Condițiile obligației legale de întreținere

Condiții privitoare la creditorul întreţinerii

A. Condiţii generale privind pe cel ce pretinde întreţinere
1. starea de nevoie
– condiții cumulative: persoana nu se poate întreţine în urma
a) prestării unei munci;
b) valorificării bunurilor sale.

- se apreciază în fiecare caz, în funcție de criterii obiective şi general valabile

(exemplu venitul minim brut pe economie), dar şi de aspecte specifice celui care
solicită întreţinerea (exemplu, nivelul obişnuit de trai al acestuia), precum și de
posibilităţile debitorului
- incapacitatea de a munci constituie doar un criterui orientativ =
imposibilitatea fizică de a presta munca din cauza minorităţii (prezumție
absolută), a bolii sau a vârstei înaintate
- persoanele apte de muncă care refuză să muncească nu au dreptul la
întreţinere
- „muncă” = orice activităţi din care persoana poate obţine venituri, precum
drepturi de autor, participare la profit, onorarii, câştiguri pe pieţele de capital etc.
- reprezintă o situaţie de fapt, asemenea stării materiale a pârâtului – se
probează cu orice mijloace de probă – înscrisuri, martori, interogatoriu, anchetă
socială etc.
2. cel ce pretinde întreţinere să nu se fi făcut vinovat de fapte grave, contrare
legii sau bunelor moravuri faţă de persoana căreia îi cere întreţinere.
- nu sunt stabilite limitativ faptele ce pot atrage decăderea din dreptul de a
mai solicita întreţinere de la acea persoană
- pot fi acte de încălcare a legii – fapte ilicite, contravenţii , infracţiuni sau
alte fapte care, deşi nu îmbracă formă juridică, dovedesc atitudinea lipsită de
afecţiune şi respect faţă de debitor
- faptele grave trebuie să fi fost îndreptate împotriva celui de la care se
pretinde întreţinere și să aibă un grad de gravitate ridicat
- culpa proprie în cauzarea stării de nevoie atrage limitarea dreptului la
întreţinere la „stricta necesitate” (=acoperirea nevoilor de hrană şi asistenţă
medicală şi, după împrejurări, a celor privind locuinţa şi îmbrăcămintea, la un
nivel minimal)
B. Condiţii speciale:
a. pentru cel care a întreţinut pe copilul soţului, dacă cere la rândul său
întreţinere de la copil, trebuie ca el să-l fi întreţinut singur pe acel copil timp de
cel puţin 10;
b. pentru soţul divorţat, condiţii speciale sunt prevăzute în art. 389 alin. (2)
şi alin. (4) C.civ.;

1
 c. în cazul căsătoriei putative – condiţia bunei-credinţe a soţului care cere
întreţinere.

Condiții privitoare la debitorul întreţinerii

A. Condiţii generale privind pe cel de la care se pretinde întreţinere
a. să deţină mijloacele materiale necesare pentru executarea acesteia
b. ordinea legală obligatorie a persoanelor chemate să dea întreţinere, potrivit
art. 516 C.civ.
B. Condiţii speciale
- în unele cazuri debitorul trebuie să aibă o anumită calitate sau vocaţia de a
fi obligat la întreţinere este circumstanţiată anumitor condiţii suplimentare
- exemplu, calitatea de „fost soţ”, calitatea de moştenitor al persoanei care a
acordat întreţinere, soţ al părintelui reclamantului, reclamantul ar trebui să
dovedească faptul că a prestat întreţinere copilului minor al soţului său timp de
minim 10 ani.

Particularități ale dreptului la întreținere al minorului

- indiferent dacă este un copil firesc – din căsătorie sau din afara acesteia –
ori copil adoptat
- are caracter mai complexă decât pentru alte categorii de persoane,
deoarece include mai multe componente,: cele necesare traiului, însemnând hrană,
îmbrăcăminte, medicamente etc., dar şi asigurarea educaţiei, învăţăturii şi
pregătirii profesionale
- strict în raportul minor-părinţi, el nu trebuie să dovedească în vreun fel
starea de nevoie, aceasta fiind prezumată implicit
- dacă minorul are venituri proprii care nu sunt îndestulătoare:
* părinţii au de asemenea obligaţia ca, în solidar, să asigure minorului
„condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profesională”
* prezumţia stării de nevoie nu mai funcţionează
- minorul are dreptul la întreţinere din partea părinţilor, chiar dacă el deţine
bunuri ce ar putea fi fi valorificate; excepţie: se vor putea valorifica şi bunurile
minorului dacă, prin prestarea întreţinerii, s-ar pune în pericol însăşi asigurarea
nevoilor de existenţă ale părinţilor
- părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în
continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26
de ani (obligație distinctă, se aplică dreptul comun)

Stabilirea şi executarea obligaţiei de întreţinere

- limitele îndatorării debitorului întreţinerii:

2
 a) limita generală, în cazul întreţinerii datorate copiilor şi altor persoane,
care este de jumătate din venitul net lunar al celui obligat;
b) limita specială în cazul întreţinerii datorate copiilor de către părinţi, în
funcţie de numărul copiilor;
- regula este aceea a executării în natură - pensia de întreţinere are
caracter subsidiar iar instanţa de judecată nu va putea să stabilească încă de la
început plata unei pensii de întreţinere în bani
- pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în
judecată cu excepția situației în care introducerea cererii de chemare în judecată
a fost întârziată din culpa debitorului, caz în care se acordă şi pentru o perioadă
anterioară
- perioada anterioară înseamnă cel mai devreme de la data îndeplinirii
condiţiilor generale şi speciale, de către creditor şi de către debitor
- regula plăţii pensiei de întreţinere: în rate periodice; excepția prin
sumă globală, pentru motive temeinice, care să acopere nevoile de întreţinere
ale celui îndreptăţit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care
se datorează întreţinerea, în măsura în care debitorul întreţinerii are mijloacele
necesare acoperirii acestei obligaţii
- întreținerea nedatorată poate fi restituită în temeiul plății nedatorate
de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligaţia să o presteze,
în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză

Modificarea pensiei de întreţinere

- deoarece condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite nu numai la data
stabilirii obligaţiei, odată modificate, persoana interesată – creditorul sau
debitorul – poate solicita modificarea în mod corespunzător a cuantumului pensiei
- mărirea sau micşorarea acestuia
- dacă pensia nu este stabilită procentual din veniturile lunare ale debitorului
sau dacă, deşi astfel stabilită, veniturile acestuia nu sunt indexate cel puţin
trimestrial în funcţie de rata inflaţiei, pensia de întreţinere se indexează cu această
rată
- dacă plata pensiei indexate nu se face de bună voie, iar creditorul se
adresează instanţei, valoarea indexată se va acorda nu doar de la data formulării
acţiunii, ci de la data la care s-a împlinit termenul de 3 luni pentru indexare
- și terţul poprit este obligat să procedeze la indexarea trimestrială a sumelor
poprite în favoarea creditorului.

Încetarea obligaţiei de întreţinere

1. Încetarea unei condiţii generale:
a) încetarea stării de nevoie a creditorului;
b) încetarea incapacităţii creditorului de a se întreţine din munca sa ori din
bunurile sale;

3
 c) diminuarea posibilităţilor materiale ale debitorului până la un nivel care
nu-i mai permite prestarea întreţinerii;
d) moartea creditorului sau a debitorului întreţinerii, cu excepţia situaţiei în
care legea prevede continuarea întreţinerii de către moştenitorii debitorului;
e) săvârşirea de către creditor a unei fapte grave împotriva debitorului.
2. Încetarea uneia dintre condiţiile speciale:
ajungerea copilului la vârsta de 18 ani sau, dacă este în continuarea studiilor,
la vârsta de 26 ani în cazul întreţinerii copilului de către părinţi;
ajungerea minorului la vârsta de 18 ani în cazul întreţinerii prevăzute de art.
517 şi art. 518 C.civ.;
divorţul – în cazul întreţinerii între soţi;
recăsătorirea fostului soţ beneficiar al întreţinerii sau împlinirea termenului
de 1 an de la data desfacerii căsătoriei, în ipoteza art. 389 alin. (4) C.civ.;
încetarea adopţiei.