lege în privinţa:

- rezervei succesorale: parte a moştenirii pe care legea o atribuie unor persoane apropiate

defunctului (moştenitorii rezervatari), chiar împotriva voinţei dispunătorului manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri legiuitorul a stabilit imperativ un drept la succesiune în favoarea moştenitorilor legali rezervatari, în vederea protejării unor apropiaţi ai defunctului împotriva

liberalităţilor excesive ale acestuia (întinderea rezervei succesorale nu poate fi modificată prin voinţa defunctului sau a succesibililor rezervatari);

- cotităţii disponibile: partea din moştenire de care o persoană poate dispune prin liberalităţi în

prezenţa rezervatarilor (cotitatea disponibilă se obţine prin scăderea din masa succesorală a rezervei).

- evident, în absenţa moştenitorilor legali rezervatari, testatorul poate dispune atât prin acte cu titlu

oneros, cât şi acte cu titlu gratuit de bunurile moştenirii precum doreşte, fără limite.

- în prezenţa moştenitorilor rezervatari, atunci când defunctul a dispus de bunurile sale prin donaţii

şi/sau testament, masa succesorală se împarte în două părţi:

- rezerva succesorală;

- cotitatea disponibilă, deci atât rezerva succesorală, cât şi cotitatea disponibilă se calculează în funcţie de valoarea masei succesorale.

- instituind rezerva succesorală, legiuitorul a asigurat o dublă protecţie:

a. protecţia moştenitorilor rezervatari, împotriva liberalităţilor excesive făcute în favoarea unor persoane străine de moştenire;

b. protecţia moştenitorilor rezervatari, împotriva liberalităţilor excesive făcute în favoarea unor

moştenitori legali sau chiar comoştenitori, ipoteză în care ar fi încălcat principiul egalităţii între rude de acelaşi grad. 1. Caracterele juridice ale rezervei succesorale:

a. rezerva este o parte a moştenirii (fracţiune din moştenire, nu o parte din fiecare bun individual determinat din averea defunctului parte a activului net al moştenirii: la stabilirea rezervei nu se ţine seama de cei care au renunţat la moştenire excepţie: moştenitorii obligaţi la raport): parte

a moştenirii pe care legea o deferă, în mod imperativ, moştenitorilor rezervatari, chiar împotriva

voinţei defunctului. dreptul la rezervă: un drept propriu, născut la data deschiderii moştenirii, nu un drept dobândit de la defunct pe cale succesorală.

-

REZERVA SUCCESORALĂ ŞI COTITATEA DISPONIBILĂ

- rezerva succesorală: o porţiune din moştenirea pe care de cuius ar fi lăsat-o dacă nu ar fi

făcut donaţii, nu o parte din moştenirea pe care defunctul o lasă efectiv.

a). rezerva poate fi pretinsă numai de către moştenitorii care au vocaţie şi care vin efectiv la

moştenire, adică de rezerva succesorală beneficiază numai moştenitorii rezervatari, care îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru a putea moşteni, privitoare la capacitate, nedemnitate şi renunţare la moştenire. (ex. părinţii defunctului nu au dreptul la rezervă în prezenţa descendenţilor, ei neavând vocaţie succesorală concretă, întrucât fac parte din clasa

a II-a de moştenitori legali; la fel, renunţătorul moştenitor rezervatar pierde şi dreptul asupra rezervei ce i se cuvenea, întrucât prin renunţare devine o persoană străină de moştenire) vin efectiv la moştenire numai persoanele care:

- fac parte din clasa de moştenitori sau grupul de rudenie cu vocaţie succesorală concretă,

- au capacitate succesorală,

- nu sunt nedemne;

- nu au renunţat la moştenire. b). culegând rezerva, moştenitorii rezervatari au obligaţia corelativă de a suporta, în mod

proporţional, datoriile moştenirii (datoriile vor fi suportate însă numai în limita bunurilor succesorale, adică intra vires hereditatis);

c). acceptarea sau renunţarea la rezervă a eventualilor moştenitori rezervatari, făcută înainte de

deschiderea moştenirii, este nulă absolut, constituind un act asupra unei succesiuni viitoare;

d). în cazul unei pluralităţi de moştenitori rezervatari, rezerva succesorală este colectivă [regula]

(se calculează în raport de numărul moştenitorilor rezervatari care vin efectiv la moştenire), nu

individuală rezerva succesorală, reprezentând o cotă dintr-o universalitate, se atribuie unui

grup de moştenitori şi nu unor moştenitori, în mod individual; !!! rezerva îşi păstrează caracterul colectiv, chiar şi în ipoteza în care aceasta este culeasă numai de către un singur moştenitor (ex. când există un singur descendent al defunctului) → dacă unii dintre moştenitorii rezervatari nu pot veni la moştenire, fiind nedemni sau renunţători, partea lor profită celorlalţi comoştenitori.

- excepţia: rezerva soţului supravieţuitor se atribuie în mod individual, chiar dacă vine în

concurs cu alţi moştenitori rezervatari (opinie contrară I. Genoiu: „În lumina dispoziţiilor noului Cod civil, rezerva nu se mai atribuie individual, nici măcar soţului supravieţuitor”);

e). moştenitorii rezervatari au dreptul la rezerva legală în natură şi în plină proprietate (nefiind

afectată de uzufruct) [regula], nu sub forma unui echivalent în bani: în cazul încălcării rezervei, aceasta va fi reîntregită în natură, nu prin echivalent excepţia: rezerva va putea fi atribuită

sub forma unui echivalent în bani însă numai în condiţiile expres prevăzute de lege (ex. când

bunul donat a fost înstrăinat de donatar anterior deschiderii moştenirii, fiind astfel imposibilă aducerea acestuia la masa succesorală).

!!! moştenitorul rezervatar are numai dreptul de a pretinde rezerva în natură şi nu o obligaţie în

acest sens → moştenitorul rezervatar poate accepta ca rezerva să-i fie atribuită sau numai

întregită sub forma echivalentului bănesc. !!! defunctul are posibilitatea de a alege bunurile care să compună rezerva succesorală,

precum şi bunurile care să constituie cotitatea disponibilă posibilitate ce poate fi atribuită de către defunct, legatarului, acesta din urmă desemnând bunurile care să formeze

obiectului legatului disponibil.

b. rezerva succesorală este indisponibilă (înţeles ca interdicţia de a duce atingere - de a ştirbi - rezervei succesorale, prin legate şi donaţii, nu în înţelesul comun, de imposibilitate de a dispune de un bun): partea din moştenire care constituie rezerva succesorală nu poate fi ştirbită prin donaţii sau legate indisponibilitatea rezervei succesorale este relativă şi parţială:

- indisponibilitatea rezervei succesorale este relativă: dreptul de a dispune al lui de cuius este limitat numai în prezenţa moştenitorilor rezervatari şi numai în folosul lor;

- indisponibilitatea rezervei succesorale este parţială:

- pe de o parte, indisponibilitatea loveşte numai rezerva succesorală, nu şi cotitatea disponibilă;

- pe de altă parte, actele cu titlu oneros săvârşite de către defunct sunt valabile şi opozabile moştenitorilor rezervatari deci nu toate actele defunctului vor fi raportate la cotitatea disponibilă, ci numai donaţiile şi legatele.

2. Rezerva succesorală a descendenţilor:

- sunt moştenitori rezervatari:

- soţul supravieţuitor;

- descendenţii (fără limită în grad);

- ascendenţii privilegiaţi (tatăl şi mama defunctului).

- cuantumul rezervei succesorale: jumătate din cota succesorală care i s-ar fi cuvenit ca moştenitor

legal în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor.

- calculul rezervei succesoare: rezerva succesorală se va calcula din masa de bunuri pe care defunctul ar fi lăsat-o dacă nu ar fi făcut donaţii, deci nu din masa de bunuri pe care a lăsat-o

efectiv.

- descendenţii care culeg rezerva: descendenţii de orice grad (din căsătorie, cei din afara căsătoriei

şi cei adoptaţi), rude în linie dreaptă descendentă ale defunctului.

REZERVA SUCCESORALĂ ŞI COTITATEA DISPONIBILĂ

!!! în ipoteza adopţiei cu efecte restrânse (valabil încheiată înainte de 12 iunie 1997, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 25/1997), adoptatul avea un drept la rezervă:

- atât faţă de moştenirea lăsată de rudele lui fireşti,

- cât şi faţă de moştenirea lăsată de adoptatorii săi.

- descendenţii pot veni la moştenire:

- fie în nume propriu: caz în care rezerva se va împărţi între ei, pe capete;

- fie prin reprezentare: caz în care rezerva se va împărţi între ei, pe tulpini (ex. defunctul a

lăsat un fiu A şi doi nepoţi C şi E, copii ai lui B - alt fiu predecedat al defunctului - rezerva acestora va fi de 1/2 din moştenire, din care A va culege jumătate, adică 1/4 din moştenire, iar C şi E câte 1/8 din moştenire).

- dacă descendenţii:

- vin singuri la moştenire: rezerva descendenţilor va fi 1/2 din moştenire;

- vin la moştenire împreună cu soţul supravieţuitor: rezerva descendenţilor va fi de 3/8 din moştenire.

3. Rezerva succesorală a ascendenţilor privilegiaţi (tatăl şi mama defunctului rezerva cuvenită mai multor părinţi se atribuie colectiv şi se împarte în mod egal, pe capete):

!!! ascendenţii privilegiaţi (rude ale defunctului din clasa a II-a de moştenitori legali) culeg rezerva numai în lipsa descendenţilor (rude ale defunctului din clasa I de moştenitori legali);

- cuantumul rezervei ascendenţilor privilegiaţi: rezerva succesorală a ascendenţilor privilegiaţi este

de jumătate din cota ce i s-ar fi cuvenit rezervatarului ca moştenitor legal o cotă fixă (1/2) dintr-o

cotă variabilă (cota legală, după cum vin la moştenire singuri sau în concurs cu colateralii privilegiaţi şi/sau cu soţul supravieţuitor):

a. dacă vin singuri la moştenire: ascendenţii privilegiaţi culeg întreaga moştenire iar rezerva lor

este de ½ din moştenire;

b. dacă vin la moştenire în concurs numai cu soţul supravieţuitor: ascendenţii privilegiaţi culeg o

cotă legală de 1/2, iar rezerva lor va fi de 1/4 din moştenire;

c. dacă vin la moştenire în concurs numai cu colaterali privilegiaţi: părinţii defunctului culeg o

cotă de ¼ (vine la moştenire un părinte) sau ½ (vin la moştenire mai mulţi părinţi) iar rezerva

lor va fi de 1/8 din moştenire (un părinte) sau 1/4 din moştenire (mai mulţi părinţi);

d. dacă vin la moştenire în concurs atât cu soţul supravieţuitor, cât şi cu colateralii privilegiaţi:

părinţii vor culege o cotă de 1/4 din 2/3 (vine la moştenire un părinte) sau de 1/2 din 2/3 (vin la moştenire mai mulţi părinţi) iar rezerva lor va fi de 1/12 din moştenire (un părinte) sau de 1/6

din moştenire (mai mulţi părinţi).

- în ipoteza în care la moştenire vin atât părinţii adoptatori cu efecte restrânse, cât şi părinţii fireşti,

dacă: -

defunctul a fost adoptat cu efecte restrânse în anul 1982, în condiţiile Codului familiei din 1953 (abrogat),

- defunctul a instituit legatar universal o terţă persoană în anul 2008, testamentul fiind

încheiat potrivit Codului civil de la 1864 (abrogat),

- moştenirea s-a deschis după 1.10.2011 (intrarea în vigoare a noului Cod civil),

- părinţii defunctului pretind rezerva succesorală, ce urmează a fi calculată sub imperiul

noului Cod civil.

- rezerva părinţilor va fi de:

- 1/8 din moştenire, dacă la moştenire vine un singur părinte (adoptator sau părinte firesc);

- 1/4 din moştenire, dacă la moştenire vin doi, trei sau patru părinţi (adoptatori şi părinţi fireşti).

- în ipoteza în care defunctul are doi părinţi în viaţă, însă unul dintre aceştia este nedemn sau renunţător, rezerva va fi de 1/8 din moştenire (nu ¼ din moştenire), întrucât renunţătorul sau

nedemnul este străin de moştenire şi vor fi luaţi în calcul numai părinţii efectiv chemaţi la

moştenire, nu toţi părinţii rămaşi în viaţă.

4. Rezerva succesorală a soţului supravieţuitor: 1/2 din cota succesorală care i se cuvine în calitate de moştenitor legal (diferă în funcţie de clasa de moştenitori cu care vine în concurs) rezerva soţului supravieţuitor se impută asupra întregii moşteniri, fiind reduse astfel cotele celorlalţi moştenitori rezervatari.

- întinderea rezervei succesorale a soţului supravieţuitor:

a. în concurs cu descendenţii defunctului (indiferent de număr: clasa I de moştenitori legali), rezerva este de 1/8 din moştenire (1/2 din 1/4 = 1/8);

b. în concurs atât cu ascendenţii privilegiaţi (indiferent de număr), cât şi cu colateralii privilegiaţi,

rezerva este de 1/6 din moştenire (1/2 din 1/3 = 1/6);

c. în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi, rezerva este

de 1/4 din moştenire (1/2 din 1/2 = 1/4), dacă vine, deci;

d. în concurs cu ascendenţii ordinari (clasa a III-a de moştenitori legali) sau colateralii ordinari (clasa a IV-a de moştenitori legali), rezerva este de 3/8 din moştenire (1/2 din 3/4 = 3/8);

e. în lipsa rudelor din cele patru clase de moştenitori legali, rezerva este de 1/2 din moştenire.

!!! soţul supravieţuitor este rezervatar numai în privinţa cotei de moştenire legală, nu şi în privinţa:

- dreptului special asupra mobilierului şi a obiectelor de uz casnic;

- dreptului de abitaţie.

REZERVA SUCCESORALĂ ŞI COTITATEA DISPONIBILĂ

!!! rezerva se va calcula prin raportare la valoarea integrală a moştenirii, incluzându-se şi valoarea mobilierului casnic.

9.4. COTITATEA DISPONIBILĂ SPECIALĂ A SOŢULUI SUPRAVIEŢUITOR.

Art. 1090 Cod civil prevede că: „Liberalităţile neraportabile făcute soţului supravieţuitor, care vine la moştenire în concurs cu alţi descendenţi decât cei comuni lor, nu pot depăşi un sfert din moştenire şi

nici partea descendentului care a primit cel mai puţin” → dispozițiile referitoare la cotitatea disponibilă specială (defavorabile soțului supraviețuitor) urmăresc să ocrotească dreptul la moștenire al copiilor dintr-o căsătorie anterioară împotriva influențelor și presiunilor pe care soțul din ultima căsătorie ar putea să le exercite asupra părintelui care s-a recăsătorit, determinându-l pe acesta din urmă să îi facă liberalități în detrimentul copiilor.

- soţul din ultima căsătorie, dacă există alţi descendenţi decât cei comuni lor, nu poate fi gratificat de către de cuius în limitele cotităţii disponibile ordinare, ci numai în limitele unei cotităţi

disponibile speciale, care are:

- atât un maximum variabil (partea copilului care a luat mai puţin);

- cât şi un maxim fix (un sfert din moştenire).

- art. 1090 alin. (2) Cod civil prevede că, dacă defunctul nu a dispus prin liberalităţi de diferenţa

dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cotitatea disponibilă specială, atunci această diferenţă

revine descendenţilor.

1. Domeniul de aplicare:

- prin alţi descendenţi decât cei comuni lor se înţelege alţi copii ai defunctului, decât cei pe care acesta i-a avut cu soţul supravieţuitor, adică copiii defunctului (atât descendenţii de gradul I, cât şi descendenţii de gradul al II-lea şi al III-lea etc.):

- dintr-o altă căsătorie,

- din afara căsătoriei,

- adoptaţi:

- fie cu efecte restrânse,

- fie cu efecte depline.

- copiii defunctului din afara căsătoriei cu soţul supravieţuitor (alţi descendenţi decât cei comuni lor)

trebuie:

- să existe la data deschiderii succesiunii;

- să nu fie nedemni sau renunţători.

!!! este asimilat descendenţilor protejaţi de lege şi descendentul dezmoştenit direct de defunct, căruia i se aplică în mod corespunzător” dispoziţiile referitoare la cotitatea disponibilă specială,

dar numai dacă de această dezmoştenire ar beneficia soţul supravieţuitor.

2. Liberalităţile care intră sub incidenţa art. 1090 Cod civil: liberalităţile neraportabile făcute soţului

supravieţuitor donaţiile scutite de raport făcute soţului supravieţuitor şi legatele.

- liberalitățile supuse cotităţii speciale sunt:

- donaţiile scutite de raport făcute în timpul căsătoriei soţului din ultima căsătorie;

- donaţiile (făcute în vederea căsătoriei) scutite de raport făcute anterior căsătoriei soţului din

ultima căsătorie;

- legatele în folosul soţului din ultima căsătorie, indiferent de data testamentului.

3. Determinarea cuantumului cotităţii disponibile speciale:

- ordinea calculului cotităţii disponibile speciale:

a. în primul rând se deduce atât rezerva soţului supravieţuitor, cât şi rezerva descendenţilor, stabilindu-se cotitatea disponibilă ordinară;

b. în al doilea rând, din cotitatea disponibilă ordinară se deduce cotitatea disponibilă specială (nu

mai mare decât partea descendentului care a luat mai puţin şi nedepăşind 1/4 din moştenire), potrivit dispoziţiilor art. 1090 alin. (2) Cod civil;

c. în al treilea rând, diferenţa rămasă dintre cotitatea disponibilă ordinară şi cea specială se

atribuie descendenţilor, dacă defunctul nu a dispus de această diferenţă prin liberalităţi.

- raportul dintre cotitatea disponibilă specială şi cotitatea disponibilă ordinară: acestea nu se cumulează (cotitatea disponibilă specială este mai mică decât cotitatea disponibilă ordinară şi se

impută asupra cotităţii disponibile ordinare) → defunctul care a lăsat copii dintr-o altă căsătorie nu poate:

- pe de o parte, să facă liberalităţi soţului supravieţuitor în limitele cotităţii speciale disponibile,

- pe de altă parte, să facă liberalităţi unor terţi în limitele cotităţii disponibile ordinare, întrucât

s-ar încălca rezerva copiilor defunctului.

- în ipoteza în care soţul supravieţuitor a fost instituit legatar universal şi vine la moştenire în concurs cu un copil dintr-o căsătorie anterioară, moştenirea se va împărţi astfel:

- rezerva soţului supravieţuitor va fi de 1/8 din moştenire, iar rezerva copilului de 3/8 din moştenire (1/2 din 3/4), deci rezervele cumulate vor fi de 1/8 plus 3/8 = 1/2 din moştenire

scăzând rezervele cumulate din masa succesorală se obţine cotitatea disponibilă ordinară:

1/2 din moştenire;

REZERVA SUCCESORALĂ ŞI COTITATEA DISPONIBILĂ

- din cotitatea disponibilă ordinară, soţul supravieţuitor va putea primi numai 1/4 din moştenire (adică doar jumătate din cotitatea disponibilă ordinară, deşi este legatar

universal) iar diferenţa de 1/4 din moştenire va reveni copilului;

- soţului supravieţuitor îi va reveni: 3/8 din moştenire (1/8 rezerva succesorală + 1/4 cotitatea disponibilă specială).

- copilului din căsătoria anterioară îi va reveni: 5/8 din moştenire (3/8 rezerva succesorală + 1/4

diferenţa dintre cotitatea disponibilă specială şi cea ordinară).

- sancţiunea depăşirii cotităţii disponibile speciale: sancţiunea reducţiunii liberalităţilor excesive.

- în concluzie, descendentul defunctului, rezultat dintr-o altă căsătorie sau asimilat acestuia, se

poate prevala de dispozițiile privind cotitatea disponibilă specială, în următoarele ipoteze:

a. defunctul a făcut donaţii soţului supravieţuitor;

b. defunctul a lăsat legate în favoarea soţului supravieţuitor;

c. defunctul a dezmoştenit direct prin testament descendenţii rezultaţi din afara căsătoriei sau pe

cei asimilaţi acestora, iar de această dezmoştenire urmează să beneficieze soţul supravieţuitor.

9.5. DETERMINAREA MASEI SUCCESORALE.

Stabilirea masei de calcul reprezintă operaţia care trebuie realizată, mai înainte de reducţiunea liberalităţilor excesive şi că masa de calcul nu reprezintă patrimoniul defunctului la data deschiderii,

moştenirii, ci patrimoniul pe care l-ar fi avut defunctul dacă nu ar fi dispus în timpul vieţii prin liberalităţi.

- determinarea masei succesorale este operaţiunea în funcţie de care se individualizează rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă, fiind premergătoare:

- reducţiunii liberalităţilor excesive;

- partajului succesoral.

- masa de calcul se apreciază:

- atât în raport de bunurile existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii moştenirii;

- cât şi în funcţie de liberalităţile inter vivos făcute de defunct patrimoniul lăsat de defunct

se întregeşte fictiv cu liberalităţile făcute de de cuius (donaţii).

- determinarea masei de calcul presupune trei operaţii:

a. stabilirea activului brut al moştenirii (însumarea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii);

b. stabilirea activului net al moştenirii (scăderea pasivului succesoral din activul brut);

c. reunirea fictivă (pentru calcul) la activul net a valorii donaţiilor făcute în timpul vieţii de de cuius.

1. Determinarea activului brut al moştenirii (valoarea bunurilor existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii).

- pentru obţinerea activului brut, se identifică toate bunurile (inclusiv bunurile care constituie

obiectul unor legate) existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii (evaluarea bunurilor se face la momentul deschiderii succesiunii):

- bunuri mobile şi bunuri imobile (drepturile reale principale şi accesorii asupra bunurilor defunctului, mai puţin drepturile reale cu caracter viager),

- drepturi de creanţă, indiferent de izvorul acestora (contract, act juridic unilateral, fapt juridic licit, răspundere civilă);

- drepturile patrimoniale de creaţie şi proprietate intelectuală;

- acţiunile patrimoniale la care avea dreptul defunctul (cele neexercitate încă sau aflate în curs de judecată), în scopul valorificării drepturilor sale patrimoniale;

- dreptul de folosinţă asupra locurilor de înmormântare, concesionate pe o durată de timp

nelimitată;

- bunurile care au format obiectului legatelor sau donaţiilor de bunuri viitoare, întrucât

acestea nu au ieşit încă din patrimoniul defunctului;

- drepturile care se reîntorc în patrimoniul defunctului (donator), în temeiul dispoziţiilor art. 1016 Cod civil, în ipoteza predecesului donatarului sau a predecesului donatarului şi descendenţilor săi.

- nu se vor cuprinde în valoarea bunurilor existente la data deschiderii moştenirii:

a. bunurile lipsite de valoare patrimonială (ex. amintirile de familie: corespondenţa purtată de

membrii familiei, arhivele familiale, decoraţiile, armele de colecţie, portretele de familie, documentele, precum şi orice alte bunuri cu semnificaţie morală deosebită pentru respectiva familie pot forma numai obiectul unui partaj succesoral, în absenţa înţelegerii dintre comoştenitori, acestea rămânând în indiviziune);

b. drepturile care s-au stins la moartea titularului:

- drepturile reale principale cu caracter viager (ex. dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie);

- drepturile de creanţă cu caracter viager (ex. dreptul la pensie, dreptul la întreţinere, dreptul la rentă viageră);

c. bunurile care nu au făcut parte din patrimoniul defunctului, precum:

- fructele naturale percepute după data deschiderii succesiunii;

- fructele civile şi cele naturale ajunse la scadenţă după data deschiderii succesiunii;

REZERVA SUCCESORALĂ ŞI COTITATEA DISPONIBILĂ

- adăugirile ori îmbunătăţirile aduse unor bunuri din moştenire, după data decesului lui de cuius;

- indemnizaţia de asigurare plătită de asigurător terţului beneficiar al asigurării de

persoane (excepţie: dacă nu s-a desemnat un terţ beneficiar, indemnizaţia de asigurare se plăteşte moştenitorilor legali ai asiguratului, dreptul la indemnizaţie făcând parte din

patrimoniul succesoral).

d. creanţele insolvabile sau nesigure (ex. creanţa ce nu poate fi valorificată, întrucât debitorul său se află într-o stare de insolvabilitate notorie sau creanţa sub condiţie suspensivă).

e. dreptul de locaţiune născut dintr-un contract de închiriere.

2. Determinarea activul net al moştenirii:

- activul net al moştenirii se obţine în urma scăderii pasivului succesoral (toate obligaţiile existente în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii excepţie: obligaţiile care se sting prin moartea defunctului, precum pensia de întreţinere datorată de defunct) din valoarea bunurilor

existente (activul brut) rezerva succesorală este o parte din activul net al moştenirii, nu din

activul brut.

- ordinea operaţiilor (irelevantă dacă moştenirea este solvabilă):

a. mai întâi se scade pasivul succesoral din activul brut al moştenirii;

- fac parte din pasivul succesoral:

- obligaţiile patrimoniale ale defunctului faţă de terţi;

- datoriile defunctului faţă de moştenitori (precum cheltuielile de înmormântare,

cheltuielile efectuate cu ocazia inventarierii şi evaluării bunurilor, cheltuielile efectuate cu conservarea şi administrarea patrimoniului succesoral, taxele şi impozitele plătite pentru bunurile moştenite etc.).

- nu fac parte din pasivul succesoral:

- obligaţiile asumate intuitu personae de către defunct, care s-au stins prin moartea

acestuia (ex. obligaţia legală de întreţinere sau obligaţiile asumate în calitate de antreprenor, mandatar);

- obligaţiile civile imperfecte (obligaţiile naturale, precum cele stinse prin efectul prescripţiei extinctive);

- obligaţiile sub condiţie suspensivă, care nu au luat încă naştere;

- obligaţiile moştenitorilor.

b. după aceea are loc reunirea fictivă a valorii donaţiilor la valoarea bunurilor existente (la activul

net).

- în ipoteza în care moştenirea este insolvabilă (valoarea pasivului este mai mare decât valoarea activului), ordinea operaţiilor este importantă → dacă la moştenire este chemat un descendent iar defunctul:

- a lăsat bunuri în valoare de 50.000 lei;

- a lăsat datorii în valoare de 100.000 lei,

- în timpul vieţii a făcut o donaţie de 50.000 lei.

a. mai întâi, din activul brut de 50.000 lei se scade pasivul de 100.000 lei, rezultatul fiind 0 (deficitul de 50 milioane lei rămânând în sarcina creditorilor !!! creditorii nu pot urmării bunul donat pentru că nu face parte din patrimoniul defunctului);

b. după aceea, la activul net al moştenirii (0) se va reuni fictiv valoarea donaţiei de 50.000 lei şi se va obţine o masă de calcul de 50.000 lei:

- rezerva copilului fiind de 1/2 din moştenire, adică 25.000 lei donatarul va restitui, în

urma reducțiunii liberalităților excesive, la masa succesorală 25.000 lei,

- restul de 25.000 lei îi va rămâne donatarului (cotitatea disponibilă).

3. Reunirea fictivă (doar pentru calcul, nu efectivă) la activul net a donaţiilor (indiferent de forma de

realizare) făcute de titularul moştenirii → mecanism de apărare a moştenitorilor rezervatari faţă de

liberalităţile inter vivos ale lui de cuius;

- donaţiile se evaluează la data deschiderii moştenirii, ţinându-se însă cont de starea lor în momentul donaţiei, din care se scade valoarea sarcinilor asumate prin contractele de donaţie (ex.

dacă un imobil donat valora 100.000 lei şi, ulterior, datorită creşterii preţului imobilelor, el va valora 200.000 lei, imobilul va fi evaluat la 200.000 lei, pentru că o asemenea creştere s-ar fi înregistrat şi dacă bunul ar fi rămas în patrimoniul defunctului). !!! sumele de bani sunt supuse indexării în raport cu indicele inflaţiei, corespunzător perioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniul donatarului şi data deschiderii moştenirii.

- vor face obiectul reunirii fictive:

- donaţiile făcute prin act autentic;

- donaţiile deghizate;

- donaţii indirecte;

- darurile manuale;

- donaţiile cu sarcină (numai diferenţa dintre valoarea bunului donat şi sarcină).

- nu vor face obiectul reunirii fictive:

- darurile obişnuite (ex. darurile făcute rudelor sau prietenilor cu ocazia aniversărilor, botezurilor copiilor lor sau chiar a nunţii acestora);

REZERVA SUCCESORALĂ ŞI COTITATEA DISPONIBILĂ

- donaţiile remuneratorii;

- sumele cheltuite pentru întreţinerea sau pentru formarea profesională a descendenţilor, a

părinţilor sau a soţului (dacă nu sunt excesive) cheltuielile prilejuite de întreţinerea sau formarea profesională a altor rude ale defunctului vor fi supuse reunirii, chiar şi în ipoteza în care nu sunt excesive;

- cheltuielile de nuntă (dacă nu sunt excesive) nu şi darurile de nuntă (exceptate de la reunire, numai în măsura în care au o valoare obişnuită).

- bunul donat sau cel care l-a înlocuit pe acesta care a pierit fortuit, indiferent de data pieirii.

!!!- este prezumată a fi donaţie: înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent ori un ascendent

privilegiat sau către soţul supravieţuitor (adică înstrăinarea cu titlu oneros către un moştenitor rezervatar), dacă înstrăinarea s-a făcut:

- fie cu rezerva uzufructului, uzului ori abitaţiei;

- fie în schimbul întreţinerii pe viaţă ori a unei rente viagere.

-

!!! prezumţia operează numai în favoarea moştenitorilor rezervatari (descendenţilor,

ascendenţilor privilegiaţi şi a soţului supravieţuitor ai defunctului), dacă aceştia nu au

consimţit la înstrăinare. prin urmare, nu este supusă reunirii fictive valoarea bunurilor înstrăinate cu titlu oneros

[regula], mai puţin în ipoteza în care moştenitorii rezervatari dovedesc, prin orice mijloc de

probă, că actul cu titlu oneros deghizează o donaţie [excepţia].

9.6. REDUCŢIUNEA LIBERALITĂŢILOR EXCESIVE.

- reducţiunea liberalităților excesive este sancţiunea care se aplică, la cerere, în cazul în care

liberalităţile făcute de cel care lasă moştenirea aduc atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari (defunctul a dispus prin testament peste limita cotităţii disponibile);

- acţiunea în reducţiune este acţiunea prin care moştenitorii rezervatari vor putea solicita reducerea liberalităţilor;

- dreptul de a pretinde reducţiunea:

- ia naştere odată cu rezerva (la data deschiderii succesiunii);

- este un drept propriu al moştenitorului rezervatar (nu dobândit pe cale succesorală de la defunct), astfel că liberalităţile consimţite de către defunct, prin care se încalcă rezerva, nu

sunt opozabile rezervatarului.

- reducţiunea liberalităţilor excesive poate fi cerută împotriva donatarilor şi legatarilor defunctului

numai de către:

- moştenitorii rezervatari,

- succesorii moştenitorilor rezervatari lor,

- creditorii chirografari ai moştenitorilor rezervatari.

- în ipoteza pluralităţii de moştenitori rezervatari, reducţiunea operează numai în limita cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut-o şi profită numai acestuia.

1. Căile procedurale de exercitare a dreptului la reducţiune:

- căile de realizare a dreptului la reducţiune:

a. fie pe cale amiabilă (prin bună-învoială): între moştenitorii rezervatari, pe de o parte, şi donatarii şi legatarii în favoarea cărora a dispus defunctul, pe de altă parte, poate interveni o înţelegere în legătură cu liberalităţile excesive care au depăşit limitele cotităţii disponibile

→ fiind un veritabil contract, convenţia părţilor privind reducţiunea nu poate fi revocată unilateral.

- modalităţile de realizare a reducţiunii prin bună învoială (extrajudiciare), reglementate de

dispoziţiile Legii nr. 36/1995, sunt următoarele:

a). reducerea liberalităţilor până la limitele legii de către notarul public, în baza acordului celor interesaţi; b). împărţirea bunurilor prin bună-învoială.

b. fie pe cale judecătorească (dovada depăşirii cotităţii disponibile revine moştenitorilor rezervatari orice mijloc de probă admis de lege):

- în ipoteza în care obiectul liberalităţii excesive se află în posesia gratificatului, calea

procedurală de realizare a dreptului la reducţiune este reprezentă de acţiunea în reducţiune: folosită de moştenitorii rezervatari în cazul în care bunurile ce fac obiectul liberalităţii se află în posesia celui gratificat (ex. cazul unei donaţii):

- acţiunea în reducţiune:

- nu operează de drept, urmând a fi obligatoriu invocată;

- este divizibilă, astfel că de ea beneficiază numai moştenitorul rezervatar care a invocat-o;

de

a. termenul de prescripţie curge de la data la care moştenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalităţilor,

- acţiune

personală

patrimonială,

supusă

prescripţiei

de

3