DOMNULE PREŞEDINTE,

Subsemnatii, Dumitra Ioana, CNP: 2690719283370 domiciliata in jud. Teleorman ,mun.

Rosiori de Vede, str. Dunarii, bl. L6, sc.B,ap.1, Dumitra Valentin-Aurelian, CNP: 1670510341719
domiciliat in jud. Teleorman, mun. Rosiori de Vede, str. Dunarii, bl. L6, sc.B,ap.1 si Vasilescu
Tatiana-Iuliana, CNP: 2741222341705, domiciliata in jud. Teleorman, mun. Alexandria, sos.
Turnu Magurele, nr.1, bl. 590, sc B, et.2, ap.22 in calitate de reclamanti cu domiciliul procesual ales
in Alexandria, str.Liberatii, bl.K2, ap.8, jud.Teleorman, la Cabinet de Avocat Toma Cristian
Romica în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Teleorman, cu sediul in mun. Alexandria , str. Dunarii, nr. 1, jud. Teleorman, prin reprezentantul sau
legal, formulez prezenta

CERERE DE CHEMARE IN JUDECATA

Prin care solicit instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta la:

1. acordarea pentru fiecare salariat a stimulentului de risc în cuantum de 2500 lei/ lună stare de
urgenţă (respectiv 5000 lei) prevăzut la alin. 2 de la Articolul unic din Legea nr. 82/17.06.2020
privind aprobarea OUG nr. 43/2020;
2. actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei de la data scadenţei şi până la data plăţii efective a
sumei datorate şi dobânda legală calculată conform OG 13/2011, începând cu data introducerii
acţiunii la instanţă şi până la data plăţii efective;
3. plata cheltuielilor de judecată.

MOTIVELE ACTIUNII :

În fapt, subsemnatii avem (si am avut) incheiat contract individual de munca pe durata
nedeterminata cu parata, asa cum rezulta din inscrisurile atasate.
Având în vedere situația generată de răspândirea infecțiilor cu coronavirusul SARS – CoV 2
pe teritoriul României - că prin Decretul nr. 195/16.03.2020 s-a instituit starea de urgență pentru
intervalul 16 martie 2020-aprilie 2020, iar prin Decretul nr. 240/15.04.2020 s-a prelungit starea de
urgență pentru încă 30 de zile, în perioada 15 aprilie - 15 mai 2020.
Perioada stării de urgență este bine definită conform celor două decrete emise de Președintele
României, iar pretențiile de acordare a stimulentului de risc au fost formulate de reclamanți prin
raportae stricta la cele două luni astfel determinate.
In drept, intelegem sa ne intemeiem pretențiile reclamanților pe dispozițiile art. 7 alin. 5 din
OUG 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a
răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență introdus prin Legea nr. 82/2020
de aprobare a OUG 43/2020.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 5 din OUG 43/2020: „Se aprobă acordarea unui stimulent
de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună, pentru personalul din domeniul asistenței sociale
și comunitare, indiferent de forma de organizare a furnizorului de servicii sociale, implicat
direct în sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu
dizabilități și a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgență, din fondul de salarii al
unității angajatoare, prin transferuri de la bugetul de stat, de la titlul VI «Transferuri între
unități ale administrației publice» sau de la alte titluri unde sunt bugetate sume cu această
destinație, prin ordonatorul principal de credite, sau din fonduri europene.”
Asa cum urmeaza a rezulta din pontajele lunare, contractele individuale de muncă și fișele
de post a caror depunere de catre parata o solicitam in temeiul art. 298 alin.1) NCPC si 272 si 273
CM am desfășurat activitate în baza unor contracte individuale de muncă în cadrul DGASPC
Teleorman in activitati implicand sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a
persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgență in perioada
16.03.2020 – 14.05.2020 pentru supravegherea și îngrijirea persoanelor beneficiare internate.
Solicitam instantei sa constate ca in situatia noastra sunt pe deplin indeplinite condițiile
prevăzute de art. 7 alin. 5 din OUG 43/2020 aprobată prin Legea 82/2020 pentru acordarea
stimulentului de risc reclamanților, întrucât am fost angajati, in perioada ce face obiectul
reglementarii, angajați ai unui furnizor de servicii sociale în sensul art. 37 din Legea 292/2011:
(1) Furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat.
(2) Furnizori publici de servicii sociale pot fi:
a) structurile specializate din cadrul/subordinea autorităților administrației publice locale și
autoritățile executive din unitățile administrativ-teritoriale organizate la nivel de comună, oraș,
municipiu și sectoare ale municipiului București;
 b) autoritățile administrației publice centrale ori alte instituții aflate în subordinea sau
coordonarea acestora care au stabilite prin lege atribuții privind acordarea de servicii sociale pentru
anumite categorii de beneficiari;
și au fost implicați în îngrijirea persoanelor în vârstă beneficiare, pe perioada stării de urgență.
Așadar, noi eram îndreptățiți la acordarea stimulentului de risc de 2.500 lei brut /lună stare de
urgență, ce nu ne-a fost plătit, întrucât angajatorul a considerat că nu era datorat acestora, motivând că
nu au fost clarificate aspectele privind beneficiarii stimulentului de risc şi nici nu a fost identificată o
sursa de finanţare (?!), considerând totodată că se impune identificarea resurselor de finanţare
necesare acoperirii acestui drept instituit.
Articolul 7 alin. 5 din OUG 43/2020 nu prevede acordarea acestuia condiționat de existența în
bugete a unor sume cu această destinație, astfel cum a prevăzut legiuitorul în alte cazuri, de exemplu
pentru tichetele/voucherele de vacanță reglementate prin OUG 8/2009.
Pârâta nu se poate exonera de obligație invocând lipsa fondurilor, întrucât, atâta timp cât legea
prevede aceste drepturi este obligată să asigure plata, efectuând toate demersurile și diligențele
necesare pentru a obține sumele necesare.
Conform dispozițiilor exprese ale Legii 82/2020 sumele necesare pentru plata stimulentului în
discuție se asigură din bugetul de stat prin colaborarea instituțiilor prevăzute de textul normativ
incident sau din fonduri europene, așa încât era obligația angajatorului să identifice blocajele și să ia
măsuri efective pentru asigurarea fondurilor atât timp cât textul normativ nu prevede vreo obligație
sub acest aspect în sarcina salariaților.
Mentionam ca modificările aduse prin legea nouă privind modificarea şi completarea art. 7 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020, nu pot ataşa unui fapt trecut alte consecinţe juridice
decât cele prevăzute de legea atunci în vigoare.
Dreptul salariatilor reprezentate în cauză s-a născut şi a devenit scadent anterior intrării în
vigoare a Legea nr.166/2021, prin legea nouă neputandu-se modifica condiţiile de acordare întrucât
legea nouă ar retroactiva, fapt inadmisibil în actuala ordine constituţională.
Această soluţie legislativă a fost consacrată şi prin dispoziţiile de principiu cuprinse în art. 6
alin.2 din Codul civil.
Dupa va reiesi din probatoriul administrat in cauza, desi avea obligatia de a respecta
dispozitiile legale, angajatorul nu si-a indeplinit obligatiile ce-i incumbau desi am prestat muncain
perioada starii de urgenta.
In loc sa isi indeplineasca obligatia platii indemnizatiilor cuvenite, parata nu a achitat si nici
nu a efectuat vreun demers in sensul achitarii acestor drepturi. integral drepturile salariale in
perioadele mai sus mentionate si nici nu a compensat in bani concediile de odihna neefectuate la
momentul incetarii raporturilor de munca.
Arat ca am încercat să rezolvam amiabil, timp de doi ani, cu conducerea pârâtei acest litigiu
insa nu a existat vointa din partea sa in acest sens.
Conform prevederilor art. 40 alin.2 lit. c din Codul muncii, „angajatorului îi revine
obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de
muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă”, dispozitii ce nu au fost respectate in
caziul de fata.
În materia relatiilor de munca există reglementări specifice, privitoare la plata drepturilor
salariale şi la obligaţiile ce revin angajatorului în legătură cu asigurarea condiţiilor de realizare a
sarcinilor de serviciu, aceste obligaţii avându-si izvorul atât în contractul individual de muncă, cât şi
în lege.
● Referitor la actualizarea sumelor restante cu indicele de inflatie si dobanda legala :
Solicitam sa aveti in vedere ca, prin neacordarea integrala a drepturilor salariale cuvenite, am
suferit un prejudiciu constand in neplata drepturilor salariale cuvenite, motiv pentru care , in temeiul
art. 161 alin. 4 Codul muncii, rog sa obligati pirita la plata reactualizata a sumelor datorate cu indicele
de inflatie existent la data platii efective. In cauza, subsemnata fiind creditoarea obligatiei, pot obtine
indeplinirea exacta a indatoririi ce revine debitorului - angajator doar daca diferentele de drepturi de
pensie achitate vor fi actualizate cu indicele de inflatie, la data platii efective. De aceea, creanta
trebuie reevaluata la momentul platii, temeiul juridic al unei astfel de cereri fiind disp.art. 1164,1469-
1515 NCC.
Potrivit disp. art. 1381 NCC, avem dreptul la repararea integrala a prejudiciului concretizat
prin salariile ce ni se cuvin si de al caror beneficiu am fost lipsiti o perioada de timp.

În drept, ne întemeiem cererea pe dispoziţiile Codului muncii (Legea nr. 53/2003) şi ale
contractului individual de munca.

În probaţiune, solicitam încuviinţarea probei cu înscrisuri si expertiza.

Prin avocat,
Toma Cristian Romica

Domnului Presedinte al Tribunalului Teleorman