ACASĂ (HTTP://ROLII.RO/) » CĂUTARE (HTTP://ROLII.

RO/CAUTARE) » 2618/2021

2618/2021
20-10-2021

Litigiu privind functionarii publici statutari

Tribunalul CLUJ

Prezentul document este supus reglementărilor aflate sub incidența regulamentului U.E. nr. 679/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBCLJ:2021:019.______
Dosar nr. _____________
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI
ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2618/2021
Ședința publică de la 20 Octombrie 2021
Completul compus din:
PREȘEDINTE P____ V________ P______
Grefier C_______ S____
Pe rol se află judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe reclamanta A_____ A_______
A______ și pe pârâtul B____________ B______ B_____ B_______, având ca obiect litigiu privind
funcționarii publici statutari .
La apelul nominal lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2021, fiind consemnate în ședința publică de la
acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru
deliberare, în temeiul art. 396 N.C.P.C., a amânat pronunțarea pentru astăzi 20.10.2021.
Cauza se reține în pronunțare pe actele de la dosar.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul _____________, la data de 17.05.2021, reclamanta A_____
A_______ A______ în contradictoriu cu pârâtul B____________ B______ B_____ IMIGRĂRI, a solicitat
să se dispună obligarea pârâtului la plata diferențelor salariale restante constând în contribuția de asigurări
sociale de sănătate reținută din indemnizația de concediu medical, pe perioada Octombrie 2019 - Ianuarie
2021; la efectuarea de mențiuni în evidențele sale cu privire la plata diferențelor salariale de la pct. 1; la
compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă restante aferente anului 2019; la plata dobânzii legale
aferentă diferențelor salariale de la pct. 1 și 3; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este încadrată în Ministerul Afacerilor Interne din anul 2007, ca
urmare a absolvirii Școlii de Pregătire a Agenților Poliției de Frontieră ”A____ I____” Oradea,
desfășurându-mi activitatea profesională în perioada 27.03._______________17 în cadrul Sectorului Poliției
de Frontieră Aeroport Cluj-N_____ subordonat nemijlocit Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, iar
începând cu data de 01.11.2017 a fost mutată în interesul serviciului la B____________ B______ B_____
Imigrări - Biroul pentru Imigrări al Județului Satu M___, în urma promovării unui concurs de trecere în
corpul ofițerilor.
La data de Ol .02.2019 a fost mutată în interesul serviciului în cadrul Serviciului pentru Imigrări al Județului
Cluj, având gradul profesional de subinspector de poliție.
Reclamanta a mai arătat că în luna septembrie 2019 a fost diagnosticată cu: Formațiune tumorală la nivelul
rectului superior, Anemie feriprivă secundară și că în luna octombrie 2019 a fost internată la Institutul de
Gastroenterologie Cluj-N_____ - Secția Chirurgie, s-a stabilit diagnosticul: Neoplasm rectal superior,
Endometrioză retrouterină, Chist ovarian drept, Anemie secundară. S-a practicat rezecție anterioară rectală
laparoscopică cu anastomoză colo-rectală T-T, chistotomie ovariană dreaptă și am beneficiat de 22 zile de
concediu medical (md indemnizație-14).
Ulterior a fost consultată într-un serviciu oncologic (Centrul de Radioterapie Amethyst Cluj), s-a stabilit
diagnosticul: Adenocarcinom rectal superior pT3N1aMO.
La data de 19.11.2019 s-a efectuat transpoziția ovariană bilaterală laparoscopică în vederea menținerii
funcției endocrine ovariene în timpul tratamentului adjuvant (radioterapie).
În perioada 02.12._______________20 i s-a administrat în regim de spitalizare de zi radioterapie adjuvantă
concomitent cu Chimioterapie. Ulterior a efectuat mai multe ședințe de chimioterapie adjuvantă.
Cu privire la diferențele salariale restante constând în contribuția de asigurări sociale de sănătate reținută din
indemnizația de concediu medical
Începând cu data de 09 Octombrie 2019 și până în data de 31 Ianuarie 2021 a fost în concediu medical
pentru incapacitate temporară de muncă, conform anexei la Procesul-verbal nr. _______/18.12.2020 (Foaia
de absențe) și a Certificatului medical de recuperare nr. A-4260/4 din data de 10.11.2020. Tratamentul
medicamentos, intervenția chirurgicală, precum și celelalte proceduri medicale urmate de ea sunt prevăzute
în Programul național de oncologie.
Fiind diagnosticată cu tumoră malignă a rectului, cod diagnostic 100 (clasificare internațională a maladiilor),
se regăsește în enumerarea din art. 17 alin. (2) din O.U.G. 158/2005 referitoare la situațiile în care persoanele
afectate „de tuberculoză, S___, neoplazii, precum și de o boală infectocontagioasă din grupa A și de urgențe
medico-chirurgicale” beneficiază de indemnizație pentru incapacitate de muncă în cuantum de 100%.
Termenul „neoplazie” reprezintă un „proces patologic de formare a unui țesut nou, tumoral, prin înmulțirea
exagerată a celulelor și uneori prin modificarea structurii caracteristice a țesutului inițial conform definiției
din DEX, așadar diagnosticul său este inclus în această noțiune, motiv pentru care îi sunt aplicabile
dispozițiile art. 17 alin. (2) din OUG 158/2005.
Art. 154 alin. (1) lit. f) și i) din Codul fiscal prevede scutiri de la plata contribuției de asigurări sociale de
sănătate a persoanelor fizice, „cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de Ministerul
Sănătății, până la vindecarea respectivei afecțiuni;” și a celor „care se află în concedii medicale pentru
incapacitate temporară de muncă, acordate în urma unor accidente de muncă sau a unor boli profesionale,
precum și cele care se află în concedii medicale acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.
158/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările
ulterioare, pentru indemnizațiile aferente certificatelor medicale", reprezentând o excepție de la art. 153 din
C. fiscal.
În baza dispozițiilor legale menționate, reclamanta nu este obligată la plata contribuției pentru asigurări
sociale de sănătate în cuantum de 10% din venit, cuantum prevăzut în art. 156 C.fiscal.
În data de 08.01.2021 a solicitat angajatorului Inspectoratului B______ B_____ Imigrări să îi restituie
sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate pe perioada Octombrie 2019 - Ianuarie
2021 când a fost în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă. Solicitarea sa a fost
comunicată la data de 14.01.2021 prin intermediul poștei.
Totodată, a mai arătat că B____________ B______ B_____ Imigrări este organizat și funcționează ca
structură de specialitate a administrației publice centrale, fiind o instituție publică cu personalitate juridică, în
subordinea Ministerului Administrației și Internelor în bază Legii nr. 118/2012 privind aprobarea Ordonanței
de Urgență a Guvernului nr.18/2012 pentru modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 30/2007
privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației si Internelor.
Răspunsul primit de la I.G.I. - Structura financiară nu a fost unul favorabil. Prin intermediul Adresei nr.
______/11.02.2021 i s-a comunicat că nu poate să beneficieze de scutirea prevăzută de art. 154 alin. (1) lit i)
din C. Fiscal întrucât a încasat în mod integral salariu în perioada în care s-a aflat în concediu medical și are
statutul de polițist.
Reclamanta a apreciat că acest răspuns se întemeiază pe interpretarea eronată a art. 37 alin. (1) din O.G. nr.
38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, neluându-se în considerare dispozițiile art. 154
alin. (1) din C. Fiscal, astfel cum au fost modificate prin O.U.G nr. 79/2017.
În ceea ce privește contribuția de asigurări sociale de sănătate, dacă până la 31 decembrie 2017, pentru
indemnizațiile de incapacitate temporară de muncă pentru boli obișnuite, angajații nu datora contribuția de
asigurări sociale de sănătate, iar angajatorul datora contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru
indemnizația suportată de acesta pentru primele 5 zile, ca urmare a transferului contribuțiilor sociale în
sarcina salariaților începând cu 1 ianuarie 2018 au fost eliminate prevederile referitoare la contribuția de
asigurări sociale de sănătate datorată de angajator pentru indemnizațiile de incapacitate temporară de muncă
aferente concediilor medicale.
Potrivit Notei de fundamentare a O.U.G. nr. 79/2017 care a introdus modificarea aplicabilă începând cu 1
ianuarie 2018, „se menține regimul fiscal actual, potrivit căruia, angajatul aflat în incapacitate temporară de
muncă nu suportă contribuția de asigurări sociale de sănătate din iondemnizația primită pe perioada în care
se afla în incapacitate temporară de munca, având în vedere faptul că beneficiază de o prestație socială
pentru care a contribuit". Prin urmare, intenția legiuitorului a fost aceea de a nu supune contribuției de
asigurări sociale de sănătate indemnizațiile de incapacitate temporară de muncă pentru boli obișnuite.
De asemenea, a susținut că în perioada Octombrie 2019 - Ianuarie 2021 când s-a aflat în concediu medical nu
a încasat salariu, ci o indemnizație având în vedere calitatea de asigurat și contribuțiile plătite anterior
survenirii evenimentului care a determinat suspendarea de drept, temporară, a raporturilor de serviciu.
Așadar, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 155 alin. (1) lit. a) din C. fiscal.
Într-o situația similară, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de
muncă și asigurări sociale a statuat prin Sentința civilă nr. 635/2020 că reținerea cotei de contribuție la
asigurările sociale de sănătate este contrară dispozițiilor legale și a dispus restituirea sumelor reținute cu
acest titlu, hotărâre judecătorească menținută în recurs de către Curtea de Apel O Cluj - Secția a III-a
contencios administrativ și fiscal.
Pentru toate aceste motive, a solicitat restituirea tuturor sumelor reținute pe nedrept din indemnizații cu titlu
de contribuție pentru asigurări sociale de sănătate pe perioada Octombrie 2019 - Ianuarie 2021.
Având în vedere că prezentul litigiu este unul de muncă, acesta este scutit de la plata taxei judiciare de
timbru.
Cu privire la compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă restante aferente anului 2019
În conformitate cu art. 1 lit. b) din H.G. nr. 1578/2002, pentru anul calendaristic 2019 sunt îndreptățită la un
număr de 38 de zile de concediu de odihnă plătit, raportat la vechimea sa în serviciu.
Din acest total de 38 de zile de concediu de odihnă plătit a beneficiat în cursul anului 2019 de un număr de
24 de zile de concediu de odihnă, iar pentru restul de 14 zile de concediul de odihnă neefectuat este
îndreptățită la compensarea în bani.
La data de 16.03.2021 s-a adresat Inspectoratului B______ B_____ Imigrări cu o cerere de compensare
însoțită de un raport motivat, dar solicitarea sa nu a fost solutionată favorabil.
Prin intermediul Adresei nr. _____/22.03.2021, comunicată la Serviciul pentru Imigrări al Județului Cluj și
înregistrat sub nr. ______/25.03.2021, B____________ B______ B_____ Imigrări a refuzat compensare
motivând că această solicitare se poate depune doar până la finalul anului 2020.
Potrivit art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 1578/2002, „Dacă, din motive întemeiate, unii polițiști nu au putut efectua
concediul de odihnă la care aveau dreptul într-un an calendaristic, la cerere, unitatea este obligată să le
acorde concediul până la sfârșitul anului calendaristic următor, iar în situații cu totul deosebite, poate fi
compensat în bani, în limita fondurilor bugetare alocate, cu aprobarea șefului eșalonului imediat superior,
potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației si internelor. ”
Aceste prevederi legale nu impun formularea cererii de compensare în bani până la finele anului
calendaristic următor. Situația subsemnatei este una care se încadrează perfect în sintagma legală „situații cu
totul deosebite” deoarece s-a aflat în concediul medical continuu timp de 480 de zile (dintre care întreg anul
calendaristic 2020) pentru tratarea imediată a unor afecțiuni medicale grave.
Zilele de concediu de odihnă neefectuate în anul 2019 nu puteau fi O compensate în zile libere deoarece
această măsura putea opera doar în cursul anului calendaristic următora, adică în 2020. Așadar, unica opțiune
validă rămâne compensarea în bani a celor 14 zile de concediu aferente anului 2019.
Susținerile Inspectoratului B______ B_____ Imigrări, conform cărora raportul privind plata concediului de
odihnă neefectuat se depune până la 31.12.2020 nu sunt susținute de reglementările legale incidente. De
asemenea, O.M.A.I. nr. 438/2003 și O.M.A.I. nr. 1241/2006 sunt acte nepublicate în Monitorul Oficial și
necomunicate reclamantei, astfel încât nu avea de unde să cunoască prevederile acestor ordine de ministru.
Dobânda legală
Solicitarea de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale aferentă diferențelor salariale este întemeiată pe
dispozițiile art. 1535 din C.civ. și art. 6 din O.U.G. nr. 13/2011 .
Potrivit art. 1535 alin. din C.civ., „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are
dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în
lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are
dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. ”
Pârâtul avea obligația de a calcula în mod corect reținerile salariale pentru fiecare lună în care reclamanta s-a
aflat în concediu medical. Reținând în mod nelegal cota de contribuție la asigurările sociale de sănătate,
pârâtul a lipsit-o de folosința acestor sume de bani. Prin urmare, solicită obligarea pârâtului la plata dobânzii
legale de la data scadenței fiecărei indemnizații în parte.
Totodată, pârâtul avea obligația de a-i compensa în bani zilele de concediu de odihnă neefectuat, iar prin
acest refuz a lipsit-o de folosința sumelor de bani, astfel că solicită obligarea pârâtului la plata dobânzii
legale începând cu data solicitării compensării - 16.03.2021.
Solicitarea obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1)
din C.proc.civ.
În drept, a invocat art. 8 din Legea nr. 554/2004, art 9, art. 11, art. 17 alin. (2) din O.U.G. nr. 158/2005, art.
154 alin. (1) lit. f) și i) și art. 150 din Codul fiscal, art. 4 și art. 64 din Legea nr. 24/2000, ah. 1 lit. b) din H.G.
nr. 1578/2002, art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 1578/2002, art. 453 alin. (1) din C.proc.civ., art. 411 alin. (1) pct. 2
teza a IIa din C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul B____________ B______ B_____ IMIGRĂRI a solicitat respingerea
acesteia ca neîntemeiată, arătând că în urma solicitării reclamantei, având ca obiect scutirea de la plata
contribuției de asigurări sociale de sănătate, pentru persoanele cu afecțiuni cuprinse în programele naționale
de sănătate stabilite de Ministerul Sănătății, Structura Financiar din cadrul pârâtului i-a comunicat prin
adresa cu nr. _____/SF/03.02.2021, faptul că în perioada concediului medical, a fost salarizată în
conformitate cu prevederile legale în vigoare, cu salariul integral, mai puțin sporul pentru condiții grele și
toxicitate, care se acordă în funcție de prezența la serviciu. De asemenea, i s-a mai comunicat faptul că
prevederile legale la care aceasta a făcut referire, respectiv art. 154 alin. 1 lit. i) din Codul Fiscal
(”Următoarele categorii de persoane fizice sunt exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de
sănătate: persoanele fizice care se află în concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă,
acordate în urma unor accidente de muncă sau a unor boli profesionale, precum și cele care se află în
concedii medicale acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări
și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru indemnizațiile
aferente certificatelor medicale") face referire la indemnizația care se acordă în baza concediului medical,
care într-adevăr, este scutită de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru codul de
indemnizație 14 iar această scutire se aplică și personalului contractual din cadrul I.G.I.
In acest sens, pârâtul a menționat că în ceea ce privește salarizarea polițiștilor, potrivit art. 37 alin. 1 din O.G.
nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare,
”polițiștii, pe timpul cât se afla în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, Concediu de odihnă,
concediu de maternitate și alte concedii plătite care se acordă în baza dispozițiilor legale în vigoare, primesc
salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute. În cazul în care detașarea se face pe un post cu un nivel de
salarizare superior, polițiștii beneficiază de salariul funcției respective și de celelalte drepturi bănești legal
cuvenite".
Se observă că legiuitorul a dorit ca pe durata incapacității temporare de muncă a polițiștilor, situație în care s-
a regăsit și reclamanta în timpul concediului medical, să se acorde salariile de bază și celelalte drepturi
bănești avute iar nu o indemnizație, așa cum se face distincția, de exemplu, în cadrul alin. (5) al art. 37 din
O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare,
care prevede că ”polițistul, pe timpul concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani,
iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani,
beneficiază de o indemnizație stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 158/2005
privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare” .
Totodată, conform art. 61 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de
asigurări sociale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare:
(1) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență sunt aplicabile și persoanelor care își desfășoară activitatea în
ministerele și instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și securitate națională.
(2) Pentru personalul militar în activitate, polițiștii și polițiștii de penitenciare, drepturile bănești aferente
concediilor medicale prevăzute la art. 2 alin. (1) se calculează și se plătesc conform prevederilor legale
specifice acestor categorii de personal și se suportă din bugetul de stat, prin bugetele ministerelor și
instituțiilor din sectorul de apărare, ordine publică și securitate națională.
Articolul 2 din O.U.G. nr. 158/2005 la care fac referire prevederile legale anterioare, stabileste următoarele:
(1) Concediile medicale și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asigurații, în
condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sunt:
a) concedii medicale și indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau
de accidente în afara muncii;
b) concedii medicale și indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă,
exclusiv pentru situațiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale;
c) concedii medicale și indemnizații pentru maternitate;
d) concedii medicale și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav;
e) concedii medicale și indemnizații de risc maternal.
Așadar, calcularea și plata drepturilor bănești (iar nu a indemnizațiilor în mod strict și limitativ), acordate
personalului militar în activitate, polițiștilor și polițiștilor de penitenciare, se realizează conform prevederilor
legale specifice acestor categorii de personal, incluzând astfel și dispozițiile speciale ale art. 37 alin. 1 din
O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare,
la care am făcut referire anterior și care reglementează plata integrală a salariilor de bază ale polițiștilor, pe
durata incapacității temporare de muncă, iar nu a unor indemnizații.
Așadar, în situația incapacității temporare de muncă în cazul polițiștilor (concediu medical în prezenta
cauză), se vorbește despre salariul de bază, întrucât acesta este plătit integral în acest interval, iar nu despre
plata unei indemnizații, așa cum legiuitorul face referire atunci când reglementează alte situații în care s-ar
putea regăsi polițiștii.
Pârâtul a menționat că reclamanta deține gradul de subinspector de poliție, are funcția de ofițer I, fiind
funcționar public cu statut special (polițist), iar în prezent își desfășoară activitatea în cadrul Serviciului
pentru Imigrări Cluj din cadrul Inspectoratului B______ B_____ Imigrări.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea sa la compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă
restante, aferente anului 2019, pârâtul a precizat că cererea reclamantei apare ca neîntemeiată raportat la
prevederile legale aplicabile în speță.
Astfel, conform art. 4 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 1578/2002 privind condițiile în baza cărora polițistul are
dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite, concedii fără plată, bilete de odihnă,
tratament și recuperare, cu modificările și completările ulterioare, rezultă următoarele:
(1) Conducerea unității este obligată să ia masurile necesare pentru ca polițiștii să efectueze în fiecare an
calendaristic concediul de odihnă la care au dreptul.
(2) Dacă, din motive întemeiate, unii polițiști nu au putut efectua concediul de odihnă la care aveau dreptul
într-un an calendaristic, la cerere, unitatea este obligată să le acorde concediul până la sfârșitul anului
calendaristic următor, iar în situații cu totul deosebite, poate fi compensat în bani, în limita fondurilor
bugetare alocate, cu aprobarea șefului eșalonului imediat superior, potrivit competențelor stabilite prin ordin
al ministrului administrației și internelor.
Totodată, potrivit art. 1 pct. 2.2 și 2.5 din O.M.A.I. nr. 1241/2006 pentru modificarea și completarea
O.M.A.I. nr. 438/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea H.G. nr. 578/2002 privind
condițiile în baza cărora polițistul are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite,
concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament și recuperare, compensarea în bani a concediului de odihnă se
face în baza raportului întocmit de polițiști în care se motivează cauzele obiective are au determinat
neefectuarea acestuia în anul calendaristic următor” iar " raportul menționat la punctul 2.2. se întocmește în
luna decembrie a anului reprogramării concediului de odihnă” .
De asemenea, conform prevederilor de la pct. 2.6 din același ordin, ”în situații cu totul deosebite pentru care
concediul de odihnă nu poate fi efectuat în anul reprogramării, raportul motivat de solicitare a compensării în
bani a concediului de odihnă se poate face în tot cursul anului” .
În prezenta cauză, reclamanta nu a solicitat compensarea în bani a concediului de odihnă restant în luna
decembrie a anului reprogramării concediului de odihnă, conform reglementării de la pct. 2.5 din O.M.A.I.
nr. 1241/2006 pentru modificarea și completarea O.M.A.I. nr. 438/2003 privind aprobarea Normelor
metodologice pentru aplicarea H.G. nr. 578/2002 privind condițiile în baza cărora polițistul are dreptul la
concedii de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite, concedii fără plata, bilete de odihnă, tratament și
recuperare, care prevede că ”raportul menționat la punctul 2.2. se întocmește în luna decembrie a anului
reprogramării concediului de odihnă", aspecte din care rezultă netemeinicia pretențiilor reclamantei, prin
coroborare cu dispozițiile legale în materie și cu situația de fapt prezentată în cauză.
Pentru toate motivele expuse mai sus și având în vedere că normele legale în materie sunt clare și nu lasă loc
de interpretare, pârâtul a menționat că a aplicat în mod corect legislația în acest domeniu, fapt pentru care
solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, a invocat O.G. nr. 38/2003, H.G. nr. 1578/2002, O.M.A.I. nr. 438/2003, O.M.A.I. nr. 1241/2006,
Legea nr. 227/2015, Legea nr. 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține că:
În fapt, în cursul anului 2019 reclamanta A_____ A_______ A______, a fost diagnosticată cu neoplasm
rectal superior, iar în perioada 09.10.______________21 s-a aflat în concediu medical, astfel cum rezultă din
foaia de absențe, f. 39.
Reclamanta deține funcția de subinspector de poliție, fiind mutată în cursul anului 2019 în interesul
serviciului în cadrul SI Cluj, astfel cum rezultă din adresa de la f. 65.
Aceasta s-a adresat pârâtului cu o cerere privind recalcularea și rectificarea indemnizației primite pe durata
concediului medical pentru incapacitate temporară de muncă, în sensul constatării exceptării sale de la plata
CASS, cf. art. 154 lit. i C fiscal și restituirea sumelor reprezentând CASS reținute pe parcursul perioadei în
care s-a aflat în concediu medical. Prin adresa nr. _____/SF/03.02.2021 pârâtul îi comunică reclamantei că în
perioada concediului medical a fost salarizată cu salriul integral, mai puțin sporurile pentru condiții grele și
toxicitate, dar având în vedere statutul său de polițist, nu i se aplică art 154 lit.i din C fiscal., f 18.
În drept,
Potrivit Codului fiscal, art. 154 - Categorii de persoane fizice exceptate de la plata contribuției de
asigurări sociale de sănătate
(1) Următoarele categorii de persoane fizice sunt exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de
sănătate:
f) bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătății, până la
vindecarea respectivei afecțiuni;
i) persoanele fizice care se află în concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă, acordate
în urma unor accidente de muncă sau a unor boli profesionale, precum și cele care se află în concedii
medicale acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru indemnizațiile
aferente certificatelor medicale;
OUG 158/2002, arată la art. 2 - (1) Concediile medicale și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, la
care au dreptul asigurații, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sunt:
a)*) concedii medicale și indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau
de accidente în afara muncii;
b)*) concedii medicale și indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă,
exclusiv pentru situațiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale;
c)**) concedii medicale și indemnizații pentru maternitate;
d)**) concedii medicale și indemnizații pentru îngrijirea copilului bolnav;
e)**) concedii medicale și indemnizații de risc maternal.
Potrivit art. 17 din OUG 158/2005, (2) Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară
de muncă, determinată de tuberculoză, S___, neoplazii, precum și de o boală infectocontagioasă din grupa A
și de urgențe medico-chirurgicale stabilite în condițiile prevăzute la art. 9, este de 100% din baza de calcul
stabilită conform art. 10.
In ceea ce priveste contributia de asigurari sociale de sanatate, daca pana la 31 decembrie 2017, pentru
indemnizatiile de incapacitate temporara de munca pentru boli obisnuite, angajatul nu datora contributia de
asigurari sociale de sanatate, iar angajatorul datora contributia de asigurari sociale de sanatate pentru
indemnizatia suportata de acesta pentru primele 5 zile, ca urmare a transferului contributiilor sociale in
sarcina salariatilor incepand cu 1 ianuarie 2018 au fost eliminate prevederile referitoare la contributia de
asigurari sociale de sanatate datorata de angajator pentru indemnizatiile de incapacitate temporara de munca
aferente concediilor medicale.
Potrivit Notei de fundamentare a OUG 79/2017 care a introdus modificarea aplicabila incepand cu 1 ianuarie
2018, "se mentine regimul fiscal actual, potrivit caruia, angajatul aflat in incapacitate temporara de
munca nu suporta contributia de asigurari sociale de sanatate din indemnizatia primita pe perioada in
care se afla in incapacitate temporara de munca, avand in vedere faptul ca beneficiaza de o prestatie
sociala pentru care a contribuit". Prin urmare, intentia legiuitorului a fost aceea de a nu supune
contributiei de asigurari sociale de sanatate indemnizatiile de incapacitate temporara de munca pentru boli
obisnuite.
Reclamanta s-a aflat în perioada octombrie 2019 – ianuarie 2021 în concediu medical, acordat potrivit OUG
158/2005, prin urmare, primind în acest sens indemnizație, și nu salariu, astfel cum a precizat pârâtul – f. 15.
Salariul reprezintă remunerația muncii unei persoane, ceea ce presupune așadar, prestarea muncii, prezența la
serviciu. Or, reclamanta nu a prestat muncă, nu s-a prezentat la serviciu în această perioadă datorită stării
sale de sănătate, astfel, sumele primite nu reprezintă venituri din salarii, pentru a se calcula contribuții la
sistemul de asigurări sociale de sănătate. Reclamanta a beneficiat în această perioadă de indemnizație având
în vedere calitatea sa de asigurat și contribuțiile plătite anterior survenirii evenimentului care a determinat
suspendarea de drept, temporară, a raporturilor de serviciu.
Prin urmare, nu sunt aplicabile dispoz. Art 155, alin.1 lit.a din C fiscal, sumele aferente concediilor medicale
nefiind nici asimilate salariului, potrivit art. 76 , alin.2 CF, care are următorul conținut:
(2) Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică și următoarelor tipuri de venituri,
considerate asimilate salariilor:
a) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite potrivit
legii;
b) indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții alese în cadrul persoanelor juridice fără
scop patrimonial;
c) solda lunară acordată potrivit legii;
d) sumele din profitul net cuvenite administratorilor societăților, potrivit legii sau actului constitutiv, după
caz, precum și participarea la profitul unității pentru managerii cu contract de management, potrivit legii;
e) sume reprezentând participarea salariaților la profit, potrivit legii;
f) remunerația obținută de directorii cu contract de mandat și de membrii directoratului de la societățile
administrate în sistem dualist și ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum și drepturile cuvenite
managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;
g) remunerația primită de președintele asociației de proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de
mandat, potrivit Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari,
cu modificările și completările ulterioare;
h) sumele primite de membrii fondatori ai societăților constituite prin subscripție publică;
i) sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, după caz, precum și sumele
primite pentru participarea în consilii, comisii, comitete și altele asemenea;
j) sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii;
k) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport și cazare, primite de salariați, potrivit legii, pe perioada delegării/detașării, după
caz, în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depășește plafonul
neimpozabil stabilit astfel:
(i) în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație*), prin hotărâre a Guvernului pentru personalul
autorităților și instituțiilor publice;
(ii) străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă**) prin hotărâre a Guvernului pentru personalul
român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
l) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor
de transport și cazare, primite de salariații care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori nerezidenți, pe
perioada delegării/detașării, după caz, în România, în interesul serviciului, pentru partea care depășește
plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna*) acordată personalului român trimis în străinătate
pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător țării de
rezidență a angajatorului nerezident de care ar beneficia personalul din instituțiile publice din România dacă
s-ar deplasa în țara respectivă;
m) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport și cazare primite pe perioada deplasării, în altă localitate, în țară și în străinătate, în
interesul desfășurării activității, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de către administratorii stabiliți
potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/mandat, de către directorii care își desfășoară
activitatea în baza contractului de mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de la societățile
administrate în sistem dualist și ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum și de către manageri, în
baza contractului de management prevăzut de lege, pentru partea care depășește plafonul neimpozabil stabilit
astfel:
(i) în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație*), prin hotărâre a Guvernului pentru personalul
autorităților și instituțiilor publice;
(ii) în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă**) prin hotărâre a Guvernului pentru personalul
român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;
n) indemnizațiile și orice alte sume de aceeași natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea
cheltuielilor de transport și cazare, primite pe perioada deplasării în România, în interesul desfășurării
activității, de către administratori sau directori, care au raporturi juridice stabilite cu entități nerezidente,
astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea care depășește plafonul neimpozabil
stabilit la nivelul legal pentru diurna*) acordată personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea
unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător țării de rezidență a entității
nerezidente de care ar beneficia personalul din instituțiile publice din România dacă s-ar deplasa în țara
respectivă;
o) remunerația administratorilor societăților, companiilor/societăților naționale și regiilor autonome,
desemnați/numiți în condițiile legii, precum și sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a
acționarilor și în consiliul de administrație;
p) sume reprezentând salarii/solde, diferențe de salarii/solde, dobânzi acordate în legătură cu acestea, precum
și actualizarea lor cu indicele de inflație, stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și
irevocabile/hotărâri judecătorești definitive și executorii;
q) indemnizațiile lunare plătite conform legii de angajatori pe perioada de neconcurență, stabilite conform
contractului individual de muncă;
r) remunerația brută primită pentru activitatea prestată de zilieri, potrivit legii;
r1) veniturile obținute de către persoanele fizice care desfășoară activități în cadrul misiunilor diplomatice,
oficiilor consulare și institutelor culturale românești din străinătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin.
(1) din cap. IV secțiunea a 3-a al anexei nr. IV la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului
plătit din fonduri publice.
s) orice alte sume sau avantaje în bani ori în natură.
Având în vedere faptul că în perioada octombrie 2019- ianuarie 2021 reclamanta a beneficiat de concedii
medicale, Tribunalul va admite cererea reclamantei și va dispune în sarcina pârâtului, în calitate de angajator
al reclamantei pe perioada indicată, de a plăti reclamantei sumele reprezentând CASS reținute și efectuarea
mențiunilor care se impun în baza sa de date.
Astfel cum rezultă din fluturașii de salariu depuși la dosar de către reclamantă, f. 19-26 s-a reținut lunar un
procent de 10% cu titlu de CASS, aspect necontestat de către pârât.
Tribunalul apreciază că obiectul prezentei cauze este unul determinabil, pârâtul deținând evidența acestor
sume reținute lunar cu titlu de CASS, prin urmare este în măsură să determine întinderea exactă a obligației
sale de plată.
În ceea ce privește dobânda solicitată de către reclamantă, Tribunalul va încuviința și acest petit, având în
vedere că în această perioadă, octombrie 2019- ianuarie 202 nu a putut dispune de aceste sume de bani, rolul
dobânzii fiind acela de a acoperi prejudiciul cauzat - echivalent al folosinței capitalului. Câtă vreme nu există
o clauză de stabilire a felului dobânzii, respectiv a cuantumului acesteia, dată fiind natura litigiului, rezultă
că ceea ce se datorează este dobânda legală, potrivit art 6 din OG 13/2011.
Potrivit Codului Civil, art. 1.535 alin. (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență,
creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de
părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul
nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Or, pârâtul avea obligația de a calcula în mod corect reținerile salariale, astfel că pentru fiecare lună în parte
în care reclamanta a beneficiat de concediu medical, a reținut în mod nelegal sume cu titlu de CASS, raportat
la indemnizațiile plătite în baza certificatelor medicale prezentate de către reclamantă. Prin urmare, pârâtul
este dator, în lipsa oricărei dovezi a prejudiciului suferit de către reclamantă prin neprimirea acestor sume
reținute de către angajator, să plătească dobânda legală, de la scadența fiecărei indemnizații în parte, până la
data plății.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de fi obligat pârâtul la compensarea în bani a zilelor de concediu
de odihnă restante, aferente anului 2019, instanța reține că prin raportul întocmit la data de 16.03.2021, f. 49,
reclamanta a învederat angajatorului că în anul 2019 a beneficiat de un număr de 24 de zile de concediu din
totalul de 38, în anul 2020 s-a aflat în concediu medical, începându-și activitatea la 01.02.2021, și , nefiind
posibil a se compensa aceste zile de concediu aferente anului 2019 cu zile libere , deoarece anul 2020 s-a
încheiat, a solicitat compensarea în bani, potrivit art 4 din HG 1578/2002.
Pârâtul i-a răspuns prin adresa nr. _____/22.03.2021 în sensul că raportul privind plata concediului de odihnă
neefectuat se depune, potrivit OMAI 438/2003, OMAI 1241/2006 până la data de 31.12.2020, neexistând
excepții. – f. 50.
Tribunalul reține astfel cum a arătat și reclamanta că aceste două ordine nu sunt acte publice. Ordinul MAI
1241/2006 a fost depus de către pârât la dosar, f. 66.
În esență cu privire la zilele de concediu de odihnă la care este îndreptățit polițistul, dispoziția legală, HG
1578/2002, respectiv ordinul 1241/2006 au prevăzut ca regulă aceea ca polițiștii să efectueze în fiecare an
calendaristic concediul de odihnă la care au dreptul, fiind unul dintre drepturile specifice raporturilor de
serviciu, care are drept scop acordarea polițistului a unui număr de zile în care să nu se prezinte la serviciu,
pentru a se odihni și a-și organiza cum dorește timpul , în vederea recreerii, pe cât posibil în același an
calendaristic. Dacă însă, din motive întemeiate nu s-au putut efectua toate zile de concediu de odihnă
aferente unui an calendaristic, acestea se recuperează obligatoriu anul imediat următor. Aceasta desigur,
presupune și cumularea cu zilele de concediu ale anului următor. Legea nu permite a se recupera aceste zile
de concediu neefectuate în cel de-al doilea an după cel în care polițistul ar fi fost îndreptățit a le efectua,
deci, dacă nu se efectuează, efectiv nici în anul calendaristic următor, acestea ar fi pierdute, șterse.
Totuși , legiuitorul prevede o a doua situație de excepție, și anume dacă nici în anul calendaristic următor, din
motive cu totul deosebite nu se efectuează aceste zile de concediu, se poate compensa în bani, în limita
fondurilor bugetare alocate. Or, având în vedere modul de formulare a dispoziției legale, rezultă că această
compensare este posibilă, dar nu și obligatorie, sau garantată deoarece depinde de alocarea de fonduri
bugetare, altfel spus, dacă nu se alocă bani în acest sens, nu se realizează nici compensarea.
Așadar, avem o deosebire foarte clară între obligativitatea aprobării efectuării concediului de odihnă din anul
anterior, zilele rămase neefectuate, respectiv posibilitatea compensării în bani a acestor zile neefectuate, dacă
se alocă fonduri.
Într-adevăr HG 1578/2002 nu prevede un termen până la care se depune cererea privind compensarea în bani
a zilelor de concediu rămase neefectuate, dar folosește același termen de „poate” fi compensat în bani, în
limita fondurilor bugetare alocate. Or, pentru a se aloca fonduri cu o astfel de destinație – compensarea
zilelor de concediu neefectuate, din anul anterior – trebuie să existe în primul rând o evidență a cererilor
formulate de către polițiști în acest sens.
Câtă vreme efectuarea în concret a zilelor de concediu rămase din anul anterior se face obligatoriu până la
sfârșitul anului imediat următor, ceea ce presupune și depunerea unei cereri în acest sens, înainte de
împlinirea anului calendaristic, pentru a fi și posibil în concret a se lua acele zile libere, rezultă pentru
similitudine că și o cerere de compensare a acestor zile de concediu neefectuate în bani, trebuie făcută tot
până la sfâșitul anului imediat următor. Prin urmare, chiar dacă HG 1578/2002 nu prevede acest termen, ca
cererea pentru compensarea în bani trebuie făcută cel târziu în luna decembrie a anului imediat următor, o
astfel de condiție este una logică, deoarece intenția legiuitorului a fost clară, aceea a se evita rostogolirea
situației zilelor de concediu de la un an la altul , atât în ceea ce privește efectuarea în concret a zilelor rămase
neefectuate, dar și în ceea ce privește compensarea în bani a acestora, care reprezintă o situație cu totul
excepțională.
Or, atâta timp cât reclamanta cunoștea în cursul lunii decembrie 2020 că va beneficia și în acea lună de
concediu medical, deci că nu este posibil a i se acorda în mod obligatoriu, astfel cum sunt dispozițiile legale,
zilele de concediu de odihnă rămase neefectuate din anul anterior, 2019, aceasta trebuia, în opinia instanței
ca în cursul lunii decembrie să învedereze angajatorului această situație și să întocmească un raport, în care ,
prezentând acest motive cu totul deosebite, să solicite aprobarea compensării în bani, cerere care urma să fie
analizată, așa cum am arătat, în funcție de disponibilitățile bugetare.
Oe, reclamanta a formulat această cerere în anul 2021, după încheierea perioadei în care s-a aflat în concediu
medical și a revenit la serviciu, deci după expirarea anului 2020, astfel că, în opinia instanței nu se mai
poate aproba nici compensarea în bani, câtă vreme nici acordarea zilelor de concediu rămase neefectuate nu
se mai poate efectua în anul 2021, apreciind că aceste modalități alternative și cu titlu de excepție au același
scop de a acoperi „neajunsul” creat, din diverse motive din neefectuarea zilelor de concediu de odihnă
legale, în cursul anului calendaristic în care acestea trebuia a fi luate. Aceste modalități sunt prevăzute
alternativ , dar întinderea lor în timp trebuie să fie aceeași, și anume se limitează doar la anul imediat
următor celui în care nu au putut fi efectuate zilele de concediu de odihnă în integralitate.
În baza art.453 alin.1,2 C__, în măsura admiterii cererii, va dispune obligarea pârâtului la plata către
reclamantă a sumei de 2380 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale - onorariu de avocat, cf. facturii
fiscale nr. 1258/04.10.2021 și a chitanței nr. 0814/04.10.2021, f. 75,76.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta A_____ A_______ A______ cu domiciliul procesual ales la
I___ Șl ASOCIATII S.P.R.L. cu sediul în Cluj-N_____, Clădirea The Office, Cădirea B, parter, camera BP 5,
_____________________, nr. 77, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtul B____________ B______ B_____
IMIGRĂRI, cu sediul în București, _______________________ C_________, nr. 15 A, sector 5.
Dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumelor reprezentând CASS reținute în perioada
octombrie 2019 - ianuarie 2021 și efectuarea mențiunilor care se impun.
Dispune obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând CASS reținute în perioada
octombrie 2019 - ianuarie 2021.
Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2380 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale -
onorariu de avocat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Cererea și motivele se depun la Tribunalul Cluj.
Pronunțarea s-a făcut prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței, azi,
20.10.2021.

Președinte,
P____ V________
P______

Grefier,
C_______ S____

Red.PVP 27.10.2021/tehn.MG
4 ex. 25.10.2021
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania
(http://www.wolterskluwer.ro/) pentru Fundatia RoLII (http://www.rolii.ro/).
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro (http://www.rolii.ro/)