§ 3.

Restanţa la pensia de întreţinere

Pensia de întreţinere se încasează nu de la data prezentării

titlului executoriu sau a contractului privind plata pensiei de
întreţinere, dar de la data indicată în titlul executoriu în conformitate cu
hotărîrea instanţei judecătoreşti sau de la data stipulată în contract.
De regulă, aceste date nu coincid şi pentru perioada cînd plata
pensiei de întreţinere pentru membrii familiei nu s-a încasat, se
formează restanţă. Deci, restanţa la pensia de întreţinere se
formează numai după pronunţarea hotărârii instanţei judecătoreşti
privind încasarea întreţinerii sau încheierea contractului privind
plata pensiei de întreţinere. Prin aceasta urmează să delimităm
noţiunea de restanţă la pensia de întreţinere de încasarea pensiei de
întreţinere pentru perioada anterioară prevăzută în art. 98 alin. 3
Codul Familiei.
Conform art. 104 alin. 1 Codul Familiei, pensia de întreţinere
se încasează pentru perioada anterioară în baza contractului privind
plata pensiei de întreţinere sau a titlului executoriu, în limitele a cel
mult 3 ani din momentul prezentării contractului sau titlului
executoriu respectiv.
Acest termen este unul dintre termenele de prescripţie
aplicate în dreptul familiei ca excepţie. Prescripţia acţionează numai
în cazurile cînd plata nu s-a efectuat din motive obiective (reţinerea
salariului de către patronul la care lucrează debitorul, adresa greşită
a creditorului şi ca rezultat sumele transferate prin poştă erau

265
returnate, plecarea din ţară a creditorului etc.) şi nu este culpa celui
obligat să plătească întreţinerea.
Dacă pensia de întreţinere nu s-a încasat din culpa
debitorului întreţinerii (schimbarea locului de trai, a locului de
muncă şi ascunderea acestui fapt, ascunderea veniturilor etc.),
restanţa ei se încasează pentru toată perioada anterioară,
indiferent de termenul care s-a scurs de la data cînd trebuia să fie
plătită pensia de întreţinere. Suma restanţei la pensia de întreţinere
se va achita chiar şi în cazul cînd copiii minori au împlinit vîrsta de
18 ani.
Restanţa la pensia de întreţinere se determină de executorul
judecătoresc. La calcularea sumei acesta se va conduce de
cuantumul pensiei de întreţinere stabilit de instanţa judecătorească
sau de contractul privind plata pensiei de întreţinere.
Dacă pensia de întreţinere este stabilită într-o sumă bănească
fixă, calcularea restanţei nu prezintă dificultăţi, deoarece suma
lunară se înmulţeşte la numărul de luni în care nu a fost efectuată
plata şi se obţine suma totală a restanţei.
în cazul copiilor minori, cînd cuantumul întreţinerii a fost
stabilit în cote-părţi din veniturile debitorului, restanţa se va calcula
pomindu-se de la acestea. Se iau în vedere toate veniturile pe care
le-a avut debitorul în perioada cît nu a fost plătită pensia de
întreţinere. Dacă debitorul întreţinerii nu a lucrat în perioada pentru
care s-a format restanţa sau nu a prezentat actele ce confirmă
salariul său şi alte venituri ale sale, suma restanţei la pensia de
întreţinere se determină de către instanţa judecătorească.
Legea nr. 64-XVI din 30.03.2006 (M.O. nr. 66-69) prevede
calcularea cuantumului restanţei din salariul mediu pe ţară la
momentul calculării restanţei. Suma restanţei la pensia de întreţinere
poate fi contestată atît de debitorul, cît şi de creditorul întreţinerii
(art. 104 alin. 6 Codul Familiei).
Conform art. 105 Codul Familiei, debitorul care plăteşte
întreţinerea în baza contractului privind plata pensiei de întreţinere
poate fi scutit de plata restanţei la pensia de întreţinere sau această
restanţă poate fi micşorată, cu excepţia cazurilor cînd pensia se

266
plăteşte copiilor minori. Alineatul doi al aceluiaşi articol prevede că
scutirea de restanţă la pensia de întreţinere sau micşorarea acesteia
poate fi efectuată de instanţa judecătorească dacă:
- restanţa s-a format din motive întemeiate, cum ar fi
salariul foarte mic al debitorului şi existenţa altor copii
minori la întreţinere, boala gravă a lui, scăderea bruscă a
veniturilor, calamităţi naturale în localitatea unde
locuieşte şi activează;
- la data examinării cererii este imposibilă lichidarea
restanţei la pensia de întreţinere, reieşind din situaţia
materială şi familială a debitorului.
Instanţa judecătorească este în drept să-l elibereze pe debitor
de plata restanţei respective sau s-o micşoreze atunci cînd aceste
două condiţii sunt îndeplinite cumulativ. Dacă copilul pentru care se
plăteşte întreţinerea s-a stabilit cu traiul la debitor, acesta la fel
poate fi scutit de plata restanţei celuilalt părinte sau a ocrotitorului
legal al copilului.
în caz de deces al debitorului întreţinerii, restanţa la pensia de
întreţinere poate fi încasată din patrimoniul succesoral.

§ 4. Răspunderea pentru nerespectarea termenelor

de plată a pensiei de întreţinere

Codul Familiei (art. 106) diferenţiază răspunderea

debitorului întreţinerii pentru nerespectarea termenelor în
dependenţă de forma de plată a pensiei de întreţinere.
Astfel, dacă pensia de întreţinere se plăteşte în baza unui
contract încheiat între părţi, răspunderea va fi aplicată în
conformitate cu prevederile contractului privind plata pensiei de
întreţinere. Acestea pot fi diferite: penalităţi în anumite mărimi sau
în formă de amendă, transmiterea unui bun în contul restanţei etc.
Dacă contractul privind plata pensiei de întreţinere nu conţine
prevederi privind răspunderea, se aplică prevederile Codului Civil
privind răspunderea pentru neexecutarea obligaţiilor.
Dacă cel obligat să plătească întreţinerea plăteşte în baza
unei hotărâri a instanţei judecătoreşti şi restanţa la pensia de

267
întreţinere a rezultat din culpa lui, persoana în cauză va plăti
creditorului întreţinerii o penalitate în mărime de 0,1 la sută din
suma restanţei pentru fiecare zi de întârziere. Creditorul întreţinerii
este în drept să ceară repararea daunei cauzate prin întârzierea
executării obligaţiei de întreţinere din culpa debitorului, dacă
aceasta nu a fost acoperită prin plata de penalităţi. De exemplu,
creditorul, pentru a-şi asigura întreţinerea, a fost nevoit să
împrumute în baza unui contract de împrumut o anumită sumă de
bani care urma să-i întoarcă cu dobîndă. Ulterior, cînd i s-a achitat
pensia de întreţinere, el a întors împrumutul, dar penalitatea nu a
acoperit suma dobînzii. Deci, el poate cere repararea daunei în
mărimea în care aceasta nu a fost acoperită de penalitate. Spre
deosebire de dreptul civil, în dreptul familiei creditorul poate cere
doar repararea daunei reale pricinuite prin încălcarea termenelor de
plată a pensiei de întreţinere dar nu şi a venitului ratat. Aceasta se
lămureşte prin faptul că întreţinerea se plăteşte persoanei care
necesită sprijin material din cauza incapacităţii de muncă pentru a-i
asigura traiul, tratamentul şi alte necesităţi vitale.
Urmează să menţionăm faptul că, concomitent cu plata
pensiei de întreţinere, debitorul care s-a eschivat cu rea-voinţă de la
plata mijloacelor stabilite prin hotărîrea instanţei judecătoreşti
pentru copiii minori sau părinţi, soţi inapţi de muncă pot fi atraşi la
răspunderea penală conform art. 202-203 Cod Penal. Pentru
aplicarea răspunderii penale trebuie să fie prezente două condiţii:
a) sustragerea de la plata pensiei de întreţinere cu rea-
voinţă;
b) pensia de întreţinere să fie plătită în baza unei hotărâri a
instanţei judecătoreşti.
Sustragerea de la plata pensiei de întreţinere se poate
manifesta prin refuzul direct de a executa hotărîrea instanţei
judecătoreşti sau ascunderea venitului real, prin schimbarea locului
de trai sau de muncă etc.
O garanţie a respectării intereselor celui îndreptăţit să
primească întreţinerea este şi art. 107 Codul Familiei care prevede
că, nu se admite compensarea sau reîncasarea pensiei de întreţinere

268
deja plătită. Chiar şi în cazul cînd instanţa judecătorească modifică
cuantumul pensiei de întreţinere, plăţile anterioare sau cele
excedentare nu se restituie debitorului. De la această regulă există
doar cîteva excepţii şi anume:
a) anulare a hotărârii instanţei judecătoreşti privind
încasarea pensiei de întreţinere adoptate în baza actelor
sau dovezilor false prezentate de creditor;
b) declarare a nulităţii contractului privind plata pensiei de
întreţinere încheiat ca urmare a constrângerii fizice sau
morale din partea creditorului întreţinerii;
c) stabilire a faptului de falsificare a hotărîrii instanţei
judecătoreşti, a contractului privind plata pensiei de
întreţinere sau a titlului executoriu în baza cărora a fost
plătită pensia.
Sumele pensiei de întreţinere deja plătite nu se reîncasează,
deoarece ele sînt cheltuite pentru întreţinerea persoanei care este
creditorul întreţinerii şi care are nevoie de aceste surse ca să-şi
asigure traiul. Excepţiile prevăzute la art. 107 Codul Familiei
prevăd posibilitatea reîncasării pensiei de întreţinere deja plătite
doar atunci cînd există culpa celui care primeşte întreţinerea,
stabilită de instanţa judecătorească şi care s-a manifestat prin
prezentarea actelor false, aplicarea violenţei fizice sau morale faţă
de debitorul întreţinerii, ceea ce l-a determinat să încheie contractul,
falsificarea documentelor în baza cărora s-a plătit pensia de
întreţinere.
Dacă acţiunile indicate care duc la posibilitatea compensării
sau reîncasării pensiei de întreţinere au fost săvîrşite de către
reprezentantul copilului minor sau al persanei incapabile care
primea pensia de întreţinere, atunci pensia nu se reîncasează,
deoarece ar putea fi grav lezate drepturile minorului sau ale
persoanei incapabile. Dar debitorul este în drept să înainteze în
instanţa judecătorească o acţiune prin care să ceară recuperarea
sumelor plătite de la reprezentantul vinovat.

269
 § 5. Plata pensiei de întreţinere în cazul cînd debitorul
întreţinerii îşi stabileşte domiciliul în străinătate

Problema de plată a pensiei de întreţinere în cazul în care cel

obligat să plătească întreţinerea intenţionează să plece din ţară şi să
se stabilească cu domiciliul în altă ţară a devenit destul de actuală în
ultimii ani, în legătură cu migraţia intensivă a populaţiei ţării
noastre. Pentru prima dată ea şi-a găsit o reglementare în Codul
Familiei. Totodată este de menţionat faptul că Legea cu privire la
ieşirea şi intrarea în Republica Moldova nr. 269-XIII din
09.11.19949 în art. 11 prevede că. cetăţenii Republicii Moldova,
apatrizii şi refugiaţii domiciliaţi în Republica Moldova, care vor să
se domicilieze în alte ţări, obţin paşaportul sau documentul de
călătorie după ce şi-au onorat obligaţiile patrimoniale faţă de alte
persoane fizice şi juridice, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Intre aceste alte obligaţiuni patrimoniale este şi obligaţia de
întreţinere a unui membru al familiei faţă de alţii. Până la intrarea în
vigoare a Codului Familiei problema era soluţionată în mod arbitrar
în fiecare caz concret, neavînd o reglementare specială.
Conform art. 109 Codul Familiei, debitorul întreţinerii care
îşi stabileşte domiciliul în străinătate este în drept să încheie cu
creditorul întreţinerii un contract privind plata pensiei de întreţinere.
Contractul autentificat notarial poate prevedea diferite modalităţi de
plată, cum ar fi: achitarea pensiei de întreţinere printr-o singură
plată, transmiterea unui bun în proprietatea creditorului, transferarea
de sume băneşti din străinătate etc. în ce ţară pleacă debitorul
întreţinerii şi are sau nu RM încheiat un acord privind asistenţa
juridică şi ajutorul juridic în relaţiile civile, familiale şi penale cu
ţara dată nu valorează.
In cazul în care părţile nu ajung la un acord, art. 109 alin. 2
Codul Familiei prevede că, persoana interesată poate porni în
instanţa judecătorească o acţiune privind:
- stabilirea cuantumului pensiei într-o sumă bănească fixă

9
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. — 1995. — Nr. 6.

270
 şi achitarea acesteia printr-o plată unică;
- transmiterea unor bunuri în contul pensiei de întreţinere
(cota-parte din casa de locuit, apartamentul, automobilul,
vila şi alte bunuri preţioase);
- determinarea unui alt mod de plată a pensiei de
întreţinere (cedarea dividendelor care urmează a fi plătite
debitorului, a dobînzii de la contul bancar, achitarea unei
datorii a creditorului întreţinerii etc.).
la stabilirea întreţinerii, instanţa judecătorească va ţine cont
de situaţia materială şi familială a părţilor şi alte circumstanţe care
merită atenţie. La perfectarea actelor de plecare este important
faptul în care ţară pleacă debitorul întreţinerii ca să se stabilească cu
traiul permanent. Dacă ţara respectivă face parte din ţările CSI sau
altă ţară cu care Republica Moldova are încheiat un acord privind
asistenţa juridică şi ajutorul juridic în raporturile civile, familiale şi
penale, plecarea poate fi permisă chiar şi atunci cînd nu este
încheiat un contract privind plata pensiei de întreţinere şi nici o
hotărâre a instanţei judecătoreşti privind plata pensiei de întreţinere.
în aceste cazuri hotărîrea instanţei judecătoreşti poate fi expediată la
locul de trai şi ea va fi executată, deoarece acordul dintre state
prevede recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti privind
plata pensiei de întreţinere pentru membrii familiei. în ce priveşte
plecarea debitorului în ţările cu care Republica Moldova nu a
încheiat un acord privind asistenţa juridică şi ajutorul juridic
reciproc în raporturile civile, familiale şi penale, ea poate fi reţinută
temporar, până cînd părţile vor ajunge la o înţelegere privind
modalitatea de plată a pensiei de întreţinere.

Bibliografie
1. Albu I. Dreptul familiei. - Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică,
1975.
2. Антокольская M. В. Семейное право. - Москва: Юристь, 1996.
3. Avram М., Baias F. Legislaţia familiei. - Bucureşti: ALL BECK,
2001.
4. Barasch E., Ionaşcu A., Anca P., Economu V., Nestor I., Rucăreanu
I., Zilberstein S. Rudenia în dreptul Republicii Socialiste România. -

271
 Bucureşti, 1966.
5. Ершова H. M. Алиментные обязанности членов семьи //
Государство и право. - 1976. - Nr. 12.
6. Ершова Н. М. Вопросы семьи в гражданском праве. - Москва,
1977.
7. Filipescu I., Filipescu A. Tratat de dreptul familiei. - Bucureşti: ALL,
2001.
8. Ghimpu S., Ţiclea A., Tufan C. Dreptul securităţii sociale. - Bucureşti-
ALL BECK, 1998.
9. Гражданское право. Учебник. Часть I / Под ред. Сергеева А. П. и
Толстого Ю. К. - Москва: Проспект, 1998.
10. Иоффе О. С. Советское гражданское право. Часть III. -
Ленинград, 1965.
11. Каратыш Г. М. Взыскание алиментов. - Москва, 1964.
12. Lupşan G. Dreptul familiei. Note de curs. - Iaşi: Editura Fundaţiei
Chemarea, 1996.
13. Матвеев Г. К. Советское семейное право. - Москва: Юридическая
литература, 1985.
14. Нечаева А. М. Семейное право. Курс лекций. - Москва: Юристь,
1999.
15. Рясенцев В. А. Семейное право. - Москва: Юридическая
литература, 1971.
16. Советское семейное право / Под ред. Рясенцева В. А. - Москва:
Юридическая литература, 1982.
17. Пчелинцева Л. М. Семейное право России. - Москва: Норма,
2002.
18. Чефранова Е. А. Законодательство об алиментах и пособиях. -
Москва, 1990.

272